Decizia penală nr. 293/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 293/R/2011
Ședința publică din 7 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.- judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
I. C. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., împotriva sentinței penale nr. 418 din 13 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpații L. S., D. M. E. și H. C. V. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
◄- L. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.;
◄ - D. M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen
și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.;
◄ - H. C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul L. S. apărătorul desemnat din oficiu avocat M. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul D. M. E. apărătorul ales avocat D. J., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și de apărătorul desemnat din oficiu avocat D. D. , din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul H. C. V. apărătorul desemnat din oficiu avocat I. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorii desemnați din oficiu depun referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției solicitând ca instanța să se pronunțe acestora.
Întrucât inculpatul D. M. E. are apărător ales, mandatul apărătorului din oficiu avocat D. D. încetează prin prezența acestuia în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fostformulat în scris, casarea hotărârii atacate și în principal, solicită trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea începerii cercetării judecătorești, apreciind că Tribunalul Cluj a fost legal sesizat cu judecata cauzei privind pe inculpații L. S., D. M. E. și H. C. V. În subsidiar, solicită în ipoteza în care se va aprecia legală și temeinică soluția de restituire față de inculpatul D., solicită disjungerea și trimiterea cauzei privind pe inculpații L. S., și H. C. V. la instanța de fond, în vederea continuării judecății față de acești doi inculpați.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea de restituirea a cauzei la procuror pronunțată de instanța de fond în considerarea dispozițiilor art. 300 raportat la art. 332 alin 2 Cod procedură penală este nelegală și netemeinică, urmare a greșitei interpretări a acestor dispoziții legale și a nesocotirii modului de acțiune al nulităților așa cum sunt acestea reglementate prin lege, a consecințelor și efectelor lor juridice.
Instanța de fond a apreciat că „actul de urmărire penală"; este afectat de nulitate absolută prin nerespectarea dispozițiilor art. 253 Cod procedură penală care reglementează obligativitatea prezentării din nou a materialului de urmărire penală în situația în care au fost efectuate noi acte de cercetare penală ori dacă trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei, situație în care învinuitul nu a avut posibilitatea de a-și propune probe și a-și formula apărări, vătămarea astfel cauzată neputând fi înlăturată în alt mod decât prin refacerea urmăriri penale, constatând față de aceste considerente, că au fost încălcate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței, conform art. 300 Cod procedură penală și cele referitoare la dreptul la apărare.
Prin conținutul art 197 Cod procedură penală se reglementează expres încălcările care atrag nulitatea absolută sau relativă în procesul penal după cum și distincția referitor la modul lor de acțiune asupra actelor procesuale afectate.
Se mai apreciază că instanța de fond a adoptat un formalism excesiv dispunând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale
„desigur doar de la momentul prezentării materialului de urmărire penală față deînvinuitul D., pentru motive care nu au afectat în esența sa dreptul la apărare al inculpatului și care puteau fi remediate chiar și în fața instanței de fond.
În final, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea judecării în fond a cauzei privind pe toți trei inculpații.
Apărătorul ales al inculpatului D. M. E. solicită respingerea recursului declarat de către parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiindlegală și temeinică.
În continuare, se arată de către apărătorul inculpatului faptul că, cu privire la modalitatea efectuării urmăririi penale, instanța nu a fost legal sesizată. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și trafic de droguri de risc, în formă continuată, în opinia sa, în condițiile în care nu există începerea urmăririi penale în mod legal. În acest sens, arată că , la filele 199-120 din dosarul de urmărire penală, există ordonanța prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, pe care o consideră pur formală, având în vedere lipsa semnăturii procurorului care a emis-o, fiind încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă, consideră că actul de procedură este viciat.
Ca atare, se impune trimiterea cauzei la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale.
Apărătorul din oficiu alinculpatului L. S. solicită respingerearecursului declarat de către parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Solicită în temeiul art 253 Cod procedură penală o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, după citarea inculpatului.
În final, arată că achiesează concluziilor apărătorului inculpatului D. Cu onorariu avocațial.
Apărătorul din oficiu al inculpatului H. C. V. solicită respingerea recursului declarat de către parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Achiesează concluziilor apărătorului inculpatului D. privind și situația de indivizibilitate conform art. 33 lit a Cod procedură penală.
