Încheierea penală nr. 501/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 501/R/2011
Ședința publică din 5 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. MODLOVAN
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata D. M., împotriva încheierii penale nr.210/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., privind pe inculpații P. Ș. și D. M., având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M., aflată în stare de arest asistată de av.Săvoiu T., din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar în substituirea apărătorului ales, av.Topan Tudor, din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul P. Ș. personal asistat de apărător ales, av. Săvoiu T., din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.Brumă O. pentru inculpatul P. și av.L. K. pentru inculpata B. M., care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P.ui, solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, luarea măsurii arestării preventive și față de inculpatul P. Ș. A. că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., dar și cele prev.de art.148 lit.b C.pr.pen., în sensul că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin ascunderea mijloacelor de probă. Subzistă și temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., ambele condiții fiind îndeplinite în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol ce reiese din însăși natura și gravitatea infracțiunilor. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a mai fost sancționat administrativ și mai este cercetat în alte dosare.
Apărătorul inculpaților, pentru inculpata D. M., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se respingă propunerea de arestare preventivă. C. că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143, art.148 lit. b,d,f C.pr.pen. În ceea ce privește aplicabilitatea art.148 lit.b C.pr.pen., consideră că nu s-au adus probe suficiente că ar fi încercat ascunderea sau îngreunarea aflării adevărului. Referitor la art.148 lit.d C.pr.pen., apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute având în vedere că inculpata nu a săvârșit fapte de natură penală constatate prin sentințe definitive. Raportat la art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că nu există absolut nici un fel de probă la dosar care să probeze pericolul social concret pe care l-ar constitui lăsarea în libertate a inculpatei.
Referitor la recursul parchetului, solicită respingerea lui apreciind că încheierea instanței de fond este temeinică și legală în ceea ce-l privește pe inculpatul P. Ș. A. inculpatului a avut ca temei disp.art.148 lit.b și f
C.pr.pen. În ceea ce privește art.148 lit.b C.pr.pen., consideră că în mod judicios, instanța a constatat că nu pot fi îndeplinite aceste condiții, inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are vârsta de 60 de ani, acesta suferă de afecțiuni grave iar infracțiunile comise nu sunt de violență. Mai mult, arestarea preventivă este o excepție, regula fiind cercetarea în stare de libertate. C. că cercetarea penală poate fi dusă la bun sfârșit și fără privarea de libertate a inculpatului.
Reprezentantul P.ui, cu privire la recursul inculpatei D. M., solicită respingerea lui apreciind că prima instanță, în mod justificat a luat măsura arestării preventive întrucât sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.b,d și f C.pr.pen. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata D. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința luării unei măsuri neprivative de libertate. A. că a dat dovadă de bună purtare și s-a prezentat la fiecare solicitare a organelor judiciare și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult, menționează că are probleme de sănătate, depunând la dosar acte medicale în acest sens.
Inculpatul P. Ș., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu a beneficiat de foloase materiale și nu a produs acte contabile.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 210 pronunțată la data de 25 martie 2011 de Tribunalul Maramureș, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpata D. M. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie
2011 și până la 22 aprilie 2011, inclusiv.
Prin aceeași hotărâre s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului P. Ș., iar în baza art. 145 C. s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o durată de 30 de zile.
În temeiul art. 145 alin. 11 C. s-a impus inculpatului să respecte pe durata acestei măsuri următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la P. mun. B. M., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințară organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - să nu se apropie de inculpații D. M., P. N., Ț. I. M. și demartorii din acest dosar și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.22 și alin. 3 C. cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin încheiere penală nr. 131 din 23 februarie 2011 a T.ui M. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. M. și P. Ș. față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. s-a casat integral această încheiere, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea, în esență, că încheierea penală recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția. Pentru cazul de la art. 148 lit. b Cod procedură penală nu s-au coroborat susținerile acuzării, era necesar a se analiza în acest sens declarațiile olografe ale inculpatului Ț. I. M. cu privire la afirmațiile inculpatei D. M. despre care se susține că ar cuprinde date ce ar duce la concluzia influențării unor martori de către inculpată. Cu privire la cazul prevăzut de art. 148 lit. d Cod procedură penală, s-a arătat că instanța a sugerat, în raport de celelalte condamnări ale inculpatei, că există un concurs de infracțiuni și nu o recidivă, dar acest aspect nu a fost analizat suficient. În privința cazului de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, încheierea este nemotivată în totalitate, cuprinzând aprecieri generice la jurisprudența C., fără a se motiva alegerea unei alte măsuri neprivative de libertate. Nu s-a analizat implicarea în circuitul infracțional a mai multor societăți comerciale cesionate permanent altor persoane pentru a se evita identificarea celor ce răspund pentru acțiunile firmelor, s-au falsificat bilanțuri, balanțe contabile, nu s-au depus la organele fiscale documentele, declarațiile prevăzute de lege, prejudiciul ce se reține a fi fost cauzat (500.000 euro). În rejudecare, tribunalul a reținut următoarele: Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. Rex C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate,prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. La domiciliul inculpatului P. Ș. astfel de documente nu au fost găsite. Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că sunt întrunite în privința ambilor inculpați cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. T. a apreciat că față de inculpata D. M. sunt incidente prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală în condițiile în care, potrivit declarației inculpatului Ț. I. M. de la fila 116 dos. u.p., aceasta i-a spus inculpatului P. Ș. că „. o ajună cu Lea, ea îl ajută cu N. și a afirmat că „. șansă să scape este să arunce tot pe N. și T.. Așadar, aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea inculpatului P. Ș. De asemenea, aceasta nu a prezentat documentele contabile organelor fiscale, cu ocazia percheziției domiciliare găsindu-se la locuința acesteia mai multe astfel de acte. De asemenea, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite față de această inculpată și cerințele prevăzute de art. 148 lit. d Cod procedură penală întrucât a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la ped. de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sent. pen. nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă def. la (...) prin dec. pen. nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la ped. de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dos.pen. la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006). În consecință, se presupune că aceasta a comis cu intenție noi infracțiuni, nu doar în condițiile existenței unui concurs de infracțiuni, ci și în condițiile existenței recidivei (după ce a fost condamnată definitiv prin cele două sent.pen. mai sus amintite). Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani (cu excepția infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. raportat la art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru care pedeapsa este închisoare de la 6 luni-3 ani sau amendă pentru care s-a cerut arestarea preventivă, dar o atare cerere nu poate fi primită față de art. 136 alin. 6 Cod procedură penală care nu permite arestarea preventivă a unei persoane dacă se prevede alternativ pedeapsa amenzii). Lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică - pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiunii săvârșite (economice), cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului (479.765 lei + 74.204 lei + 170.000 euro + 1.399.995 lei + 841.291 lei) și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv prin cele două sent. pen. mai sus menționate acontinuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale). În raport de acest grad ridicat de pericol social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare. Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatei D. M. pe o perioadă de 29 de zile (25 martie 2011-22 aprilie 2011 inclusiv). Cu privire la inculpatul P. Ș. tribunalul a constatat că față de acesta există indicii în sensul comiterii faptelor de mai sus, fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Condițiile reglementate de art. 148 lit. b Cod procedură penală nu sunt îndeplinite întrucât din declarația inculpatului Ț. I. M. nu rezultă că acesta a și acceptat propunerea inculpatei D. M. de „a o ajuta cu Lea"; pentru ca ea să îl „. cu N., iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa nu s-au găsit acte contabile care să vizeze societățile comerciale la care se referă prezenta cauză. T. a apreciat că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani (cu excepția infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru care pedeapsa este de 6 luni 3 ani închisoare sau amenda și pentru care nu poate fi arestat conform art. 136 alin. 6 Cod procedură penală, de altfel, nici nu există indicii în sensul comiterii ei), însă lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor comise (de natură economică), gradul de contribuție la săvârșirea lor și faptul că anterior acestuia i s-a mai aplicat doar o sancțiune administrativă a amenzii în sumă de 800 lei pentru infracțiuni similare prin ordonanța dată la (...) de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 4674/P/2009. Prin urmare, gradul de pericol social al acestuia este mult mai redus decât cel al inculpatei D. M., măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile fiind suficientă. Pe durata acestei măsuri, tribunalul a dispus ca inculpatul să respecta obligațiile indicate în dispozitivul acestei încheieri. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata D. M. În recursul P. s-a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună luarea măsurii arestării preventive și față de inculpatul P. Ș. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. precum și cele prev. de art. 148 lit. b C., în sensul că există indicii privind comiterea unei fapte de natură penală și în sensul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Pe de altă parte, subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f C., ambele condiții fiind îndeplinite. Inculpata D. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se respingă propunerea de arestare preventivă ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în sensul că nu există probe din care să rezulte că inculpata ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că lăsarea ei în libertate să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Recursurile declarate în cauză sunt nefondate. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când existăsuspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că ambii inculpați au comis faptele de natură penală pentru care sunt cercetați. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpaților de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, natura infracțiunilor comise și valoarea prejudiciilor cauzate, persistența în comiterea unor fapte de natură penală asemănătoare chiar și după condamnarea definitivă, lăsarea în libertate a inculpatei D. M. prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică. Mai mult, inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea inculpatului P. Ș. și neprezentarea documentelor contabile la solicitarea organelor fiscale, fiind incidente și dispozițiile art. 148 lit. b C.. În fine, inculpata a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare. Or, aceste elemente pot fi apreciate ca pertinente și suficiente întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatei în libertate ar tulbura în mod real și grav ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatei și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic, tribunalul a reținut că în ce privește inculpatul P. Ș. nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. b și f C., neexistând probe sau indicii din care să rezulte că a încercat sau ar urma să încerce zădărnicirea aflării adevărului, iar cu ocazia percheziției domiciliare nu s-au găsit acte contabile care să vizeze societățile comerciale la care se referă prezentul dosar. În fine, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere faptele reținute în sarcina sa, contribuția acestuia la comiterea lor. Având în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică este redus în cazul inculpatului P. Ș., în mod legal și temeinic tribunalul a apreciat că față de acesta este suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate, obligându-o pe inculpata D. M., la 250 lei în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 C.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpata D. M. (fiica lui Ș. și V. O., nasc.la (...), arestată în IPJ M.), împotriva încheierii penale nr. 210 din 25 martie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 25 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpata D. M. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond.:C.B..
| ← Decizia penală nr. 140/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1471/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
