Decizia penală nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 126/2011
Ședința publică din 2 februarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: L. M.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A.
C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă J. T. L. împotriva sentinței penale nr.120 din 29 noiembrie 2010 a
J.ecătoriei T. L., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații Ț. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.321 al.1
C.pen., art.239 al.1 C.pen., (2 fapte) toate cu aplic.art.33 lit.b C.pen., D. I. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.239 al.1 și 2
C.pen., (2 fapte) art.321 al.1 C.pen., art.264 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a și b C.pen. și art.37 lit.b C.pen. și P. M. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.239 al.1 și 2 C.pen. (2 fapte), art.321 al.1 C.pen., art.264 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a și b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ț. C., av.Crăciunean Dan G. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av.S. F. din cadrul Baroului S. M., cu delegație la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. I. F. - av. C. L. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărător ales av.R. Emil Ovidiu din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar, apărătorul ales al inculpatului P. M. G. av. P. L. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații Ț. C., D. I. F. și P. M. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond, respectiv J. T..
În motivarea recursului arată că instanța de fond, în mod greșit, în temeiul art.197 al.2 C., rap.la art.300 și 332 C., s-a desesizat și a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare. A. dispoziție este vădit nelegală, având în vedere că nici unul dintre textele de lege referitoare restituirea cauzei, nu sunt incidente în cauză.
Astfel, prezenta cauză a fost instrumentată la P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș, având în vedere competența după materie și persoană, pe care a avut-o inițial acest parchet, cauza privind, pe lângă cei trei inculpați din prezentul dosar și alte persoane ( polițiști cu calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare). Cauza a fost în competența acestui parchet, urmare a faptului că după admiterea plângerii întemeiate pe dispoz.art.278/1 C., s-a desființat parțial soluția inițială dată de procuror și s-a dispus trimiterea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale față de învinuiții P. și D., fiind scoasă din cauză persoana care atrăgea competența acestui parchet, după calitatea persoanei. Reluându-se cercetările, parchetul tribunalului a concluzionat cu privire la cei trei inculpați, sesizând J. T. L., căreia îi revine competența soluționării prezentei cauze, în primă instanță.
Art.209 al.41 C., introduce o normă de procedură derogatorie în ce privește competența materială de urmărire penală. Arată că prin decizia nr.1058 din (...) a Curții Constituționale s-a admis recursul în interesul legii și s-au declarat neconstituționale dispoz.art.209 al.41 C., tocmai pentru că limitează cazurile în care pot fi preluate cauze de la parchetele inferioare de către procurori de la parchetele ierarhic superioare. Apreciază că nu se poate discuta de nulitatea absolută a urmăririi penale invocată de instanța de fond, în sensul lipsei de competență a T. M. de a efectua urmărirea penală, având ca obiect cercetarea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, atât timp cât, această unitate de parchet poate efectua urmărirea penală în cazul acestor infracțiuni, simpla lipsă a dispoziției conducătorului parchetului ierarhic superior în sensul preluării cauzei, neputând fi sancționată cu nulitatea absolută. În consecință, consideră că este fondat recursul declarat, motiv pentru care solicită casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății la această instanță, căreia îi revine competența. Cu cheltuieli judiciare în favoarea statului. Apărătorul inculpatului Ț. C., solicită respingerea recursuluiparchetului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale arată că instanța de fond în mod judicios a apreciat că au fost încălcate disp.art.209 al.4/1 și 210 C., privind lipsa unei verificări a competenței, în funcție de calitatea persoanei și după materie. Mai mult, se reține just că nu a existat acea dispoziție de preluare a cauzei de la parchetul ierarhic inferior, acest aspect fiind confirmat și recunoscut de reprezentantul parchetului de pe lângă J. T. L.. Apreciază că prin dispozitivul sentinței atacate, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile deciziei penale nr.403/2008 a T. M. ( prin care s-a trimis inițial cauza la parchet pentru reluarea urmăririi penale față de doi dintre