Decizia penală nr. 1310/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1310/2011

Ședința publică din 6 septembrie 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A.

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. G.IER : M. N.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. C. D., împotriva deciziei penale nr.43 din 3 mai 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 Cod penal - recursul fiind formulat pe latură civilă.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală

și temeinică.

C U R T E A :

Prin S. penală nr.641/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...) s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă H. L. A., domiciliat în B., str. Î. T., bl.53, sc. D, ap.53, județul B.-N., în cadrul procesului penal având ca obiect comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie ce depășește limita legală prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și prev. de art.37 alin.1 din Decretul 328/1966 rep. preluat de art.78 al 1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.33 lit. a Cod penal, de către inculpatul B. C. D., fiul lui D. și Eva, născut la (...) în Târgu- Mureș, județul Mureș, domiciliat în B., str. Î. T., bl.53, sc. D, ap.59, județul B.- N., față de care s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 lit.b Cod proc.penală rap.la art.10 lit.g Cod proc.penală (întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale), prin S. penală nr.1210/2008 a J. B. și, în consecință, în baza art.998 cod civil rap.la art.14 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul B. C. D., să plătească părții civile H. L. A., suma de 20.000 lei (RON), actualizată în raport de rata inflației, cu titlu de despăgubiri civilereprezentând despăgubiri materiale, respingându-se celelalte despăgubiri materiale solicitate, ca neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile H. L. A., suma de

30.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, și o rentă lunară de întreținere în cuantum de 307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei indemnizații lunare, pentru însoțitorul permanent, ca neîntemeiat, s-a luat act că C. de R. și R. B., C. de A. de S. C., S. J. de U. B., C. de A. de S. B.-N., nu s- au constituit părți civile, și s-a luat act de retragerea acțiunii civile formulată de C. de A. de S. C.

A fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă formulată de S. B. și de R. T.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 7., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. J. C., suma de 1.517,53 lei, despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă H. L. A.

S-a respins cererea părții civile H. L. A., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată (nedovedită).

În baza art. 192 pct. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 25 octombrie 2000, inculpatul B. C. D., împreună cu partea vătămată H. L. A. și cu martorul G. M. au consumat băuturi alcoolice în B. apoi, aflând că în localitatea S. Nou s-ar fi organizat o discotecă, au decis să se deplaseze înspre acea localitatea, unde au consumat și niște vin și, pentru că nu au găsit discoteca deschisă au revenit spre B. cu autoturismul marca Opel Kadet înmatriculat sub nr. (...) aparținând tatălui inculpatului,. la volan aflându-se acesta din urmă.

Odată ajunși pe raza municipiului B. au luat hotărârea de a se deplasa în comuna P. B. pentru a vizita pe cineva, autoturismul fiind condus tot de către inculpat, în dreapta acestuia se afla partea vătămată, iar pe bancheta din spate a mașinii martorul G. M.

În momentul când au ajuns în apropierea trecerii de nivel cu calea ferată, anterior intrării în localitatea L., în jurul orei 22,00, segmentul de drum constând în două curbe strânse, prima spre stânga, iar a doua spre dreapta, inculpatul nu a frânat pentru a se asigura la trecerea de nivel și de abia a putut lua curba spre dreapta, după care, revenind pe banda sa de deplasare, a părăsit carosabilul, izbindu-se de o placă de ciment ce se afla în șanțul șoselei

- pe partea dreaptă a direcției de mers - din cauza impactului mașina fiind proiectată peste un gard al unei grădini, răsturnându-se cu roțile în sus.

Imediat după producerea accidentului inculpatului i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prin B. de analiză toxico - alcoolemie nr.2385/IX/a/554/(...), concluzionând că acesta a prezentat o alcoolemie de

1,40 gr.%0, aspect necontestat de către inculpat.

În urma acestui eveniment rutier a rezultat accidentarea gravă a lui H. L.

A., acesta fiind internat în perioada 26.10.-(...) în cadrul Secției de neurochirurgie a S. C. J. C., fiind supus unei intervenții chirurgicale.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1701/II/B/112/ (...) al

Serviciului Medico-Legal B. N. s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea necesită pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale șideterminând apariția unei invalidități de gradul III (f. 20-dosar urmărire penală)

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico - legal nr.

868/II/4/8/(...) al Serviciului Medico - Legal B. N., partea vătămată prezintă TMV cu fractură luxație C 7-T 1, paraplegie spastică reziduală, difonie vezică neurogenă, având capacitatea de muncă pierdută complet, iar capacitatea de autoîngrijire diminuată corespunzătoare grad I de invaliditate (f. 28- dosar urmărire penală).

În cauză s-a efectuat o nouă expertiză medico legală de I. de M. L. C.- N., ale cărei concluzii au fost consemnate în Raportul de nouă expertiză medico legală nr. 559/VI/a/10/(...), constatându-se că partea civilă prezintă diagnosticul „paraplegie spastică și tulburări sfincteriene post TVM cu fractură luxație C 7- T1 operată";, că leziunile suferite de acesta au necesitat pentru vindecare un nr. 90-100 zile îngrijiri medicale, constituie infirmitate fizică permanentă și se încadrează în gradul I de invaliditate, necesitând însoțitor permanent, leziuni ce nu sunt vindecabile, se pot ameliora foarte puțin sub tratamentul recomandat (f. 159-160 din dosarul nr. 5199/2002), raport avizat de către C. de A. și C. a actelor medico legale din cadrul I. C. N. nr.

985/XI/2/2004 (f. 278d in dosarul nr. 5199/2002).

C. S. medico legală din cadrul I.ui de medicină legală „. M. B., a avizat raportul de nouă expertiză medico legală nr. 559/VI/a/(...) al I. C. și a probat avizul Comisiei de A. și C. de pe lângă I. C. nr. 985/XI/2/(...), cu mențiunea că invaliditatea are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent (f.332 din dosarul nr. 5199/2002).

Din adresa emisă de I. C.-N. nr. 5320/VI/a/36/(...), rezultă că efectuarea unei noi expertize medico legale, nu a mai fost posibilă „deoarece dosarul cauzei a fost examinat de către C. S. medico legală de pe lângă I. de medicină legală M. M. B., după cum reiese din avizul de la pag. 3.. (f. 179 din dosarul nr. (...)), cu toate că instanța încuviințase efectuarea unei noi expertize.

Pentru stabilirea cauzelor care au determinat producerea accidentului, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, precum și o completare la aceasta, de către expertul J. D., care a concluzionat faptul că, cauza producerii accidentului o reprezintă neadaptarea vitezei la condițiile de drum, evenimentul rutier fiind influențat și de nivelul alcoolemiei conducătorului auto, stabilindu-se că „orbirea";inculpatului de către luminile unui autovehicul ce venea din sens opus și care se afla pe axul drumului este exclusă (raportat la configurația segmentului de drum unde s-a produs accidentul), că viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii accidentului a fost cu certitudine mai mare de 50 K. (f. 48-54 - din dosarul de urmărire penală).

