Decizia penală nr. 2052/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIEI PENALE NR. 2052/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I.A C. M.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. O. I. împotriva încheierii penale f.nr. din 7 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/ al T.ui B. N., având ca obiect menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. C. O. I., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Cătineanu Ionela, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. O. I. arată că este își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului C. O. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate, întrucât față de inculpat nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. De asemenea, consideră că pericolul pentru ordinea publică nu mai este prezent, raportat la perioada scursă de la momentul la care măsura a fost dispusă, inculpatul fiind arestat de 5 luni. Consideră că nu există temeiuri care să justifice menținerea stării de arest preventiv, nu există probe că în stare de libertate inculpatul s-ar sustrage, având în vedere că acesta a recunoscut și a colaborat cu organele de cercetare penală, oferind informații și despre alte persoane. Totodată, arată că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori, astfel că nu se impune menținerea stării de arest. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, încheierea penală atacată fiind legală și temeinică. În opinia sa, temeiurile avute în vedere la luarea, menținerea și prelungirea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe temeinice care să ducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea și art. 148 lit. f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. învederează faptul că instanța de fond
și de control judiciar le-a analizat de mai multe ori și a constatat că există indicii și probe temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de minori și punerea în circulație de monedă falsă. Referitor la prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen. solicită a se constata că prima condiție este indiscutabil realizată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului fiind mai mare de 4 ani închisoare. Apreciază că este îndeplinită și cea de-a doua condiție a acestor prevederi, lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică, deoarece dincolo de gravitatea infracțiunii deduse judecății, din dosar rezultă elemente din care reiese că în libertate inculpatul ar prezenta pericol pentru societate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are antecedente penale și este trimis în judecată în stare de recidivă, astfel că acesta este predispus la comiterea de infracțiuni. În acest sens solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate, din care rezultă că inculpatul are o atitudine violentă și că există temeiuri serioase că în stare de libertate ar încerca să influențeze adevărul.
Inculpatul C. O. I., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că faptele au fost comise în anul 2009, le-a recunoscut și nu crede că prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că este căsătorit și are doi copii minori în întreținere. Solicită cercetarea în stare de libertate și achiesează concluziilor apărătorului său.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 7 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. O. I. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a pronunța această soluție instanța examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. O. I. a comis faptele pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și pe larg, în cuprinsul referatului înaintat de procuror, fiind considerate relevante sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori comise în dauna părților vătămate minore R. I. N. și M. A. C. următoarele probe administrate până în acest stadiu al urmăririi penale: declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-
69, procesul-verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f.
74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73.
Referitor la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, au fost considerate relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, din (...), raportul din (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr.
37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C., declarația martorului O. C. F., proces- verbal, declarația martorului lui C. R. , proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare „., însoțit de planșele fotografice, declarație L. B. S., L. G., B. G. M., proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică, planșă fotografică, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică adocumentelor, nr. 143.193/(...), întocmit de IPJ-S. C., (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T., B. F.
Raportat la probele enumerate mai sus instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, iar această analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
În privința inculpatului C. O. I. s-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, că faptele de natura celor de care este acuzat inculpatul sunt deosebit de grave, cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare în ultimul timp.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul LETELLIER vs
Franța, că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp.
S-a considerat că în cauza de față măsura arestării preventive este justificată, între altele, și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și fără dubii, implicarea învinuitului R. T. F. și L. G. (ale căror declarații sunt contradictorii) în comiterea infracțiunii de punere în circulație de monedă străină falsă, modalitatea în care inculpatul C. O. I. a intrat în posesia valutei contrafăcute (potrivit rapoartelor de expertiză) dar și pentru a se stabili dacă mai deține valută contrafăcută (raportat la declarațiile martorului L. G., care a arătat că inculpatul avea cca 10000 euro).
Referitor la infracțiunile de trafic de persoane, instanța a apreciat că prin lăsarea inculpatului în libertate există riscul ca acesta să reia comiterea acestor fapte, și să influențeze administrarea probelor sub acest aspect, și că această temere există și este dovedită de poziția și atitudinea adoptată de inculpat pe durata anchetei (declarația martorei P. P. f. 68 verso). Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat atât de antecedentele penale ale inculpatului, care rezultă din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar f. 349, cât și de declarațiile părților vătămate și ale martorilor (declarația martorei R. L. R. f. 107, P. P. f. 67-
69) care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia).