Cu onorariu avocațial.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.419 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 300 C.pr.pen., rap. la art. 332 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. d și art. 37 C.pr.pen., s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații L. S., fiul lui P. și S., născut la data de (...) în județul B.-N., domiciliat în localitatea N., str. M. C., bl. 4 AB, ap.9, jud. B.-N., CNP 1., D. M. E., fiul lui D. și M., ns. la data de (...) în N., jud. B.-N., domiciliat în localitatea N. str. Iacob M., bl. 6, sc. A, ap.3, jud. B.-N., CNP 1. și H. C. V., fiul lui V. și S., ns. la data de (...) în N., jud. B.-N., domiciliat în N., str. G. bl. 1, sc. E, ap.3, jud. B.-N., CNP 1. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.- S. T. C., în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 din Legea nr.
143/2000 (cu aplicarea art. 41 alin. 2 pentru inculpații L. și H.) și de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Validează onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică din oficiu în faza de urmărire penală pentru inc. L. S., av.
Suciu R. Iulia, în sumă de 600 lei, care se va avansa din FMJLC în favoarea
Baroului C.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care sumele de câte 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H. și L., av. S. T.
A. și av. U. L. M. și suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial pentru av. Toadere I. desemnată să asigure asistența juridică din oficiu pentru inc. D., s-a dispus a fi avansate din FMJLC în favoarea Baroului C.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de
I. a I. de C. O. și T.- S. T. C. au fost trimiși în judecată inculpații
- L. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.;
- D. M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.;
- H. C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.;
În motivarea actului de sesizare s-a reținut în esență că în perioada anului 2008-2009 inculpatul L. S. ar fi deținut fără drept pentru consumul său propriu și ar fi oferit spre consum mai multor persoane droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis; că în cursul anului 2009 inculpatul D. M. E. ar fi deținut fără drept pentru consumul său propriu și ar fi oferit spre consum mai multor persoane droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis și, în sfârșit, că în perioada anilor 2008-2009 inculpatul H. C. V. ar fi deținut fără drept pentru consumul său propriu droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, iar în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. M. E., în cursul anului 2009, ar fi transportat și oferit spre vânzare droguri de risc-respectiv rezină de cannabis.
La termenul de judecată de la data de (...), verificându-se regularitatea actului de sesizare, apărătorul inculpatului D. M.-E. a solicitat restituirea cauzei la P. în vederea refacerii urmăririi penale, susținând lipsa începerii urmăririi penale în mod legal față de inculpatul pe care îl asistă pentru forma continuată a infracțiunilor sesizate, în condițiile în care ordonanța de schimbare a încadrării juridice de la data de (...) nefiind semnată de procuror și nepurtând ștampila P.. S-a mai arătat că inculpatul D. nu a fost citat procedural și nici înștiințat cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptelor sesizate, fiind astfel încălcat dreptul acestuia la apărare.
La solicitarea reprezentantei P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T.- S. T. C., instanța a acordat termen în continuare la data de (...) pentru efectuarea verificărilor preliminare soluționării excepției nelegalei sesizări a instanței de judecată, prin prezentarea dosarului de casă al P. și eventuala identificare a exemplarului doi al Ordonanței de schimbare a încadrării juridice de la data de (...) însușită de procuror prin semnătură și ștampilă.
La termenul de judecată de la data de (...) a fost prezentat spre vedere instanței și acvirat dosarul de casă al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T.- S. T. C., constatându-se că la filele 47-48 se regăsește exemplarul doi al Ordonanței în discuție, purtând ștampila și semnătura procurorului de caz.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
A., instanța a constatat că față de inculpatul D. M. E. a fost începută urmărirea penală prin rezoluția de la data de (...) a procurorului din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T.- S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin.
1 din legea nr. 143/2000 (f. 115-116 u.p).
Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni și față de coinculpații L. S. și H. C. V.
Învinuiții au fost audiați în prezența apărătorilor desemnați din oficiu la aceeași dată, de (...), aducându-li-se la cunoștință învinuirea și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală, în raport cu exigențele art. 70 C.pr.pen. (f. 123-126, f. 142-148, f. 168-172 u.p.).
Ulterior, prin O. de la data de (...) s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de cei trei învinuiți și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere și consum ilicit de droguri, prev. și ped. de art. 4 din
Legea nr. 143/2000.