Urmare a cercetării la fața locului s-a constatat că trecerea la nivel cu cale ferată și curbele sunt semnalizate prin indicatoare.

Apărarea inculpatului, în sensul că partea civilă a fost cea care, în momentul premergător accidentului ar fi tras de volan, deoarece s-a speriat de luminile unui autoturism ce venea din față (potrivit propriei declarații a inculpatului), nu a fost reținută de către instanță, întrucât singurul martor ocular care confirmă această variantă, în fața organelor de cercetare penală, pe de o parte, se afla în stare de ebrietate, iar pe de altă parte, depoziția sa nu s-a coroborat cu alte probe, afară de susținerile martorelor F. I. - mama acestuia și I. C. - prietena martorului care, nefiind în autoturismul implicat în accident, au relatat această împrejurare din spusele martorului G. M.

De vreme ce instanța a fost în imposibilitatea audierii celor trei martori, aceștia aflându-se în străinătate (în Austria, respectiv în S. - f.279, 282-285),

ținând seama de împrejurarea că martorul G. M. era în stare de ebrietate în momentul producerii evenimentului rutier, putând fi suspectat de o percepție alterată, deformată asupra realității, precum și de faptul că relatările celorlalte două martore sunt din spusele acestuia, necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză, au fost înlăturate din cadrul probatoriului depozițiile celor trei martori, aceasta cu atât mai mult cu cât „orbirea";, invocată de către inculpat, de luminile unui autovehicul ce venea din sens opus este exclusă, raportat la configurația segmentului de drum unde s-a produs accidentul, prin expertiza tehnică auto, respectiv completarea la aceasta, astfel cum s-a arătat mai sus.

S-a considerat că împrejurarea invocată în apărare de către inculpat, aceea că ideea deplasării i-a aparținut părții vătămate, nu poate conduce la concluzia existenței vreunei culpe a acesteia, întrucât, acceptând să conducă autovehiculul, inculpatul avea obligația să o facă în condiții de siguranță pentru toți cei aflați împreună cu el, însă a urcat la volan și a condus în stare de ebrietate, a depășit viteza legală, și nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum.

Acesta ar fi putut să își dea seama că partea vătămată, fiind în dreapta sa, aflată și ea sub influența băuturilor alcoolice l-ar fi putut stânjeni la un moment dat în acțiunea de conducere a mașinii, desigur dacă nu s-ar fi aflat în stare de ebrietate.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat, urmare a analizării întregului material probatoriu administrat că, culpa în producerea accidentului aparține în exclusivitate inculpatului, astfel că, sub aspectul laturii civile urmează să suporte consecințele materiale ale comportamentului său ilicit.

Constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile H. L. A. suma de 20.000 lei (RON), actualizată în raport de rata inflației, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând despăgubiri materiale, suma de

30.000 lei cu titlu de daune morale și îl va obliga și la plata unei rente lunare de întreținere, în cuantum de 307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

În privința despăgubirilor materiale acordate, pentru calculul beneficiului nerealizat de către partea civilă, din momentul producerii accidentului când aceasta nu era angajată, însă era în probă de lucru la SC L. COM SRL (urmând a fi angajată cu salariul minim pe economie, astfel cu confirmă societatea prin adresa de la f. 290) și până în prezent, instanța s-a raportat la venitul minim pe economie (în perioada 01 ianuarie 2001- 01 martie 2001, venitul minim era de 100 lei x 2 luni=200 lei, în perioada 01 martie 2001 - 01 martie 2002, venitul minim era de 140 lei x 12 luni=1.680 lei, în perioada 01 martie 2002 - 31 decembrie 2002, venitul minim era de 175 lei x 10 luni=1.750 lei, în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2003, venitul minim era de 250 lei x 12 luni = 3.000 lei, în perioada 01 ianuarie 2004- 31 decembrie 2004, venitul minim era de 280 lei x 12 luni = 3.360 lei, în perioada

01 ianuarie 2005 - 01 ianuarie 2006, venitul minim era de 310 lei X 12 =

3.720 lei, în perioada 01 ianuarie 2006-01 ianuarie 2007 venitul minim era de

330 lei x 12 luni = 3.960 lei, în perioada 01 ianuarie 2007-01 ianuarie 2008, venitul era de 390 lei x 12 luni = 4.680 lei, în perioada 01 ianuarie 2008 -01 septembrie 2008, venitul era de 500 lei X 9 luni = 4.500 lei, în perioada 01 octombrie 2008-01 ianuarie 2009, venitul era de 540 lei x 3 luni = 1.620 lei, 01 ianuarie 2009 -01 ianuarie 2010, venitul minim era de 600 lei x 12 = 7.200 lei și în perioada 01 ianuarie 2010 - 20 mai 2010, venitul minim era de 700 lei x 5luni = 3.500 lei), rezultând un total al veniturilor nerealizate în sumă de 39.170 lei, cu mult superior sumei solicitate cu titlu de despăgubiri materiale de către partea civilă.

Pe de altă parte, atât constatările expertizelor medico legale întocmite, cât și probele testimoniale au făcut dovada faptului că partea civilă a avut și are nevoie de îngrijire permanentă (leziunile suferite nefiind vindecabile, ci ireversibile), de tratamente, medicamentație și alimentație specială, bogată în vitamine și minerale, a urmat un tratament naturist, a beneficiat de serviciile unui terapeut, precum și a altor cadre cu pregătire medicală care s-au deplasat la domiciliul acesteia de mai multe ori pe săptămână, o perioadă îndelungată.

A., potrivit declarației martorului A. D., o perioadă de 2 luni de zile partea civilă a beneficiat de serviciile unui terapeut plătit de către familie, care s-a deplasat de 2-3 ori pe săptămână, a avut îngrijitoare timp de 1 an de zile, iar pe perioada internării mama și sora părții vătămate au locuit în C., cu chirie, fapt confirmat de însăși persoana la care au locuit - martorul P. I., care susține că i s-a achitat suma de 400 lei pentru cele 2 luni cât au locuit în chirie la el .

La fel, martorul C. I. a susținut că partea civilă a fost îngrijită de o îngrijitoare mai multă vreme căreia i s-a achitat peste 100 lei pe lună, că de trei ori pe săptămână venea un terapeut la domiciliul acesteia, fiind plătit cu suma de 10 lei pe ședință, că de mai multe ori a fost consultat la domiciliu de un medic pe care l-a plătit, că a avut nevoie de un tratament naturist, de vitamine și minerale .

Apoi, martora B. D., în depoziția dată în fața instanței, a confirmat că timp de 2 luni și jumătate,respectiv din luna ianuarie după accident, ea personal a îngrijit-o pe partea civilă, fiind plătită cu suma de 200 lei lunar, a folosit unguente speciale ce au costat cca. 1.500 lei, sonde medicale aduse din străinătate în nr. de 6, deoarece partea civilă „. leziuni foarte grave, era la limita pierderii vieții…fiind paralizată complet, neputând mânca";.

