Decizia penală nr. 106/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.106/R/2011
Ședința publică din 27 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. judecător
JUDECĂTORI: M. B.
V. C.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de revizuienta G. M. împotriva deciziei penale nr.128 din data de (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuienta G. M., asistată de apărător ales, av.Balogh Roberth, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații A. N. de A. F. și D. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul petentei solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire, suspendarea executării deciziei penale nr.371/R din 04 iunie 2009 a Curții de A. C. și rejudecarea cauzei pe fond de
Judecătoria Zalău, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.394 lit.a
C.pr.pen. Susține că decizia instanței de recurs este fundamentată pe declarația martorei A. F., care ulterior, a fost absolvită de răspundere penală și civilă pentru faptele comise, respectiv pentru completarea certificatelor de atestare fiscală, astfel încât în momentul de față, interesul său procesual este diferit de cel din momentul la care a fost audiată în cursul procesului penal. Declarația acestei martore din cursul procesului penal a fost proba esențială în baza căreia s-a pronunțat soluția de condamnare. P. de ședință s-a sesizat din oficiu, înainte de audierea martorei, cu privire la comiterea infracțiunilor de fals intelectual și omisiunea sesizării organelor judiciare. U. audierii acesteia în calitate de martor, procurorul a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Soluția procurorului nu putea fi anticipată și din acest motiv, martora a dat declarații pentru a nu se autoincrimina, iar în prezent, față de soluția dispusă, aceasta ar putea da alte declarații, care să-i fie favorabile revizuientei.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de revizuientă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Petenta, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire, deoarece este nevinovată, fiind condamnată pe baza declarației martorei A. F., fără să existe probe de vinovăție.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.139 din 10 mai 2010, a Judecătoriei Z., în baza art.403 alin.3 raportat la art.394 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei penale nr.371/R/(...) a Curții de A.
C. N., formulată de condamnata G. M., domiciliată în localitatea Ș. S., str.Salcâmului, nr.5, jud.S.
În baza art.404 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării hotărârii, până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, revizuienta a fost obligată să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Deliberând, asupra cauzei penale de față prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), condamnata G.
M. a solicitat revizuirea deciziei penale nr.371/R/(...) a Curții de A. C. N., pronunțată în dosar nr.(...).
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că decizia instanței de recurs este fundamentată pe declarația martorei A. F. L., care ulterior a fost absolvită de răspundere penală și civilă pentru faptele comise, respectiv pentru completarea certificatelor de atestare fiscală, astfel încât în momentul de față interesul său procesual este diferit de cel din momentul la care a fost audiată în cursul procesului penal.
Analizând dosarul, instanța a reținut în primul rând că s-au efectuat cercetări de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău, conform art.399 Cod procedură penală, acesta înaintând plângerea la instanță cu propunere de respingere.
În continuare, s-a constatat că prin decizia penală nr.371/R/(...) a Curții de A. C. N., revizuienta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. A fost admisă de asemenea acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice și obligată revizuienta la plata sumei de 185.834 lei în favoarea părții civile. P. a fi pronunțată această soluție, s-a reținut, în esență, că revizuienta, în calitate de șef la A. F. P. Ș. S., în cursul anului 2003, a reținut borderoul de debit întocmit pe numele S. S. de către martora A. F., astfel că acest borderou nu a mai fost înregistrat în evidența electronică a debitorilor. U., revizuienta a semnat două certificate de atestare fiscală în care se menționa că S. S. nu avea datorii la bugetul de stat, în baza acestor certificate administratorul societății obținând radierea societății de la R. C., datoriile către stat rămânând neachitate.
Conform art.401 Cod procedură penală, instanța competentă să soluționeze revizuirea este cea care a judecat cauza în primă instanță, aceasta indiferent de soluția instanței de apel sau recurs, cu excepția cazului existenței unor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Revizuienta, în susținerea cererii sale a invocat faptul că s-a schimbat interesul procesual al martorei A. F., iar declarația acesteia din cursul procesului penal ar fi fost proba esențială în baza căreia s-a pronunțat soluția de condamnare. S-a arătat de asemenea că pe parcursul procesului penal, înainte de audierea acestei martore, procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către revizuientă și de către numitele S. M. C. și A. F. a mai multor infracțiuni în legătură cu cea pentru care revizuienta a fost trimisă în judecată, în privința martorei A. F. sesizarea vizând comiterea infracțiunilor de fals intelectual și omisiunea sesizării organelor judiciare. U.audierii sale în calitate de martor, procurorul a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru faptele comise. Raportat la această împrejurare, a susținut revizuienta în cererea sa, că soluția procurorului nu putea fi anticipată și, din acest motiv, martora a dat declarații pentru a nu se autoincrimina, iar în prezent, față de soluția dispusă, aceasta ar putea da alte declarații, care să îi fie favorabile revizuientei.
Potrivit art.394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Potrivit Deciziei nr.60/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U., „. de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.";
S-a reținut că aspectele invocate de revizuientă în motivarea cererii nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire la care se referă art.394 Cod procedură penală.
Practic, cererea de revizuire este motivată în drept pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, susținându-se că acest interes procesual diferit al martorei A. F. L. ar reprezenta faptele sau împrejurările noi, necunoscute de instanță, la care se referă textul legal menționat anterior.