inculpați) care, raportat la art.38518 C., era obligatorie. Astfel fiind, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Apărătorul inculpatului D. I. F., solicită respingerea recursuluiparchetului și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că nu s-a respectat textul de lege privind competența materială, la dosarul cauzei neexistând nici o dispoziție a conducătorului organului ierarhic superior de preluare a cauzei de la parchetul ierarhic inferior.. Apărătorul inculpatului P. M. G., solicită respingerea recursului șimenținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Apreciază că au fost încălcate de procuror dispozițiile art.210 C., potrivit căruia „organul de urmărire penală sesizat potrivit art.221 este obligat să-și verifice competența. Dacă organul de cercetare penală constatăcă nu este competent a efectua cercetările, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent";. Mai mult, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.197 al.2 C., potrivit cărora, dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare a procesului și, lată în considerare chiar din oficiu. În speță, au fost încălcate dispozițiile referitoare la competența după materie dar și după calitatea persoanei, motiv pentru care hotărârea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale și a sesizării instanței competente este temeinică și legală. C U R T E A Prin sentința penală nr. 120 din 29 noiembrie 2010 a J.ecătoriei T. L., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 197 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 300 și 332 Cod procedură penală, instanța s-a desesizat și a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare. În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul nr.303/P/2007 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: - Ț. C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal; - D. I. F. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal; - P. M. G. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, în noaptea de 11/(...) inculpatul Ț. C., în public, în prezența mai multor persoane a avut o atitudine huliganică față de organele de poliție și a proferat la adresa părților vătămate I. Ș. și B. L. amenințări, că vor fi dați afară din poliție, îndemnându-i pe inculpații D. I. F. și P. M. G. să împiedice lucrătorii de poliție să-l conducă la sediu; iar inculpații D. I. F. și P. M. G., la aceeași dată, în loc public și în prezența mai multor persoane, au împiedicat părțile vătămate și pe alți trei colegi ai acestora să-l introducă în autoturismul poliției pe inculpatul Ț. C. Prin rechizitoriul prin care s-a sesizat instanța, s-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 11/(...) inculpatul Ț. C. a consumat băuturi alcoolice în localul „Diesel"; din comuna S. de Sus, iar apoi a urcat la volanulautoturismului Dacia Logan înmatriculat sub nr. (...) conducându-l pe DJ 171. Autovehiculul condus de inculpatul Ț. C. a fost oprit pentru control de către agenții de poliție - părțile vătămate I. Ș. D. și B. L. în localitatea S. de S. Inculpatul Ț. C., căruia agenții nominalizați mai sus i-au solicitat să prezinte acte (de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului), i-a cerut explicații agentului I. Ș. D. pentru a afla motivul opririi sale în trafic și i-a fost precizat faptul că există suspiciuni că a consumat băuturi alcoolice. În continuare inculpatul a refuzat să prezinte actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului și a plecat din acel loc fără acceptul agenților de poliție. M. condusă de inculpatul Ț. C. a fost urmărită de autovehiculul poliție la volanul căruia se afla agentul I. Ș. D.. La ieșirea din localitatea S. de Jos spre orașul T. autovehiculul inculpatului a fost oprit din nou. A ajuns la fața locului și o altă mașină a poliției, solicitată prin ofițerul de serviciu, în care se aflau agenții de poliție P. V., P. G. O. și H. F. Agentul de poliție P. V. i-a solicitat inculpatului Ț. C. să prezinte documentele pentru a i se stabili identitatea și a fi testat cu aparatul alcooltest însă inculpatul a refuzat categoric și a început să facă gălăgie având o atitudine huliganică față de organele de poliție. La momentul la care i s-a cerut inculpatului Ț. C. să vină la sediul P. orașului T. în vederea stabilirii identității acesta a continuat să facă gălăgie devenind agresiv și a solicitat inculpaților D. I. F. și P. M. G., sosiți la scurt timp în acel loc, să-i împiedice pe lucrătorii de poliție să îl introducă în autoturismul P.. Întrucât inculpatul Ț. C. a început a se manifesta violent și a continua să refuze deplasarea la sediul poliției, a fost încătușat de agenții P. V., P. G. și H. F. A.