De asemenea, martora R. F. a declarat că a îngrijit-o pe partea civilă timp de 9 luni, fiind retribuită cu suma de 100 lei pe lună, arătând că săptămânal, la domiciliul părții civile se deplasa un medic care era plătit cu 20 lei , iar martora P. P. a susținut că partea vătămată a avut angajată o îngrijitoare pe o durată de 6 luni, căreia îi dădea 200 lei pe lună, că partea vătămată avea medic ce venea la domiciliul său, face gimnastică medicală și folosește medicamente din categoria aloe vera, produse naturale .

Împrejurarea că partea civilă a folosit medicamente speciale produse de aloe și geluri naturale, că la domiciliul acesteia au venit persoane cu cunoștințe medicale pentru a o trata, este confirmată și de martora I. S. precum și de martorul C. I. .

Așadar, instanța a apreciat că suma de 20.000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale de către partea civilă, este pe deplin dovedită și având în vedere intervalul de timp scurs de la data producerii accidentului (aproximativ

9 ani și jumătate), se cuvine a fi actualizată în raport de rata inflației.

În privința obligării inculpatului la plata sumei de 20.000 dolari, reprezentând cheltuielile necesitate de internarea în S. din cadrul I.ui de N. și R. F. din districtul Shijingshan-Beijing Xishan - China (f. 19-20), instanța apreciază că această cerere nu este întemeiată, întrucât respectivele cheltuieli au fost suportate din donațiile primite de partea civilă, urmare a unor campanii de adunare de fonduri materializate prin apeluri umanitare prin intermediul televiziunilor, a presei, a fundațiilor, etc. (urne în fața bisericilor, sume primite și de la persoane fizice), astfel cum rezultă din probatoriul administrat.

Având în vedere că leziunile părții civile constituie infirmitate fizică permanentă, fiind ireversibile și se încadrează în gradul I de invaliditate, astfel cum rezultă din concluziile specialiștilor în materie de medicină legală din cadrul I. C. N. (f. 159,160) și că potrivit Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul I.ui de medicină legală „. M. B., invaliditatea părții civile are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent, ținând seama și depozițiile majorității martorilor audiați, inclusiv cei ai inculpatului (Jolba G. care confirmă că „. civilă nu poate merge, se poate sprijini în picioare, dar nu mult timp,… folosește scaun cu rotile de 3-4 ani,…se poate ridica în picioare doar ajutându-se cu brațele și poartă proteze pentru întărirea picioarelor,…în urma operației efectuată în China nu s-au identificat îmbunătățiri semnificative în starea părții civile…nu poate merge decât însoțit"; , instanța a apreciat că cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere, este întemeiată, astfel că l-a obligat pe inculpat la plata unei rente lunare calculată ca diferență între venitul minim pe economie în sumă de 700 lei pe care l-ar fi putut realiza și venitul de care beneficiază partea civilă de la D. BN, în cuantum de 293 lei (f. 201), respectiv la plata unei sume lunare de

307 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie.

Întrucât mama părții civile - H. M. L. este angajată în funcția de asistent personal pentru persoana cu handicap grav H. L. A. la D. M. de S. S. în cadrul Primăriei B., beneficiind de un salariu net lunar, în valoarea de 593 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 20982/(...) emisă de B. R. U. și ORG - P. municipiului B. (f. 202), instanța a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei indemnizații lunare pentru însoțitorul permanent, ca neîntemeiată.

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă de inculpat - integritatea corporală - dimensiunea durerilor de ordin fizic suportate de către partea civilă, concretizată în nr. și complexitatea intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, gravitatea și riscurile consecințelor acestora, tratamentele de specialitate multiple pe care le-a urmat la o etate la care alte persoane „profitau"; de bucuriile specifice vârstei ori începeau să-și făurească o carieră, să-și clădească o relație de viitor, dar instanța va ține seama și de intensitatea suferințelor psihice căreia la doar

20 ani i s-a";marginalizat/ îngrădit dreptul la „. tinereții";, fiind condamnată la o infirmitatea fizică permanentă, la o invaliditate ireversibilă, la dependență veșnică față de alții și, implicit, la privare de intimitate absolută.

Sentimentul de jenă față de cei din jur, chiar față de cei apropiați, în condițiile în care este nevoită mereu să se deplaseze cu căruciorul cu rotile (ajutat de alții, întrucât locuiește la etajul I), ori cu cadru metalic, în interiorul spațiului locativ, precum și sentimentul de neputință izvorât din eforturile uriașe pe care partea civilă și familia sa le-a făcut, fără un rezultat semnificativ în privința stării de sănătate ( internată fiind la C. de R. și R. B., S. B. de R. T., C. de R. N. C.-N., inclusiv intervenția din China),-justifică o suferință psihică majoră, poate chiar fără speranțe de mai bine.

Inculpatul, prin probele pe care le-a propus, a încercat să minimalizeze suferința părții civile, consecințele accidentului de care el însuși se face vinovat, să dovedească faptul că partea civilă a profitat de donațiile pe care le- a adunat și că aceasta „conduce mașina paralizat total, chiar și fără permis de conducere";.

S-a apreciat că prima susținere a inculpatului este total lipsită de suport probatoriu, iar cât privește cealaltă afirmație, că este adevărată împrejurareacă a fost surprins conducând autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere la data de 16 martie 2009,(f.155), însă trebuie să avem în vedere faptul că mașina cu nr.de înmatriculare (...), a fost modificată pentru a putea fi condusă de persoane cu handicap, astfel cum rezultă din cartea de identitate a autoturismului respectiv, care cuprinde următoarea mențiune:";echipat pentru dispozitiv cu comandă manuală a frânei și accelerației, ceea ce înseamnă că inculpatul utilizează la conducere doar membrele superioare.(ulterior, în luna iulie obținând permisul de conducere). De altfel, era însoțit de alte 4 persoane, conform reținerii procurorului din Ordonanța dată în dosarul nr.887/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița(f.155)

Însăși martora inculpatului J. G., audiată în instanță la termenul din 6 aprilie 2009 (ulterior datei când partea vătămată a fost surprinsă conducând), a declarat că aceasta „nu poate merge, se sprijină în picioare dar nu mult,…folosește scaunul cu rotile, se poate ridica în picioare doar ajutându-se cu brațele,…nu s-a putut ridica și nu poate merge decât însoțit";.

Apoi, martorul C. C. A., la data audierii-19 ianuarie 2009-a arătat că partea civilă „. paralizată la membrele inferioare, se află în stare de „. dorsal";, fără putință de ridicare în plan vertical,"; fiind imobilizată în cărucior .

S-a considerat că este semnificativ în acest sens, biletul de ieșire din C. de R. N. C.-N., unde partea civilă a fost spitalizată în perioada (...)-(...) și Scrisoarea medicală care confirmă „. motor cu imposibilitatea mersului și ortostațiunii, dureri la nivelul coloanei vertebrale și cervico-dorsale";, urmând, pe lângă tratamentul medicamentos, un program de kinetoterapie analitică și masaj, externându-se cu recomandarea continuării acestora la domiciliu.(f.180 din dosarul nr.(...)).

