Decizia penală nr. 1513/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.1513/R/2011
Ședința 29 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : D. SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Dej și de inculpata S. M. împotriva sentinței penale nr.411 din 14 aprilie 2011 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr.(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.42 și art.37 lit.b cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.411 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.(...), în temeiul art.11pct.2 lit a și art 10 lit.d cod proc.pen a fost achitată inculpata S. M. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b c.pen.
În temeiul art.346 alin.2 și art.14 lit.b cod proc.penală ,art.998 cod civil a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O. R&M S. cu sediul în D., str.Ec.T. nr.50A, ap.25, județ C., să plătească părtii civile S. C. S. cu sediul în B.-M. B-dul B. nr.42 A, județ Maramureș, suma de
20.725,92 lei despăgubiri, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei.
În temeiul art.192 pct.1 lit.c Cod pr.penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare in folosul statului în suma de 1000 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada iulie- august 2005, învinuita S. M., în calitate de administrator al SC O. R&M S. D., a stabilit relații comerciale cu societatea SC C. S. din B.-M., în sensul achiziționării unei cantități de anvelope, pe care urma să le comercializeze ulterior.
În acest sens, inculpata s-a prezentat în cursul lunii iulie 2005 la sediul părții vătămate, din B.-M., B-dul B., nr.42/A, jud. Maramureș, unde a discutat cu numita S. M., asociat , cu intenția de a reîncepe derularea relațiilor comerciale dintre cele două societăți.
În acest context, i-a comunicat părții vătămate că dorește să reînceapă relațiile comerciale, întrucât nu mai există nici un impediment referitor la imposibilitatea achitării contravalorii mărfii pe care urmează să o achiziționeze, dându-i asigurări că dispune de posibilități financiare concrete de plată și că va achita la termenele stabilite toată marfă achiziționată, fără a mai exista întârzieri la plata facturilor.
Împrejurările invocate au fost în măsură să convingă reprezentanții părții vătămate că acestea ar corespunde realității, ajungându-se astfel la încheierea unui contract comercial de vânzare-cumpărare a unei cantități de anvelope, în sumă totală de 25607,10 lei.
Argumentele folosite de către inculpată pentru a convinge partea vătămată de realitatea susținerilor sale au fost determinate de existența unor suspiciuni, și chiar a unui posibil refuz din partea părții vătămate de a reînnoi relațiile comerciale, întrucât anterior acestei perioade, în cursul anilor 2003-2004, între cele două societăți au mai fost derulate activități comerciale, care s-au finalizat prin neachitarea contravalorii mărfii achiziționate, inculpata fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Inculpata a achiziționat marfă, respectiv anvelope, în baza a 7 facturi fiscale:nr.23516323819/(...)>,23716323820/(...);26516323848/29.(...)6323847/(
...); 27216323855/(...)", 29016323873/(...) și 294163223877/(...), în valoare totală de 25607,08 lei.
Din suma totală de plată, învinuita a achitat numerar suma de 2000 lei, în baza chitanței nr.3503715 din (...), iar pentru restul sumei, în valoare de
23607,10 lei plata urma să fie făcută cu bilete la ordin. În acest sens, inculpata a lăsat părții vătămate un bilet la ordin, precum și o filă CEC, dând asigurări părții vătămate că nu vor exista impedimente legate de plata mărfurilor.
Inculpata a cunoscut întreaga sumă pe care o avea de achitat părții vătămate, precum și termenele scadente, înțelegerea fiind ca plata să fie făcută la un interval de 45-60 zile de la data emiterii fiecărei facturi.
Partea vătămată a introdus biletul la ordin, în sumă de 23607,08 lei, la scadență, pentru a fi decontat, la B. C. R. C., însă banca a comunicat în data de
02 decembrie 2005 asupra imposibilității de a se face plata, din lipsă totală de disponibil.
În data de 22 septembrie 2006, partea vătămată a introdus în bancă pentru decontare fila CEC seria BB.300, nr.01061067, în valoare de 23607,08 lei, și ace asta fiind refuzată la plată din lipsă totală disponibil .