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, are prioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate (în acest sens cauza LABILA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive).
Apărarea inculpatului (prin avocatul său ales) de a se constata nulitatea referatului cuprinzând propunerea de arestare preventivă, prin prisma faptului că nu s-a motivat necesitatea luării măsurii arestării preventive și pericolul social concret pentru ordinea publică a fost considerată neîntemeiată, câtă vreme procurorul a argumentat în scris propunerea făcută, indicând temeiul legal iar ulterior oral solicitarea sa.
Referitor la neaudierea inculpatului înainte de întocmirea referatului, instanța a apreciat că nu i s-a încălcat niciun drept procesual prevăzut sub nulitate absolută și nu i s-a adus nicio vătămare, întrucât cu ocazia declarației date după punerea în mișcare a acțiunii penale, în prezența avocatului său ales, inculpatul a arătat expres că nu dorește să „dea declarații în calitate de inculpat";. De altfel, inculpatul nu a dorit să dea declarații nici în fața instanței arătând că își exercită dreptul prevăzut de art. 70 Cod procedură penală.
Nelegalitatea anumitor probe invocate de inculpat prin intermediul avocatului său ales nu a fost însușită de instanță, întrucât această atribuție s-a considerat că revine instanței care va fi investită cu judecarea cauzei pe fond, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă instanța limitându-se la a examina îndeplinirea cerințelor art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, care s- au dovedit a fi realizate în momentul respectiv.
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 300/2 raportat la art. 1. Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. O.-I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.
678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 13 alin. (1) și (3) teza I (raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
(modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, de art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
Cod penal, art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr.
195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (1) din
O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată), art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal, este legală și temeinică, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a desfășurat activitățile pentru care este trimis în judecată (relevante fiind declarația părții vătămate R. I. N. f. 18-20 și f. 22-26, declarația numitului P. A. f. 55-57, Î. penală nr. 12/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. f. 41-44, declarația martorelor P. P. f. 67-69, procesul-verbal de confruntare din (...) între partea vătămată R. I. N. și P. A. f. 74-76, declarația părții vătămate M. A. C. f. 70-72, f. 73.
Referitor la infracțiunile de punere în circulație de monedă străină falsă și înșelăciune, au fost considerate relevante în sensul art. 143 Cod procedură penală următoarele probe: procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, din (...) (f. 272), raportul din (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P. I. P. f. 273, R. de constatare tehnico-științifică grafică nr. 37.511/(...), întocmit de IPJ B.-N.-S. C. f. 280-296, declarația martorului O. C. F. f. 211-213, proces-verbal f. 214, declarația martorului lui C.
R. f. 215, proces-verbal de control al autovehiculului condus de L. G. (Ford
Mondeo, (...)) în care au fost găsite 21 de bancnote cu aceeași serie de identificare
„. f. 217-219, însoțit de planșele fotografice f. 221-223, declarație L. B. S. f. 225,
L. G. f. 227-229, B. G. M. f. 230, proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică f. 231-234, planșă fotografică f. 239-241, Raport de constatare tehnico-științifică grafică și tehnică a documentelor, nr. 143.193/(...), întocmit de
IPJ-S. C., f. 334-342 (din care rezultă că 23 de bancnote toate cu seria V45397687405 și număr plăci de tipar M., sunt contrafăcute), declarațiile martorilor P. T. f. 317-319, B. F. f. 328-333.
De asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările în care se susține că acestea au fost comise, de amploarea activității infracționale reținută în sarcina inculpatului, reacția cert negativă a societății civile, în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, dat fiind și numărul mare al infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată, în acest sens fiind și practica CEDO (hotărârea Labita împotriva Italiei, cauzele Neumeister c. Austria și Stasaitis c. Lituania), precum și existența riscului de reluare a comiterii de fapte ilicite și de influențare a administrării probelor (risc relevat de instanța care a luat măsura arestării preventive, dovedit de poziția și atitudinea adoptată de inculpat pe durata anchetei (declarația martorei P. P. f. 68 verso), și de antecedentele penale ale inculpatului (certificatul de cazier judiciar-f. 349, declarațiile părților vătămate și ale martorilor-declarația martorei R. L. R. f. 107, P. P. f. 67-69) care au evidențiat trăsăturile violente ale acestuia).
