Decizia penală nr. 1307/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1307/R/2011
Ședința publică din 05 septembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: D. P.
G. : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. V., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30 august 2011 a T.ui M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul P. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. D. D. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului P. V., av. D. D. C. solicită admiterea recursului,casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Inculpatul a fost arestat la data de 27 aprilie 2011, însă fapta a fost comisă în luna octombrie 2010, împrejurare față de care apreciază că în acest moment, pericolul concret pentru ordinea publică este mult diminuat, astfel că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu mai subzistă.
De asemena, apreciază că nici temeiul prev. de art. 148 lit.b Cod pr.pen. nu este incident în cauză, întrucât inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea vreunui martor.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, să se dispună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul prev. de art. 38515 pct. 2 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale din 30 august 2011 a T.ui M., apreciind că temeiurile prev. de art. 148 lit.b și f Cod pr.pen.care au determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.b Cod pr.pen. arată că din actele dosarului rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor G. T. și G. M., proferând la adresa acestora amenințarea cu moartea pentru a-i determina să prezinte organelor de cercetare penală o stare de fapt denaturată, care să determine atenuarea răspunderii penale. Raportat la obiectul cauzei, respectiv tentativă la omor calificat și tâlhărie calificată, apreciază că circumstanțele concrete în care au fost comise faptele reclamă cu necesitate menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru păstrarea ordinii publice. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Inculpatul P. V., având ultimul cuvânt, lasă soluția la apreciereainstanței. C U R T E A Prin încheierea penală din data de 30 august 2011 a T.ui M. s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat prin apărător. În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P. V. ( CNP 1., fiul lui L. și A., născut la 09 mai 1980 în Negrești Oaș, județul Satu Mare, domiciliat în Săpânța, nr. 1011, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 18 mai 2011 întocmit în dosarul nr. 322/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul P. V. ( CNP 1., fiul lui L. și A., născut la 09 mai 1980 în Negrești Oaș, județul Satu Mare, domiciliat în Săpânța, nr. 1011, jud.M., cu antecedente penale), pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal și alin. 21 lit. b teza I Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. La termenul din 30 august 2011 fixat de instanță din oficiu pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului P. V., instanța de fond a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr. 259 din 27 aprilie 2011 a T.ui M., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. V. pe o durată de 29 zile (27 aprilie 2011-25 mai 2011 inclusiv), reținându-se că acesta la data de 5 octombrie 2010, aflându-se într-un loc public din comuna S., și fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate S. D. prin aplicarea de multiple lovituri de mare intensitate cu un par și cu picioarele la nivelul capului și a coastelor acesteia, cauzându-i leziuni corporale primejdioase pentru viață și care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale. Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală au rezultat probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, astfel că s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. S-a apreciat că în cauză, sunt incidente pentru inculpat dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală deoarece fapta pe care se presupune că a comis-o este sancționată cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea presupusei fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că față de inculpat sunt aplicabile prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală întrucât acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M. în cazul în care vor prezenta la organele de poliție starea reală de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și să dispună potrivit art. 160 ind. b Cod procedură penală. Procedând în sensul dispozițiilor anterior menționate, instanța a constatat că măsura arestării preventive dispuse față de inculpat este temeinică și legală, implicit că temeiurile care au stat la baza luării acesteia sunt nemodificate în sensul persistenței dispozițiilor art. 148 lit. b și f Cod procedură penală (inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M. și faptele pe care se presupune că le-a comis sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte, lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică). În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatului subzistă și în prezent, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile. Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș, în termenlegal, a declarat recurs inculpatul P. V., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea încheierii penale atacate și rejudecând, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsilocalitatea sau țara. În motivarea recursului, s-a arătat că, la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Astfel, s-a menționat că pericolul concret pentru ordinea publică este mult diminuat, față de intervalul de timp scurs de la data arestării, iar în privința temeiului prev. de art. 148 lit.b Cod pr.pen., acesta nu este incident în cauză, întrucât inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea vreunui martor. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art.300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b C., iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. În cauză, tocmai această procedură a fost valorificată de instanța învestită cu soluționarea cauzei care, în mod întemeiat a apreciat că, temeiurile arestării inculpatului P. V. impun în continuare privarea sa de libertate. Astfel, inculpatul P. V. a fost arestat la 27 aprilie 2011, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.b și f C., reținându-se în sarcina sa că, la data de 5 octombrie 2010, aflându-se într-un loc public din comuna S., și fiind sub influența băuturilor alcoolice a încercat să suprime viața părții vătămate S. D. prin aplicarea de multiple lovituri de mare intensitate cu un par și cu picioarele la nivelul capului și a coastelor acesteia, cauzându-i leziuni corporale primejdioase pentru viață și care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut la momentul arestării că există probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat - tentativă la omor calificat prev. de art. art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, că această infracțiune este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de natura și gravitatea presupusei fapte, lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică; totodată, s-a mai reținut că față de inculpat sunt aplicabile și prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală, întrucât acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M., în cazul în care vor prezenta la organele de poliție starea reală de fapt. La momentul verificării din nou a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului recurent, la 30 august 2011, T. a stabilit în mod corect că temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, sunt prezente în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 C. ale comiterii de către inculpat a faptei pentru care a fost arestat, indicii ce rezultă din probele administrate până la momentul arestării și avute în vedere la luarea acestei măsuri, precum și din cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpatului. De asemenea, sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din natura și gravitatea faptei deduse judecății, dar și din datele privind persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni de violență (lovire, vătămare corporală), ceea ce denotă comportamentul său agresiv și periculozitatea sporită. Totodată, subzistă temeiul prev. de art. 148 lit.b C., chiar dacă acesta nu mai este de actualitate, în materialitatea sa, el existând la momentul arestării, când a fost avut în vedere de instanță - inculpatul încercând la data respectivă, să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M. în cazul în care vor prezenta la organele de poliție starea reală de fapt. Mai mult, față de starea de fapt și infracțiunile analizate la momentul arestării, se constată că în prezent, se impune a fi avute în vedere, pentru analizarea oportunității măsurii preventive și împrejurarea nouă că, ulterior arestării, prin ordonanța din (...), s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul că este acuzat și de infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal și alin. 21 lit. b teza I Cod penal ( constând în aceea că, la aceeași dată (...), a deposedat prin violență pe partea vătămată, victimă și a tentativei de omor, de un telefon mobil în valoare de 800 lei), fiind trimis în judecată și pentru această infracțiune. Așa fiind, constatând că, starea de detenție provizorie a inculpatului recurent este în concordanță și cu dispoz. art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul ar fi comis infracțiunile de care este acuzat - Curtea apreciază justificată, menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Față de motivele mai sus menționate, se constată totodată că, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat, neprivative de libertate, măsura arestării fiind la acest moment, când cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, cea mai eficientă, aptă a realiza scopul prev. de art.136 C., cu atât mai mult cu cât, având în vedere și caracterul imprevizibil al comportamentului uman, în general, dar și cel anterior al inculpatului, în special (vezi antecedentele penale, dar și încercarea de intimidare a martorilor din prezenta cauză), nu există nicio garanție că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar încerca din nou același gen de comportament, existând deci, un real risc de a perturba bunul mers al procesului penal. În consecință, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. V., fiul lui L. si A., născut la 9 mai 1980, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30 august 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. D. P. G. M. V.-G. Red.A.C./Dact.H.C. 3 ex./(...) Jud.fond: A. C.V.
| ← Decizia penală nr. 149/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1511/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