Cu respectarea drepturilor procedurale și în prezența apărătorilor desemnați din oficiu, învinuiților li s-a adus la cunoștință la data de (...) conținutul ordonanței de extindere a cercetărilor și calitatea de învinuiți, fiind audiați și asupra săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea 143/2000 (f.
127, f. 148, f. 173-174 u.p).
Conform prevederilor art. 255 C.pr.pen., după efectuarea actelor de urmărire penală fără acțiune penală pusă în mișcare, învinuiții L. S. (f. 128 u.p) și H. C. V. (f. 174 u.p) au fost audiați de procuror, în vreme ce învinuitul D. M. E. nu a mai fost audiat la finalizarea urmăririi penale. Acesta s-a aflat internat la Secția P. a S. J. de U. B. începând cu data de (...)- decembrie 2009, ulterior dispărând de la domiciliu cu destinație necunoscută- în străinătate, probabil Spania potrivit relațiilor furnizate de părinții acestuia.
Instața a constatat că potrivit dispozițiilor art. 177 alin. 5 C.pr.pen., art. 177 alin. 4 C.pr.pen., raportate la art. 175 alin. 1 C.pr.pen., procurorul de caz avea într-adevăr obligația de a cita învinuitul în principal prin administrația S. și ulterior prin afișare la ușa C. Local C. (după furnizarea relațiilor privind dispariția de la domiciliu, fără a se cunoaște noua reședință în străinătate a acestuia), în vederea audierii la finalizarea urmăririi penale fără acțiune penală pusă în mișcare.
Urmare a demersurilor care nu au putut conduce la identificarea și aducerea învinuitului D. în fața procurorului, acestuia nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, fiind indicate dispozițiile art. 254 C.pr.pen. ca și temei al omisiunii prezentării materialului de urmărire penală. În raport de conținutul proceselor-verbale de căutare și respectiv de executare a mandatului de aducere privind pe învinuitul D. M. E. din perioada (...)-(...) (f.
159-165 u.p), din care reieșea faptul că acesta este dispărut de la domiciliu, aflându-se în străinătate în loc necunoscut, instanța constată că sunt totuși îndeplinite exigențele legale care să justifice omisiunea prezentării materialului de urmărire penală (pentru prima oară) învinuitului D. Nu același lucru se poate spune despre cea de-a doua prezentare a materialului de urmărire penală care se impunea a fi realizată în cauză, pentru motivele care vor fi expuse în cele ce urmează.
Spre deosebire de situația învinuitului D., în cazul coinculpaților L. și H. a avut loc prezentarea materialului de urmărire penală la data de (...), respectiv (...) (f. 129, f. 139 u.p, f. 174, f. 177 u.p)
Ulterior primei prezentări a materialului de urmărire penală față de învinuiții L. și H., prin O. de la data de (...) (emanând de la procurorul de caz, însușită prin semnătură și ștampilă potrivit exemplarului 2 de la dosarul de casă atașat prezentului, contrar susținerilor apărătorului inculpatului D. Că actul de dispoziție emană de la procuror, fiind însușit de acesta pledează inclusiv declarațiile învinuiților L. și H. care au arătat că li s-a adus la cunoștință schimbarea de încadrare juridică dată faptelor care formează obiectul învinuirii- f.130 u.p, 178 u.p- deși în ceea ce privește noua încadrare juridică dată faptelor imputate celui din urmă este diferită de cea din cuprinsul Ordonanței din (...) în sensul că învinuitului i s-ar fi adus la cunoștință reținerea în sarcină și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen., contrar mențiunilor din O. care vizează reținerea formei continuate a infracțiunii exclusiv cu privire la cea prev. de art. 4 alin. 1 din legea specială)
P. dispozițiilor art. 253 C.pr.pen., în cazul în care ulterior prezentării materialului de urmărire penală a intervenit o schimbare a încadrării juridice dată faptelor cercetate, s-a procedat în mod obligatoriu la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, după procedura prevăzută de art. 250 și urm. C.pr.pen..
În speță, dacă în ceea ce îi privește pe învinuiții L. și H. procurorul a procedat la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală în raport cu cerințele art. 253 C.pr.pen., nu același lucru se poate spune despre situația învinuitului D. A., deși actul de dispoziție (O. de schimbare a încardării juridice) datează din (...), s-a putut constata că ulterior datei de (...) procurorul nu a mai dispus citarea procedurală a lui D. M. E., aplicându-se din oficiu și prin analogie dispozițiile art. 254 C.pr.pen.
