Decizia penală nr. 1882/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1882/R/2011
Ședința publică din 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : V. C.
: H. L.
GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N. și partea civilă A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. C., împotriva sentinței penale nr. 910/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul B. C. G., trrimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.și ped.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.D. P., din cadrul Baroului Hunedoara, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul B. C. G., părțile civile A. - D., A. N. de A.
F. și partea responsabilă civilmente SC T. A. S. prin lichidator B. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. L. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P., susține recursul astfel cum a fost declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuanum sporit și cu executare în regim de detenție. A., apreciază că fapta acestuia prezintă un grad de pericol ridicat având în vedere urmarea socialmente periculoasă, circumstanțele comiterii faptei precum și conduita inculpatului. De asemenea, prejudiciul cauzat nu a fost recuperat nici măcar în parte. Cu privire la recursul părții civile A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. C., solicită admiterea lui.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că prima instanță a luat în calcul tot materialul probator administrat în cauză. Consideră că nu poate să fie majorat cuantumul pedepsei având în vedere că s- a reținut că inculpatul nu a urmărit să-și apropie valoarea TVA. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și nu există nici un temei pentru aplicarea unei pedepse cu privative de libertate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 910/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C. N., în baza art. 334 din C.p.p. s-a dispus schimbareaîncadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. C.-G. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. a fost condamnat inculpatul B. C.-G., cetățean român, fiul lui C. și A., născut la data de 3 martie 1985 în C.-N., jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat in C.-N., str. Fabricii, nr. 1, bl. M5, sc.3, ap. 94, jud. C., necăsătorit, studii medii, fără loc de muncă la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din
C.
În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatul B. C.-G. și stabilește termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p., cu aplicarea art. 998-999 și
1000 al. 3 din C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. T. A. S. cu sediul în C.-N., str. D., nr. 22, et. 1, ap. 3 B, reprezentată prin lichidator D. B. la plata sumei de
1.201.801 lei către bugetul statului, la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale începând cu data de 29 octombrie 2010 și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.
În temeiul art. 13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii se va comunica O. N. al R. C.
S-a constatat că nu au fost identificate bunuri proprietate a inculpatului, iar măsurile asiguratorii sunt fără obiect.
În baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. T. A. S. la plata sumei de câte 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul B. C.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
S-a reținut că inculpatul, în calitate de asociat și administrator la S. T.
A. S. din C.-N., în perioada iulie 2008 - februarie 2009, în scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși a încasat suma de 4.940.534 lei din vânzarea a 135 de automobile către persoane fizice din care avea obligația să colecteze TVA în cotă de 19% în sumă de 923.764 lei, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 14.937 lei care a fost aplicată la marja de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, respectiv nu a înregistrat în contabilitate două facturi de achiziție a unor autovehicule, apoi vândute și sustrăgându-se de la plata TVA de 14518 lei.
Instanța a audiat inculpatul și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile din dosar instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală a început prin rezoluția din data de 24 noiembrie
2009, fiind confirmată de către procuror la data de 25 noiembrie 2009.
Programul VIES este are caracter informativ și conține informații privind operațiunile de tranzacționare a bunurilor intracomunitare. D. sunt prelucrate de administrațiile fiscale ale fiecărui stat membru și transmise periodic tuturor celorlalte state. Verificând site-ul instanța reține că informațiile prelucrate de acest program nu prezintă valoare absolută de exactitate.
În urma prelucrării datelor dintr-un raport VIES, la data de 14 septembrie 2009, s-a reținut că mai multe societăți comerciale din Germania au livrat, începând cu trimestrul al treilea al anului 2008 până în primul trimestru al anului 2009, bunuri supuse taxei TVA către S. T. A. S. având RO23900532. Acest cod unic de înregistrare corespunde societății mai sus amintite, care, în perioada relevantă a fost administrată de către inculpat (filele
18-19).
T.dată s-a constatat existența a două facturi, respectiv nr. 0. octombrie
2008 în valoare de 53.046,60 lei și nr. 059/13 octombrie 2008 în valoare de
23.364,70 lei, care priveau vânzarea a două autovehicule și care nu erau înregistrate în evidența contabilă.
Din declarațiile date de către inculpat în faza de urmărire penală atât înainte cât și după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale coroborat cu declarațiile martorei M. C. A., persoana care se ocupa cu înregistrarea documentelor justificative și contabilitate, reținem că în perioada iulie 2008 - februarie 2009 societatea a achiziționat 135 de autovehicule din Germania, inculpatului fiindu-i adus la cunoștință faptul că valoarea TVA trebuie să fie achitată fie la cumpărare în statul de achiziție a bunului, fie la revânzare în R. În toate cazurile inculpatul a facturat la vânzare doar valoarea TVA aferentă marjei profit, respectiv la diferența dintre valoarea de achiziție a bunului și valoare de revânzare. Inculpatul a declarat în fața instanței că știa că valoarea TVA se achită în R. dar a aflat de la martoră că valoarea TVA se calculează la marjei profit. Această împrejurare este contestată de către martoră care a declarat că i-a adus la cunoștință inculpatului că valoarea TVA se calculează la valoarea bunului în cazul în care taxa nu a fost deja plătită în statul de achiziție a bunului, și la marja de profit în caz contrar, martora declarând că inculpatul, înțelegând această distincție i-a spus că va urmări să aducă autovehicule pentru care s-a achitat taxa în Germania.