În ciuda insistențelor părții vătămate de a fi achitat debitul restant, inculpata nu a făcut nici un demers în acest sens și nici nu a procedat la returnarea mărfii achiziționate.
Relația comercială dintre cele două părți s-a finalizat în luna septembrie
2005, când partea vătămată nu a mai livrat marfă, tocmai datorită neachitării de către inculpată a contravalorii mărfurilor achiziționate.
Prin conduita sa, inculpata, cu rea-credință, a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate cu ocazia încheierii contractului comercial de vânzare-cumpărare, deoarece, în scopul de a câștiga încrederea, le-a dat asigurări certe că va achita contravaloarea mărfurilor, și acționând cu intenția de a menține partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului, apredat acesteia biletul la ordin și fila CEC, toate aceste acțiuni având caracterul unor manopere viclene și mijloace frauduloase, cu ajutorul cărora a reușit să înșele partea vătămată.
Intenția de inducere în eroare a părții vătămate este evidentă, cu atât mai mult cu cât, nici la momentul încheierii contractului, nici pe parcursul executării lui inculpata nu a dispus de mijloace bănești în contul deschis la bancă, nefiind efectuate nici un fel de operațiuni de virare a unor sume de bani în contul respectiv. M. pe care a achiziționat-o de la societatea părții vătămate a fost comercializată ulterior, însă inculpata nu a înțeles să și achite debitul restant.
Astfel, din extrasul de cont aferent SC O. R&M S. D., pe perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, rezultă faptul că prin acest cont nu au fost derulate operațiuni comerciale.
Intenția inculpatei de a induce în eroare partea vătămată este confirmată și de faptul că, aceasta, la momentul încheierii contractului comercial, a cunoscut încă de la bun început, că nu intenționează să achite întreaga sumă, întrucât considera că anterior, în urmă cu un an de zile, a efectuat o plată în avans, necomunicând însă aceste aspecte și părții vătămate. A. susțineri nu au o bază reală, întrucât nu există documente contabile justificative care să ateste aceste împrejurări, fiind greu de crezut că o societate comercială efectuează niște plăți în avans, de bună-voie, nu solicită și nu deține documente justificative care să ateste aceste operațiuni, cu atât mai mult cu cât ceea ce se susține a fi fost plată în avans a reprezentat de fapt prejudiciul cauzat părții vătămate, care a format obiectul procesului penal având ca obiect infracțiunea de înșelăciune. A. în vedere că partea vătămată nu a fost încunoștințată asupra acestor aspecte, devine cu atât mai evident că dacă ar fi cunoscut poziția inculpatei nici nu ar mai fi procedat la încheierea contractului comercial.
Împrejurările reținute confirmă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, { "http://prev.de"| art.215 al. 1,2 și 3 Cod penal, întrucât inculpata a reușit, prin acțiunile sale, să înșele reprezentanții părții vătămate, prezentându-le aspecte nereale în scopul de a încheia și derula contractul comercial.
Biletul la ordin, reprezentând mijlocul de plată al contravalorii mărfurilor achiziționate, a dobândit, la scadență, prin refuzul de plată pentru lipsa de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, care confirmă intenția frauduloasă, chiar și în condițiile în care acesta a fost doar parțial completat de către inculpată, aceasta a cunoscut încă de la început întinderea contractuală și suma exactă pe care o avea de achitat.
Sub aspectul reținerii infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de al.4 al art.215 Cod penal, s -a apreciat că, raportat la împrejurările stabilite, având în vedere intervalul de timp de peste 9 luni de zile de la sistarea relațiilor comerciale, respectiv luna septembrie 2006 când fila CEC a fost introdusă la plată în bancă, nu se pot stabili cu certitudine elementele constitutive ale laturii obiective și subiective ale acestei infracțiuni.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului că, starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu:plângerile penale (filele 6,51,69) declarația reprezentantului părții vătămate (filele 10-11, 115-117) ,facturi fiscale (filele 13-16, 56-59),acte contabile(filele 22, 25-38, 111), acte emise de către BCR (filele 84-110, 124-
130),borderouri de încasare(filele 17-19),biletul la ordin - refuzul de decontare
(filele 23-24) -fila cec-refuzul de decontare (filele 18-19) -declarațiile inculpatei
(filele 20-21, 39, 77-79),copia fișei de cazier(fila 40, 60) ,declarație martor (filele
119-120),proces-verbal prezentare material de urmărire penală(filele 121-122).