În consecință, concluziile medicilor specialiști în materie de medicină legală se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză, cu celelalte acte de la dosar, justificând, în mod cert, suferințele fizice și morale ale părții civile.

I., a luat act că C. de R. și R. B., C. de A. de S. C., S. J. de U. B., C. de A. de S. B.-N., nu s-au constituit părți civile, precum și de împrejurarea că, C. de

A. de S. C. și-a retras acțiunea civilă, pretențiile fiind preluate de către S. C. J.

Cât privește acțiunea civilă formulată de S. B. și de R. T. (f 92 din dosar nr.(...)), instanța a respins-o ca tardivă, aceasta fiind formulată abia în data de (...), după ce anterior a declarat că nu se constituie parte civilă.

2000, urmare a accidentului rutier produs în 25 octombrie 2000(f.23-25).

Întrucât partea civilă H. L. A., nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, instanța a respins cererea sa privind obligarea inculpatului la plata acestora, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. C. D., solicitând în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare J. B.

În subsidiar admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si rejudecând cauza sa, se pronunțe o nouă hotărâre prin care, în urma reținerii culpei comune, să se admită doar în parte acțiunea civila, să se reducă daunele civile acordate de către instanță la jumătate, și să se respingăsolicitarea de acordare a rentei viagere ca neîntemeiata și de asemenea să se reducă daunele morale.

Cu privire la solicitarea principală se solicită a se observa că instanța de fond a încuviințat efectuarea unei noi expertize medico-legale de către I. C.-N., expertiză a cărei necesitate a rezultat din administrarea probelor testimoniale in cauza si anume din faptul ca din relatările martorilor audiați, a rezultat cu certitudine ca starea de sănătate a pârtii vătămate s-a îmbunătățit, în sensul ca acesta a ajuns sa poată sa-si folosească si membrele inferioare, chiar mai mult de atât, acesta se plimba fără dificultate in mașini sport, decapotabile, in valoare de zeci de mii de euro, la fel si faptul ca acesta conduce mașina, "paralizat total" fiind, intr-o "stare de boala ireversibila", "imuabil" chiar și fără permis de conducere, sfidând legea, bunul simt si in ciuda stării si situației sale de a fi "imobilizat la pat" cum in mod mincinos s-a prezentat in tot acest răstimp.

S-a solicitat și s-a încuviințat de către instanță efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili daca nu s-a modificat gradul de invaliditate a părții vătămate.

Prin adresa nr. 5320A/l/a/36/(...) I. C.-N. a arătat ca nu se pot face pronunțări pe o expertiza efectuata si vizata de către C. S. medico legala de pe lângă IML M. M. B. A. cum rezulta din aceasta adresa, I. C. a inteles greșit obiectivul solicitat de către instanța.

I. de fond in mod greșit retine ca I. C. ar fi arătat prin aceasta adresa, ca nu se poate efectua o alta expertiza, că doar nu se pot face pronunțări pe o expertiza vizata de către C. S. medico legala.

Având în vedere aceste aspecte si anume a faptului ca din probele administrate a rezultat cu certitudine o schimbare in bine a stării de sănătate a pârtii vătămate si a faptului ca este posibila si chiar necesara efectuarea unei noi expertize medico legale, care sa stabilească gradul de invaliditate a pârtii vătămate la acest moment, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare J. B., pentru a nu prejudicia nici una din părți de o cale de atac.

Un alt motiv de desființare a hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare

J. B., pentru a nu fi prejudiciați de o cale de atac, este si acela ca instanța de fond in mod nelegal a reținut culpa exclusiva a inculpatului in producerea evenimentului rutier, reapreciind probele administrate in cauza, probe administrate in primul ciclu procesual, deși Curtea de A. C., retine culpa comuna a inculpatului cu partea vătămata si trimite cauza spre rejudecare J. B. doar pentru a se pronunța cu privire la despăgubirile civile care, reținându- se culpa comuna, trebuiau încuviințate doar in proporție de ½.

I. de fond în mod total greșit si nelegal apreciază probatoriul administrat in cauza, atâta timp cat dispozițiile C. de A. C. din Decizia penala nr. 126/R pronunțata la data de 28 februarie 2006 sunt imperative, in conformitate cu prevederile art. 385 indice 18, care arata ca instanța de rejudecare trebuie sa se conformeze hotărârii instanței de recurs, in măsura in care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.

Soluția în acest dosar ar fi fost extrem de simplă și nu ar fi trebuit făcut altceva decât sa se respecte cu maxima rigurozitate dispozițiile acestei decizii care foarte clar si concis a tranșat acest litigiu. Insa volumul mare de informații si faptul ca in ultimii ani in acest dosar, din motive obiective legate de lipsa acuta de cadre din sistem, au fost rotiți mai mulți judecători, a dus la pierderea din vedere a acestui aspect deosebit de important, si anume faptul ca acest dosar nu este un simplu fond, oarecare, ci este o rejudecare după casare în recurs.

A., la momentul când acest dosar a fost retrimis la prima instanța, Curtea de A. a făcut acest lucru cu următoarele îndrumări obligatorii pentru instanța care va fi soluționând fondul: "In considerentele hotărârii primei instanțe, deși s-a reținut culpa comună și egală a părților, precizându-se ca inculpatul va suporta prejudiciul proporțional cu culpa sa, iar despăgubirile civile se vor reduce astfel proporțional cu vinovăția părții vătămate, în dispozitiv dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 74.933.000 lei daune materiale si 200.000.000 rol daune morale si o renta lunara de

1.400.000 lei, rezultând astfel o contradicție intre considerente si dispozitiv.

Reținând culpa comuna si egala a pârtilor, instanța de fond in mod corect trebuia sa calculeze o cota de ^{1/ 2 din despăgubirile civile cuvenite si dovedite cu probele dosarului. Ori acordând alte sume decât cele rezultate in urma acestei operații instanța a procedat in mod nelegal. "(pag. 5 din Decizia C., alin. 7 si 8, fila 81 din dosar).}

Așadar, care trebuia sa fie de fapt obiectul prezentului dosar, mai precis reducerea proporțională a despăgubirilor cu gradul de culpa deja stabilit si in mod corect reținut, si nicidecum alte pretenții civile ale părții vătămate născute ulterior pronunțării Deciziei C., care oricum sunt aberante si vădit neîntemeiate, și care ar fi putut constitui eventual obiectul unui nou dosar, a unei noi judecați, civile de aceasta dată, cu plata aferenta a taxelor judiciare de timbru datorate statului, și care nu trebuiau sa duca la tergiversarea inutila a unui proces penal traumatizant care putea sa fie de mult tranșat si finalizat, definitiv si irevocabil.

Ca atare instanța de fond nu putea sa stabilească si sa se pronunțe cu privire la culpă atâta timp cât nu se reține o altă situație de fapt. I. de fond care a pronunțat hotărârea in judecarea cauzei în mod corect a reținut culpa comună a inculpatului cu partea vătămată, având in vedere faptul ca aceștia au consumat alcool împreună, că s-au deplasat pe ruta respectiva din inițiativa si la insistentele părții vătămate, aceasta asumându-și riscul de a urca într-o mașină ce urma să fie condusă de un șofer aflat sub influenta băuturilor alcoolice.

