Decizia penală nr. 149/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 149/R/2011
Ședința publică din 08 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: L. H. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. d epe lângă Tribunalul Cluj și făptuitorul P. R. C., împotriva sentinței penale nr.511/2010 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect plângerea împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată formulată de petentul S. M.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului S. M., av.Baciu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al făptuitorului P. R., av.M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind petentul S. M. și făptuitorul P. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P.ui, în baza art.278/1 alin.10 C.pr.pen, art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. și art.385/6 C.pr.pen., solicită admiterea ambelor recursuri, casarea în întregime a sentinței T.ui C. și în consecință, în temeiul art. 278/1 pct.8 lit.a C.pr.pen., solicită respingerea plângerii persoanei vătămate contra rezoluției de neînceperea urmăririi penale. În soluționarea cauzei trebuie să se plece de la actul de sesizare al organului de urmărire penală. există plângerea persoanei vătămate în care relatează că ar fi fost indus în eroare de făptuitor în cadrul unui proiect imobiliar cu cele două apartamente pe care i le-ar fi remis făptuitorului la un preț indicat de 250 mii euro despre care susține că în realitate nu i-ar fi primit.
Potrivit art.222 C.pr.pen., un astfel de act de sesizare trebuie să cuprindă și descrierea faptei. Ceea ce persoana vătămată a descris în actul de sesizare este o singură faptă de înșelăciune, acestea fiind limitele investirii organului de urmărire penală, care a propus neînceperea urmăririi penale pentru că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală.
P.ul a confirmat propunerea organului de urmărire penală prin rezoluția atacată și mai mult, a confirmat și o neîncepere a urmăririi penale
și pentru infracțiunile de șantaj și amenințare. deși și aceste două fapte au fost prezentate doar aluziv în plângere. În legătură cu aceste două fapte, arată că persoana vătămată declară că el și soția lui au fost înșelați, este amenințat și șantajat de către numitul P., deci nu era nici un fel de element care să justifice continuarea actelor premergătoare pentru aceste două fapte.
T. a dispus desființarea soluției procurorului și trimiterea cauzei pentru redeschiderea urmăririi penale, ori, în cauză nu a fost începutăurmărirea penală astfel că legal ar fi fost să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În legătură cu neefectuarea de acte premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, arată că reclamantul nu poate avea decât calitatea de denunțător și nu de persoană vătămată. Apreciază că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală.
Apărătorul făptuitorului P. R. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii plângerii împotriva rezoluției procurorului. C. că este nelegală soluția T.ui întrucât se dispune redeschiderea urmăririi penale ori nu a fost vorba de o începere a urmăriri penale, deci nu avea ce să se redeschidă. Apreciază că nu este o eroare materială pentru că această mențiune este făcută atât în dispozitiv cât și în considerente. C. că în mod greșit prima instanță a considerat că parchetul nu s-a pronunțat și pentru fapta de înșelăciune de la SC E. SRL, câtă vreme se specifică în rezoluție că făptuitorul a precizat că principala cauză a formulării plângerii penale împotriva sa este că a avut calitatea de administrator judiciar și nu a cedat presiunilor lui S. M. de a vinde stocul de marfă la un preț derizoriu. În cauză au fost audiați martori dar nici unul nu a confirmat susținerile acestuia privind inducerea în eroare.
Instanța de fond a considerat că petentul a făcut referire la fapta de evaziune fiscală iar despre această infracțiune ar avea cunoștință și martora S. L., soția petentului, care nu a mai fost audiată întrucât s-a apreciat că declarația acesteia ar fi irelevantă în cauză.
O altă problemă ridicată este aceea a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate între petent și făptuitor, însă, solicită a se avea în vedere că la dosar s-au anexat în copie contractele cu dată certă încheiată care confirmă plata.
Referitor la procura specială prin care asociatul petentului l-a împuternicit pe recurent să dispună cu privire la cota de 40 din părțile sociale ale SC Dacca SRL, menționează că prima instanță a considerat că trebuia verificat dacă nu s-a încercat șantajarea petentului și astfel să se reaudieze persoanele care au legătură cu acestea. Petentul și soția acestuia cunoșteau că în calitate de asociați, doar cu acceptul a 2/3 din asociați se pot face cesiuni sociale.
