Decizia penală nr. 869/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.869/R/2011
Ședința publică din 26 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I., judecător JUDECĂTORI : V. G.
: A. D. L. GREFIER : D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. N. O. împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui
B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Flore Alexandra, din Baroul
București, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Felecan O., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dacă a existat acest pericol, inițial, la luarea măsurii, odată cu trecerea timpului, acesta s-a diminuat, inculpatul fiind arestat deja de 8 luni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu intenționează să se sustragă, având o afacere și familie; nu are interesul să împiedice înfăptuirea justiției prin influențarea martorilor; nu ar determina o tulburare a ordinii publice dacă ar fi cercetat în libertate, mai ales că ceilalți inculpați din dosar sunt liberi. Relațiile de prietenie cu coinculpații care sunt condamnați în dosarul disjuns cu suspendare condiționată, nu constituie motiv temeinic pentru menținerea măsurii arestării preventive. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să se raporteze la faptă și la persoana inculpatului. În speță, acesta nu are antecedente penale, astfel că procesul penal poate continua cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și prelungirea ei succesivă subzistă încontinuare. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. în sensul că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu. Cu privire la temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Simpla trecere a timpului nu a estompat reacția negativă a societății. Inculpatul a fost trimis în judecată cu agravanta prevăzută de art.14, deoarece există indicii că a distribuit și minorilor aceste droguri. Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 19 mai 2011 pronunțată de T. B.-N., în baza art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. N.-O., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1.. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 37D/P/2010 din 3 februarie 2011, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M. N. O. zis „Oli";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din Legea nr. 143/2000, art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și cu reținerea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 alături de alți coinculpați. În esență, prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada mai-septembrie 2010 a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județ, diferite cantități de droguri de mare risc „4-metilmetcatinonă";, cunoscută sub denumirea de „. de baie";, încasând diferite sume de bani și că în aceeași perioadă de timp a procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri același drog de mare risc, pe care l-a consumat. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpatul M. N. O. prin încheierea penală nr. 52/CC/(...) a T.ui B.-N. pe durata a 29 de zile, precum și față de coinculpații O. C. E., N. M. A., T. I. și C. R. L., iar ulterior a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, ultima dată prin încheierea penală nr. 1/CC/2011 a T.ui B.-N. din data de (...), definitivă prin încheierea penală nr. 1/R/(...) a Curții de A. C. Instanțele care au dispus luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului au apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod procedură penală precum și cele reglementate de art. 136 Cod procedură penală, referitoare la scopul măsurii preventive. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior, prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent. Astfel, s-a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșitfaptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu nr. 37D/P/2010 al Direcția de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. De asemenea sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din natura infracțiunilor comise, din modul concret în care au fost săvârșite, reflectat în numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care a făcut obiectul dosarului nr. 37/D/P/2010, dar și din rezonanța negativă a faptelor în rândul comunității locale, în contextul în care faptele de acest gen au luat amploare în ultima vreme și necesită o reacție mai fermă din partea organelor judiciare. Într-adevăr potrivit art. 5 paragraf 3 din CEDO orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prev. de parag.1 lit c al art. 5 are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. În aplicarea și interpretarea acestui articol Curtea europeană a statuat însă, în mod constant, că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. ( cauza Labita c. Italiei). Ori, față de amploarea activității infracționale a inculpatului, care a atras în cercul infracțional și alte persoane și față de natura și gravitatea infracțiunilor comise și a consecințelor acestora asupra unui grup social vulnerabil tribunalul a apreciat că, în acest moment, interesul public primează exercitării de către inculpat a dreptului la libertatea și siguranța persoanei garantat prin art. 5 al C. Totodată, un alt criteriu foarte important în aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției îl reprezintă și complexitatea cazului (cauza Wemhoff c. Germaniei), astfel că, în prezenta cauză în care au fost cercetate în calitate de inculpați sau învinuiți un număr mare de persoane prelungirea în timp a cercetărilor a fost inevitabilă. Pentru considerentele arătate, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și că privarea de libertate se justifică a fi menținută față de acesta și pentru perioada următoare, pentru buna desfășurare a procesului penal. Așadar, în baza art. 300/2 rap. la art.160/b Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul M. N. O. Conform dispozițiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. N. O. solicitând casarea acesteia și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate ainculpatului, apreciind că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În motivarea recursului, inculpatul arată că nu intenționează să se sustragă, având o afacere și familie; nu are interesul să împiedice înfăptuirea justiției prin influențarea martorilor; nu ar determina o tulburare a ordinii publice dacă ar fi cercetat în libertate, mai ales că ceilalți inculpați din dosar sunt liberi. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să se raporteze la faptă și la persoana inculpatului. În speță, acesta nu are antecedente penale, astfel că procesul penal poate continua cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că T. în mod corect a apreciat că în raport de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, reflectat în numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională și de perioada scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive, se mențin temeiurile prev.de art.148 lit.f rap.la art.143 C.pr.pen. justificându-se în continuare menținerea inculpatului în stare de arest. Aspectele invocate în circumstanțierea sa sunt elemente care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care de asemenea, vor constitui împrejurări pe care instanța urmează a le analiza în procesul de deliberare asupra cauzei pe fond. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N. O. împotriva încheierii penale f.nr. din 19 mai 2011 a T.ui B. N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, C. I. V. G. A. D. L. D. S. red.C.I./A.C. 4 ex.(...) jud.fond.P. L.
| ← Decizia penală nr. 1749/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2052/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