Instanța a apreciat că susținerile revizuentei în acest sens sunt neîntemeiate. P. a putea fi incidente prevederile art.394 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, se impune întrunirea a două condiții, respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii. Practic, prima hotărâre ar trebui să se aibă la bază o eroare judiciară și să cuprindă o soluție diametral opusă celei care ar fi putut fi pronunțate în baza faptelor sau împrejurărilor noi. În consecință, probele noi trebuie să aibă ca obiect elementele de bază în soluționarea procesului penal, respectiv existența faptei penale și vinovăția făptuitorului ori existența unei cauze de încetare a procesului penal.
Instanța a apreciat că situația din prezenta cauză nu se încadrează în cele expuse anterior. Astfel, hotărârea prin care revizuenta a fost condamnată nu s-a întemeiat în exclusivitate pe declarația martorei A. F., ci aceasta a fost coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. O posibilă retractare a declarației martorei cu ocazia unei eventuale reaudieri a acesteia nu poate fi privită ca un fapt de nou de natură a putea fi invocat ca motiv de revizuire. În situația în care s-a apreciat că declarația martorei nu a fost una sinceră și corespunzătoare adevărului, exista posibilitatea unei sesizări a instituțiilor competente cu privire la comiterea de către martoră a infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar soluția ce s-a r fi pronunțat ar fi putut justifica formularea unei cereri de revizuire a hotărârii, dar pe un alt temei decât cel invocat în prezenta cauză.
Raportat la textul de lege invocat și motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire, apreciind că acestea nu se încadrează în cerințeleprevăzute de art.394 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Ca o consecință a respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art.404 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins ca atare și cererea revizuientei vizând suspendarea executării hotărârii până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen revizuienta G. M.. Prin decizia penală nr. 128 din 03 noiembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienta G. M., împotriva sentinței penale nr.139 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Z., aceasta fiind obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Reexaminând cauza prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, tribunalul a constatat că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul acesteia. Motivele invocate de apărătorul revizuientei în ședința de judecată nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie, întrucât nu relevă nici una din situațiile limitativ și expres prevăzute de art. 394 alin.1 Cod procedură penală, ce fac posibilă revizuirea unei hotărâri definitive și care este o cale extraordinară de atac.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs revizuienta G. M..
În motivarea recursului a reiterat cazul de revizuire invocat în fața instanțelor de fond precizând că unul din martorii audiați în prezent are un interes procesual diferit deoarece prin declarația dată a evitat să se autoincrimineze, la data audierii sale nefiind cunoscută soluția P.ui - care în timpul judecării cauzei în primă instanță s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către martora A. F. a infracțiunilor de fals intelectual și omisiunea sesizării organelor judiciare - de neîncepere a urmăririi penale datorită prescripției răspunderii penale.
S-a mai precizat că declarația martorei a fost reținută inclusiv de către instanța de recurs în sprijinul dovedirii vinovăției revizuientei.
Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele:
În mod temeinic instanțele de fond au constatat că revizuienta a fost condamnată la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. constând în aceea că, în calitate de șef a A. F. P. S. S. în cursul anului 2003 a reținut borderoul de credit întocmit față de o societate comercială de către martora A. F. astfel încât borderoul nu a mai înregistrat în evidența debitorului; s-a mai stabilit că revizuienta a semnat două certificate de atestare fiscală ce confirmau că societatea comercială nu avea datorii la bugetul de stat iar în baza acestora administratorul societății a radiat firma datoriile către stat rămânând neachitate.
În mod temeinic instanțele de fond au reținut că hotărârea de condamnare a revizuientei nu s-a întemeiat exclusiv pe declarația martorei A. F. astfel încât o posibilă retractare a declarației acesteia nu poate fi un fapt nou ce constituie un motiv de revizuire; justificat s-a mai reținut că dacă martora nu ar fi declarat corespunzător ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă astfel încât poate fi invocat un alt temei decât cel prev. de art.394 alin.1 lit.a C.p.p.
Într-adevăr, un eventual interes procesual nou al unei persoane a cărei declarație a fost avută în vedere la stabilirea vinovăției unei alte persoane nu poate constitui un fapt sau o împrejurare ce nu a fost cunoscută de către instanță la soluționarea cauzei, deoarece reprezintă, totuși, o simplă eventualitate; interesul sau scopul pentru care o persoană declară sau nudeclară într-un proces nu reprezintă un fapt probatoriu, ci poate constitui doar mobilul comiterii unei eventuale infracțiuni de mărturie mincinoasă, însă aceasta, pentru a putea fi invocată ca temei de revizuire trebuie constatat de către organele judiciare indiferent că fapta s-a prescris sau nu.
Indiferent de importanța declarației martorei A. F. L. și de măsura în care aceasta a servit la convingerea instanței de judecată este de observat că faptele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta constau în întocmirea și semnarea celor două certificate de atestare fiscală menționate anterior, respectiv nesesizarea organelor competente în legătură cu faptele comise de către inculpată.
Sub acest aspect este temeinică aprecierea că motivul invocat este inadmisibil.
Așa fiind în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul revizuientei.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C.p.p.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I : D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienta G. M., domiciliată în S. S., str. Salcâmului, nr. 5, jud. S., împotriva deciziei penale nr. 128 din 3 noiembrie 2011 a T.ui S.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
V. G. M. B. | V. C. | D. S. |
Red.CV Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 200/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 242/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