În consecință, s-a concluzionat că fapta inculpatei S. M., care în perioada iulie-august 2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC O. R&M S. D., a indus în eroare partea vătămată, prin prezentarea unor împrejurări neconforme cu realitatea, care au determinat- o pe aceasta să încheie și să deruleze ulterior contractul comercial, și a emis un bilet la ordin, ca instrument de plată al produselor achiziționate în baza facturilor emise de SC C. S. din B.-M., cauzând un prejudiciu în sumă de
23.607,08 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prev. și ped. de art.215 al. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2, art.42 Cod Penal.
Întrucât prin sentința penală nr.491/(...) a Judecătoriei D., definitivă prin decizia penală nr.75/2002 a T.ului C., învinuita S. M. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, { "http://prev.de"| art.189 al.2 Cod penal, fiind arestată la data de 12 ianuarie 2001 și liberată condiționat la data de (...), rămânând un rest de executat de 100 zile, față de aceasta s-au aplicat { "http://prev.art.37"|prev.art.37} lit.b Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut în rechizitoriu că în cauză SC C. S. cu sediul în mun.B.-M., B-dul B., nr.42 A, jud.Maramureș, prin reprezentantul legal S. I. s-a constituit parte civilă pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 23607,08 lei, actualizată cu dobânda de referință a
B.
Ca urmare a desființării sentinței penale nr.727/2008 a Judecătoriei dej, prin D. penală nr. 104/A/2009 a T.ului C., în rejudecare, se va constata că instanța a fost investită cu efectuarea cercetării judecătorești în ceea ce o privește pe inculpată, pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3, cod penal cu aplic. art.41 al.2, 42,art.37 lit.b cod penal.
La (...) inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.215 al.1,2,3 cod penal cu aplic. art.41 al.2, art.42 cod penal, în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1 cod penal.
Prin Încheierea de ședință din (...)(f.281), în temeiul art.344 cod proc.penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpata,partea civilă,martorii .
A fost intodusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente SC O.
R&M S. cu sediul în D., str.Ec.T. nr.50A, ap.25, județ C..
După efectuarea cursul cercetării judecătorești rezultă următoarea stare de fapt:
Inculpata în calitate de administrator la SC O. R/M S. a achiziționat marfă, respectiv anvelope de la SC C. S. , în baza a 7 facturi fiscale:nr.23516323819/(...)>,23716323820/(...);26516323848/(...) ,
26416323847/(...); 27216323855/(...)", 29016323873/(...) și
294163223877/(...), în valoare totală de 25607,08 lei.
Din suma totală de plată, a achitat numerar suma de 2000 lei, în baza chitanței nr.3503715 din (...), iar pentru restul sumei, în valoare de 23607,10lei,părțile nu au stabilit un termen de plată însă au convenit ca plata să se realizeze la 45-60 zile de la data emiterii facturilor, prin bilete la ordin si file CEC.
În acest sens, inculpata a lăsat părții vătămate un bilet la ordin, precum și o filă CEC, dând asigurări părții vătămate că nu vor exista impedimente legate de plata mărfurilor.
Din declarația dată de S. I., în calitate de administrator la S. S. B. M.- fila116 rezultă că inculpata, în luna iulie 2005 i-a lăsat ca instrument de garantare a plății 6 sau 8 bilete la ordin și o filă CEC în alb. În legătură cu biletul la ordin de la fila 351 din dosar, acesta precizează că, personal a completat mențiunile privind suma de plată, locul și data emiterii, scadența și locul plății, în luna decembrie 2005.
Ulterior, ca urmare a faptului că, inculpata nu și-a onorat obligația de plată a mărfurilor livrate, partea civilă a introdus biletul la ordin pentru a fi decontat la plată prin bancă, însă la (...), i s-a răspuns că, banca este în imposibilitate de a efectua plata din lipsă totală de disponibil.
