Decizia penală nr. 1498/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1498/R/2011
Ședința publică din data de 28 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : C. V. C. I.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul B. V. împotriva deciziei penale nr. 198/A/6 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 2. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului B. V., av. C. G. P., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul B. V. și partea civilă C. V. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. V., av. A. D., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
De asemenea, se prezintă numitul B. T., membru al C. V. D., are nu are împuternicire pentru a reprezenta partea civilă, dar sediul acesteia este la domiciliul numitului B. T., motiv pentru care acesta s-a prezentat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. V. solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat conform motivelor de recurs depus la dosar, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen., apreciind că în primul rând fapta comisă de inculpat nu este prevăzută de legea penală. Constată că în hotărârea atacată, respectiv în considerente se face o precizare în sensul că acel contract de închiriere ar fi fost perfect valabil dacă în obiectul de activitate al societății parte civilă ar fi și această activitate de contract de împrumut, dar acesta nu face parte fiind un contract încheiat în cadrul societății de administrare a societății, conform statului acestei unități. Apreciază că instanța de apel a avut un dubiu, dar nu a mers mai departe, analizând în detaliu statutul părții civile. T., arată că susține caracterul civil al faptei legat și de împrejurarea că, contractul a fost adus la cunoștința membrilor părților civile și a fost înregistrat în cadrul societății parte civilă și a celei împrumutate, deoarece contractul avea clauze referitoare la restituirea sumei și la dobânzi.
De asemenea, consideră că singurul argument pentru a se reține că inculpatul a comis o faptă penală este dacă s-ar considera că există egalitate între încheierea acestui contract și prejudiciu. În acest sens solicită a se avea în vedere că inculpatul a restituit și dobândă, ce reprezintă un profit pentru societatea parte civilă, precum și rate de restituire a sumei împrumutate, ceerau foarte bine menționate și conturate în contract. Pentru toate aspectele menționate, solicită a se constata că fapta imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
În subsidiar, solicită achită achitarea inculpatului pentru motivul că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, neexistând nici subiectul activ special al infracțiunii, existând și o practică neunitară în acest sens.
Pe latură subiectivă solicită a se constata că nu există probe ce să contrazică că în niciun moment inculpatul nu a avut intenția de a sustrage din patrimoniul societății acea sumă de ani și de creare a unui prejudiciu. Învederează că nici în prezent nu există o conducere în cadrul societății parte civilă și că există neînțelegeri încă de la înființarea acesteia, însă contractul de împrumut a fost adus la cunoștința tuturor membrilor.
În terțo, solicită a reindividualizarea pedepsei cu consecința reducerii cuantumului pedepsei raportat la toate aspectele învederate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, apreciind că niciuna dintre criticile aduse de către inculpat nu sunt fondate, neputându-se susține că litigiul intervenit poate constitui un litigiu de natură civilă, existența unui contract de împrumut și stabilirea termenului pentru restituirea sumei împrumutate și a dobânzilor nu pot realiza conținutul unui litigiu de natură civilă.
Analizând probele administrate în cauză constată că inculpatul, în calitate de președinte a C. V. D. și-a însușit sume de bani ridicate din contul societății parte civilă și le-a folosit la firma administrată de fiica acestuia. În acest sens, arată că își însușește motivările instanței de apel și de fond referitoare la existența infracțiunii de delapidare și la împrejurarea că inculpatul este autorul acesteia. Apreciază că în cauză s-a realizat în totalitate latura obiectivă a cauzei, în sensul însușirii și folosirii sumei de bani.
De asemenea, consideră ca fiind total neîntemeiată critica adusă laturii obiective a cauzei câtă vreme din probe rezultă opoziția părții civile de a aproba acceptarea unui astfel de împrumut, inculpatul neavând posibilitatea legală de a dispune de sumele din patrimoniul părții civile, infracțiunea fiind comisă cu intenție directă. Faptul că nu a urmărit să realizeze un prejudiciu este un aspect formal, pentru că inculpatul a cauzat un prejudiciu.
Pentru toate aspectele învederate consideră că nu se impune admiterea recursului și achitarea inculpatului.