Mai mult decât atât conform declarațiilor martorelor F. I. si lliuta C., partea vătămata si-a exprimat expres dorința de a ocupa locul din dreapta șoferului, pe motiv ca are cunoștința de conducere si in caz de ceva ar putea interveni, chiar trăgea de volan pentru a-si demonstra abilitățile.

A. ca, deși nu intra in atribuțiile instanței de fond, de a aprecia sau reaprecia probatoriul administrat in cauza, instanța de fond in mod greșit a înlăturat declarațiile acestor doua martore si face aprecierea ca nu sunt coroborate cu alte probe ( pai nu aveau cu ce), si ca martorul G. M. era in stare de ebrietate in momentul producerii evenimentului rutier si ca poate fi suspectat de o percepție alterata, deformata asupra realității, aspecte pe care instanța le retine într-adevăr fără nicio bază legală. Aceste aprecieri ale instanței sunt simple supoziții, nesusținute de nicio proba (nelegale), din care sa rezulte ca acest martor ar fi avut o percepție deformata asupra realității.

Ca atare instanța de fond in mod greșit reține culpa exclusivă a inculpatului, în primul rând că, așa cum s-a arătat, trebuia sa se conformeze hotărârii instanței de recurs, și in al doilea rând a înlăturat total nelegal probe din care a rezultat culpa comuna a părților.

De asemenea instanța de fond in mod greșit a dispus plata unei rente lunare in cuantum de 307 lei, in primul rând pentru ca la momentul producerii nefericitului accident partea vătămata nu desfășura nici o activitate si nu obținea nici un venit, care prin producerea evenimentului sa ii fi fostdiminuat sau pierdut, astfel ca inculpatul sa fie obligat la completarea sau înlocuirea acelui venit.

In prezent partea vătămată beneficiază de o pensie lunara de persoana cu handicap, plătită de la bugetul de stat, aspect rezultat din documentele aflate la dosarul cauzei, al cărui cuantum nu este cunoscut, însă valoarea acesteia se ridică undeva la nivelul salariului minim pe economie. In al doilea rând, mama părții vătămate si in același timp si asistentul personal al acesteia, a fost angajata la S. R. S., insa in anul 2002 aceasta a fost disponibilizata, trimisa in șomaj si ulterior a fost încadrata la P. municipiului B. ca si asistent personal, cu un salariu lunar care se ridica in prezent la aproximativ 900 lei.

Iată așadar că atât partea vătămata cat si "însoțitorul personal" al acesteia realizează venituri substanțiale, suportate atât de la bugetul de stat cat si de la bugetul local, care le permit acestora si le asigura un trai decent si nu se impune obligarea mea la plata unei rente lunare in acest scop. Așadar, pentru astfel de situații, statul roman, prin legislația in vigoare si prin instituțiile sale, printr-o politica sociala intensa si costisitoare, asigura protecția pentru persoanele cu handicap cat si pentru asistenții personali ai acestora, acolo unde situația concreta o impune.

In sensul determinării unei eventuale astfel de rente a fost solicitat de către instanța de judecata dovada veniturilor realizate de către mine pe ultimele sase luni la locul actual de munca, respectiv I. P. județului B.-N.. Prin adresa nr. 25355/(...) a Instituției P. au fost comunicate veniturile salariate lunare realizate de către mine. Precizarea care se impune a fi făcuta aici este ca din totalul veniturilor lunare realizate, așa cum rezulta si din adeverința, aproximativ 30 % din total venituri o reprezintă norma de hrana, forma de venit care potrivit legislației in vigoare in materie este neimpozabila si insesizabila, astfel ca nu poate face obiectul nici unei rețineri, fiind instituita exclusiv in scopul satisfacerii nevoilor de hrana a efectivelor din cadrul M.ui Administrației si Internelor pe timp de pace.

De asemenea și despăgubirile morale acordate de către instanța de fond ca fiind exagerat de mari, acestea nefiind probate de către partea vătămata.

Cu privire la necesitatea efectuării unei noi expertize fie de către instanța de fond fie de către instanța de apel dorim sa arătam aspecte privitoare la starea de sănătate actuala a părții vătămate, care in mod cert si dovedit, s-a îmbunătățit considerabil, aceasta ajungând sa dobândească un permis de conducere a unui autovehicul și chiar să conducă fără probleme un astfel de mijloc.

In acest sens dorința apelantului, care din păcate nu s-a putut materializa in aceasta faza a procesului, a fost efectuarea unei noi expertize medico-legale, care sa dovedească fără dubii care este la aceasta data starea de sănătate a părții vătămate, care s-a schimbat simțitor in bine, contrar susținerilor teatrale si lacrimogene ale reprezentanților acesteia in proces. In direcția dovedirii acestor aspecte am adus probe testimoniale si dovezi materiale concrete, care insa nu au fost apreciate ca suficiente pentru a se lamuri instanța de necesitatea imperioasa a efectuării unei astfel de expertize in cauza.

Apreciază că din acest punct de vedere a fost privat de posibilitatea de a produce o dovada incontestabila in acest sens. Motivarea instanței a fost faptul ca nu exista acte medicale care sa susțină contrariul. A.antul arată faptul că recent a intrat în posesia unui document (adresa nr. 17753/2009 a Instituției P. C. -SPCRPCIV, anexata in copie prezentelor) din care rezultă cu certitudine că la dosarul întocmit de partea vătămata in vederea obținerii permisului de conducere "se regăsește un document stampilat de doi medici, care au admispersoana la vizita medicala, cu doua recomandări care au fost trecute si pe permisul de conducere, așa zisele coduri armonizare europene de restricționa re a condițiilor in care persoana poate conduce un autovehicul".

La acest dosar au fost depuse astfel de acte medicale din care rezulta starea prezenta a părții vătămate și care ar fi fost utile si ar fi trebuit cercetate de către instanța de fond, pentru a nu se ajunge in situația ca acest dosar sa fie trimis din nou spre rejudecare de către o instanța superioara intr-o eventuala cale de atac. O persoană care conduce un autoturism, fie el chiar și adaptat, nu poate prezenta diagnosticul pe care cu atâta ușurința l-au pus membrii comisiei care a efectuat ultima expertiză (martie 2003), și aceea fiind efectuata doar pe baza de acte, fără prezența fizică a părții vătămate pentru examinare și control.