Ulterior partea civilă a luat legătura cu inculpata și i-a solicitat să efectueze plata, însă aceasta nu a onorat obligația asumată.
La (...), partea civilă a introdus în bancă pentru decontare fila CEC, însă acesta a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil. Cu privire la fila CEC(f.116), administratorul S. S. B. M. precizează în declarație că, a fost completată personal de către el, în data de (...), când a introdus-o în bancă pentru plată.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice pentru a stabili dacă scrisul pentru biletul la ordin emis la (...) și de pe fila CEC B., și semnăturile aferente aparțin inculpatei, fiind depuse la dosar originalele instrumentelor de plată(/f.352).
În urma efectuării acestei expertize s-a concluzionat că, scrisul de la poziția emitent și semnătura pentru emitent de pe biletul la ordin au fost realizate de către inculpată. Scrisul privind suma de bani și beneficiarul, inclusiv mențiunea literală a sumei de pe biletul la ordin au fost realizate de către S. I.- administratorul S. S.. Nu s-a putut stabili dacă semnătura trăgătorului de pe fila CEC a fost realizată de către inculpată sau o altă persoană. Restul mențiunilor de pe fila CEC au fost realizate de către S. I.(f.382).
De remarcat că ambele instrumente de plată conțin aceeași sumă
23607,08 lei ,deci un total de 47.214,16 lei deși cv mărfii achiziționate era de
25.607,08 lei ,pentru care se efectuase o plată parțială de 2000 lei.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat că(f.301-
311), la data de (...) S. S. avea o creanță a supra S. S. în valoare de 4155,86 lei, provenită din plăți în plus efectuate în perioada (...)-(...). S. S. nu a emis nici o factură de penalități către SC.OLIPEX S..
În perioada (...)-(...) SC.OLIPEX S. nu a derulat operațiuni de încasări și plăți,a achitat dobânzi și comisioane către BCR S. D. în valoare de 1619,27 lei, sumele provenind din depuneri în numerar.
S. S. a efectuat în cursul anului 2005 o plată de 2000 lei către S. S. cu chitanța nr.3603715/(...).
Se precizează în cuprinsul Raportului de expertiză că, S. S. nu a achitat biletul la ordin prezentat la plată din lipsă de disponibilități bănești și are debite restante față de S. S. în sumă de 20.725,92 lei(f.311).
Din adresa nr.5994/(...) emisă de BCR- S. D.(f.84), rezultă că S. S. D., este în interdicție bancară din data de (...).
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Dej din 21 iunie
2007(f.136), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune în modalitatea prev.de art.215 al.4 cod penal, deoarece nu sunt întrunite cerințele laturii obiective și subiective pentru această infracțiune.
Biletul la ordin este un instrument de transfer credit, prin care o persoana numita emitent, se obligă sa plătească la o anumita data, o anumita suma de bani fixata, care este datorata unei persoane numita beneficiar.
Elementele obligatorii pe care biletul la ordin trebuie sa le conțină sunt: denumirea de bilet la ordin; promisiunea expresa si necondiționata a emitentului de a plăti o anumita suma de bani; scadența plății; locul unde se va efectua plata; locul si data emiterii biletului la ordin; semnătura emitentului.
In cazul in care lipsește una din mențiunile amintite, biletul la ordin nu este valabil, decât in cazul in care: daca lipsește scadența, biletul la ordin e plătibil la vedere; daca lipsește locul plății, plata se va efectua la locul unde a fost emis titlul respectiv; daca lipsește locul emiterii, acesta se considera a fi cel menționat lângă numele semnatarului.
Emiterea unui bilet la ordin, știind că pentru valorificare nu există acoperirea necesară, nu se încadrează în prevederile art.215 alin.4 C.pen., biletul la ordin neputând fi asimilat cecului.
In cazul in care, insa, prin emiterea biletului la ordin fără { HYPERLINK
"http://www.euroavocatura.." | creditorul este indus in eroare, in scopul obținerii unui folos material injust si daca s-a cauzat acestuia o paguba, fapta constituie { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." | de înșelăciune in convenții prevăzută in art. 215 alin. (3) C. pen.
