Decizia penală nr. 1906/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1906/R/2011
Ședința publică din 24 noiembrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: D. P.
V. G. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. C. G. și
M. A. V. împotriva încheierii penale din 16 noiembrie 2011 a T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Pintea O. și inculpatul M. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.C. Țicudean, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar o cerere prin care apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.Bara S. și av.Bădău C. solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. I. de fond a analizat incidența art.143 și 148 lit.f C. pentru a justifica menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului. Cu privire la art.143 C., acesta nu necesită o analiză amplă, deoarece există la dosar probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină, de altfel, acesta recunoscând fapta încă de la prima declarație. R. la art.148 lit.f C. susține că nu este îndeplinită teza a doua a textului de lege, în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate. A. nu are antecedente penale, este student, a colaborat cu organul de urmărire penală și este încadrat în muncă. Când s-a solicitat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, Parchetul a susținut că se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest, având în vedere complexitatea cauzei și pentru că urmează să fie audiați martori, să se efectueze confruntări etc. În prezent, urmărirea penală este finalizată, inculpatul a avut o atitudine de colaborare, fiind reținut și art.16 din L. 1.,astfel că nu se mai poate susține că ar avea o influență negativă asupra bunei desfășurări a procesului penal. La instanță, inculpatul se va prevala de disp.art.320/1 C., astfel că se poate prevedea o pedeapsă relativ mică, poate chiar cu suspendare. De aceea, nu se mai justifică în prezent menținerea inculpatului în stare de arest. A. este trimis în judecată ca și inculpatul B., cu mențiunea că celui din urmă nu i se reține art.16 și a recunoscut doar parțial comiterea faptei și cu toate acestea, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara. Solicită a se avea în vedere caracterizările depuse la dosar de la vecini și de la societatea unde lucrează, din care rezultă că inculpatul este o persoană cu o atitudine corectă în colectivitatea din care provine.
Apărătorul inculpatului M. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Sunt suficiente garanții la dosar pentru punerea în libertate a inculpatului. La (...), acesta a fost primul care a formulat un denunț cu privire la alt inculpat față de care s-a dispus disjungerea cauzei. Din rechizitoriu rezultă că a fost scos de sub urmărire penală pentru anumite acte materiale, astfel că reprezentanții Parchetului s-au convins că activitatea inculpatului nu a fost una atât de intensă cum s-a crezut inițial. Măsura arestării preventive nu este justificată și nici echitabilă raportat la situația inculpatului B., care a fost trimis în judecată pentru trafic și consum de droguri și față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul M. a recunoscut fapta, a colaborat, a făcut un denunț, a fost scos de sub urmărire penală pentru anumite acte, iar inculpatul B. a beneficiat de o măsură mai puțin restrictivă, deși nu a recunoscut, nu a colaborat și este singurul cu antecedente penale. Inculpatul pe care-l asistă este angajat de peste 4 ani, are același loc de muncă, a depus caracterizări la dosar de la locul de muncă, astfel că acesta prezintă suficiente garanții că în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, nu va influența martorii și în mod cert va uza de procedura simplificată prev.de art.320/1 C. la termenul de judecată din 08 decembrie 2011.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului C. ca fiind temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale arată că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există indicii și probe cu privire la infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații. I. în jurisprudența CEDO s-a statuat că acele indicii și probe nu trebuie să aibă forța probantă să ducă la condamnare, ci să existe bănuiala rezonabilă că s-au săvârșit fapte penale.
În opinia sa, sunt îndeplinite și prev.art.148 lit.f C., faptele săvârșite fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, menținerea măsurii arestării preventive impunând-se și în raport de modalitatea în care a fost concepută activitatea infracțională, de gravitatea faptelor, de existența și amploarea fenomenului traficului și consumului de droguri, astfel că punerea în libertate a inculpaților să nu constituie o încurajare pentru alte persoane la comiterea acestui gen de infracțiuni. A. art.16 și prezumtiva aplicare a art.320/1 C. fac obiectul judecării cauzei pe fond și se vor reține dacă vor fidovedite. Toate argumentele aduse vor fi analizate de instanța de fond, solicitând a nu fi luate în considerare.