În memoriul depus la dosar de către apelant, acesta a mai arătat că se solicită in principal, constatând neegalitatea si netemeinicia acesteia, casarea hotărârii primei instanțe si trimiterea cauzei spre legala si competenta soluționare instanței J. B. pentru a se evita privarea sa de unul dintre gradele de jurisdicție iar, in subsidiar. daca se va constata ca nu exista motive de retrimitere la prima instanța, sa se dispună modificarea integrala a sentinței civile atacate si punerea acesteia in deplin acord cu Decizia C. de A. C. nr. 1., irevocabila, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare in anumite limite si strict cu privire, arătându-se în plus față de motivele invocate deja că hotărârea dată în cauza încalcă de asemenea în mod flagrant și fraudulos inclusiv art. 1 al Protocolului adițional la C. E. a D. O., în condițiile în care prin înlăturarea abuziva a culpei comune si egale reținuta anterior in prezenta cauza de nici mai mult nici mai puțin trei instante de judecata, care reprezenta deja un drept câștigat, un bun în condițiile Protocolului, i s-a adus o atingere nepermisa a dreptului de proprietate cu grave și însemnate consecințe, care sunt in flagranta contradicție cu practica continuă și constantă a C. Europene de la S. și pentru care statul român a fost aspru și dur sancționat de catre instanța internațională. Noțiunea de bun în sensul jurisprudenței CEDO înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economica. In consecința, apreciază ca instanța de rejudecare, prin soluția data a săvârșit o grava ingerința care este de natura sa afecteze drastic dreptul său de proprietate, in substanța sa.

La motivele de apel depuse, intimatul H. L. a arătat, prin memoriul depus la dosar, în ce privește motivele de desființare ale hotărârii atacate și necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare sau reținerea cauzei spre rejudecare, că acestea sunt nelegale și netemeinice, și că soluția instanței de rejudecare de respingere a cererii de efectuare a unei noi expertize medico- legale referitoare la starea sănătății părții vătămate este justificată.

A., așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în fața instanței de rejudecare, respectiv declarațiile martorilor C. C. (fila 38), J. G. (fila 75) și toate documentele medicale, inclusiv cartea de identitate a mașinii pe care a condus- o, se confirmă același diagnostic și stare medicală a apelantului reținută și în dosarul de fond.

A., chiar dacă partea civilă, a reușit să urmeze o școală de șoferi și a reușit să obțină un permis de conducere, totuși acesta este pentru persoanele cu handicap motor. Deficitul motor de care suferă la nivelul membrelor inferioare cu imposibilitatea mersului și ortostațiunii este confirmat atât de biletul de ieșire din C. de R. N. C.-N. și scrisoarea medicală( fila 180 din dosar nr.(...)) cât și de ultima verificare din (...) efectuată de C. de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C.ui J. B.-N..

De altfel, în susținerea cererii de efectuare a unei noi expertize medico- legale, inculpatul nu aduce dovezi noi, concludente, din care să rezulte o îmbunătățire a stării de sănătate a părții vătămate, în sensul reducerii handicapului motor de care suferă. Referirea la faptul că este în măsură să conducă o mașină nu schimbă în niciun fel diagnosticul care i-a fost stabilit, deoarece așa cum rezultă atât din cuprinsul permisului de conducere cât și din cartea de identitate a mașinii, este în măsură să conducă doar mașini adaptate, cu comandă manuală.

În aceste condiții, instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale, tocmai pentru a nu tergiversa nejustificat judecarea acestei cauze, care oricum a avut o durată de judecare foarte lungă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a avut în vedere faptul că prin raportul de expertiză nr.559/VT/a/l 0/(...) efectuat de IML C.-N. se stabilește că apelantul suferă de o infirmitate fizică permanentă ce se încadrează în gradul I de invaliditate, cu însoțitor, leziunile suferite nefiind vindecabile, putându-se doar ameliora foarte puțin sub tratament.

Acest raport de expertiză a fost avizat atât de C. de A. și C. a actelor medico-legale din cadrul IML C.-N. sub nr.985/XI/2/2004 (f.278 din dosar nr.5199/2002 cât și de C. S. medico-legală din cadrul I. "M. M." B., cu mențiunea că invaliditatea are caracter permanent , necesitând însoțitor permanent (fila 332 din dosar nr.5199/2002). De asemenea s-a avut în vedere de către instanță și adresa emisă de IML C.-N. nr.5320/VI/a/36/(...), din care rezultă că efectuarea unei noi expertize nu mai este posibilă deoarece dosarul cauzei fiind examinat de C. S. medico-legală din cadrul I. "M. M." B., o comisie inferioară, respectiv IML C.-N., nu se mai poate pronunța pe aceeași problemă.

In plus pe lângă toate acestea, relevă faptul că neadministrarea probei cu o nouă expertiză medico-legală nu justifică cererea de desființare a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. P. cu o nouă expertiză medico- legală ar putea fi administrată chiar și în faza de judecare a cauzei în apel, în situația în care ar exista probe din care să rezulte îmbunătățirea reală a stării de sănătate a părții vătămate, respectiv reducerea infirmității de care suferă.

Având însă în vedere că din toate probele administrate în prezenta cauză, inclusiv Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.5130/(...), rezultă că handicapul motor de care suferă este permanent, apreciază că cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale este lipsită de pertinență.

In ce privește solicitarea apelantului de desființare a hotărârii atacate pentru motivul că instanța de rejudecare nu s-a conformat dispoziției C. de A. C. referitor la reținerea culpei comune a inculpatului și părții vătămate, apreciază că este nelegală și netemeinică.

In primul rând, prin decizia nr. 1. a C. de A. C., instanța a casat atât sentința penală nr.2122/2004 a J. B. cât și decizia penală nr.80/2005 a T.ui

B.-N. și a trimis cauza spre rejudecare, ca urmare a admiterii recursurilor atât a inculpatului cât și a părții vătămate.

In aceste condiții, având în vedere că în motivele de recurs a solicitat desființarea sentinței J. B. și deciziei T.ui B.-N. și rejudecând să se înlăture culpa părții vătămate la comiterea infracțiunii de vătămare corporală săvârșită de inculpatul B. C. , precum și să se reevalueze modul de soluționare a laturii civile, rezultă că dispoziția de rejudecare a instanței de recurs a vizat și reevaluarea probelor ce se refereau la culpa comună a inculpatului și a părții vătămate .

A., instanța de rejudecare a reevaluat în mod judicios întreg materialul probat administrat în cauză și a înlăturat culpa părții vătămate, reținând culpa exclusivă a inculpatului.

Din probele administrate în cauză rezultă indubitabil faptul că inculpatul după ce a consumat alcool în mod voluntar și progresiv (respectiv atât în B. cât și în S.l Nou) s-a urcat la volanul autoturismului din proprie inițiativă și a efectuat deplasările în cauză , inclusiv cea care a devenit fatală pentru partea vătămată. Având în vedere că obligația inculpatului în virtutea calității sale de șofer era să conducă autoturismul în condiții de siguranță pentru toți cei aflați împreună cu el , apreciază că în mod întemeiat instanța de rejudecare a exclus culpa părții vătămate doar pentru că ar fi avut ideea deplasării și ar fi acceptat să urce în mașina inculpatului aflat sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că accidentul s-a datorat neadaptării vitezei la condițiile de drum , în special ca urmare a reflexelor întârziate cauzate de nivelul alcoolemiei conducătorului auto. Apărarea inculpatului referitoare la orbirea acestuia de un autoturism din sens opus a fost de asemenea demontată prin raportul de expertiză tehnică auto care a concluzionat că o astfel de ipoteză este exclusă raportat la configurația segmentului de drum unde s-a produs accidentul.