Susținerile inculpatului, în sensul că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât a recunoscut toate faptele (poate și mai multe decât se știau), și au fost reținute în favoarea sa, de către procuror, și disp. art. 16 sau
19 cu privire la înjumătățirea limitelor de pedeapsă, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, chiar și pentru trafic de minori, ceea ce duce la posibilitatea aplicării unei sancțiuni mult mai reduse decât cea avută în vedere inițial și chiar la posibilitatea de a se opta între mai multe modalități de executare a pedepsei, că este căsătorit și are doi copii minori, sunt aspecte ce exced prezentului cadru procesual, cadru ce implică analizarea doar a întrunirii condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive.
Raportat la aspectele reținute mai sus, instanța a apreciat că în prezent interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, are prioritate față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate (în acest sens cauza LABILA c/a Italia, din (...) în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive), apreciindu-se că în acest context luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive ar impieta asupra actului de justiție.
În consecință, a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe C. O. I., și în baza dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive menționate subzistă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurs inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, raportat la data comiterii presupuselor fapte-2009, la conduita sa sinceră din cursul procesului penal, acesta nu mai reprezintă pericol pentru ordinea publică astfel că poate fi cercetat în stare de libertate. A., raportat la circumstanțele personale ale acestuia, 5 luni în arest au fost suficiente cu atât mai mult cu cât inculpatul este unicul întreținător al familiei sale, având doi copii minori.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent ( probe ce au stat la baza trimiterii în judecată prin rechizitoriul DIICOT-B. T. B.-N.) în cauză rezultă existența unorindicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 C.p.p. că inculpatul este autorul infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 13 alin. (1) și (3) teza I (raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 284 Cod penal raportat la art. 282 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 215 alin. (1), (2) și (3) Cod penal, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002
(republicată), art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că în luna noiembrie 2009, a recrutat-o și transportat-o pe minora R. I. N. în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul P. A. din B. (în prezent în executarea unei pedepse pentru fapte similare), pentru a o exploata prin întreținerea de relații sexuale cu un client găsit de acesta în persoana numitului O. I. zis „Ionel din Dumitra";, cu care minora a și întreținut relații sexuale, iar ulterior acestui fapt a primit de la partea vătămată minoră 200 lei din banii primiți de ea de la acest client. De asemenea, în cursul lunii ianuarie
2010 a recrutat-o pe minora M. A. C. din B. și a transportat-o până la restaurantul A. din cartierul V. pentru exploatarea ei prin întreținerea de relații sexuale contra cost, loc în care minora a întreținut relații intime cu numitul C. V. A., de la care inculpatul a primit pentru serviciile prestate de minoră, suma de 50 euro.
Pe lângă cele două fapte de trafic de minori, descrise mai sus, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de (...) a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, două bancnote din cupiura de 100 euro falsificate, cu prețul de 450 lei iar în data de (...), a remis cu titlu de preț, numitului L. G. din com. Petru R., sat B., suma de 1300 euro, în bancnote de 50 euro falsificate, în schimbul unui motoscuter marca „Malaguti Madison";, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat verbal. În fine, acuzația de înșelăciune adusă inculpatului constă în aceea că la data de (...), a remis numitului L. G., în schimbul motoscuterului primit de la acesta, suma de
1300 euro în bancnote falsificate, păgubindu-l astfel cu contravaloarea vehiculului.
Raportat la toate aceste împrejurări, la natura și gravitatea faptelor presupuse a fi comise, precum și la persoana inculpatului, care are antecedente penale apreciem că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă în continuare.
Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere doctrina și jurisprudența
CEDO precum jurisprudența instanțelor care a statuat că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Analizând criteriile ce pot fi avut în vedere la evaluarea acestui tip de pericol social, evidențiate, de-a lungul timpului, în practica instanțelor de judecată ( datele privind persoana inculpatului - comportamentul agresiv sau perturbant, antecedența penală, mai ales cea caracterizată; infracțiunea de săvârșirea căreiaeste învinuit; pericolul social concret al infracțiunii, posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să încurajeze alte persoane să comită astfel de fapte, crearea în rândul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate) curtea apreciază că în speță se impune în continuare reținerea art.148 lit. f C.p.p., existând probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordine publică.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. O. I., fiul lui V. si Ana, născut la 6 septembrie 1979, aflat in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale f.nr. din 7 decembrie 2011 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.A C. M. M. R. A. D. L.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.G. A
| ← Decizia penală nr. 869/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1467/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
