Decizia penală nr. 1258/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1258/R/2011
Ședința publică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C., președinte secție JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror : V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. R. M. împotriva sentinței penale nr.1074 din (...) a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 și 4 C.pen. ( soluționare latură civilă).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. R., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.M. Mirel F., din cadrul
Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului L. R., susține că recursul se întemeiază pedispozițiile art.385/9 pct.9 C.pr.pen., respectiv nemotivarea hotărârii și solicită a se observa că atât din declarațiile martorilor V. G. și C. I. (f.62 și 63 dosar fond) cât și din declarația părții vătămate, rezultă faptul că fânarul care a ars are o capacitate maximă de 50 tone. Ori, martorii arată că doar ½ din capacitatea fânarului era plină. Rezultă așadar că s-a distrus o cantitate de 25 tone, astfel că algoritmul stabilit de instanță ar conduce la suma de 10.000 lei contravaloarea fânului distrus.
Cu privire la suma de 5.000 lei reprezentând celelalte obiecte consemnate în procesul verbal al pompierilor, apreciază că potrivit art.170
C.pr.civ., ele nu au fost dovedite și nu pot fi acordate.
Instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului pentru a dovedi aceste pagube, însă partea vătămată nu a formulat cereri în probațiune.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, așa cum rezultă din calculul stabilit.
Reprezentantul M.ui P. apreciază că recursul declarat de inculpat pesoluționarea laturii civile a cauzei este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În susținerea poziției procesuale arată că, este de observat că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
În soluționarea laturii civile, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei în favoarea părții civile D. V.
Consideră că instanța a procedat în acest mod după ce a administrat probatoriul și a cenzurat pretențiile civile formulate de partea vătămată, care s- a constituit parte civilă cu o sumă de 47.000 lei. Ori, o sumă de numai 25.000 lei este o sumă rezonabilă acordată de către prima instanță, în raport cu probatoriul administrat și cu fapta comisă.
Inculpatul L. R., având ultimul cuvânt, arată că a fost de acord în fațainstanței de fond cu plata sumei de 25.000 lei, însă în prezent nu are posibilități să o achite.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1074 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei G., în temeiul articolelor 14, 3201 alin. 5 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă , a fost obligat inculpatul L. R. M. să plătească în favoarea acesteia suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale. În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul penal nr. 1909/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. R. M. pentru săvârșirea unei infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 din Codul penal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței în data de (...) și s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a cauzei la data de (...), inculpatul fiind trimis în judecată în stare de libertate, aflându-se însă în executarea unei alte pedepse. Prin actul de sesizare s-a reținut că L. R. M. a fost judecat în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei G. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și tentativă la infracțiunea de furt calificat. În timpul derulării acelui proces penal, inculpatul a hotărât să se răzbune pe ginerele părții vătămate din dosarul respectiv, înainte de a se prezenta în fața instanței de judecată la data de (...). Astfel, în jurul orelor 5.00, inculpatul a intrat în grădina neîmprejmuită complet a părții vătămate D. V. și, ajuns la colțul fânarului, a aprins cu un chibrit lucerna uscată depozitată în interior. În continuare, a supravegheat focul pentru a fi sigur că acesta se va extinde, astfel ca incendiul să nu poată fi localizat și stins cu ușurință. După ce s-a convins că și-a atins scopul, L. R. M. a părăsit locul faptei și în aceeași zi s-a prezentat în fața instanței de judecată din dosarul penal nr. (...). Incendiul a fost stins de către pompierii alertați prin apel telefonic la serviciul național de urgență. În continuare, s-a apreciat că distrugerea provocată prin incendiere a produs pericol public, deoarece fânarul se afla foarte aproape de grajdul de animale al părții vătămate, iar extinderea incendiului la întreaga gospodărie a fost împiedicată cu mari eforturi în urma intervenției pompierilor. Inculpatul a avut un comportament cooperant pe perioada urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei, dar fără a-și ascunde sentimentul de satisfacție pe care l-a avut în momentele în care a auzit sirenele pompierilor care se deplasau în viteză la locul incendiului. Partea vătămată D. V. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 47.000 lei, reprezentând contravaloarea lucernei distruse. Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale și a judecării cauzei săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a cooperat cu organele judiciare. În cursul cercetării judecătorești, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 11 din dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei G.) că recunoaște comiterea faptelor, așa cum au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora. Instanța, analizând probele administrate în faza de urmărire penală, a constatat că faptele inculpatului au fost stabilite și au existat suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, situație în care a admis cererea formulată de inculpat și a dispus în temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedură penală disjungerea laturii civile în vederea administrării de probe în fața instanței. Pe latură penală, prin sentința penală nr. 618/2011 pronunțată în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare, inculpatul L. R. M. a fost condamnat în temeiul art. 217 alin. 1 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere față de partea vătămată D. V. Prin aceeași sentință s-a efectuat operațiunea de contopire a pedepsei astfel aplicate cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1659/2010 a Judecătoriei G. (2 ani închisoare și 3 ani 4 luni închisoare), alegându-se pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, stabilindu-se în final pedeapsa de 4 ani 4 luni închisoare cu executare prin privare de libertate. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Codul penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident la circumstanțele comiterii faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul L. R. M. față de partea vătămată a prezentat un grad ridicat de pericol socia, care rezulta din modul în care a fost săvârșită fapta - incendiere, asigurându-se că focul va cuprinde întreaga lucernă, din împrejurările în care a fost comisă - dimineața, înainte de a se prezenta la instanța de judecată unde era judecat pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare și din scopul pentru care a adoptat comportamentul infracțional - pentru a se răzbuna pe rudele părții vătămate, că acest inculpat nu era la primul contact cu organele judiciare, motiv pentru care s-a apreciat că experiența cercetării penale pentru comiterea altor fapte nu și-a atins rolul său educativ, având în vedere faptul că în timpul derulării unui proces penal a săvârșit faptele pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta sentință penală. Având în vedere cele menționate anterior instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă la stabilirea cuantumului pedepsei, însă a făcut aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, care a condus lareducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege pentru infracțiunea de distrugere prin incendiere (între 2 și 10 ani închisoare). În noile limite ale pedepsei aplicate în prezenta speță ca urmare a reținerii prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, instanța s-a orientat spre un cuantum mediu având în vedere faptul că inculpatul nu a valorificat într-un sens pozitiv experiența derulării unui proces penal, nici avertismentele organelor judiciare în vederea renunțării la comportamentul infracțional. Având în vedere toate acestea, inclusiv scopul urmărit de inculpat în momentul săvârșirii faptei (de a se răzbuna fără a lua în considerare riscurile la care se expune în condițiile în care avea pe rol un alt dosar penal), instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere pedeapsa de 4 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză încă din faza de urmărire penală cu suma de 47.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilordistruse (fân, fânar și celelalte bunuri mobile). În probațiune au fost audiați martorii V. G. și C. I., declarațiile acestora fiind consemnate la dosar ( filele 62 și 63 ) și a fost depusă adeverința nr. 1185/2011 a Comunei I. (fila 61). Astfel, martorul V. G. apreciază că în fânarul care a fost distrus prin incendiere ar fi încăput 5-6 căruțe cu fân de până la 1000 kg fiecare, iar martorul C. I. nu poate preciza dacă fânarul era plin, dar în acesta era fân cel puțin de la jumătate în sus. Cu privire la cantitatea de fân din fânar, inculpatul a arăta că în hambar se afla fân până la jumătate din capacitatea acestuia, adică aproximativ 3-4 căruțe. Partea vătămată arată că a avut în hambar 5-6 căruțe cu fân, dar nu poate depune în probațiune înscrisuri în acest sens și nici nu dorește prelungirea judecării dosarului și împovărarea de alte cheltuieli (transportul martorilor, zile pierdute de la serviciu etc.). Din procesul verbal de consemnare a plângerii orale (fila 14) a rezultat că partea vătămată a precizat că i-au fost distruse cantitatea de 70 tone de lucernă balotată și alte bunuri pe care le apreciază a fi în valoare de 7000 lei. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că în urma săvârșirii infracțiunii au fost distruse un șopron construit pe stâlpi de lemn, acoperit cu plăci de azbociment în care se afla cantitatea de 70 tone furaje (lucernă balotată), căzi și butoaie metalice (fila 15). Din procesul verbal de intervenție nr. 106/(...) întocmit de I. pentru situații de urgență, D. de pompieri Dej (fila 42) reiese că au ars aproximativ 50 tone fân (lucernă balotată și fân), acoperișul depozitului de furaje confecționat din lemn (aproximativ 4 m3, grinzi, corni, lețuri), 30 bucăți de paleți confecționați din lemn, 10 paleți din lemn s-au degradat, 1 bucată cadă confecționată din lemn, 2 bucăți butoaie din plastic de 200 l, a fost degradat acoperișul depozitului de furaje. Potrivit art. