Decizia penală nr. 1105/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D.ZIA PENALĂ NR.1105/R/2011
Ședința nepublică din 28 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G. judecător
JUDECĂTORI : D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva încheierii penale nr.14 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., privind pe inculpatul B. N. M., având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în A. IPJ S., asistat de apărător ales, av.Curta Roxana Natalia din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Bădău C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată care a avut ca și urmare decesul unei persoane în vârstă de 22 ani, motiv pentru care apreciază că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Există temerea că, în libertate, inculpatul ar săvârși noi infracțiuni și că punerea sa în libertate ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice. Solicită a se avea în vedere că față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive doar la data de 03 mai 2011 și că aceeași instanță, la aceeași dată, a admis propunerea P. de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 20 zile, apreciind că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Este adevărat că inculpatul a comis o infracțiune intenționată, dar solicită a se avea în vedere că victima, în stare de ebrietate, a declanșat acel conflict, adresându-i cuvinte injurioase inculpatului, care a ripostat, i-a aplicat o palmă, victima a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, iar ulterior, la o săptămână a decedat. Măsura arestării preventive este una excesivă, având în vedere că inculpatul este minor, nu are antecedente penale și provine dintr-o familie organizată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat și solicită cercetarea în stare de libertate. Nu a acționat cu intenția de asuprima viața victimei și nu și-a dat seama că dintr-o palmă acesta poate muri.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.41 din (...), în baza art.1608a alin.2 Cod procedură penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. N. M. (fiul lui R. și Ana, născut la data de (...) în Z., jud.S., domiciliat în Z.,str. Cetății nr.79, jud. S., CNP 1.) și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu este arestat în altă cauză. Potrivit art.1604 alin.2 raportat la art.1602 alin.3 Cod procedură penală pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul va respecta următoarele obligații: a) să nu părăsească țara, decât în condițiile stabilite de instanță. b) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat. c) să se prezinte la P. mun. Z., conform programului de supraveghere stabilit de organele de poliție. d) să nu își schimbe locuința de domiciliu, fără încuviințarea instanței. e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Conform art.160/2 alin.33 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin încheierea penală nr.12/C/03 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.(...), în baza art.149 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.160h alin.3 Cod procedură penală, s-a admis propunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor B. N. M. (fiul lui R. și Ana, născut la (...) în Z., jud.S., domiciliat în Z., str.Cetății, nr.79, Jud.S. CNP 1.), pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de (...) ora 12,2o și până la data de (...) ora 12,2o iar prin încheierile nr.15/C/18 mai 2011 și nr.17/C/06 iunie 2011, instanța a dispus în mod succesiv prelungirea acestei măsuri, până la data de (...). Prin propunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului B. N. M. pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prev.și ped.de art.183 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, pe o perioadă de 19 de zile, fiind întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală. În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a aratat că între inculpatul B. N. M. și victima Neag G. B. a avut loc o altercație în urma căreia inculpatul a lovit-o pe victimă cu palma în zona feței, după care aceasta a căzut la pământ și a lovit cu partea din spate a capului suprafața asfaltică. Asupra propunerii de arestare preventivă a inculpatului B. N. M., instanța a reținut în fapt și în drept, următoarele aspecte: În seara zilei de (...) inculpatul B. N. M. și victima Neag G. B. se aflau în barul Snak bar din cartierul O. din Z.. La un moment dat victima a fost scoasă afară din bar de către proprietarul acestuia și i s-a spus să meargă acasă.. După cei doi, din bar au ieșit mai multe persoane printre care și inculpatul B. N. M. Victima a fost condusă de către proprietarul barului o anumită distanță înspre centrul orașului însă după aceea victima a revenit în fața barului. Aici a avut o dispută verbală cu inculpatul și acesta i-a aplicat victimei o lovitură cu palma în zona feței aceasta căzând la pământ și lovind cu partea din spate a capului suprafața asfaltică. În urma căzăturii victima a rămas la pământ în stare de inconștiență, iar inculpatul a stropit-o cu apă pentru a-și reveni. la scurt timp a sosit la fața locului salvarea și victima a fost transportată la spital unde la data de (...) a decedat. Pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, anume lovituri cauzatoare de moarte, faptă prev.