Biletul la ordin este, ca și cecul, un titlu de credit, însă între acestea există deosebiri fundamentale, legiuitorul prevăzându-le prin reglementări distincte.
Extinderea sferei de aplicare a textului din legea penală, care se referă la cecul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare, la biletul la ordin, constituie o încălcare a principiului legalității incriminării consacrat în art.2
C.pen.
Doar în ipoteza în care acesta a fost emis prin inducere în eroare la încheierea convenției cu privire la mențiunile privind contul, banca plătitoare, și suma de plată sunt elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale emitentului. Pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției.
Fapta astfel săvârșită realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.3 C.pen.
Intenția inculpatei de a înșela partea civilă nu rezultă din probele administrate în cauză în condițiile în care părțile au convenit să efectueze tranzacția,și-au dat acordul în acest sens, iar biletul la ordin a fost emis în scopul garantării plății și nu ca instrument de plată,împrejurare care este confirmată prin aceea că a fost emis un bilet la ordin care la rubrica dedicata sumei nu era completat nefiind completată nici rubrica referitoare la scadența plății .
Cu privire la emiterea biletelor la ordin fară { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." | in cont, s-a constatat că, in cazul in care biletul la ordin nu este emis in condițiile prevăzute in art. 104 pct. 2 din Legea
58/1934, sunt aplicabile dispozițiile acestei legi privitoare la gir, scadență, plată, acțiune sau executare cambiala, { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." | in caz de neplata și protest, fapta neconstituind infracțiune,i ar această acțiune se situează in domeniul dreptului civil.
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că, în momentul realizării a cordului de voință între inculpata în calitate de administrator la S. S. D. și S. I. în calitate de administrator la SC C. S. B. M., acesta nu a fost indus în eroare deoarece convenția părților a fost în sensul ca inculpata să plătească contravaloarea mărfii livrate la 50-60 zile de la data emiterii facturilor, inculpata garantând parții civile, plata, prin emiterea biletului la ordin în alb, acesta fiind completat ulterior de reprezentantul părții civile, atât la rubrica privind suma datorată cât și la rubrica privind scadența plății.
În condițiile în care acordul de voință a părților a fost realizat în luna iunie
2005 iar biletul la ordin a fost completat de către reprezentantul părții civile la (...), este evident că, inculpata nu a indus în eroare partea vătămată prin prezentarea unor împrejurări care nu corespund cu realitatea iar predarea instrumentelor de garantare a plății nu constituie elementul determinant pentru ca partea civilă să încheie și să deruleze contractul comercial, cu atât mai mult cu cât în momentul realizării acordului de voință S. S. D. avea o creanță asupra S. S. în valoare de 4155,86 lei, provenită din plăți în plus efectuate în perioada (...)-(...)(f.310).
SC C. S. nu a efectuat demersuri pentru executarea silita a biletului la ordin pentru recuperarea prejudiciului, ci direct, a formulat plângerea penală- f.116.
În consecință, s-a constatat că prevederile art.215 alin.3 nu sunt incidente în cauză deoarece biletul la ordin ca instrument de garantare a plății nu a constituit motivul determinant pentru încheierea acordului comercial dintre părți iar intenția inculpatei de a înșela partea civilă nu este dovedită.
Așa fiind în temeiul art.11pct.2 lit a și art 10 lit.d cod proc.pen a fost achitată inculpata S. M. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.3 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b c.pen.
Împrejurările invocate în apărare , în sensul că inculpata nu are obligația de a plăti părții civile cv despăgubirilor pretinse deoarece marfa livrată nu a corespuns calitativ, nu au suport probator. În această ipoteză inculpata avea obligația de a sesiza organele judiciare competente pentru a constata livrarea mărfurilor neconforme calitativ sau ne acordarea garanției aferente.
Așa fiind în temeiul art.346 alin.2 și art.14 lit.b cod proc. penală ,art.998 cod civil a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O. R&M S., să plătească părții civile S. C. S., suma de 20.725,92 lei despăgubiri, conform expertizei efectuate în cauză, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei.
În temeiul art.192 pct.1 lit.c Cod pr.penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare in folosul statului în suma de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Dej
și inculpata.