Referitor la reindividualizarea pedepsei, apreciază că instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, iar modalitatea de executare a acesteia a fost corect stabilită, avându-se în vedere atât circumstanțele de ordin personal cât și circumstanțele concrete ale speței.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr. 148/(...) a Judecătoriei H., în baza art. 2151 C. a fost condamnat inculpatul B. V., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare; - în baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.; - în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 57.817,50 lei și dobânda legalăaferentă de la data însușirii fiecărei sume până la achitarea sumei integrale către partea civilă C. V. D. cu sediul în com. P., sat V. D., nr. 134, jud. C.; - în baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. V. D. - în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 50 lei onorar parțial apărător din oficiu av. Lotica M., ce s-a avansat din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C. conform delegației din (...). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în perioada iulie 2006 - aprilie 2009 inculpatul B. V. a deținut funcția de președinte al C. V. D., fiind demis din această funcție de către membrii composesori. Cu ocazia unei ședințe a Consiliului de A. a C. V. D., în toamna anului 2008 inculpatul B. V. a informat membrii consiliului că firma SC „. SRL a depus o cerere de acordare a unui împrumut în cuantum de 15.000 de euro, obligându-se să restituie suma cu plata de dobânzi și să asigure servicii de cadastru în favoarea C. cu o reducere de 10% din preț. Consiliul de A. nu a fost de acord cu această cerere, apreciindu-se că doar Adunarea Generală a C. ar putea să aprobe acest împrumut. Acest fapt rezultă din declarațiile date în calitate de martori de către numiții G. V., B. T., P. A. și P. M., persoane care aveau calitatea de cenzori sau membri ai Consiliului de A. A. martori au declarat că a existat un refuz expres de a aproba încheierea contractului de împrumut, cu excepția martorului P. M., membru al comisiei de cenzori, care ar fi fost inițial de acord cu cererea. Cu toate acestea în luna decembrie 2008, din sumele de bani încasate de către C., inculpatul B. V. a ridicat suma totală de 57.817,50 lei din contul C. V. D. deschis la BRD - A. P., deși nu avea acordul Consiliului de A. și a A. generale a C.. De asemenea inculpatul a încheiat la data de (...), în calitate de președinte al C. V. D. și fără a avea aprobarea Consiliului de A. al C. și a A. G. a A., un contract de împrumut prin care se acorda suma de 15.000 euro pe un termen de cel mult 3 ani, cu o perioadă de grație de 1 an și o dobândă de 7,5 % pe an firmei SC „. SRL, reprezentată prin administrator B. V.-C. A. persoană este fiica inculpatului B. V. De menționat că cererea de acordare a împrumutului a fost depusă personal de către inculpat, așa cum de altfel acesta a recunoscut. După ce această operațiune a ajuns la cunoștința membrilor Consiliului de A. al C. V. D. aceștia i-au solicitat inculpatului B. V. să restituie banii luați fără aprobare din contul C., acesta refuzând însă orice cooperare, fapt pentru care în ședința extraordinară a Consiliului de A. din data de (...) s-a luat hotărârea de demitere din funcția de președinte a inculpatului B. V., retragerea dreptului de semnătură pe care îl avea acesta în relațiile financiare, precum și înștiințarea inculpatului de a restitui toate documentele pe care le avea și pe care le-a întocmit pe perioada cât a deținut funcția de președinte. La data de (...) membrii Consiliului de A. al C. V. D. au formulat o sesizare la IJP C. - S. E., prin care arătau că inculpatul B. V. a luat suma de 15.000 euro (echivalent cu suma de 57.817,50 lei) din contul composesoratului, fără aprobarea consiliului de administrație, folosindu-i în interes personal. Inculpatul B. V. nu a negat ridicarea sumei de 57.817,50 lei și tranzacția încheiată în numele C. V. D. cu firma SC „. SRL, apărându-se prin aceea că a avut un acord verbal al membrilor Consiliului de A. T. martorii audiați au arătat însă că acest acord nu a existat. Mai mult, dacă nu ar fi existat oopoziție din partea vreunui membru al CA al C. organizarea ședinței A. G. a membrilor composesori nu ar mai fi avut sens. Inculpatul s-a apărat susținând că nu a avut calitatea de funcționar, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de delapidare, faptă prev. și ped. de art. 2151 Cod penal, în infracțiunea de abuz de încredere faptă prev. și ped. de art. 213 Cod penal. Instanța de fond a reținut că delapidarea