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil, cel vinovat de comiterea unei infracțiuni este obligat să repare în întregime paguba cauzată. Conform art. 1169 din Codul de procedură civilă, „. care face o propunereînaintea judecății trebuie să o dovedească";, iar conform art. 1170 din codul de procedură civilă „. se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ";. Din probatoriul administrat la dosar în faza de urmărire penală și în cea de judecată, instanța a reținut ca dovedit faptul că au fost distruse prin incendiere fânarul în care se afla depozitată o cantitate de aproximativ 50 tonelucernă balotată, paleți din lemn - aproximativ 30 bucăți în totalitate și 10 bucăți - parțial, o cadă din lemn și două butoaie din plastic de 200 l. În urma analizei prețurilor practicate în perioada respectivă pe piață pentru bunurile distruse, instanța a considerat că în prezenta cauză, din suma de 47.000 lei cu titlu de daune materiale a fost dovedită suma de 25.000 lei din care suma de 20.000 reprezintă contravaloarea a 50 tone lucernă balotată (10 lei balotul de 25 kg lucernă producție 2010) și 5.000 lei contravaloarea celorlalte bunuri distruse. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L. R. M., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând, reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă D. V. S-a arătat în motivarea recursului că, potrivit probelor administrate în cauză, cantitatea de fân distrusă prin fapta inculpatului nu ar fi mai mare de 25 tone, jumătate din capacitatea maximă a fânarului, care s-a dovedit a fi de aproximativ 50 de tone. Așa fiind, cuantumul prejudiciului se ridică la suma de 10.000 lei și nu 20.000 lei, cum a stabilit prima instanță. Pe de altă parte, inculpatul, în ultimul cuvânt în recurs, a arătat că a fost de acord în fața instanței de fond cu plata sumei de 25.000 lei, însă în prezent nu are posibilități să o achite. Ver if ic ând ho tăr âre a ata c ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie,în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prima instanță, pe baza probelor administrate în cauză sub aspectul laturii civile, respectiv, sub aspectul prejudiciului cauzat de inculpatul L. R. M. prin infracțiunea de distrugere comisă la data de 18 octombrie 2010 în dauna părții vătămate D. V. din localitatea I., jud. C., în virtutea dispoz. art.998 din Codul civil, 1170 din Codul de procedură civilă - a stabilit corect cuantumul despăgubirilor civile, la care trebuie obligat inculpatul către partea civilă, a cărei gospodărie a incendiat-o. Astfel, este adevărat că declarațiile martorilor audiați în acest sens - V. G. și C. I. - nu sunt foarte relevante sub aspectul cuantumului prejudiciului cauzat, dar parte din informațiile furnizate de acești martori, prin coroborare cu restul probelor, inclusiv cu poziția procesuală a inculpatului - au fost în măsură să convingă instanța cu privire la cantitatea de fân distrusă, precum și cu privire la restul bunurilor distruse. S-au avut în vedere așadar: faptul că partea vătămată D. V. figura la data faptei de incendiere în registrul agricol al localității I. cu 2,94 ha teren agricol; procesul verbal de intervenție nr.106/(...) întocmit de I. pentru situații de urgență, D. de pompieri Dej - prin care, pompierii sosiți la fața locului, persoane deci calificate în a aprecia, cel puțin la un prim contact, amploarea incendiului și a consecințelor produse - au constatat că, în urma incendiului au ars aproximativ 50 tone fân (lucernă balotată și fân), acoperișul depozitului de furaje confecționat din lemn (aproximativ 4 m3, grinzi, corni, lețuri), 30 bucăți de paleți confecționați din lemn, 10 paleți din lemn s-au degradat, 1 bucată cadă confecționată din lemn, 2 bucăți butoaie din plastic de 200 l, a fost degradat acoperișul depozitului de furaje. Ori, aceste constatări de la fața locului, coroborate cu analiza prețurilor pieței la bunurile distruse, a determinat instanța să aprecieze rezonabil întinderea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului (funcție și de elementede notorietate, în contextul în care sume exacte nu s-au putut avansa cu titlu de preț al bunurilor distruse) - referindu-ne exclusiv la valoarea fânului distrus, pentru că, valoarea celorlalte bunuri nu a fost contestată de recurent cu ocazia susținerii căii de atac. Văzând și poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut faptele și, practic, și-a manifestat dorința de a despăgubi partea vătămată, după ce își va executa pedeapsa, precum și faptul că instanța a cenzurat pretențiile inițiale ale părții vătămate, reducându-le la un nivel rezonabil, apreciem întemeiate argumentele instanței de fond în motivarea soluției, astfel că sentința atacată se privește ca legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul L. R. M., fiul lui G. și L., născut la 15 iunie 1989, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1074 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei G.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI V. C. ANA C. M. Ș. GREFIER M. B. Red.A.C/Dact. S.M 3 ex./(...) Jud.fond: M. D. A.
| ← Încheierea penală nr. 1279/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2071/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