P. de pe lângă Judecătoria Dej a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza condamnarea inculpatei pentru fapta reținută în sarcina acesteia la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție, având în vedere starea de recidivă a acesteia.
În motivele de recurs s-a arătat că din probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond rezultă că inculpata s-a prezentat în cursul lunii iulie 2005 la sediul părții vătămate unde a discutat cu numita S. M. asociat al acestei societăți, cu intenția de a reîncepe derularea relațiilor comerciale dintre cele două societăți.
Prin conduita sa inculpata cu rea credință a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, deoarece cu scopul de a câștiga încrederea acestora, le-a dat asigurări că va achita contravaloarea mărfurilor și acționând cu intenția de a menține partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului, a predat acesteia biletul la ordin și fila CEC, aceste acțiuni având caracterul unor manopere frauduloase, cu ajutorul cărora a reușit să înșele partea vătămată.
Inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate cu menținerea soluției de achitare pronunțată de instanța de fond și exonerarea inculpatei de la plata despăgubirilor civile pretinse de partea civilă.
În motivele de recurs inculpata prin memoriul depus la dosar și susținerile orale din data de 22 septembrie 2011 a arătat că suma de 4155,86 lei nu poate fi pretinsă de partea civilă, întrucât din probele administrate în cursul cercetării judecătorești a rezultat că nu se poate imputa inculpatei un fapt ilicit, care să constituie cauza răspunderii pecuniare a acesteia.
Cercetarea unei posibile răspunderi contractuale este de competența instanței civile, iar instanța penală poate acorda despăgubiri doar pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite, nefiind investită cu cercetarea existenței sau inexistenței raporturilor contractuale dintre părți.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Dej și inculpată, precum și a celor care puteau fipuse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească, a dat o încadrare juridică corectă faptei reținute în sarcina inculpatei, însă a apreciat greșit probele administrate în cauză, pronunțând o soluție de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv inculpata nu a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate prin prezentarea unor împrejurări care nu corespund cu realitatea, iar predarea instrumentelor de garantare a plății nu constituie elementul determinant pentru ca partea civilă să încheie și să deruleze contractul comercial.
Pe de altă parte în momentul realizării acordului de voință societatea administrată de inculpată avea o creanță asupra S. C. S. în valoare de 4.155,86 lei provenită din plăți efectuate în avans în perioada 14 martie 2003 - 31 decembrie 2004, iar această din urmă societate nu a făcut demersuri pentru executarea silită a biletului la ordin în vederea recuperării prejudiciului, ci a formulat plângere penală împotriva inculpatei.
Toate aceste rețineri făcute de instanța de fond sunt neîntemeiate , deoarece din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că inculpata S. M. s-a prezentat în cursul lunii iulie
2005 la sediul părții vătămate unde a discutat cu numita S. M. asociat al societății, cu intenția de a reîncepe derularea relațiilor comerciale dintre cele două societăți.
În aceste împrejurări, inculpata i-a comunicat părții vătămate că dorește să reînceapă relațiile comerciale, întrucât nu mai există nici un impediment referitor la imposibilitatea achitării contravalorii mărfii pe care urmează să o achiziționeze, în acest sens dându-i asigurări că dispune de posibilitățifinanciare de plată și că va achita la termenele stabilite toată marfa achiziționată, fără să existe întârzieri la plata facturilor.
Argumentele folosite de inculpată pentru a convinge pe reprezentanții părții vătămate de realitatea susținerilor sale au fost determinate de existența unor suspiciuni și chiar a unui posibil refuz de a reînnoi relațiile comerciale deoarece anterior, respectiv în cursul anilor 2003 - 2004 între cele două societăți au mai fost derulate activități comerciale, care s-au finalizat necorespunzător, datorită neachitării de către inculpată a contravalorii mărfurilor achiziționate, aceasta din urmă fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Prin conduita sa inculpata a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate cu ocazia încheierii contractului comercial de vânzare-cumpărare, în sensul că le-a dat asigurări că va achita contravaloarea mărfurilor, iar pentru a menține pe reprezentanții părții vătămate în eroare și pe parcursul executării contractului, a predat acestora un bilet la ordin și o filă CEC, manoperă cu ajutorul cărora a reușit să înșele pe reprezentanții părții vătămate.