Instanța de fond nu menționează în considerente motivele invocate în apărare de către făptuitor iar pe de altă parte nu motivează în nici un fel respingerea acestor motive sau înlăturarea documentelor anexate.
Din examinarea sentinței atacate se poate observa că singura referire a instanței de fond privind poziția procesuală a recurentului, este cuprinsă într-o singură propoziție și este o referire de ordin general, fără nici o trimitere concretă și punctuală.
Apărătorul petentului S. M., analizând recursurile declarate și piesele de la dosar, consideră că întreg materialul de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută. La fila 43 din dosarul de urmărire penală există un proces verbal întocmit la data de (...) de către subinspector C. M., care după ce a audiat martorii și părțile, a constatat că departamentul din care făcea parte nu este competent deoarece plângerea lui S. M. se referă la crearea unui prejudiciu de peste 200 mii euro. În aceste condiții competența aparținea P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj, sens în care prin acel referat s-a desesizat și a dispus declinarea de competență în favoarea acestui parchet care trebuia să înceapă cercetarea cu privire la plângerea făcută. Însă, parchetul a luat de bun tot ce s-a scris în procesul verbal și a emis o rezoluție cu propunere de neînceperea urmăriri penale care a fost atacă dar a fostmenținută. Învinuitul este în momentul de față cu o pagubă de peste 250 mii euro. Instituția actelor premergătoare este foarte vag reglementată în legislația noastră. Din conținutul actelor pregătitoare nu face referire în ce constau. Martorii care au fost chemați prin selecție nu au depus jurământ.
Un motiv de recurs vizează nelegalitatea se referă la faptul că procurorul care a redactat motivele de recurs se împiedică de sintagma folosită de magistratul care a redactat sentința, respectiv "redeschiderii urmăririi penale în loc de completarea actelor premergătoare pentru urmărirea penală", considerând că este o eroare și nu un motiv de nulitate așa cum susține parchetul. Celelalte două motive de recurs sunt motivele invocate și la instanța de fond, respectiv că nu sunt elemente suficiente care să ducă la concluzia că învinuitul se face vinovat de infracțiunile pentru care s-a făcut sesizarea. Dacă se analizează declarația învinuitului se poate vedea contradicțiile din ele. Cu privire la înșelăciune este clar că nu s-au plătit sumele și este clar că a fost indus în eroare. Pentru ca ele să capete un context din punct de vedere juridic, trebuie ca parchetul să treacă la administrarea probatorului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul P.ui, în replică, arată că este adevărat că potrivit art. 27 pct.1 lit.a C.pr.pen., infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave intră în competența de judecată a tribunalului, numai că într-o astfel de cauză urmărirea penală nu este obligatorie să fie efectuată de procuror. O. judiciar competent să efectueze acte premergătoare este organul de cercetare penală al poliției judiciare care face o propunere atunci când constată că există unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și această propunere este sau nu însușită de procuror. A. că petentul nu este o persoană calificată este greu de admis pentru că el este un investitor imobiliar și dacă se credea că a fost indus în eroare, ar fi sesizat organele de urmărire penală de îndată nu peste un an de zile.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 511 pronunțată la 26 octombrie 2010 de Tribunalul Cluj, în temeiul art .278/1 pct. 8 lit. b C.pr.pen. s-a admis plângerea petentului S. M., formulată împotriva rezoluției nr. 222/P/(...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj și a rezoluției nr. 519/II/2/(...) a prim- procurorului aceluiași parchet, dispunându-se desființarea și trimiterea cauzei la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale față de făptuitorul P. R. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, șantaj, amenințare și evaziune fiscală.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluj a reținut în fapt următoarele:
După cum rezultă din probele de la dosar, petentul S. M. a arătat în plângerea penală că făptuitorul P. R. C. s-ar face vinovat de săvârșirea a două acte de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 3, 5 C. primul vizând fapta cu privire la proiectul SC B. I. D. SRL (BID), iar cel de al doilea la proiectul SC E. (Fabrica de S. B.), urmărirea penală făcându-se doar cu privire la unul din actele de înșelăciune, respectiv proiectul SC B. I. D. SRL (BID), iar pentru al doilea act de înșelăciune, respectiv proiectul SC E. (Fabrica de S. B.), nu s-a făcut nici urmărire penală și nici nu s-a pronunțat prin rezoluțiile menționate mai sus, cu toate că acest act de înșelăciune, este descris de petentul S., în plângerea sa, de la pagina 6 până la pag.11
(dos.urm.pen.), unde vorbește numai de faptele de la E.