În ce privește apărarea formulată de inculpat în sensul că în momentele premergătoare accidentului partea vătămată i-ar fi stânjenit în activitatea de conducere punându-i mâna pe volan , nu are niciun suport probatoriu. Sub acest aspect este cert faptul că martorele F. I. și I. C. E. nu pot fi luate în considerare în primul rând deoarece au o doză mare de subiectivism (fiind mama, respectiv prietena apelantului) și în al doilea rând deoarece ele nu au fost în mașină când s-a produs accidentul, informațiile furnizate de acestea nefiind obținute în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. În aceste condiții, precum și motivat de faptul că nu se coroborează cu alte probe pertinente, rezultă că nu au consistența de a demonstra culpa sa.

Având în vedere toate aceste argumente pe care le-a avut în vedere instanța de rejudecare, s-a apreciat ca fiind corectă soluția acesteia de înlăturare a culpei sale, cu atât mai mult cu cât singura victimă a acestui accident a fost partea vătămată.

Critica inculpatului apelant referitoare la faptul că instanța de fond " nu putea să stabilească și să se pronunțe cu privire la culpă atâta timp cât nu se reține o altă situație de fapt" este lipsită de suport juridic atâta timp cât hotărârea atacată reprezintă o rejudecare. A., instanța de recurs reținând că există o contradicție între considerente și dispozitiv, a admis recursul ambelor părți care vizează atât aspectul culpei părților implicate, cât și aspectul laturii civile.

In ce privește obligația inculpatului de plată a rentei lunare de întreținere în favoarea părții vătămate , s-a arătat că instanța de rejudecare a apreciat corect atât necesitatea achitării acesteia de către inculpat cât și cuantumul ei.

A., motivat de starea de invaliditate permanentă a sa , precum și de privarea de dreptul de a mai putea fi angajat în munca pe care o desfășura la data producerii accidentului sau o altă muncă , apreciază corectă soluția instanței de a-1 obliga pe inculpat la plata unei rente lunare de întreținere în raport de venitul minim pe economie. C. celor susținute de inculpat, chiar dacă nu a ajuns să fie angajat cu carte de muncă, a prestat activități în cadrul unei perioade de probă la SC L. C. SRL, care după îndeplinirea formalităților de angajare urmau să fie remunerate cu salariul minim pe economie.

De asemenea, având în vedere că venitul minim pe economie la nivelul anului 2010 a fost de 700 lei, instanța a calculat în mod corect această rentă lavaloarea reprezentată de diferența dintre venitul minim pe economie și indemnizația de handicap pe care o primește în prezent.

Apărarea inculpatului referitoare la faptul că 30% din veniturile realizate de acesta reprezintă norma de hrană, nu sunt exoneratoare de răspundere, atâta timp cât veniturile acestuia depășesc cu mult, cuantumul pensiei stabilite în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 43/A din 3 mai 2011 a T.ui B. N., în temeiuldisp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală:

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul B. C. D. împotriva Sentinței penale nr.641/2010 a J. B., pronunțată în dosarul penal nr.(...).

A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat apelantul să plătească intimatului H. L. suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că primainstanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, soluționând în mod just latura civilă a cauzei cu care a fost învestită.

Susținerile apelantului, în sensul că n-ar fi fost respectate îndrumările deciziei penale nr.1. a C. de A. C., nu pot fi primite, dat fiind faptul că în considerentele acesteia instanța ierarhic superioară doar explică motivul desființării hotărârii atacate, respectiv contradicția dintre considerentele și dispozitivul pronunțat de prima instanță, fără a se pronunța asupra probelor dosarului, dispunându-se trimiterea spre rejudecare la prima instanță pentru remedierea acestei deficiențe într-un sens sau altul, arătându-se că motivarea primei instanțe ar fi trebuit corelată cu dispozitivul hotărârii pronunțate, acesta fiind sensul considerentelor deciziei penale respective-fiind necesar în consecință ca prima instanță să stabilească în mod cert cuantumul despăgubirilor datorate, pe care să le motiveze corelativ.

De altminteri, acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut ca și motiv de desființare a unei hotărâri judecătorești contradicția dintre considerente și dispozitiv, pentru a se putea remedia eroarea existentă fie în dispozitiv, fie în considerente, și a se pronunța o hotărâre in care considerentele să justifice pe deplin soluția instanței.

Susținerile apelantului, în sensul că partea vătămată are o stare de sănătate bună, aspect raportat la care prima instanță trebuia să încuviințeze efectuarea unei noi expertize a acesteia, sunt neîntemeiate. De altminteri, această cerere a fost reiterată și în fața instanței de apel, însă s-a considerat că, raportat la constatările că leziunile părții civile constituie infirmitate fizică permanentă, fiind ireversibile și se încadrează în gradul I de invaliditate (astfel cum rezultă din concluziile specialiștilor în materie de medicină legală din cadrul I. C. N., că potrivit Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.ui de M. L. „. M. B., invaliditatea părții civile are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent, și raportat la înscrisul depus la dosar de intimatul-parte vătămată H. L.-„. de încadrare în grad de handicap";, emis la data de (...) de C. J. B.-N.-C. de evaluare a persoanelor adulte cu handicap certificat, care atestă faptul că deficiența funcțională existentă este gravă, necesitând asistent personal, iar handicapul este permanent, s-a considerat că nu se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale în cauză.

S-a considerat de asemenea, în plus față de considerentele expuse, că solicitarea apelantului, în condițiile în care a formulat mai multe cereri de amânare pentru a-și soluționa problemele legate de apărare, după care a lipsit pentru motive medicale, ulterior neprezentându-se la termenele de judecatăacordate nici personal și nici prin apărătorul ales, cererea sa de efectuare a expertizei medico-legale asupra părții vătămate nefiind reiterată la niciunul din termenele ulterioare, este un abuz de drept procesual, urmărindu-se în fapt tergiversarea cauzei și obținerea unei hotărâri judecătorești (și o executare a dispozițiilor acesteia) la un interval de timp îndepărtat.

În ceea ce privește culpa în producerea accidentului, raportat la probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod just culpa exclusivă a apelantului-inculpat în producerea accidentului, faptul că martorele F. I. si I. C. ar fi declarat că partea vătămata si-a exprimat expres dorința de a ocupa locul din dreapta șoferului, pe motiv ca are cunoștințe de conducere a autovehiculelor si in caz de ceva ar putea interveni, nu are relevanță în cauză, raportat la cauza producerii accidentului.

De asemenea, susținerea acestor martore că partea vătămată trăgea de volan pentru a-și demonstra abilitățile nu a putut fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, în condițiile în care martorele respective au relații personale apropiate cu inculpatul, astfel că prima instanță în mod just a înlăturat declarațiile respective ca fiind subiective.