este o infracțiune care nu poate fi săvârșită decât de către o persoană care are calitatea de funcționar și care, în această calitate, gestionează sau administrează bani, valori sau alte bunuri. Potrivit art. 147 C. prin „. public"; se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145. Prin „."; se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Așa cum rezultă din Statutul C. V. D. Președintele organizează și controlează contabilitatea, casieria și gestiunea materialelor. În speță, inculpatul B. V. a fost ales președinte al C. V. D. și, așa cum recunoaște, s-a ocupat nemijlocit de administrarea patrimoniului C., încheind contracte de închiriere, vânzare-cumpărare, având doar el drept de semnătură și fiind cel care îndeplinea operațiuni financiar-bancare, ceea ce i-a și permis de altfel ridicarea din cont a sumei totale de 57.817,50 lei. În declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul a afirmat explicit:"; Eu m-am ocupat în cadrul C. de tot ceea ce ține de activitatea C.. Faptul că alegerea sa nu a fost operată în registrul special ținut la Judecătoria Huedin nu prezintă relevanță în prezenta cauză, așa cum rezultă din textul legal mai sus menționat fiind indiferentă modalitatea de învestire. C. ce contează este că inculpatul se afla într-o legătură directă, materială, cu bunurile aflate în gestiunea și administrarea sa. În această ordine de idei doctrina și jurisprudența au apreciat constant că subiect activ al infracțiunii de delapidare este și gestionarul de fapt, adică acea persoană care, deși nu are ca principale atribuții primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri îndeplinește aceste activități. În consecință, instanța de fond a apreciat că inculpatul are calitatea de funcționar în sensul legii penale, iar cererea apărătorului acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de delapidare, faptă prev. și ped. de art. 2151 Cod penal, în infracțiunea de abuz de încredere faptă prev. și ped. de art. 213 Cod penal este nefondată. În drept, fapta inculpatului B. V., care în cursul lunii decembrie 2008, având calitatea de președinte al C. V. D., cu atribuții și de gestionar, a ridicat în mai multe tranșe, din contul C. V. D., deschis la BRD - A. P., suma de 57.817,50 lei, sumă pe care a dat-o spre folosire firmei SC „. SRL, administrată de fiica sa, numita B. V.-C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 C., faptă pentru care instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, a cărui activitate este cu atât mai gravă cu cât acordarea sumei de 57.817,50 lei nu a fost făcută în beneficiul unei societăți oarecare, ci în favoarea firmei administrată de fiica sa. De asemenea inculpatul, dincolo că a dispus după bunul său plac de o mare sumă de bani care nu-i aparținea, nu a făcut nici cel mai mic gest de a reparaprejudiciul cauzat în mod indirect unui mare număr de persoane care în calitatea lor de membri composesori au avut încredere în inculpat. Inculpatul nu a conștientizat nici măcar la finalul procesului penal la instanța de fond conflictul de interese în care s-a găsit, dincolo de conținutul penal al infracțiunii de delapidare. Toate aceste împrejurări au condus instanța de fond la concluzia că, deși inculpatul nu are antecedente penale, scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. nu poate fi atins în condițiile în care executarea ar fi suspendată. Modalitatea de executare privativă de libertate asigură însă atât prevenția specială, cât și prevenția generală, celelalte persoane care gestionează și administrează patrimoniul altor entități juridice similare fiind avertizate în cazul în care abuzează de funcția lor. În consecință instanța de fond, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II-a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale. Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele: Partea vătămată C. V. D. nu a recuperat suma de care a dispus inculpatul, comunicând că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro și dobânda aferentă până la achitarea sumei. Instanța de fond a reținut că inculpatul a ridicat în total suma de 57.817,50 lei în mai multe tranșe astfel: 20.000 lei la data de (...), 10.000 lei la data de (...), câte 10.000 lei (în total 20.000 lei) la data de (...) și 7.817,5 lei la data de (...), conform chitanțelor depuse la dosar. Întrucât suma însușită este exprimată în moneda națională instanța de fond a apreciat ca nejustificată cererea C. V. D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 15.000 euro. Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale instanța de fond, în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 și urm. C.civ. a obligat inculpatul la plata sumei totale de 57.817,50 lei și dobânda legală aferentă calculată de la data însușirii fiecărei sume componente, așa cum sunt redate anterior, până la achitarea sumei integrale către partea civilă C. V. D., ceea ce asigură respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Ca o consecință a condamnării, instanța de fond, în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 50 lei onorar parțial apărător din oficiu av. Lotica M., ce a fost avansat din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C., conform delegației din (...). În ceea ce privește onorariul parțial acesta a fost acordat pentru activitatea de asistare și reprezentare asigurată din momentul desemnării și până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului. De asemenea în baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. V. D. conform chitanțelor justificative depuse la dosar. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel inculpatul B. V., declarația fiind înregistrată la Judecătoria Huedin la data de (...). În motivarea apelului, inculpatul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Astfel, s-a reținut eronat că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei în condițiile în care de la început a declarat că a ridicat banii din contul părții vătămate cu aprobarea verbală a membrilor composesoratului. În mod normal instanța trebuia să pronunțe achitarea sa în baza art. 10 lit.b Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală, atâta timp cât inculpatul în numele composesoratului a încheiat un contract valid de împrumut. În subsidiar, instanța ar fi trebuit să dispună achitarea sa în baza art. 10 lit.d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, deoarece nu are calitatea de funcționat. În tot cazul, dacă instanța de apel nu ar aprecia fondate motivele de apel de mai sus, se impune reducerea pedepsei cu schimbarea modalității de executare a acesteia Tribunalul Cluj prin decizia penală 198/A din 6 iunie 2011, în temeiul art.379 pct.2, lit.a C.pr.pen. a admis apelul declarat de către inculpatul B. V., împotriva Sentinței penale nr.148/(...) pronunțată de către Judecătoria Huedin în dosarul cu nr.(...) pe care o desființează cu privire la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și rejudecând în aceste limite cauza: În temeiul art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului B. V. de către instanța de fond, pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit conf. art.82 C. În temeiul art.359 C.pr.pen.s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate. S-a constatat că inculpatul B. V. a achitat pe parcursul judecării apelului suma de 15500 lei către partea civilă C. V. D. și pe cale de consecință, în baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art.998 și urm. C.Civ. obligă pe inculpatul B. V. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 43.317,50 lei către partea civilă C. V. D. plus dobânda legală aferentă de la data însușirii fiecărei sume și până la achitarea integrală. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că apelul a fost promovat în termenul de 10 zile prev. de art.363 alin.1 Cod procedură penală, termen ce a curs pentru inculpatul prezent la dezbaterea judiciară a fondului cauzei, de la data pronunțării soluției, respectiv (...), potrivit prev. art.363 alin.3 Cod procedură penală. Verificându-se hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de inculpatul apelant, se apreciază că prima instanță a administrat un probatoriu complet, pe fundamentul căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, stare de fapt ce nu este de altfel contestată de către inculpat. Prin analizarea și interpretarea materialului probator de la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect să inculpatul, în calitate de președinte a C. V. D., a ridicat în mai multe tranșe din contul C. deschis la BRD - G. S. G. - A. P., suma totală de 57.817,50 lei, echivalentul a 15.000 euro, sumă pe care a predat-o spre folosire firmei SC C. SRL administrată de numita B. V. C., fiica inculpatului. P. acestei sume s-a realizat în baza unui contract de împrumut pe care inculpatul l-a încheiat, în numele C., cu firma mai sus amintită, reprezentată de fiica sa. Pe lângă faptul că inculpatul nu a avut aprobarea Consiliului de A. a C., așa cum rezultă din Statutul acestei persoane juridice (f.9-23 din dosarul de u.p.), această persoană juridică nu avea printre obiectele sale de activitate nici acela de acordare de împrumuturi bănești, unor persoane