Cu alte cuvinte, a învederat tribunalul, în faza de urmărire penală, ar fi trebuit ca urmărirea penală să vizeze și fapta de înșelăciune de la SC E.
(Fabrica de S. B.), de care este acuzat făptuitorul P. R. C., iar cum prin R. nr. 222/P/(...), P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a pronunțat doar cu privire la actul de înșelăciune, ce vizează proiectul SC B. I. D. SRL (BID), o asemenea eroare nu se poate îndrepta decât prin desființarea și trimiterea cauzei procurorului de la parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea redeschiderii urmăririi penale față de făptuitorul P. R. C. și pronunțarea cu privire la ambele acte de înșelăciune.
Tot în plângerea penală, petentul S. M. vorbește de fapta de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005, fără să facă și încadrarea în drept a respectivei fapte, însă atât timp cât fapta a fost descrisă, s-a arătat despre ce sume de bani în euro este vorba și s-au arătat și martorii care au cunoștințe de respectiva faptă, martori printre care se numără și S. L., despre care se spune prin rezoluția 519/II/2/(...), că declarația acesteia nu este relevantă pentru cauză, fără ca aceasta să fi fost audiată, astfel în cauză se impune a fi audiată și această martoră, și în urma finalizării urmăririi penale, să se pronunțe și cu privire la fapta de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Din antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între petentul S.
M. și făptuitorul P. R. C., de la f.129-130 dos.urm.pen., rezultă că pentru cele două apartamente, făptuitorul P. R. C. a achitat către petentul S. M., sumele de 60.000 euro și 135.000 euro, fără ca în faza de urmărire penală să se fi încercat a se afla la ce dată și de la ce bancă au fost ridicate cele două sume care figurează ca achitate cu titlu de preț în aceeași zi de (...), sau care este proveniența celor două sume, mai ales că la dosarul de urmărire penală, la f. 128 mai există un antecontract de cumpărare a apartamentului pe care făptuitorul P. R. C. l-ar fi cumpărat cu suma de
60.000 lei, însă de data aceasta figurează ca și cumpărător, martorul P. R., suma achitată cu titlu de preț la data de (...), figurând ca fiind 150.000 euro,
Raportat la obiectul cauzei, înșelăciune în convenții, tribunalul a apreciat că ar fi trebuit verificat și stabilit dacă vreunul din antecontractele de vânzare-cumpărare exprimă realitatea și dacă a fost achitat vreun preț, care este persoana care a achitat prețul, sens în care se impune reaudierea petentul S. M., a cumpărătorilor pentru a da detalii cu privire la antecontractele încheiate și la proveniența sumelor de bani, achitate cu titlu de preț, dacă au fost achitate.
A mai precizat tribunalul că la dosarul de urmărire penală, există și o procură specială la f.134, din care rezultă că asociatul petentului S. M., numitul C. S., l-ar fi împuternicit pe făptuitorul P. R. C., să dispună cu privire la cota sa de 40 din părțile sociale, iar în depoziția de la f. 15 din dosarul de urmărire penală, făptuitorul P. arată că era conștient că nu se pot face cesiuni de părți sociale, fără acceptul a 2/3 din asociați și cum respectiva procură a fost adusă la cunoștința petentului S., ar fi trebuit administrate probe și verificat dacă nu s-a încercat șantajarea petentului S. M. cu acea procură, mai ales că în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art. 194 C., și amenințare, prev. și ped. de art. 193 C., se arată doar că nu au fost dovedite, fără să fie enumerate probele care au stat la baza respectivei concluzii, fapt ce, în opinia tribunalului, impune reaudierea persoanelor care au legătură cu procura respectivă și stabilitscopul pentru care a fost încheiată și adusă la cunoștința petentului S. M.