Intenția de inducere în eroare a reprezentanților părții vătămate este evidentă, cu atât mai mult cu cât nici la momentul încheierii contractului și nici pe parcursul executării acestuia inculpata nu a dispus de mijloacele bănești în contul deschis la bancă, nefiind efectuate nici un fel de operațiuni de virare a unor sume de bani în contul respectiv potrivit expertizei contabile efectuate în cauză pe tot parcursul anului 2005.
Produsele pe care inculpata le-a achiziționat de la partea vătămată au fost comercializate ulterior, însă aceasta nu a înțeles să-și achite debitul restant nici măcar în parte.
Biletul la ordin reprezentând mijlocul de plată al contravalorii mărfurilor achiziționate a dobândit la scadență prin refuzul de plată pentru lipsa de disponibil bănesc caracterul de mijloc fraudulos, care confirmă intenția frauduloasă a inculpatei, chiar în condițiile în care aceasta a completat doar parțial mențiunile din ordinul de plată.
Potrivit probatoriului și a facturilor emise, s-au livrat un număr de 46 anvelope, iar martorii propuși de inculpată în apărare nu au putut preciza numărul anvelopelor defecte și nici nu s-a întocmit un raport de expertiză în acest sens.
Pe de altă parte inculpata nu a prezentat nici un act prin care să fie adus la cunoștință reprezentanților părții vătămate că unele anvelope prezintă defecțiuni sau să fi restituit anvelopele defecte în vederea înlocuirii acestora.
Că inculpata nu putea să efectueze plata produselor cumpărate de la partea vătămată rezultă și din împrejurarea că utilajele societății administrate de inculpată au fost sechestrate, fiind înscrise în arhiva reală de garanții mobiliare în favoarea S. NIROM OIL B. M. pentru suma de 120.000 lei și întrucât această sumă nu a fost achitată utilajele respective au fost ridicate la începutul anului 2005.
Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză în perioada 1 ianuarie 2005
- 31 decembrie 2005 S. O. S. nu a derulat operațiuni de încasări și plăți în această perioadă, doar a achitat suma de 1619,27 lei reprezentând dobânzi și comisioane bancare plătite către BCR D.. Sumele achitate au provenit din depuneri de numerar în cont ale inculpatei S. M. (filele 308 - 311 dosar fond).
Din declarația martorei S. M. asociat al S. C. S. rezultă că inculpata a derulat afaceri comerciale cu această societate în perioada 2002 - 2003, însă inculpata nu a achitat în întregime contravaloarea mărfurilor livrate, sens în care reprezentanții părții vătămate au formulat plângere penală împotrivainculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, însă ulterior inculpata și-a achitat contravaloarea mărfurilor.
În cursul lunii iulie 2005 inculpata s-a prezentat la sediul societății și a discutat cu martora despre reluarea afacerilor comerciale și pentru a o convinge pe martoră despre sinceritatea afirmațiilor inculpatei aceasta i-a predat suma de
2000 lei pentru a o convinge că are mijloacele financiare necesare în vederea achiziționării produselor.
Cu acea ocazie s-a înmânat inculpatei o primă factură privind livrarea de anvelope, iar inculpata a predat martorei o filă CEC și un bilet la ordin, însă inculpata a dat asigurări că plata o va face înainte de termenele scadente și că nu va fi nevoie să introducă în bancă instrumentele de plată.
Plata urmând să se facă în maxim 30 de zile de la data emiterii facturii, însă inculpata nu și-a respectata ceastă obligație, sens în care au fost introduse în bancă biletul la ordin și fila CEC, care au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil.
Martora a discutat de mai multe ori cu inculpata și i-a solicitat acesteia să achite contravaloarea mărfurilor, dar inculpata nu s-a conformat acestei obligații și nici nu a restituit mărfurile achiziționate (f.119-120 d.u.p.).
Aceleași împrejurări rezultă și din declarațiile martorului S. I. (f.115-117 d.u.p.)