- părți vătămate I. Ș. D. și B. L. i-au ajutat pe colegii lor să-l introducă în autoturismul poliției. Inculpații D. I. F. și P. M. G. i-au împiedicat pe părțile vătămate I. Ș. D. și B. L. să-l introducă în autovehicul pe inculpatul Ț. Ei i-au îmbrâncit și i-au tras de haine pe cei doi polițiști părți vătămate, proferând la adresa acestora amenințări că vor fi dați afară din serviciu; acest gen de amenințări au fost aduse celor două părți vătămate și de către inculpatul Ț. C. Îmbarcat în mașina poliției inculpatul Ț. C. a refuzat să se legitimeze să-și decline identitatea și să se supună recoltării probelor biologice, la S. T., sens în care a fost condus la sediul P. T. pentru identificare. A persistat în această atitudine circa 2 ore, identificarea sa realizându-se abia la momentul sosirii la P. a unei rude a acestuia. Inculpatul a refuzat să semneze procesele verbal întocmite de agentul P. V. și a refuzat să facă declarații olografe. Prin rechizitoriul 257/P/2007 al P. de pe lângă J. T., emis la (...) inculpatul Ț. C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată prin OUG nr. 6.. Din susținerea doamnei avocat P. L., rezultă că inculpatul Ț. C. a fost achitat definitiv pentru acuzațiile aduse și pentru care a fost trimis separat în judecată. Din actele de la dosar s-a reținut că în dosarul 303/P/2007 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din (...), respectiv (...), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 346 Cod penal (abuz în serviciu contra intereselor persoanei) împotriva lui I. Ș. D. - agent de poliție. În același dosar au mai fost urmăriți penal P. M. G. - agent la P. de F. S. M. și D. I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 și s-au efectuat cercetăripenale față de P. V. P. - agent de poliție, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180, 189, 208, 246, 266 Cod penal. Prin ordonanța din (...) emisă în dosarul 303/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I. Ș. D., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. M. G., scoaterea de sub urmărire penală a lui D. I. F. și aplicarea unei sancțiuni administrative a acestuia și neînceperea urmăririi penale față de P. V. P. (fila 195-200 dosar 303/P/2007 vol.I). Împotriva ordonanței din (...) emisă în dosarul nr. 303/P/2007 s-a formulat plângere, de către Ț. C. - persoană vătămată și C. N. al P., fiind respinsă prin O. din (...) emisă în dosarul 15/II/2/2008. Împotriva ordonanței din (...) s-a formulat plângere de către C. N. al P. ce a format obiectul dosarul nr. (...) al T. M.. Prin sentința penală nr. 89 din (...) s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea J.ecătoriei T.. La J. T. cauza a fost îndosariată sub nr. (...); plângerea C.ui N. al P. fiind respinsă prin sentința penală 46 din (...) a J.ecătoriei T.. Împotriva acestei sentințe penale s-a declarat recurs de către C. N. al P., care a fost admis de către Tribunalul Maramureș, prin decizia penală 403/R/(...) și s-a desființat în parte O. din (...) emisă în dosarul 303/P/2007, cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. M. G. și D. I. F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 și cauza a fost trimisă la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal. În motivarea deciziei s-a arătat că faptele intimaților învinuiți P. M. G. și D. I. F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal și nu pe cele ale art. 11 pct. 4 din Legea nr. 61/1991. O. dată în (...) a fost menținută sub celelalte aspecte de neîncepere a urmăririi penale față de P. V. P. și scoaterea de sub urmărire penală a lui I. Ș. D.. Cauza fiind trimisă la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a reluat urmărirea penală față de D. I. F. și P. M. G. Prin rezoluția din (...) (fila 50) emisă de procurorul din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț. C., pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal, asupra părții vătămate I. Ș. D. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal favorizarea infractorului, față de învinuiții P. M. G. și D. I. F. Prin rezoluția din (...) (fila 51) s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț. C., pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal, asupra părții vătămate polițist B. L. I.. Prin O. din (...) emisă în dosarul nr. 303/P/2007 (fila 54) s-a dispus recalificarea juridică a faptelor săvârșite de către învinuiții P. M. G., D. I. F. și Ț. C. Dosarul nr. 303/P/2007 trimis înapoi de către Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale a fost soluționat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș prin rechizitoriul din (...), când au fost trimiși în judecată inculpații Ț. C., D. I. F. și P. M. G., fiind sesizată J. T. în prezentul dosar nr. (...). S-a reținut că în condițiile art. 300 Cod procedură penală, instanța este datoare din oficiu la prima zi de înfățișare să verifice regularitatea actului de sesizare. În condițiile art. 332 Cod procedură penală, când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1 Cod procedură penală. Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei. În condițiile art. 320 Cod procedură penală, înainte de începerea cercetării judecătorești se pot formula excepții, cereri sau propune efectuarea de probe noi. S-a reținut că în condițiile art. 210 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este dator să-și verifice din oficiu competența și-n ipoteza în care se constată că nu este competent să întreprindă demersurile necesare în vederea sesizării organului competent. În condițiile art. 209 alin. 4 Cod procedură penală, este competent să efectueze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței, care potrivit legii judecă în primă instanță cauza. În condițiile alin. 41 din același articol, procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior. În condițiile art. 27 pct. 1 lit. f Cod procedură penală, T. este competent a judeca orice alte infracțiuni date prin lege în competența sa. Prin art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 raportat la prevederile art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002, se stabilește că infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal. Din actele de la dosar a rezultat că nici unul dintre cei trei inculpați trimiși în judecată nu au calitatea de polițiști care să facă parte din poliția judiciară. Inculpatul P. M. G. are calitatea de polițist la P. de frontieră, care nu face însă parte din structura poliției judiciare (conform înscrisurilor de la fila 293, 303 dosar nr. 303/P/2007 primul volum). Conform înscrisului de la fila 270 dosar nr. 303/P/2007, primul volum, învinuitul I. Ș. D. la data de 28 septembrie 2007 făcea parte din poliția judiciară din cadrul P. T.. Ca urmare, instanța a apreciat că urmărirea penală în primă fază a fost corect instrumentată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în contextul în care a fost urmărit penal și învinuitul I. Ș. D., care avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. D. scoaterea de sub urmărire penală a acestuia și restituirea de către Tribunalul Maramureș a cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș acesta și-a pierdut competența personală de a mai instrumenta prezenta cauză; cauza trebuind să fie instrumentată de P. de pe lângă J. T.. Tribunalul Maramureș în mod corect a restituit cauza P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, dar acesta avea obligația ca în condițiile art. 210 Cod procedură penală să-și verifice din oficiu competența și să o înainteze mai departe organului competent; urmărire penală fiind reluată de la început. În acest sens fiind rezoluțiile de începere a urmăririi penale a celor trei inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză. E. adevărat că în condițiile art. 209 alin. 41 Cod procedură penală, parchetul ierarhic superior poate instrumenta o cauză de competența parchetului ierarhic superior, darnumai în baza unei dispoziții scrise a conducătorului parchetului ierarhic superior. S-a învederat că în cauza de față nu există nici o dispoziție administrativă luată de prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sau în colegiul de conducere al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, care să stabilească că urmărirea penală nu se va efectua în dosarul de față împotriva celor trei inculpați de către P. de pe lângă J. T. ci de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. Instanța a solicitat relații atât de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cât și de la P. de pe lângă J. T., dar nici unul dintre acestea nu a comunicat actul procedural prin care s-a stabilit competența în favoarea P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. În sensul celor arătate mai sunt și concluziile scrise ale P. de pe lângă J. T., care arată că „într-adevăr la P. de pe lângă J. T. nu există o dispoziție respectiv un act administrativ așa cum s-a solicitat de către instanța de judecată pentru a fi depus la dosarul cauzei, prin care conducătorul parchetului ierarhic superior să fi dispus preluarea cauzei de la P. de pe lângă J. T.. În această situație, art. 197 alin. 2 Cod procedură penală stabilește în mod imperativ că dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Legiuitorul nu face distincție între situația în care cauza este instrumentată cu încălcarea competenței personale de un organ ierarhic superior sau de către un organ ierarhic inferior. În ambele situații sancțiunea este aceeași, nulitatea urmăririi penale și restituirea cauzei la parchet. E. adevărat, a precizat judecătoria, că în condițiile art. 209 alin. 41 Cod procedură penală, competența poate fi stabilită și-n favoarea unui organ superior chiar dacă competența personală i-ar reveni unui organ de urmărire penală