Art. 24 din Constituție garantează dreptul la apărare, în cursul procesului părțile având dreptul de a fi asistate de un avocat ales sau din oficiu, iar art. 257 C. pr. pen prevede că procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit art. 250 si urm.
C. pr. pen.
Modalitatea de chemare a învinuitului în vederea prezentării materialului de urmarire penală este cea a citarii procedurale, conform dispozițiilor art. 175-181 C.pr.pen.
Deși este adevărat că dispozițiile Codului de procedură penală permit trimiterea în judecată fără prezentarea materialului de urmarire penală, cazurile de neprezentare sunt strict și limitativ prevăzute de lege, conform art. 254 C.pr.pen. aceste cazuri limitându-se la situațiile în care învinuitul este dispărut sau, s-a sustras de la chemarea organului de urmărire penală.
Or, în condițiile în care procurorul de caz, a omis a face orice act de căutare a învinuitului D., subzistența la data de (...) (deci la două luni de la ultimul demers efectuat în acest scop) a vreunui caz care să justifice omisiunea prezentării materialului de urmărire penală, (dispariția sau sustragerea de la chemarea organului de urmărire penală) este lipsită de orice suport probator. Obligativitatea demersurilor efectuate pentru citarea și aducerea învinuitului D. în fața procurorului pentru prezentarea materialului de urmărire penală se impuneau cu și mai mare evidență, dacă se are în vedere faptul că în cazul acestuia nu avusese loc nici măcar prima prezentare a materialului probator administrat la u.p., chiar dacă omisiunea primei prezentări a materialului era justificată obiectiv.
Având în vedere și intervalul relativ mare de timp de la ultima citare procedurală a inculpatului D. si data întocmirii rechizitoriului (19 februarie
2010-21 aprilie 2010), procurorul avea obligația de a efectua verificări suplimentare, în vederea prezentării materialului de urmărire penală, existând posibilitatea ca între timp, acesta să fi revenit la domiciliu.
Împrejurarea că învinuitului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, moment procesual în care acesta avea posibilitatea de a-și propune probe și a-și formula apărări, este de natură să atragă nulitatea absolută a actului de urmărire penală, vătămarea neputând fi înlăturată în alt mod. Contrar susținerilor reprezentantei M.ui P., instanța a apreciat că în cauză este vorba despre o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin refacerea urmăririi penale (desigur, doar de la momentul prezentării materialului de urmărire penală față de învinuitul D.), având în vedere îndeosebi mențiunile din cuprinsul adresei nr. 3380/(...) a S. J. de U. B.- f. 158 u.p, din care rezultă faptul că acesta a fost internat la Secția P. cu diagnosticul Episod depresiv sever, tentativă de suicid prin venesecție, tulburare de personalitate emoțional labilă, ceea ce ar face ca asistența juridică din faza deurmărire penală (inclusiv și cu precădere la momentul prezentării materialului de urmărire penală) să devină obligatorie, în raport de dispozițiile art. 171 alin. 2 C.pr.pen. Totodată, s-a impus, în raport de starea inculpatului D. (aflat în mod vădit sub imperiul unei tulburări de natură psihică la momentul prezentării în fața instanței cu ocazia termenului de judecată de la data de (...)), analizarea incidenței sau nu în cauză a dispozițiilor art. 239 alin.
1 C.pr.pen.- privind cazurile de suspendare a urmăririi penale.
Față de aceste considerente, constatând că în cauză au fost încălcate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței, precum și cele referitoare la dreptul la apărare, în baza art 300 C. pr. pen., instanța a admis exceptia nelegalei sesizări invocate de apărătorul inculpatului D.
Deși neregularitățile privind modul de desfășurare a urmăririi penale îl privesc îndeosebi pe inculpatul D. M. E. (nefiind excluse, totuși, cu desăvârșire nici în privința coinculpaților, dacă ne raportăm la inconsecvențele din cuprinsul Ordonanței de schimbare de încadrare juridică raportat la textele legale indicate-omisiunea indicării art. 41 alin. 2 C.pen. alăturat formei infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000), având în vedere situația de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a C.pr.pen. cu infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina coinculpatului H. și situația de conexitate cu infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina coinculpatului L. (în sarcina cărui s-a reținut printre alte acte materiale și faptul că ar fi oferit cu titlu gratuit și în repetate rânduri droguri de risc spre consum inculpaților D. și H.), impunându-se judecarea acestora împreună.