Martora S. M. audiată la instanța de fond și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și a arătat că în cadrul unei discuții cu inculpata aceasta din urmă a afirmat că o parte din anvelope au defecțiuni, însă deși i-a pus în vedere să restituie marfa defectă pentru a verifica în ce constau aceste defecțiuni, inculpata nu a restituit nicio anvelopă (f.416 dosar fond).
Din extrasul de cont al societății administrate de inculpată rezultă că în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 nu au fost derulate operațiuni comerciale prin acest cont. Mai mult pe parcursul anului 2005, anterior perioadei în care s-a săvârșit prezenta infracțiune în contul societății au mai fost depuse spre decontare și alte bilete la ordin, beneficiari fiind alte societăți pentru care nu a existat disponibil în bancă, fapt care este în măsură să stabilească reaua credință a inculpatei în relațiile comerciale și cu alți parteneri de afaceri (f.124-130 d.u.p.).
A. în vedere că societatea administrată de inculpată se afla în lipsă de lichidități și că a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate la încheierea contractului și la derularea acestuia, emițând un bilet la ordin și o filă CEC, deși pe tot parcursul anului 2005 așa cum rezultă cu certitudine din starea de fapt prezentată mai sus nu a avut disponibil în contul societății pe care aceasta o administra, sens în care fapta săvârșită de inculpată realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., motive pentru care în baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Dej împotriva sentinței penale nr.411 din 14 aprilie 2011 a Judecătoriei D. care va fi casată cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând în aceste limite urmează să fie condamnată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 alin.1,2,3 C.p. cu aplicarea art.41, art.42 C.p. și art.37 lit.b C.p., art.74 și art.76 lit.c C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție. Inculpata S. M. se află în stare de recidivă în condițiile prev. de art.37 lit.b C.p. întrucât prin sentința penală nr.491 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei D. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, fiind arestată la data de (...) și liberată condiționat la data de 2 aprilie 2002 cu un rest depedeapsă rămas de executat de 100 zile, care s-a împlinit până la data săvârșirii prezentei infracțiuni. Față de inculpată au fost reținute dispozițiile art.74 alin.2 C.p.p., iar pedeapsa a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege, determinat de faptul că infracțiunea a fost comisă în cursul anului 2005 iar de la acea dată și până în prezent a trecut o perioadă îndelungată de timp, modalitatea comiterii infracțiunii și a faptului că părții vătămate nu i-a fost cauzat un prejudiciu substanțial. În baza art.71 C.p. urmează să-i fie interzise inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. Restul dispozițiilor sentinței penale atacate urmează să fie menținute. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Cu privire la recursul formulat de inculpată se rețin următoarele: Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că societatea administrată de inculpată are o datorie față de partea civilă în sumă de 20.725,92 lei, sens în care instanța de fond în mod întemeiat a obligat-o pe inculpată la plata acestei sume față de partea civilă, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei. A. în vedere că instanța de fond în mod întemeiat a obligat-o pe inculpată la plata sumei precizate mai sus față de partea civilă, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpata S. M. împotriva sentinței penale nr.411 din 14 aprilie 2011 a Judecătoriei D. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: I. Admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA DEJ împotriva sentinței penale nr. 411 din 14 aprilie 2011 a Judecătoriei D. pe care o casează în latura penală a cauzei și rejudecând în această limită: Condamnă pe inculpata S. M. fiica lui I. și O. născută la 18 august 1960 în D., recidivistă, CNP 2. domiciliată în D., str. E. T. nr. 50/A ap. 25 județul C.. În baza art. 215 alin. 1, 2 3 Cod penal cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și 37 lit.b și cu art. 74, 76 lit.c Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții la o pedeapsă de: - 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Stabilește onorariu avocațial parțial pentru apărător din oficiu suma de 100 lei (avocat P. B.) în favoarea Baroului de avocați C. care va fi suportat din fondul M.ui Justiției. II. Respinge ca nefondat recursul inculpatei S. M. împotriva aceleiași sentințe. Obligă inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial parțial. D. este definitivă. Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. D. P. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...). Jud.fond.Mânzat C.
| ← Decizia penală nr. 919/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 217/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