În vederea aflării adevărului, tribunalul a dispus a se administra toate probele apreciate ca fiind utile soluționării cauzei, mai ales că în cauză estevorba de un prejudiciu total de peste 10 miliarde lei (ROL) și de infracțiuni cu un grad de pericol social sporit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și făptuitorul P. R. C., solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea plângerii formulate de petentul S. M.
În motivarea recursului parchetului s-a arătat că dispoziția instanței detrimitere a cauzei în vederea redeschiderii urmării penale este nelegală, întrucât față de făptuitorul P. R. C. s-au efectuat numai acte de urmărire penală, aceasta neavând calitatea de învinuit.
În egală măsură, parchetul a considerat că hotărârea instanței de fond este și netemeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă date ori indicii privind săvârșirea infracțiunilor sesizate, nefiind dovedită acțiunea de inducere în eroare, neînțelegerile dintre părți neavând natură penală.
În motivarea recursului făptuitorului P. R. C. s-au invocat aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca în recursul parchetului, arătând înplus că instanța de fond nu a menționat în considerentele hotărârii motivele invocate în apărare de făptuitor, fără să motiveze respingerea acestora.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Scopul procesului penal este constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orie persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
În egală măsură, procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia.
În cauză, în baza unor acte premergătoare incomplet efectuate urmare a unei plângeri penale depuse împotriva făptuitorului recurent, parchetul a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale față de acesta cu trimitere la dispozițiile art. 10 lit. a și b C., reținând că fapta nu există și/sau nu este prevăzută de legea penală.
Or, actele premergătoare efectuate în cauză nu lămuresc raporturile dintre părți, astfel încât să se poată reține neexistența faptei și mai mult, faptul că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală.
Dimpotrivă, din probele aflate la dosar rezultă date și indicii cu privire la raporturile între părți din care se poate presupune rezonabil existența unor fapte, iar în ce privește existența sau inexistența acțiunii de inducere în eroare, probatoriul trebuie completat, așa cum a reținut instanța de fond. O., trimiterea la art. 10 lit. a și b C., făcută prin rezoluția procurorului, este greșită având în vedere că din actele premergătoare rezultă raporturile dintre părți ( se poate presupune în mod rezonabil că faptele în materialitatea lor există), iar existența sau inexistența acțiunii de inducere în eroare, nu justifică concluzia că faptele nu ar fi prevăzute de legea penală.
Este real că în cauză s-au efectuat numai acte premergătoare, iar prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel încât dispoziția instanței de fond privind reînceperea urmăririi penale este greșită.
Solicitarea parchetului și a făptuitorului de casare a hotărârii atacate pe motiv de nelegalitate pentru motivul arătat este neîntemeiată, pe de o parte întrucât în cauză este vorba de o eroare materială, așa cum se desprinde din ansamblul considerentelor hotărârii, iar pe de altă parte, dispozițiile procesual penale trebuie interpretate și în spiritul lor, astfel încât să se atingă scopul procesului penal, așa cum a fost enunțat mai sus. Maimult, în cauză nu este prezent niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3. C. și nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 197 C..
Este evident, că în cauză dispoziția instanței de fond trebuie interpretată și aplicată în așa fel încât să producă efecte, adică în sensul începerii urmăririi penale față de făptuitor.
Această eroare materială nu a putut fi înlăturată în recurs în lipsa recursului petentului și având în vedere limitele în care Curtea a fost sesizată prin recursul parchetului, întrucât o asemenea dispoziție ar fi constituit o agravare a situației făptuitorului în propria cale de atac în sensul art. 385/8 C..
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.,
Curtea va respinge recursurile parchetului și făptuitorului ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de făptuitorul P. R. C. si P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentintei penale nr. 511 din 26 octombrie 2010 a T.ui C..
Obligă pe recurentul P. R. C. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare,.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. I. M. L. H.
Red.V.V.A. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:E.J..
GREFIER, L. S.
| ← Decizia penală nr. 674/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1307/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