Apărătorul inculpatului M. arată că Parchetul nu a răspuns dacă este echitabilă, față de inculpatul B., starea de arest a inculpatului M.
Reprezentantul Parchetului arată că nu poate cenzura care a fost decizia procurorului la momentul la care s-a luat față de inculpatul B. măsura mai puțin restrictivă de libertate.
Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece angajatorul este de acord să-l primească înapoi la lucru, iar în ianuarie va avea de susținut examene.
Inculpatul M. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că nu se va sustrage și regretă comiterea faptei.
C U R T E A
Prin rechizitoriul cu nr.122/D/P/2011 al M.ui P. - D.I.I.C.O.T. -S. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților T. A. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal ; participație improprie la introducerea în țară fără drept de droguri de risc prev. de art. 31 al.2 rap la art.3 al.1din L. nr.
1. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen., C. D. A. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal ; deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.2 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen., M. C. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1. , trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1.; deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1.; deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.2 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. M. A.-V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1., deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1.; C. O. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1.;, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1. .
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.101/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatele de arestare pe numele acestora. Ulterior, prin Î. penalănr.116/C/(...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților T. A., C. D. A., M. C. G., C. O. I. și M. A. V., pe câte o durată de 30 de zile. Cu privire la inculpații T. A., C. D. A., M. C. G., C. O. I. și M. A. V. s- au reținut ca și temeiuri de arestare dispozițiile art. 143 C.pen., art. 148 lit. f C.pen.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), în temeiul art.300/1 rap. la art.160/b C., s-a constatatlegalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- T. A. I., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în com. Cășeiu, jud. C., domiciliat în com. Cășeiu, sat R. nr.144, jud. C., posesor al CI seria KX nr.2., CNP 1., fără antecedente penale;
- C. D. A., fiul lui T. G. și M. M., născut la data de (...) în Dej, jud. C., domiciliat în Dej, str. M. cel Bătrân nr.2, ap.8, jud. C., posesor al CI seria KX nr.4., CNP 1., fără antecedente penale;
- M. C. G., fiul lui G.-M. și C.-E., născut la data de (...) în Gherla, jud. C., domiciliat în com. Mintiu Gherlii, sat N. nr.322, jud. C., CNP 1., posesor al CI seria KX nr.2., fără antecedente penale;
- M. A.-V., fiul lui V.-V. și M., născut la data de (...) în Gherla, jud. C., domiciliat în Gherla, str. V.iei nr.5, ap.28, jud. C., posesor al CI seria KX nr.7.,
CNP 1., fără antecedente penale;
- C. O. I., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în Gherla, jud. C., domiciliat în com. Mintiu Gherlii, sat N. nr.308, jud. C., posesor al CI seria KX nr.3., CNP 1., fără antecedente penale; toți aflați în prezent în stare de arest preventiv în Arestul IPJ C., măsură menținută.
Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că, potrivit art.300 ind.1 raportat la art.160 ind. b C., în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților T. A., C. D. A., M. C. G., M. A. V. și C. O. I. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
A., față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpații T. A., C. D. A., M. C. G., M. A. V. și C. O. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convențiaeuropeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca aceștia să fi săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpaților, declarațiile coinculpatului, declarațiile învinuiților, procesele verbale de sesizare din oficiu; procesele verbale de identificare a consumatorilor, procese verbale de cumpărare autorizată, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor G. I., V. M., Ș. I., V. R. A., P. C. A., A. Ș. V., B. B. , M. V. E., P. A., C. elena M., Ciupan O., M. Honorius A., Ciurcian C.an, H. M. D., N. Zoltan, Zanc D. L., Mihalca A., Gavra Anemari, M.ș L., T. M., Tofan A. T. david, procesele verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă sub aspectul stării de fapt indicii în sensul că inculpatul T., în cursul anului 2010, a trimis din Spania cu un autocar ce efectua curse regulate, concubinei sale din țară Roman M., un colet conținând
500 gr. canabis pe care ulterior, după revenirea sa în țară, l-a pus în vânzare contracost, prin intermediul coinculpatului C. D. A. în special, dar și al coinculpaților M. C. G., M. A. V. și C. O. I. A. din urmă la rândul lor, potrivit indiciilor existente la dosarul cauzei, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, au pus în vânzare, către alte persoane de pe raza loc. Dej, drogurile achiziționate de la inc. T. . Parte din drogurile preluate de către inculpatul C. de la inculpatul T. au fost remise inculpatului M. care în schimb i-a oferit celui dintâi timbre LSD. Totodată, inculpații au deținut și au consumat, fără drept, droguri de risc și de mare risc, din categoriile menționate anterior, singuri sau împreună cu alte persoane.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit. f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt învinuiți inculpații este mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestora rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere amploarea fenomenului în special în rândul tinerilor, natura drogurilor deținute, traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpați și numărul mare al persoanelor implicate în traficul respectiv consumul de droguri, aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpați care s-au organizat într-o rețea de distribuție, de tip piramidal; consecințele absolut nefaste ale consumului de droguri de genul celor cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpați, de risc și de mare risc, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpaților, deși aceștia sunt fără antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, este de reținut totuși că aceștia au perseverat în activitățile legate de droguri pe o perioadă relativ îndelungată și că au încercat să dezvolte în acest domeniu o modalitate de obținere de venituri, ceea ce furnizează în plus indicii cu privire la pericolul social concret al acestora. Împrejurările de mai sus, coroborate prin raportare la fapte respectiv persoana inculpaților, îndreptățesc instanța să apreciezeodată în plus că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C. nu ar putea fi atins, cel puțin la acest moment procesual, decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpații T. A., C. D. A., M. C. G., M. A. V. și C. O. I. .
De reținut, că împotriva încheierii de arestare preventivă respectiv de prelungire a arestului preventiv, inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsura preventivă dispusă în cauză, iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.1 rap. la art.160 ind. b C., instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, măsură care a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M. C. G. și M. A. V.
Prin recursul formulat, inculpatul M. A. V. a solicitat, prin apărătorul său,admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a analizat incidența art.143 și 148 lit. f C. pentru a justifica menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului. Cu privire la art.143
C., acesta nu necesită o analiză amplă, deoarece există la dosar probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină, de altfel, acesta recunoscând fapta încă de la prima declarație. R. la art.148 lit. f C. susține că nu este îndeplinită teza a doua a textului de lege, în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate. A. nu are antecedente penale, este student, a colaborat cu organul de urmărire penală și este încadrat în muncă. Când s-a solicitat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, Parchetul a susținut că se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest, având în vedere complexitatea cauzei și pentru că urmează să fie audiați martori, să se efectueze confruntări etc. În prezent, urmărirea penală este finalizată, inculpatul a avut o atitudine de colaborare, fiind reținut și art.16 din L. 1., astfel că nu se mai poate susține că ar avea o influență negativă asupra bunei desfășurări a procesului penal. La instanță, inculpatul se va prevala de disp.art.320/1 C., astfel că se poate prevedea o pedeapsă relativ mică, poate chiar cu suspendare. De aceea, nu se mai justifică în prezent menținerea inculpatului în stare de arest. A. este trimis în judecată ca și inculpatul B., cu mențiunea că celui din urmă nu i se reține art.16 și a recunoscut doar parțial comiterea faptei și cu toate acestea, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara. Solicită a se avea în vedere caracterizările depuse la dosar de la vecini și de la societatea unde lucrează, din care rezultă că inculpatul este o persoană cu o atitudine corectă în colectivitatea din care provine.