Din probele administrate se desprind trei premise: inculpatul știa că nu s-a achitat valoarea TVA în statul de achiziție a bunurilor, fiind persoana abilitată să achite prețul bunurilor cumpărate; a revândut autovehiculele în R. prin facturi fiscale care poartă mențiunea valoarea TVA este inclusă și nedeductibilă; cunoștea sau trebuia în mod necesar să cunoască baza de calcul a TVA în R., respectiv valoarea bunului și nu marja profit. Faptul că inculpatul își invocă ignoranța, sau chiar a fost ignorant (împrejurare neverosimilă întrucât în toamna anului 2008 i-a fost adus la cunoștință modul de calcul de autoritatea fiscală prin martora M. - fila 52), conduce doar spre concluzia că a acceptat rezultatul faptelor sale, iar eroarea este exclusă întrucât se datorează cel puțin culpei sale.
Scopul urmărit de inculpat este bipolar, unul extrinsec și altul intrinsec: pe de o parte, atâta vreme cât la valoare de cumpărare a fiecărui autovehicul trebuia adăugată taxa de 19%, în lipsa acesteia autovehiculul avea un preț mult mai mic decât orice alt autovehicul de pe piață și putea astfel suporta un adaos comercial mai ridicat, păstrând un rulaj important alt mărfii, iar pe dealtă parte acest scop nu putea fi atins decât prin neplata TVA la bugetul de stat.
Au fost reținute că fapta inculpatului B. este suma unor acțiuni de același fel, vizând fiecare autovehicul vândut, încât cererea M.ui P. de reținere a formei continuate este întemeiată,iar în condițiile art. 334 al. 1 din C.p.p. vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. C.-G. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
Inculpatul s-a apărat spunând că nu există nicio neconcordanță între operațiunile și tranzacțiile efectuate în fapt și înregistrările în contabilitate, dar noi vom observa sofismul, în sensul că, pe de o parte înregistrarea contabilă s- a făcut în baza documentelor justificative întocmite de inculpat în calitate de administrator al societății, respectiv facturile fiscale de cumpărare și apoi vânzare, iar pe de altă parte această operațiune este oricum ulterioară săvârșirii infracțiunii. Aceasta deoarece prin întocmirea facturilor fiscale inculpatul a omis în parte evidențierea în documente legale o operațiune comercială, respectiv a atestat faptul că taxa pe valoare adăugată nu trebuie să colectată întrucât aceasta ar fi fost achitată la cumpărarea bunului dintr-un stat unional. În condițiile deciziei date de Î.C.C.J. în interesul legii nr.4/21 ianuarie 2008 reținem că, omisiunea de a evidenția în contabilitate a celor două facturi arătate mai sus, precum și omisiunea de a evidenția în fiecare factură fiscală a unei operațiuni comerciale, cu consecința înregistrării întocmai în contabilitate a operațiunilor comerciale și astfel eludarea dispozițiilor legale privind colectarea taxei pe valoare adăugată constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea
241/2005.
Instanța a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului care, în calitate de asociat și administrator la S. T. A. S. din C.-N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2008 - februarie 2009 o omis în mod voit înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de comercializare, respectiv de cumpărare și apoi vânzare, a două autovehicule, ori omisiunea de a evidenția în fiecare factură fiscală a unei operațiuni comerciale, respectiv că nu este datorată taxa pe valoare adăugată, în cuprinsul facturilor fiscale de revânzare a 133 de autovehicule achiziționate din Germania și pentru care nu a fost achitată TVA în Germania, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în R. în sumă totală la momentul inițial de 938.701 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.
La individualizarea pedepsei Instanța a luat în considerare disp. art. 72 din C., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, la gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la prejudiciul mare, de vârsta inculpatului și de faptul că este la prima abatere de la normele legale penale. T.dată s-a reținut conduita procesuală a inculpatului care a folosit modalități speculative de apărare, negându-și vinovăția prin invocarea ignoranței sau faptei contabilei, respectiv a martorei M., care de altfel avea doar obligația legală de a înregistra în contabilitate documentele justificative puse la dispoziție de inculpat fără să fie obligată să verifice veridicitatea mențiunilor. S- a avut în vedere și faptul că inculpatul nu a urmărit să își aproprie valoarea taxei pe valoare adăugată, ceea ce face ca infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de către inculpat să fie în forma mai puțin gravă. Așa fiind în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. vom condamnape inculpatul B. C.-G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.,
ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.