În plus, chiar aceste martore declară că din spusele martorului G. M. au aflat că în fapt toți ocupanții autovehiculului erau „băuți";, și că partea vătămată ar fi tras de volan înaintea producerii accidentului, însă nu dau detalii privitor la acest aspect, martorul G. M., singurul care ar fi putut da informații asupra derulării evenimentelor în împrejurarea respectivă, neputând fi audiat, fiind plecat în străinătate încă din anul 2002.

În aceste condiții, nefiind probată culpa victimei în producerea accidentului, și probele dosarului dovedind-o pe cea a conducătorului auto, care nu trebuia să urce la volan sub influența băuturilor alcoolice și să transporte persoane în aceeași stare, prima instanță a reținut în mod justificat culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

În ceea ce privește dispoziția instanței de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare in cuantum de 307 lei, contestată de apelant-aceasta a fost corect stabilită, întrucât partea vătămată era în probă de lucru la SC L. COM SRL (urmând a fi angajată cu salariul minim pe economie, astfel cu confirmă societatea prin adresa de la f. 290), cuantumul rentei fiind corect stabilit, iar sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile și daune morale pe deplin justificate, raportat la prejudiciul material și moral suferit de victimă, reținut de instanța de fond.

Susținerea apelantului că nu se justifică acordarea acestor sume, întrucât mama părții vătămate și in același timp și asistentul personal al acesteia, a fost angajată la S. R. S.(fiind in anul 2002 disponibilizata, trimisă in șomaj) si ulterior a fost încadrată la P. municipiului B. ca și asistent personal, cu un salariu lunar care se ridică in prezent la aproximativ 900 lei, și că astfel partea vătămată cat si "însoțitorul personal" al acesteia realizează venituri substanțiale, suportate atât de la bugetul de stat cat si de la bugetul local, care le permit acestora si le asigura un trai decent, neimpunându-se obligarea la plata unei rente lunare in acest scop (statul român, prin legislația în vigoare și prin instituțiile sale, printr-o politică socială intensă si costisitoare, asigurând protecția pentru persoanele cu handicap cât și pentru asistenții personali ai acestora), sunt nerelevante în cauză, față de considerentele acordării rentei lunare respective, întemeiată pe aspecte ce țin de situația personală a victimei, neavând legătură cu faptul că mama acesteia are statutul de însoțitor personal, prevăzut de legislația în vigoare independent de stabilirea sau nu a unei rente de întreținere, politica legislativă statală și rațiunile adoptării acesteia neputând fi supuse discuției în acest cadru procesual.

De asemenea, atâta vreme cât nu s-a stabilit că actele medicale din care rezultă starea prezentă a părții vătămate, depuse la dosar, nu atestă o stare de fapt necorespunzătoare realității, ele în mod just au fost luate în considerare de instanță, iar faptul că partea vătămată conduce un autoturism adaptat la nevoile sale de persoană cu handicap nu este în măsură să justifice susținerea că diagnosticul pus de membrii comisiei care a efectuat ultima expertiză (martie 2003) este eronat.

Apoi, susținerea că hotărârea dată în cauza încalcă în mod flagrant și fraudulos inclusiv art. 1 al Protocolului adițional la C. E. a D. O., în condițiile în care prin înlăturarea abuzivă a culpei comune și egale reținută anterior în prezenta cauză de trei instanțe de judecată, care reprezenta deja un drept câștigat, un bun în condițiile Protocolului, i s-a adus o atingere nepermisă a dreptului de proprietate cu grave și însemnate consecințe, care sunt in flagrantă contradicție cu practica continuă și constantă a C. Europene de la S. sunt lipsite de substanță, raportat la considerentele avute în vedere de prima instanță în adoptarea soluției pronunțate.

De altminteri reglementarea menționată prevede faptul că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";. Întrucât în instrumentarea dosarului și în adoptarea soluției primei instanțe au fost respectate prevederile legale, naționale și internaționale, invocarea normelor Convenției Europene a D. O. este neadecvată.

Pentru aceste considerente tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul B. C. D. împotriva Sentinței penale nr.641/2010 a J. B., pronunțată în dosarul penal nr.(...).

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art.193 Cod procedură penală apelantul a fost obligat să plătească intimatului H. L. suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f.105,106).

Împotriva acestei decizii a declarat în termenul legal recurs inculpatul

B. C. D. ,solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică,fără a indica însă în mod expres care sunt motivele de recurs.

Analizând decizia atacată,prin prisma motivelor de recurs prev. de art.385/9 C. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică,apelul inculpatului fiind în mod corect respins de către tribunal.

Raportat la cele invocate de inculpat în apelul său ,Curtea constată că sentința pronunțată de prima instanță după rejudecare este corectă,iar în urma deciziei C. de A. C. de trimitere a cauzei spre rejudecare,fiind admise atât recursul inculpatului cât și a părții vătămate,prima instanță în mod temeinic a procedat la rejudecarea cauzei și a stabilit culpa exclusivă a inculpatului ,iar apoi a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în favoarea părții vătămate.

Raportat la aceste despăgubiri,instanța le-a evaluat în mod judicios,atât pe cele materiale constând în beneficiul nerealizat de către partea vătămată calculat la venitul minim pe economie (mai mult, în urma calculelor rezultând chiar un beneficiu mai mare decât cel solicitat de partea vătămată),precum și cheltuielile efectuate cu îngrijirea permanentă, (leziunile suferite nefiind vindecabile, ci ireversibile), constând în tratamente, medicamentație și alimentație specială, bogată în vitamine și minerale, a urmat un tratament naturist, a beneficiat de serviciile unui terapeut, precum și a altor cadre cu pregătire medicală care s-au deplasat la domiciliul acesteia demai multe ori pe săptămână, o perioadă îndelungată,așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați.

De asemenea și daunele morale au fost acordate în mod judicios de către instanțe ,avându-se în vedere leziunile suferite de partea vătămată în urma accidentului produs din culpa inculpatului,leziuni deosebit de grave,suferite la o vârstă foarte tânără de numai 20 de ani,tratamentele pe care acesta a trebuit sa le urmeze pe o perioadă îndelungată de timp și nu în ultimul rând, infirmitatea cu care a rămas în urma accidentului, acestea fiind astfel pe deplin justificate.

Cât privește renta viageră și aceasta a fost acordată în mod justificat de către instanțe,raportat la leziunile părții civile care au dus la o infirmitate fizică permanentă, acestea fiind ireversibile și se încadrează în gradul I de invaliditate, astfel cum rezultă din concluziile specialiștilor în materie de medicină legală din cadrul I. C. N. (f. 159,160) și că potrivit Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul I.ui de medicină legală „. M. B., invaliditatea părții civile are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent.

Față de toate aceste considerente,Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat,astfel că în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. îl va respinge,obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. D., împotriva deciziei penale nr. 43/A din 3 mai 2011 a T.ui B. N..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M.

G.IER, M. N.

Red.I.M/Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond:D.Berbecariu/A.G.

← Încheierea penală nr. 310/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1882/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1310/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1310/2011, Curtea de Apel Cluj