În baza art. 300 C.pr.pen., rap. la art. 332 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. d și art. 37 C.pr.pen., instanța a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații L. S., fiul lui P. și S., născut la data de (...) în județul B.-N., domiciliat în localitatea N., str. M. C., bl. 4 AB, ap.9, jud. B.-N., CNP 1., D. M. E., fiul lui D. și M., ns. la data de (...) în N., jud. B.-N., domiciliat în localitatea N. str. Iacob M., bl. 6, sc. A, ap.3, jud. B.-N., CNP 1. și H. C. V., fiul lui V. și S., ns. la data de (...) în N., jud. B.-N., domiciliat în N., str. G. bl. 1, sc. E, ap.3, jud. B.-N., CNP 1. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.- S. T. C., în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 41 alin. 2 pentru inculpații L. și H.) și de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție DIICOT - S. T. C. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea de restituire a cauzei la procuror pronunțată de instanța de fond în considerarea dispozițiilor art.300 rap.la art.332 alin.2 C.pr.pen. este nelegală și netemeinică, urmare a greșitei interpretări a acestor dispoziții legale și a nesocotirii modului de acțiune a nulităților, așa cum sunt acestea reglementate prin lege, a consecințelor și efectelor lor juridice.
A., din punct de vedere al disp.art.300 C.pr.pen. care vizează verificarea din oficiu a instanței a regularității actului de sesizare, se arată că obiectul acestei verificări îl poate constitui doar actul de sesizare, iar instanța nu a procedat la o astfel de invocare din oficiu a neregularității rechizitoriului care cuprinde toate elementele prev.de art.263 C.pr.pen.
În același timp, nu sunt incidente nici disp.art.332 C.pr.pen. ce reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în cazul în care se constată că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcareavreuneia dintre dispozițiile legale aflate sub incidența nulității absolute care sunt expres și limitativ prevăzute și nu se regăsesc în cauza de față.
Nerespectarea art.253 C.pr.pen. privind obligația organului de urmărire penală de a prezenta din nou învinuitului materialul de urmărire penală după schimbarea încadrării juridice a faptelor nu poate fi sancționată decât cu nulitatea relativă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și
Justiție prin decizia nr.2431/07 mai 2007.
În cauză inculpatul D. M. a invocat în termen vătămarea dreptului său la apărare, fiind îndeplinite formal condițiile prev.de art.197 alin.4 C.pr.pen. dar această vătămare nu este dovedită, întrucât la data de 25 mai 2009 acestuia i s-a adus la cunoștință învinuirea în prezența apărătorului din oficiu și chiar dacă încadrarea juridică reținută în acel moment nu cuprindea și disp.art.41 alin.2 C.pen., acestuia i s-a adus la cunoștință învinuirea constând în vânzarea către mai multe persoane a unor droguri de risc, iar în conținutul declarației, inculpatul recunoaște, atât săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cât și cea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu fără drept. Drept urmare, la data de 26 mai 2009, procurorul dispune extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu fără drept, fiind audiat și în legătură cu această nouă învinuire.
În raport cu împrejurarea că inculpatul D. M. cunoștea învinuirile aduse (fie chiar și în forma simplă de bază), că a dat declarații în legătură cu acestea în fața organelor judiciare, care i-au adus la cunoștință drepturile procesuale în prezența unui apărător desemnat din oficiu, ocazie cu care a recunoscut faptele și nu a înțeles să formuleze niciun fel de cereri în probațiune, expresie a dreptului său la apărare, având în vedere că ulterior acestor momente s-a sustras urmăririi penale și ținând cont de obiectul propriu zis al schimbării încadrării juridice a faptelor (reținerea disp.art.41 alin.2 C.pen.), nu s-a adus atingere în niciun fel dreptului la apărare al inculpatului, iar omisiunea prezentării materialului de urmărire penală îi este exclusiv imputabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs,
Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă I. DIICOT S. T. C. au fost trimiși în judecată inculpații L. S., D. M. E. și H. C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a C.pen. pentru inculpatul D. M. E.