În baza art. 81 și 82 din C., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, raportat la împrejurarea că inculpatul este o persoană relativ instruită și prezenta sentință, alături de procedurile penale ale cărui subiect a fost inculpatul, vor contribui la reeducarea acestuia, trezind respectul față de legea penală, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Instanța a reținut că faptele ilicite săvârșite de către inculpat cu intenție directă au produs un prejudiciu nemijlocit bugetului de stat, contând în taxa pe valoare adăugată, în procent de 19%. La evaluarea prejudiciului instanța reține că taxa pe valoarea adăugată se calculează prin adăugarea procentului prevăzut de lege la prețul stabilit de societate la vânzare, inclusiv adaosul comercial. Având ca și reper suficient valoarea totală a bunurilor achiziționate de către inculpat, respectiv de 497.330 euro în baza art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p., cu aplicarea art. 998-999 și 1000 al. 3 din C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. T. A. S., reprezentată prin lichidator D. B. la plata sumei de
1.201.801 lei către bugetul statului, la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale începând cu data de 29 octombrie 2009 și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Din adresele de la dosar rezultă că inculpatul nu are în proprietate bunuri imobile sau mobile, nefiind posibilă luarea măsurilor asiguratorii în condițiile art. 11 din Legea 241/2005.
În temeiul art. 13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii se va comunica O. N. al R. C.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. C. N., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit și cu executare în regim de detenție. A., apreciază că fapta acestuia prezintă un grad de pericol ridicat având în vedere urmarea socialmente periculoasă, circumstanțele comiterii faptei precum și conduita inculpatului. De asemenea, prejudiciul cauzat nu a fost recuperat nici măcar în parte.
În cauză,a formulat recurs și partea civila A. N. DE A. F. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C. ,solicitând casarea sentinței în ceea ce privește latura civilă a cauzei,raportat la data de la care s-au acordat accesoriile.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță,în urma analizării probatoriului administrat în cauză,a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005,în mod legal procedând la schimbarea încadrării juridice în forma continuată a acestei infracțiuni,cu aplicarea art.41 al.2 C.
Raportat la pedeapsa aplicată acestuia,Curtea apreciază că aceasta a fost individualizată în mod judicios de către prima instanță,care a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului,cât și de valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat ,astfel încât a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, corespunzătoare gradului de pericol social al infracțiunii.
Raportat la modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanță,Curtea apreciază că ,fiind întrunite cerințele prev. de art.81 C. și având în vedere persoana inculpatului,reeducarea acestuia va fi posibilă și fără privare de libertate ,prima instanță soluționând cauza corect și sub acest aspect,prin urmare va respinge recursul P..
În ceea ce privește recursul părții civile,acesta este întemeiat.
A.,aceasta în fapt, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.201.801 lei constatată la controlul fiscal și la care se adaugă accesoriile prevăzute de legislația fiscală (majorări de întârziere) calculate începând din (...) și până la data plății.
Instanța de fond nu a acordat toate majorările, respectiv a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la majorări calculate începând cu
(...) și până la data plății.
Soluția instanței de fond este criticabilă sub acest aspect, deoarece prejudiciul efectiv a fost realizat de către inculpat, nu a fost acoperit de acesta astfel că faptul că instanța a dispus ca majorările să fie achitate doar începând cu data de (...) reprezintă o soluție nelegală.
În susținerea acestei poziții ,se constată că organul de control a indicat expres ca suma de 1.201.801 lei cu care s-a constituit parte civilă ,se compune din debit și majorări calculate până la data de (...), iar potrivit dispozițiilor din C.pr.fiscală - art.119-121, dacă debitul nu este recuperat, majorările de întârziere curg în continuare până la acoperirea prejudiciului.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, Curtea va admite apelul și va modifica Sentința penală nr.910/2010 în sensul de a admite în totalitate acțiunea civilă și să fie obligat inculpatul în solidar cu S. Tot Automobike S. să achite părții civile S. Român prin A. N. de A. F. întreaga sumă cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 1.201.801 lei constatată la controlul fiscal și la care se adaugă accesoriile prevăzute de legislația fiscală (majorîri de întârziere) calculate începând cu (...) și până la data plății.
Va mentine restul dispozițiilor sentintei atacate.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de catre P. de pe lângă J. C. N. împotriva aceleiași sentințe.
Va stabili in favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial al av. L. L..
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către partea civila A. N. de A. F. reprezentată prin D. G. a F. P. a J. C., cu sediul în C. N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 910 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei C. N., pe care, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală o casează doar sub aspectul datei curgerii accesoriilor prevazute de legislația fiscală si rejudecând:
Obligă pe inculpatul B. C.-G., în solidar cu partea responsabila civilmente S. T. A. S. C. N. să plătească părții civile recurente suma de
1.201.801 lei la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale începând cu data de 29 octombrie 2009 și până la data plății.
Mentine restul dispozițiilor sentintei atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de catre P. de pe lângă J. C. N. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește in favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial al av. L. L..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. C. L. H.
GREFIER, L. S.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. Mihăiță-L. M.
| ← Decizia penală nr. 1310/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1088/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
