Decizia penală nr. 1467/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR nr. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1467/R/2011
Ședința publică din data de 26 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. A. G. și G. V., aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din
12 septembrie 2011 a T.ui B. N., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul S. A.
G., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat W.
D. și inculpatul G. V., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. N., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații depun la dosar un memoriu.
Inculpații, întrebați fiind de către instanță, arată că-și mențin recursurile formulate în cauză și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului G. V., av. M. N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate ainculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Susține că nu există date și indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar împieta în vreun fel desfășurarea procesului penal și că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta pentru societate în situația în acesta ar fi judecat în stare de libertate, arată că nu poate fi apreciat în mod generic, ci trebuie dovedit. Chiar dacă a existat o tulburare pentru ordinea publică, odată cu trecerea timpului, riscul chiar subzistent, nu mai are aceeași dimenisiune și menținerea stării de arest nu poate anticipa o hotărâre de condamnare.
De asemenea, susținerea că inculpatul are antecedente penale și a comis fapte de o anumită gravitate, nu justifică privarea de libertate a acestuia.
Timpul petrecut de inculpat în stare de arest a făcut ca acesta să reflecte la gravitatea și consecințele faptelor comise.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. V.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 Cod pr.pen.
Apărătorul inculpatului S. A. G., avocat W. D. solicită admiterearecursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. teza I-a cu privire la limitele de pedeapsă este întrunită în cauză, însă apreciază că a doua condiție a acetui text, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, nu este îndeplinită, având în vedere că nu există probe concrete în acest sens și acest pericol nu se poate baza pe scriptele de la dosar, care duc sau nu la vinovăția inculpatului. În acest sens, solicită a se avea în vedere și jurisprudența constantă a CEDO unde se susține că menținerea arestării preventive nu poate fi motivată prin considerente abstracte, avându-se în vedere doar gravitatea infracțiunii.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că potrivit practicii CEDO măsura arestării preventive este excepția, iar starea de libertate este regula.
De asemenea, arată că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată și că va pune efectiv în pericol ordinea publică.
Având în vedere că inculpatul este arestat preventiv de 9 luni pentru comiterea unor infracțiuni fără violență, apreciază că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent. Apreciază că temeiurile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. care au determinat luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite, având în vedere că există indicii și probe, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Instanțele de fond și control judiciar s-au pronunțat asupra acestor indicii și probe cu ocazia judecării propunerii de arestare, prelungire și menținerea măsurii arestării preventive, astfel încât nu mai insistă asupra acestui aspect, însă solicită să se rețină că potrivit jurisprudenței naționale și jurisprudenței CEDO, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Din probele administrate în cauză rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de patru ani închisoare. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că nu se impune judecarea inculpaților în stare de libertate, având în vedere că inculpații au antecedente penale, au dat doadă de perseverență infracțională, există riscul să săvârșească noi infracțiuni și cercetarea acestora în stare de libertate ar produce un efect negativ asupra comunității. De asemenea, apreciază că termenul rezonabil al duratei arestării preventive nu este depășit, având în vedere că prelungirea soluționării cauzei s-a datorat complexității ei. În acest sens, s-a pronunțat și CEDO, respectiv că termenului rezonabil al duratei arestării trebuie apreciat raportat la complexitatea cauzei dar și la atitudinea inculpaților. Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat, faptaeste din anul 2008, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită să fie judecat în stare de libertate. Inculpatul S. A. G., având ultimul cuvânt, arată că nu se afla peteritoriul R. la data comiterii faptei și solicită să fie cercetat în stare de libertate. C U R T E A Prin încheierea penală fără nr. din data de 12 septembrie 2011 pronunțată de T. B.-N., conform art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. (fiul lui I. și L., născut la data de (...) în Târgu- Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Cutezanței, nr. 13, ap. 6, județul Mureș, CNP - 1.) și G. V. ( fiul lui M. și V., născut la (...), în Trâgu-Mureș, domiciliat în comuna S., nr. 230, județul Mureș, CNP - 1.), ambii aflați în prezent în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr.56 D., au fost trimiși în judecată inculpații: S. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.25 Cod penal rap.la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap.la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a Cod penal și G. V. pentru săvârșireainfracțiunilor prev.de art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic. art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, cu motivareacă inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare ainstigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere dindrogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z.-L.-A., lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N., expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z.-L.-A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N., cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea uneiinfracțiuni grave, iar inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008,pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z.- L.-A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z.-L.-A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z.-L.-A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave. Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile, prin Î. penale nr. 88/CC/2010 din 23 decembrie 2010 a T.ui B.