Conform art.300 alin.1 C.pr.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. P. acestor dispoziții legale, instanța va analiza doar conținutul actului de sesizare prin prisma disp.art.263 și art.264 C.pr.pen. care se referă la cuprinsul rechizitoriului și la verificarea legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior și va face aplicarea art.300 alin.2 C.pr.pen., în sensul restituirii dosarului organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, doar în situația în care neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen.
În ceea ce privește cauza cu care tribunalul a fost investit, constatarea anumitor neregularități privind modul de desfășurare a urmăririi penale, omisiunea prezentării materialului de urmărire penală către inculpatul D. M. E., iar prin aceasta încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, nu constituie împrejurări care pot fi luate în considerare prin aplicareadisp.art.300 C.pr.pen. pentru a fi sancționate în sensul celor menționate mai sus.
De asemenea, aplicarea disp.art.332 alin.2 C.pr.pen. care reglementează restituirea pentru refacerea urmăririi penale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece situațiile constatate de instanța de fond și necontestate de organul de urmărire penală nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege enunțat și care vizează situații de nulitate absolută reglementate și în disp.art.197 alin.2 C.pr.pen.
În concluzie, reținerile instanței de fond privind temeinicia excepției referitoare la nelegala sesizare a instanței și incidența disp.art.332 alin.2
C.pr.pen. sub acest aspect, nu sunt justificate, iar recursul declarat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen. În legătură cu aplicarea disp.art.253 C.pr.pen., Curtea reține că față de inculpatul D. M. E. s-a început inițial urmărirea penală conform rezoluției procurorului din 25 mai 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, iar prin ordonanța din 26 mai 2009 s-au extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.4 din Legea 143/2000, în aceste acte fiind menționate starea de fapt, în sensul că inculpatul D. M. E. alături de ceilalți doi inculpați au vândut și oferit spre consum diferite cantități de droguri de risc mai multor persoane de pe raza județelor C. și B.-N. și în aceeași perioadă au deținut și folosit pentru consum propriu o parte din drogurile obținute din diverse surse. Prin ordonanța din 14 aprilie 2010 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, făcându-se aplicarea disp.art.41 alin.2 C.pen. pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 pentru toți inculpații și s-a reținut și forma continuată a infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, omițându-se a se completa încadrarea juridică a art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.disp.art.41 alin.2 C.pen. Aceste fapte, în ansamblul lor, au fost aduse la cunoștința inculpaților, inclusiv inculpatului D. M. E., omisiunile privind textul de lege aplicabil în cazul formei continuate nefiind de natura celor care să atragă încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, iar neprezentarea materialului de urmărire penală după astfel de modificări față de inculpatul D. M. nu poate să atragă sancțiunea nulității absolute a actului respectiv. P. art.197 alin.2 C.pr.pen. este sancționată cu nulitate absolută încălcarea dispozițiilor legale privind asistarea învinuitului sau inculpatului de apărător când sunt obligatorii potrivit legii, iar aplicarea disp.art.332 alin.2 C.pr.pen. se corelează cu acestea. În consecință, toate neregulile constatate de instanța de fond sunt de natura celor care pot constitui doar nulități relative în sensul dispozițiilor art.197 alin.4 C.pr.pen. și trebuie analizate ca atare, ele devenind incidente doar în condițiile existenței unor vătămări care nu pot fi înlăturate altfel decât prin anularea actului respectiv. Față de cele mai sus reținute, nu se poate considera că inculpatului i s-a produs o vătămare de așa natură încât să se justifice anularea actului de sesizare și restituirea pentru prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile în care acesta a cunoscut învinuirea, procurorul a făcut demersuri pentru citarea acestuia și prezentarea în fața organului de urmărire penală, a dat declarații în prezența unui apărător din oficiu, nu a formulat cereri în probațiune și s-a sustras urmăririi penale. Pentru aceste considerente, hotărârea atacată va fi casată în întregime, iar cauza va fi trimisă T.ui C. pentru continuarea judecății. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. - S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 419/(...) a T.ui C. pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. Stabilește onorarii avocațiale în sumă de 600 lei (2x300 lei) în favoarea apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații L. S. și H. C. V. și în sumă de 100 lei, cu titlu de onorariu parțial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M. E., care se avansează din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, C. I. A. D. L. I. C. M. M. N. Red.C.I./A.C. 3 ex.(...) Jud.fond.F. L.
| ← Decizia penală nr. 355/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