fizice ori juridice. Este cunoscut că activitatea unei persoane juridice este guvernată de principiul specialității capacității de folosință, în sensul că poate întreprinde orice acțiuni pentru realizarea scopului pentru care a fost creată. Din statutul acestei persoane juridice rezultă că obiectul său de activitate, ;i implicit scopul îl constituie administrarea și exploatarea patrimoniul acesteia în conformitate cu prevederile statului de înființare. Patrimoniul C. era constituit din imobilele înșirate în statut, în principal constituite din teren cu destinație de pășune și păduri. Ori, este evident că buna administrare și exploatare acestor imobile nu este condiționată de acordarea unor împrumuturi, dar desfășurarea unei astfel de activități ar fi perfect valabilă în condițiile în care ar fi fost prevăzută prin statutul persoanei juridice. E. aprobare a acordării unui împrumut, în condițiile prevederilor statutare ale acestei persoane juridice, s-ar fi putut face numai cu acordul Consiliului de A. al C., așa cum rezultă din materialul probator de natură testimonială, membrii Consiliului de A. au denunțat posibilitatea acordării unei astfel de aprobări, solicitând întrunirea A. G. a membrilor composesori, care însă nu a mai avut loc. Prin urmare, inculpatul a perfectat acest contract de împrumut cu firma fiicei sale, în condiții de nelegalitate angajând un consimțământ viciat al entității juridice pe care o reprezenta, deoarece nu exista aprobarea Consiliului de A., în condițiile în care pentru realizarea scopului în realizarea căruia a fost creat, composesoratul nu avea capacitatea de folosință de a încheia contracte de împrumut. S-a apreciat în consonanță cu argumentația instanței de fond că inculpatul avea calitatea de funcționar în sensul art.147 alin.2 Cod penal, având calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, sens în care, instanța de fond a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei dedusă judecății. De asemenea tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, fiind valorificate în mod echitabil toate criteriile oferite de art. 72 Cod P., iar pedeapsa aplicată este orientată spre minimul special, în condițiile în care inculpatul nu și-a asumat responsabilitatea acțiunii sale infracționale, și a cauzat un prejudiciu destul de însemnat părții civile. Din faptul că, în fața instanței de apel, inculpatul a manifestat disponibilitate pentru repararea prejudiciului, plătind efectiv o sumă destul de importantă din paguba pricinuită, putem deduce că procesul penal a avut asupra inculpatului un efect educativ, acesta a reflectat îndelung la urmările în plan social a faptelor sale, cu consecința ca pedeapsa aplicată să își atingă scopul și să nu mai fie necesară executarea efectivă a acesteia. La o astfel de concluzie ne conduce și ideea că inculpatul are o vârstă ce reprezintă consacrarea unei maturități depline, până la atingerea căreia nu a mai avut confruntări cu legea penală. De altfel practica instanțelor judecătorești a stabilit cu caracter de consecvență, suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepselor aplicate unor infractori primari pentru fapte similare. T.ul a constatat că în timpul soluționării apelului inculpatul a achitat suma totală de 15.500 lei, conform chitanțelor de la filele 22, 29 și 35 (respectiv 4.000 lei, 4.000 lei, apoi 5.000 lei și la urmă 2.500 lei). Așadar, sintetizând toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., tribunalul a admis apelul declarat de către inculpatul B. V. împotriva Sentinței penale nr.148/(...) pronunțată de către Judecătoria Huedin în dosarul cu nr.(...) pe care o va desființa cu privire la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului și cuprivire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și rejudecând în aceste limite cauza: În temeiul art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului B. V. de către instanța de fond, pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit conf. art.82 C. În temeiul art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate. T.ul a constatat că inculpatul B. V. a achitat pe parcursul judecării apelului suma de 15500 lei către partea civilă C. V. D. și pe cale de consecință, în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art.998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul B. V. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 43.317,50 lei către partea civilă C. V. D. plus dobânda legală aferentă de la data însușirii fiecărei sume și până la achitarea integrală. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B. V. solicitând casarea acesteia și în principal să se dispună achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.pr.pen., iar în subsidiar, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. și respingerea acțiunii civile, cu privire la infracțiunea prev.de art.2151 C. De asemenea, inculpatul a solicitat a se constata că în cauză sunt incidente disp.art.74 C., iar în cazul în care nu se va dispune achitarea, să se reducă pedeapsa aplicată până la minimul general cu menținerea dispozițiilor art.81 C. În motivarea recursului, s-a arătat că fapta sa nu este prevăzută de legea penală și are un caracter pur civil, bazându-se pe existența unui contract de împrumut încheiat în mod valabil și cu respectarea condițiilor de legalitate, încadrându-se în categoria actelor de administrare a patrimoniului C. a cărui președinte era. În același timp, s-a susținut că nu i se poate reține calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, întrucât nu a deținut calitatea de funcționar în cadrul C. și nici aceea de gestionar sau administrator al unor bunuri. T., lipsește latura obiectivă a infracțiunii de delapidare, deoarece încheierea contractului de împrumut nu a avut ca scop sustragerea unei sume de bani din patrimoniul C.. Inculpatul a mai arătat că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut cont de faptul că este la prima confruntare cu legea penală, este o persoană respectată în societate și a restituit o parte din suma ce reprezintă așa-zisul prejudiciu. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, Curtea constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească reținând corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prev.de art.2151 C. În esență, s-a reținut că în cursul lunii decembrie 2008 având calitatea de președinte al C. V. D., cu atribuții și de gestionar, inculpatul B. V. a ridicat în mai multe tranșe din contul C. V. D. deschis la BRD A. P. suma de 57.817,50 lei, sumă pe care a dat-o spre folosire firmei SC C. SRL, administrată de fiica sa, în baza unui contract de împrumut pe care l-a încheiat în numele C., fără a avea aprobarea Consiliului de A. și a A. G. a A. S-a stabilit în mod judicios de către cele două instanțe că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev.,de art.2151 alin.1 C.în modalitatea folosirii de către un funcționar în interesul său sau pentru altul de bani, atât sub aspectul laturii subiective, cât și a laturii obiective, iar fapta sa este prevăzută de legea penală. Astfel, inculpatul era președinte al C. V. D., iar conform statutului, acesta avea atribuții de organizare și control a contabilității casieriei și gestiunii materialelor și după cum s-a dovedit în cauză, s-a ocupat personal de încheierea unor contracte de închiriere, vânzare-cumpărare, fiind și cel care îndeplinea operațiuni financiar bancare și era singurul care avea drept de semnătură. Inculpatul era ales dintre membrii Consiliului de A., în calitate de președinte, iar potrivit statutului, avea dreptul la remunerare pentru exercitarea atribuțiilor ce îi reveneau potrivit statutului, având în consecință și calitatea de funcționar, în sensul disp.art.147 alin.2 C. În consecință, inculpatul avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare și, întrucât nu a avut aprobarea Consiliului de A. și A. G. a C. pentru încheierea unui contract de împrumut, atribut ce excedea inclusiv obiectului de activitate al persoanei juridice, luarea unor sume de bani aparținând acesteia în scopul folosirii de către societatea fiicei sale, este îndeplinită și latura obiectivă a infracțiunii prev.de art.2151 C. Nu se poate susține că fapta nu este prevăzută de legea penală, având un caracter totalmente civil, pentru argumentele mai sus exprimate, precum și cele arătate de instanțele inferioare în motivarea hotărârilor pronunțate. Prin urmare, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă stabilită în limitele prevăzute de lege, fără reținerea de circumstanțe atenuante, în sensul disp.art.74 C., ținându-se cont de gravitatea faptei, de conduita inculpatului și împrejurarea că nu a achitat în întregime prejudiciul cauzat părții civile. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V., domiciliat în sat V. D., nr. 140, comuna P., jud. C., împotriva deciziei penale nr. 198 din 6 iunie 2011 a T.ului C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER A. D. L. V. C. C. I. T. G.rec.C.I./A.C. 3 ex. - (...) jud.fond.Tătar C. jud.apel:Mornăilă R.; Cociș L.
| ← Decizia penală nr. 166/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 143/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