inferior, dar pentru a interveni această prorogare de competență în mod imperativ trebuie emisă o dispoziție de către conducătorul parchetului ierarhic superior; în lipsa acestei dispoziții intervine necompetența personală a organului ierarhic superior ce poate fi invocată de orice persoană. Se reține că în mod constant s-a stabilit că normele penale și procesual penale sunt de strictă interpretare pentru garantarea drepturilor și libertăților persoanelor implicate în proces. Situația este similară cu cea în care un procuror s-ar autosesiza și ar începe urmărirea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală începe la plângerea prealabilă, fără a exista o astfel de plângere din partea persoanei vătămate și fără a fi îndeplinite condițiile art. 131 alin. 5 Cod penal; caz în care urmărirea penală ar fi afectată de nulitate absolută. Ca urmare a celor de mai sus, instanța de fond a restituit cauza la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru că acesta a sesizat instanța de judecată. La rândul său, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș are obligația ca în baza art. 332 alin. 1, art. 268 alin. 1 și art. 210 Cod procedură penală să-și verifice din oficiu competența și să înainteze cauza în vederea refacerii urmării penale în totalitate în favoarea P. de pe lângă J. T.. Împotriva sentinței pronunțate de J. Tg. L. a declarat recurs, în termenlegal, P. de pe lângă J. T. L., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei lainstanța care a pronunțat-o în vederea continuării judecății. S-a arătat în motivarea recursului că, sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece, în cauză operează dispozițiile art.209 alin.4/1 C., P. de pe lângă Tribunalul Maramureș fiind competent a efectua urmărirea penală în cauză, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților din prezentuldosar și pentru care s-au efectuat cercetări de către acest parchet, fiind în strânsă legătură cu cele săvârșite de către alte persoane - cu calitate specială de organ de cercetare al poliției judiciare - I. Ș. D. și P. V. P. ( față de care soluția inițială a procurorului s-a menținut, cauza fiind restituită la parchet doar sub aspectul faptelor comise de ceilalți făptuitori, D. I. F. și P. M. G. ). Deși, într-adevăr, nu există în cauză o dispoziție a conducătorului unității de preluare a cauzei de la parchetul ierarhic inferior, față de evoluția dosarului, modul în care a ceastă cauză a ajuns la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (ca urmare a desființării parțiale a soluției procurorului de la acest parchet și trimiterea cauzei pentru reluarea urmăririi penale, față de o parte din făptuitori), s-a apreciat că, și pentru o bună înfăptuire a justiției, se impunea reunirea cauzelor și, oricum, s-a acționat în virtutea principiului subordonării ierarhice, conform căruia procurorul de la parchetul ierarhic superior poate instrumenta cauze ce intră în competența pachetului inferior. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul formulat în cauză pentru următoarele considerente: În primul rând, rechizitoriul prin care instanța a fost sesizată cu judecarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților Ț. C., D. I. F. și P. M. G. - a fost întocmit, urmare a efectuării urmăririi penale de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, după ce, în prealabil, procurorul de la același parchet pronunțase o soluție de scoatere de sub urmărire penală a doi dintre inculpații din prezentul dosar pentru o faptă pentru care, instanța a apreciat că ar întruni elementele constitutive ale altei infracțiuni, decât cea pentru care se pronunțase soluția (D. I. F. și P. M. G.) - soluție ce a fost desființată parțial, cu privire la acești doi inculpați și trimisă cauza la același parchet pentru redeschiderea urmăririi penale ( în urma admiterii plângerii împotriva ordonanței procurorului, în temeiul art.278/1 C.); s-a menținut însă soluția procurorului față de celelalte persoane cercetate în cauză și care au atras competența acestui parchet, fiind vorba de polițiști cu calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare (I. Ș. D. și P. V. P.). Ori, atât timp cât inițial, această unitate de parchet a fost competentă a efectua urmărirea penală, în considerarea calității speciale a unora dintre făptuitori și în virtutea existenței conexității între infracțiunile cercetate, cauzele fiind reunite prin ordonanța procurorului din 16 noiembrie 2007 dată în dosar nr. 303/P/2007 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, iar pentru buna înfăptuire a justiției, nu s-a considerat necesară disjungerea, după retrimiterea cauzei la acest parchet ( urmare a admiterii plângerii întemeiate pe dispoz.art.278/1 C.), era absolut logic și, mai ales legal, ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare de același parchet, a cărui soluție inițială se desființase în parte și, nu a socotit necesar a dispune disjungerea cauzei în raport de partea din ordonanță ce a rămas definitivă. Mai mult, potrivit art.45 alin.1 C., dispozițiile prev. de art.38 C. se aplică corespunzător și în cursul urmăririi penale, adică, în caz de conexitate se poate dispune disjungerea cauzei, astfel ca cercetarea unora dintre infractori sau infracțiuni să se facă separat. Cum în cauză, o astfel de disjungere nu s-a dispus, după ce dosarul a fost trimis parchetului pentru redeschiderea urmăririi penale (față de învinuiții D. I. F. și P. M. G.), era evident că parchetul era sesizat cu aceeași cauză, doar că față de unii dintre făptuitori soluția fusese menținută de instanță, rămânând definitivă pentru aceștia. Deși s-a accentuat o discuție teoretică în jurul dispoz.art.209 alin.4/1 C., în sensul că nu ar fi îndeplinite în cauză condițiile cerute de acest text de lege pentru preluarea cauzei de la un parchet inferior la cel ierarhic superior ( neexistând la dosar dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior, în acest sens) - aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță, pentru că, nici nu a fost vorba de o preluare a cauzei, aceasta fiind instrumentată direct de parchetul căruia i se trimisese, de către instanță. Analiza acestui text de lege este esențială însă, pentru clarificarea aspectului privind nulitatea absolută a urmăririi penale, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind competența după materie sau calitatea persoanei - nulitate reținută de prima instanță, ca fiind incidentă în cauză. Ori, dispozițiile lit. a),b),c) și d) ale art.209 alin.4/1 C. care limitau cazurile în care o cauză putea fi preluată de un procuror de la parchetul ierarhic superior - au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.1508 din 14 noiembrie 2007 a Curții Constituționale, decizie dată în recursul în interesul legii - tocmai în considerarea ideii că, aceste dispoziții restrâng nejustificat competența procurorului de la parchetul ierarhic superior, cu consecința încălcării principiilor ce guvernează activitatea M.ui P. - principiul subordonării și controlului ierarhic - controlul ierarhic neputându-se realiza fără posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de competența procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare de către însuși procurorul ierarhic superior. În virtutea dispozițiilor legale, a căror constituționalitate nu a fost contestată ( rămase în vigoare și aplicabile - art.209 alin.4/1 C., cu înlăturarea lit. a,b,c și d) - orice urmărire penală de competența parchetului ierarhic inferior poate fi realizată și de procurorul ierarhic superior, așa încât, nu se poate susține într-un asemenea caz, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, pe motiv de lipsă de competență, în sensul dispoz. art.197 alin.2 C., dispoziții aplicabile exclusiv în situația în care, urmărirea penală se efectuează de un organ de cercetare penală căruia, prin lege, nu i s-a atribuit în competență urmărirea penală pentru anumite fapte sau făptuitori, ceea ce nu este cazul în speță, pentru că, așa cum s-a arătat anterior, această competență (contestată de prima instanță) este prevăzută chiar de lege. În consecință, față de toate aceste considerente, Curtea constată fondat recursul P. de pe lângă J. T. L., motiv pentru care îl va admite în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C., va casa sentința atacată și va trimite cauza la J. T. L. în vederea continuării judecării cauzei, fiind incident în speță cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 C. - instanța, neîntemeiat, nu s-a pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare. În baza art.189 C. se vor stabili onorarii parțiale în favoarea apărătorilor din oficiu în sumă de 225 lei (câte 75 lei pentru fiecare apărător din oficiu) ce se vor avansa din FMJ. Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C., PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art. 38515 pct. 2 lit. c C. admite recursul declarat de P. DE PE L. J. T. L. împotriva sentinței penale nr. 120 din 29 noiembrie 2010 a J.ecătoriei T. L. pe care o casează în întregime și trimite cauza la J. T. L. în vederea continuării judecării cauzei. Stabilește onorarii parțiale în favoarea apărătorilor din oficiu în sumă de 225 lei (câte 75 lei pentru fiecare apărător din oficiu), ce se va avansa din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de (...) PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. R. L. M. ANA C. M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) J..fond:F. M.D.
| ← Decizia penală nr. 1471/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 842/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