și ped. de art.183 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal limita minimă de pedeapsă este de 2 ani și 6 luni ani iar cea maximă de 7 ani și 6 luni închisoare, infracțiunile contra vieții fiind foarte aspru sancționate de lege. Acest pericol se apreciază atât în raport de natura și gravitatea faptelor comise, rezonanța negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, cât și în raport de persoana inculpatului. I. pentru care este cercetat inculpatul în dosar nr.144/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită modalității în care a fost comisă și a rezultatului produs, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor din localitatea în care s-a comis fapta, care ar putea avea convingerea că organele abilitate nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-ar exercita influența negativă, dar și la nivelul ordinii sociale. Trebuie avut în vedere contextul actual în care problematica infracțiunilor contra vieții este de stringentă actualitate. In cazul de față este relevant comportamentul inculpatului în timpul comiterii faptei, acesta aplicându-i mai multe lovituri puternice părții vătămate înzone vitale ale corpului, loviturile continuând chiar și după ce victima a căzut la pământ. Din aceste împrejurări de fapt, a rezultat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în satisfacția persoanelor prezente și a celorlalte persoane care au aflat de comiterea acestor fapte, față de reacția promptă a autorităților împotriva unor persoane extrem de violente, precum și într-un sentiment de insecuritate socială inserat în sânul societății, prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului. Prin cererea formulată în prezentul dosar de inculpatul B. N. M., prin apărător ales Curta Natalia Roxana, se solicită liberarea provizorie sub control judiciar pe motiv că nu există date sau motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească o altă infracțiune sau să se sustragă de la judecată; de asemenea, nu există dovezi că inculpatul prezintă pericol concret pentru societate. Solicită a se avea în vedere faptul că actul infracțional a fost unul accidental precum și modalitatea concretă în care s-a săvârșit fapta: în urma conflictuluideclanșat de victimă, inculpatul l-a împins, partea vătămată fiind în stare de ebrietate avansată, dezechilibrându-se a căzut dând cu capul de asfalt. U. săvârșirii faptei, inculpatul a acordat ajutor victimei, în vederea revenirii acesteia. Inculpatul nu are antecedente penale, urmează cursuri școlare și provine dintr-o familie al cărui mediu este unul adecvat, conform cerințelor necesare unei dezvoltări normale și armonioase. Asupra cererii de față, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar. D., legiuitorul, prin instituirea acestor dispoziții a dat posibilitatea învinuitului sau inculpatului arestat preventiv să poată cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune - în virtutea garantării libertății persoanei, care este o regulă de bază a procesului penal, conform art.5 Cod procedură penală - cu respectarea anumitor condiții și obligații, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Prin urmare, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, constituie un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală în stare de detenție preventivă, de a fi pusă în libertate. Având în vedere că prezintă și numeroase caractere de constrângere și restrângere a drepturilor și libertăților persoanei cercetate, liberarea provizorie apare ca o măsură preventivă restrictivă de drepturi, utilizată în special pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Deși măsura liberării provizorii sub control judiciar este mai blândă decât măsura arestului preventiv este totuși o măsură preventivă și restrictivă de drepturi și libertăți, menită să asigure buna desfășurarea a procesului penal, prin seria largă de obligații care pot fi stabilite în sarcina inculpatului, aflat sub incidența acesteia. Ca atare, măsura liberării provizorii nu poate avea, prin ea însăși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim al inculpatului și nici asupra autorităților judiciare nu poate să producă un asemenea impact prin zădărnicirea activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă numeroase caractere de constrângere a persoanei cercetate și de restrângere asupra drepturilor și libertăților sale, subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. În acest context trebuie subliniat faptul că legiuitorul a înțeles să asigure realizarea aceleiași finalități - buna desfășurare a procesului penal - prin măsuri diferite și anume: măsuri principale: de restrângere a unor drepturi și libertăți, cum sunt cele prevăzute de art. 136 alin.1 lit.a,b,c, și d Cod procedură penală, respectiv măsuri alternative: de restrângere a unor astfel de drepturi și libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, prev. de art.1601 și urm.Cod procedură penală, revenind organelor judiciare sarcina să aprecieze, de la caz la caz, care dintre acestea sunt mai potrivite, în fiecare stadiu al procesului penal, pentru a nu se îngrădi nejustificat libertatea personei, dincolo de anumite limite rezonabile. Acest tratament se impune din partea instanțelor de judecată deoarece Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, la care R. este parte, statuează prin art.5 pct.3, că „orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere";. De asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate, nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente. Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă. Astfel, în cauza Tărău contra României , Curtea a constatat încălcarea art.5 alin.3 din Convenție, întrucât instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menținut măsura arestării preventive care este în concret „.ul pentru ordinea publică";, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamantă, privind profilul său personal și situația familială și nu au luat în calcul nici un moment posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern, deși art.5 alin.3 din Convenție impune autorităților să aibă în vedere astfel de măsuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va participa la proces. Potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor comise din culpă precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani iar în alin.2 al aceluiași articol se arată că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influiențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Î.ucât din probele existente la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să comită alte infracțiuni, cu atât mai mult să zădărnicească aflarea adevărului iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat nu depășește 18 ani, cererea formulată de inculpat este admisibilă în principiu, urmând ca instanța să analizeze în continuare și condițiile de temeinicie. În ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta se referă la anumite aspecte, ce țin în principal de cercetarea cauzei și persoana inculpatului, în concordanță cu prev. art.136 alin.(1) Cod procedură penală, potrivit căruia „scopul măsurilor preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal respectiv de a împiedica sustragerea învinitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"; sau, în situația specială prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, de persistența în continuare a unui „. concret pentru ordinea publică"; prin lăsarea în libertate a inculpatului arestat. Prin urmare, din punct de vedere al temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar (sau pe cauțiune) nu este de neglijat temeiul legal care a stat la baza arestării preventive, cazurile prev. de art. 148 lit.a teza a-I-a, lit.a1, lit.d Cod procedură penală, vizând o conduită anterioară a inculpatului, ce presupune că ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, în timp ce cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, cel mai des întâlnit în practica judiciară, așa cum este și cazul în speță, se referă eminamente la un „. concret pentru ordinea publică"; prin lăsarea în libertate a inculpatului și deci la o conduită viitoare și probabilă, raportat la gravitatea faptelor și circumstanțele săvârșiriilor . (evident, toate celelalte cazuri de arestare preventivă, prev. de art. 148 Cod procedură penală, în care se prevede expres că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni , încearcă să zădărnicească aflarea adevărului sau buna desfășurare a procesului penal, în diferite modalități, respectiv sustragerea de la judecată sau executarea pedepsei, nu pot face obiectul unei analize de temeinicie a cererii de liberare sub control judiciar, în conformitate cu dispozițiile art.1602 alin.2 Cod procedură penală, o astfel de cerere neîndeplinind cea de-a doua condiție de admisibilitate prevăzută de lege). În speță, la luarea măsurii arestării preventive a iculpatului minor B. N. M., în cursul urmăririi penale, s-au avut în vedere temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a considerat relevant comportamentul inculpatului în timpul comiterii faptei, acesta aplicându-i mai multe lovituri puternice părții vătămate în zone vitale ale corpului chiar și după ce victima a căzut la pământ respectiv satisfacția persoanelor prezente și a celorlalte persoane care au aflat de comiterea acestor fapte, față de reacția promptă a autorităților împotriva unor persoane extrem de violente, și un sentiment de insecuritate socială inserat în sânul societății, prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În ce privește persistența pericolului pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului trebuie pornit din nou de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența C., care a statuat că "în măsura în care dreptul național o recunoaște, - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice - anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată";. Prin urmare, în acest caz, instanța este obligată să vegheze la asigurarea unui just echilibru între dreptul fundamental la libertate al oricărei persoane, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor, pe de altă parte, împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia T. examinând cauza și sub acest aspect, reține că, în acest moment, în speță, condiția impusă de art.148 lit.f C., cu privire la existența probelor că „lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică";, și care a fost avută în vedere de instanță cu ocazia arestării preventive, nu mai subzistă, cel puțin cu aceeași intensitate, în privința inculpatului minor B. N. M. Indiscutabil, fapta inculpatului, așa cum este descrisă în actul de sesizare a instanței este una gravă, în primul rând prin consecințele sale, dincolo de încadrarea juridică ce va fi stabilită de instanță cu ocazia soluționării cauzei și la momentul săvârșirii sale a avut un puternic impact negativ în rândul membrilor comumității, mai ales asupra părinților și apropiaților victimei. În acest context, măsura arestării preventive a inculpatului, după decesul victimei, a fost una justificată însă la acest moment nu poate fineglijat faptul că infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este, sub aspectul laturii subiective, o faptă penală săvârșită cu praeterintenție(intenție depășită), forma de vinovăție fiind mult diminuată față de rezultatul produs, diminuând astfel și pericolul social concret pentru ordinea publică, a faptei în sine. În același timp trebuie avută în vedere și starea de minoritate a inculpatului în momentul săvârșirii faptei, bucurându-se astfel de un tratament legal mai favorabil din punct de vedere penal, persoana acestuia, în sensul că nu are antecedente penale precum și circumstanțele săvârșirii faptei respectiv comportamentul din partea victimei. În ce privește comportamentul inculpatului, din probatoriul existent la dosar până la acest moment, nu rezultă-contrar celor reținute cu ocazia arestării- că a fost deosebit de agresiv ci, dimpotrivă, după ce victima a căzut la pământ inculpatul i-a acordat, primul ajutor, în vederea revenirii acesteia la starea de conștiență. Drept urmare, față de toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.1608a alin.2 Cod procedură penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, de inculpatul B. N. M. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj care a solicitat admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, a se respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. N. M. ca nefondată, atât persoana inculpatului cât și faptele presupus a fi comise de către acesta prezentând un pericol social concret pentru ordinea publică. Raportat la infracțiunea de care este invinuit inculpatul , lăsarea în libertate chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar îngreuna desfășurarea actului de justiție. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni. Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606 alin.2 C.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 și 1. C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultatedin probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C. În acord cu jurisprudența C. se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C. caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Î.-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 rap.la art.1606 C.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție. O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat C. (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. În speță, inculpatul B. N. M. a fost arestat pe o durată de 19 de zile în baza art.1491 alin.9-11 C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C., de la 3 mai - 21 mai 2011, de către Tribunalul Sălaj, măsură prelungită succesiv la propunerea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. I. pentru care este cercetat inculpatul este indreptată impotriva vieții, in speță lovituri cauzatoare de moarte prev.de art 183 Cp. S-a reținut că, in seara de 24 aprilie 2011, inculpatul B. N. M. i-a aplicat victimei Neag G. B. o lovitură în față , in urma căreia aceasta s-a dezechilibrat , a căzut la sol , s-a lovit cu capul de caldarâm, decedând , agresiunea având loc in fața unui bar din Z.. Audiat fiind, inculpatul a recunoscut agresiunea , arătând insă că nu a avut intenția să provoace decesul victimei , ci doar să-i aplice o corecție, ambii fiind in stare avansată de ebrietate. Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriu, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent și este de presupus că mai sunt de efectuat și alte acte procesuale ,urmărirea penală nefiind finalizată. În acest sens, Curtea reține atât declarațiile date de către inculpat, în cursul cărora acesta a recunoscut implicarea sa în acest act infracțional, cât și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetat, au fost săvârșite. Instanța de recurs constată că raportat la natura infracțiunii presupus a fi comisă , (îndreptată impotriva vieții) la împrejurarea că acesta este elev, minor, în vârstă de 17 ani , lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări. Prin prisma hotărârii C. „N contra Austriei din 27 iunie 1968"; instanța de recurs reține că inculpatul deși nu are antecedente penale, și posedă un domiciliu stabil, nu are un loc de muncă util, fiind elev în vârstă de 17 ani, aflându-se în intreținerea părinților. În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul B. N. M., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest. Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602 rap.la art.1606 C.nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat. În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni împotriva vieții, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de rispostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite. Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunii presupus a fi comisă de către inculpat, împrejurările în care aceasta ar fi fost săvârșită, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și probe științifice. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar la data de 3 mai 2011, nu este oportună pentru buna derulare a anchetei penale, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către organul de urmărire penală sau a altor învinuiți. De asemenea, prin prisma jurisprudenței C., inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea urmăririi penale, să nu comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică. Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Î.-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului. În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă. Pe cale de consecință, Curtea va admite ca fondat în baza art.38515 pct.2 lit.d C. recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale nr.14 din 22 iunie 2011 a T.ui S., pe care o va casa în întregime. Rejudecând, va respinge cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul B. N. M. Se va stabili suma de 50 lei în favoarea Baroului de A. C., reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. S. împotriva încheierii penale nr. 14 din 22 iunie 2011 a T.ui S. pe care o caseaza si rejudecând: Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulatade inculpatul B. N. M., fiul lui R. si Ana, nasc-la (...), aflat in A. IPJ S. Stabilește onorariu avocațial partial in favoarea Baroului C. in suma de 50 lei, suma ce se va avansa din FMJ (av. Bădău C. E.). Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân in sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. G. D. P. M. B. Grefier, D. S. Red. PD/GF,4 ex (...) Jud fond M. S.
| ← Decizia penală nr. 1357/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1811/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