Inculpatul M. C., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertatea inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Motivând recursul, se arată că sunt suficiente garanții la dosar pentru punerea în libertate a inculpatului. La (...), acesta a fost primul care a formulat un denunț cu privire la alt inculpat față de care s-a dispus disjungerea cauzei. Din rechizitoriu rezultă că a fost scos de sub urmărire penală pentru anumite acte materiale, astfel că reprezentanții Parchetului s-au convins că activitatea inculpatului nu a fost una atât de intensă cum s-a crezut inițial. Măsura arestării preventive nu este justificată și nici echitabilă raportat la situația inculpatului B., care a fost trimis în judecată pentru trafic și consum de droguri și față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Inculpatul M. a recunoscut fapta, a colaborat, a făcut un denunț, a fost scos de sub urmărire penală pentru anumite acte, iar inculpatul B. a beneficiat de o măsură mai puțin restrictivă, deși nu a recunoscut, nu a colaborat și este singurul cu antecedente penale. Inculpatul pe care-l asistă este angajat de peste 4 ani, are același loc de muncă, a depus caracterizări la dosar de la locul de muncă, astfel că acesta prezintă suficiente garanții că în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, nu va influența martorii și în mod cert va uza de procedura simplificată prev. de art.320/1 C. la termenul de judecată din 08 decembrie 2011.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului nr. 192/D/P/2011 al DIICOT S. teritorial
C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1., trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.16 din L. nr.1.; deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1.; deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.2 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.16 din L. nr.1. cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. și M. A.-V. pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2
Cod penal și art.16 din L. nr.1., deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din L. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod
Penal și art.16 din L. nr.1..
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpaților
T. A. I., C. D. A. și C. O. I.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art. 3001 C., instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților M. C. G. și M. A. V. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. A. din actele existente la dosarul de urmărire penală rezultă subzistența în cauză a indiciilor temeinice prevăzute de art. 143 C., indicii în măsură să convingă că este posibil ca inculpații să fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt învinuiți și au fost trimiși în judecată. A., probele administrate în cauză au relevat faptul că în cursul anului 2010, inculpatul T. A. a trimis din Spania cu un autocar ce efectua curse regulate un colet ce conținea 500 gr. canabis, pe care ulterior l-a pus în vânzare prin intermediul inculpaților C. D. A., M. C. G., M. A. V. și C. O. I. De asemenea, inculpații au deținut și au consumat fără drept droguri de risc
și de mare risc din categoriile menționate anterior singuri sau împreună cu alte persoane.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., instanța de fond a apreciat în mod corect în ceea ce îi privește pe inculpații M. și M., că acesta subzistă în continuare, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei prevăzută de lege, cât și în ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică.
Inculpatul M. A. a susținut că nu este îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică, raportat la faptul că urmărirea penală este finalizată și raportat de asemenea la conduita sa de recunoaștere a faptei care a avut ca efect reținerea dispozițiilor art. 16 din L. nr. 1. și la intenția sa de a se prevala de dispozițiile art. 3201 C. Aceste susțineri ale inculpatului nu pot conduce la concluzia că în cauză nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, pericol ce se apreciază nu doar prin prisma conduitei și atitudinii inculpatului dar și prin raportare la fapta comisă, pericolul acesteia și amploarea fenomenului infracțional al traficului și consumului de droguri. În susținerea motivelor sale de recurs, inculpatul M. C. a învederat, în esență, aceleași aspecte, respectiv împrejurarea că a formulat un denunț, că intenționează să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C., că este angajat și are un loc de muncă, aspecte ce pot conduce la concluzia că prezintă suficiente garanții că, judecat în stare de libertate, nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal. A. cum în mod corect a reținut instanța de fond și în ceea ce îl privește pe inculpatul M. C., condiția pericolului concret pentru ordinea publică este îndeplinită, iar aplicarea dispozițiilor art. 16 din L. nr. 1. și respectiv art. 3201 C. vor face obiectul analizei instanței la judecarea pe fond a cauzei. Nici solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu este întemeiată, întrucât în acest moment procesual singura măsură de natură să asigure buna derulare a procesului penal este măsura arestării preventive, motiv pentru care înlocuirea acesteia nu se justifică. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursurile declarate în cauză de inculpați vor fi respinse ca nefondate. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., ser va stabili onorariu avocațial parțial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații M. A. V. si M. C. G. împotriva încheierii penale f. nr. din 16 noiembrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 25 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. D. P. V. G. D. S. Red.MB/dact.MS 5 ex./(...) Jud.fond: R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1467/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1108/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