-N., emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 39 din 23 decembrie 2010 și nr. 40 din 23 decembrie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 15/CC/2011 din 14 februarie 2011 și Î. penală nr. 30/CC/2011 din 16 martie 2011, ambele rămase definitive în urma respingerii recursurilor declarate de inculpați, prin Î. penală nr. 208/R/2011din 17 februarie 2011 și Î. penală nr. 388/R/2011 din 18 martie 2011 ale Curții de A. C. La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin rezoluția din 21 decembrie 2010 s-a dispus, în temeiul disp.art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale față de numiții S. A. G. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc fără drept, prev.de art. 25 Cod penal, rap.la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, primul dintre aceștia constând în aceea că l-a instigat pe G. V. să dețină drogul de mare risc M. (Ecstasy) și să-l plaseze în locuința învinuitului T. Z. L. A. și respectiv deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și violare de domiciliu prev.de art. 192 alin. 2 Cod penal, cel de al 2 doilea, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, a deținut fără drept, drogul de mare risc M., iar într-una din nopțile 18/19 - 1. iulie 2008 a pătruns fără drept, prin efracție, în locuința învinuitului, unde a plasat un număr de peste 1800 comprimate de M.( f. 302 vol. I). Ulterior, prin R. din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunilor iulie - august 2008 au produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul învinuirii pe nedrept a numitului T. Z. L. A. de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000. Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. A. G. și pentru complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu comisă de învinuitul G. V., constând în aceea că a transmis telefonic acestuia - ca urmare a convorbirilor purtate cu învinuitul T. Z. L. A. - date privind locul în care se găsea T. Z. L. A., facilitând astfel, pătrunderea învinuitului G. V. în locuința celui în cauză ( f. 305). În fine, prin ordonanța din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. A. G. și G. V. pentru infracțiunile anterior menționate, cu reținerea aceleași stări de fapt. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul disp.art.143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că acestea au fost comise în modalitatea descrisă, în acest sens fiind considerate relevante declarațiile învinuitului T. Z. L. A. ( f. 98 - 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute (f. 90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al B.ui T. B. N. al DIICOT (f.131-153); procesele-verbale întocmite de procurorul de caz în urma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători (f.154-159, 171-176); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. ( f.259 - 268); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f.269-271); raportul de constatare tehnico-științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete, una scrisă de M. F. M. concubina inculpatului G. V. (f.275-280); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT - B. T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr.I din Legea nr. 143/2000 (f.286-295); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora (vol.II și vol.III), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanatede la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; (f.166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, existent la f. 269 din vol. I. Prin prisma întregii probațiuni administrate s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev.de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal . În context, s-a menționat că, prin hotărârile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorității judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii). Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații S. A. G. și G. V., este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, a fost menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă. S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpații au desfășurat activitățile pentru care sunt trimiși în judecată (enumerate în considerentele încheierii penale prin care s-a luat măsura arestării preventive), și de asemenea sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura infracțiunilor respective, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea ilicită, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient, privarea de libertate justificându- se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, aspecte cenzurate deja în căile de atac exercitate, de către instanța de recurs, nefiind învederate motive temeinice de luare a altor măsuri. Susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest, întrucât a trecut o perioadă destul de mare de când sunt arestați, că inculpații nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică (amintind spețele CEDO, Letellier contra Franței, în care se arată că simpla existență a unei fișe de cazier judiciar nu poate conduce spre concluzia că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică) au fost apreciate de tribunal ca neîntemeiate, raportat la considerentele expuse privind întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive (art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală), nefiind învederate motive temeinice pentru luarea unei alte măsuripreventive mai puțin restrictive, de genul obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. De altminteri, este de observat că acordarea de termene de judecată până în prezent s-a datorat doar atitudinii procesuale a inculpaților, întrucât, la termenul de judecată din data de (...) s-a dispus amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător (întrucât s-au purtat discuții în acest sens cu av.Chiorean Septimiu, la data de (...) s-a acordat de asemenea un termen de judecată pentru lipsa apărării, la 7 iulie 2011 s-a acordat termen pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul G. V., iar la termenul din 21 iulie 2011 s-a depus un memoriu în apărare, acordându-se termen pentru studiul acestuia, la cererea procurorului de ședință și pentru soluționarea cererilor de strămutare a cauzei formulate de inculpați. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei. Cât privește susținerea că statutul de recidivist al inculpaților nu constituie un temei de sine-stătător pentru menținerea arestării preventive- acest aspect a fost apreciat de către instanță ca fiind real, însă a fost luat în considerare la aprecierea pericolului social prezentat de persoana inculpaților, și consecutiv la oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declaratrecurs inculpații S. A. G. si G. V. , fără a arăta în scris motivele, dar îna căror susținere orală de către apărători, s-a solicitat, în esență, casarea încheierii recurate și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpații, personal, au arătat că nu sunt vinovați și doresc a fi cercetați în stare de libertate. În motivarea recursurilor s-au invocat, în esență, aceleași aspecte pentru ambii inculpați, respectiv că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Nu există la dosar date sau indicii că lăsarea în libertate a inculpaților ar împieta în vreun fel desfășurarea procesului penal și că aceștia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Chiar dacă inițial a existat o tulburare pentru ordinea publică, odată cu trecerea timpului, riscul unei astfel de tulburări chiar subzistent, nu mai are aceeași dimensiune, iar pe de altă parte, în cauză a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive. V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă , în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată la 18 aprilie 2011 prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr.56 D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap. la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a Cod penal - inculpatul S. A. G. și respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal - inculpatul G. V. S-a reținut, în esență prin actul de sesizare că: - inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z.-L.-A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z.-L.-A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave; - inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008, pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z.- L.-A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z.-L.-A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z.-L.-A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuințaînvinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave. Inculpații au fost arestați preventiv la 23 decembrie 2010, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C. Potrivit art.300/2 Cpr.pen. în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestarii preventive, procedând potrivit art. 1. C., respectiv, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dipune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Tocmai această procedură a realizat-o și judecătorul fondului la termenul din (...), apreciind în mod corect că temeiurile arestării celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate. Aceasta deoarece, se constată că sunt incidente în continuare în cauză dispoz. art.143 C., respectiv, există indicii temeinice, în sensul art.68/1 C., adică date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Rezultă aceste indicii din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării, avute în vedere de judecătorul care a dispus arestarea și menționate în încheierea de arestare, dar și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpaților. Apoi, instanța a mai constatat, de asemenea întemeiat, că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. Rezultă acest pericol, din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, din importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa comitere a faptelor, dar și din datele ce țin de persoanele inculpaților - recidiviști - împrejurare care, fără a constitui un element determinant în menținerea detenției, nu poate fi însă ignorat, mai ales din perspectiva temerii, riscului potențial că, odată lăsați în libertate, inculpații să procedeze din nou la comiterea de fapte ilicite. De altfel, starea de detenție provizorie a inculpaților din prezenta cauză se circumscrie și exigențelor art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că inculpații au fost arestați pentru a fi prezentați unei autorități judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au comis o infracțiune. În concordanță cu jurisprudența aceleași instanțe europene, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, în măsura în care și dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune ( Bochet c/a Franței). În privința duratei arestării preventive a inculpaților, despre care s-a susținut că ar fi depășit un termen rezonabil, Curtea constată că în speță, intervalul scurs de la data arestării - 23 decembrie 2010, nu este unul nerezonabil, raportat atât la circumstanțele concrete ale cauzei, dar și laaccepțiunea noțiunii de rezonabilitate a detenției în jurisprudența CEDO, aceste limite neputând fi analizate abstract, ci în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a părților și a autorităților judiciare ( ori, în cauză, s-a putut constata că inculpații au fost cei care, mai mult sau mai puțin justificat, au cerut de mai multe ori amânarea judecății, așa încât, prelungirea acestei stări, nu este absolut independentă de comportamentul părților până la acest moment). Pe de altă parte, chiar dacă într-adevăr, regula este cercetarea în stare de libertate, indicându-se anterior elemente care justifică excepția cercetării inculpaților din prezenta cauză în stare de arest, se apreciază că nu este oportună o altă măsură preventivă față de inculpați, neprivativă de libertate, la acest moment procesual - când cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, inculpații nu au fost audiați ( existând așadar riscul ca lăsați în libertate, să îngreuneze bunul mers al judecății, cu atât mai mult cu cât, au negat comiterea faptelor) - cea mai în măsură a realiza scopul prev. de art.136 C. apare, cel puțin la acest moment, doar măsura privativă de libertate. Pentru toate aceste considerente, recursurile în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. În baza art.189 C. se va stabili favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av.M. N. si W. D.. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați inculpații recurenți la câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. A. G. ( fiul lui I. si L., născ.la (...)) și G. V. ( fiul lui M. si V., nasc.la (...)) - aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără nr. din 12 septembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av.M. N. si W. D.. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. GREFIER Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 2052/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1906/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
