Decizia penală nr. 611/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.611/R/2011
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: A. D. L.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. G. și S. M., împotriva încheierii penale din data de 7 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul M. P. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. înregistrat la Tribunalul Cluj la data de (...), pentru săvârșirea infracțiunilor de :
S. G. M. - trafic de droguri de risc și de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al., 2 Cod P., deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 și 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 al. 1 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.
S. G. - trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata S. G. aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av. Călin B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul S. G. M. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. M. Ilian, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desmenați din oficiu pentru inculpați, av.Leahu M. pentru inculpata S. G. și av.Florian A. pentru inculpatul S. G. M., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Intrebați fiind, inculpații S. G. și S. M. menționează că-și mențin recursurile declarate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului S. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate. F. de inculpat s-a luat măsura arestului întemeiată pe art.148 lit.a,b și f C.pr.pen. S-a apreciat că se impune arestarea inculpatului avându-se în vedere conduita inculpatului. A. i s-ar fi imputat că la data de (...) ar fi părăsit municipiul C. N. căutând să se sustragă. F. de el nu i se adusese la cunoștință că s-ar fi emis vreo citație, mandat de aducere sau că urma să se ia măsura arestului preventiv. S-a insistat foarte mult în legătură cu așa zisă informare a inculpatului susținându-se că acesta ar fi informat telefonic de către mama sa că există un mandat pe numele său. T. inculpaților erau interceptate petru data de (...) dar nu se găsește această conversație. Pe de altă parte, inculpatul a plecat la un moment la care nu avea nici o obligație să rămână în C.. A încercat să se informeze de situația dosarului său prin intermediul unor apropiați. Se reține că ar fi luat contact cu inculpatul C. și când acesta i-a adus la cunoștință că există un mandat de arestare pe numele său, inculpatul
S. s-a predat la vama G. P. inculpatului nu a fost în sensul legii penale o sustragere de la urmărirea penală. În momentul în care a conștientizat gravitatea faptei sale, s-a întors de bună voie. În ceea ce privește distrugerea s- a susținut că la o serie de locații s-au identificat urme de incendiere a unor bunuri, dar, a fost imposibil de a se determina cu certitudine cine a ars, când a ars și ce anume. S-ar fi impus expertizarea acelor urme de incendiere, dar în lipsa unor răspunsuri, se discută doar de simple speculații. A fost audiat martorul M. I., martor asistent la una din percheziții și concluzia sa a fost foarte clară în sensul că a spus că a fost vorba de orice incendiere specifică de la țară, realizată cu mult timp în urmă. În ceea ce privește sustragerea, i se impută inculpatului că a părăsit C. N. în (...) dar această activitate de sustragere se suține de DIICOT că s-ar fi realizat în (...). Nici un martor nu a susținut că inculpatul ar fi participat în vreaun fel. Aceste aspecte nu pot fi considerate motive de arestare. Nu se poate reține art.148 lit a și b C.pr.pen. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., se reține gravitatea infracțiunilor comise. Timpul estompează această reacție a colectivității. Instanța reține că suntem în mijlocul unei campanii etnobotanice dar nu este corect ca pe unerii inculpatului să se pună toată această campanie. Trebuie remarcată și conduita inculpatului. Inculpatul a recunoscut în proporție de 95% dar sunt âteva detalii în care apărarea insistă. La ultimul termen a fost efectuat referatul de evaluare psiho socială din care reiese că este o persoană care datorită vârstei fragede a înțeles să pornească pe o astfel de cauză. Pericolul concret sub nici o formă nu justifică pericolul concret pentru ordinea publică ca și temei al arestării. Chiar dacă se va menține starea de arest este foarte important ca aceasta să se realizeze pentru temeiurile corecte.
Apărătorul inculpatei S. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se constate că arestarea este nelegală și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri, respectiv aceea de a nu părăsi țara. În acest moment, nu sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.pen. și prin prisma art.68/1 C.pr.pen., art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO în sensul că nu există presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta. Se reține că este real faptul că la acest moment probatoriul este extrem de contradictoriu și ridică probleme de încadrare juridică. Singura infracțiune care i se reține este că ar fi transportat anumite substanțe de la una din locațiile care au fost percheziționate ulterior. Trebuie să existe presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta pentru care este trimisă în judecată. Disp.art.264alin.3 C.pr.pen., prevede o cauză de nepedepsire și s-ar ajunge în situația de încetarea procesului penal. În încheierile anterioare se reține că datele de la dosar pledează pentru posibilitatea cercetării sale în stare de libertate. Au fost audiați martorii și în ceea ce o privește pe inculpată, probatoriul este epuizat, urmând să mai fie audiat un singur martor care o cunoaște pe inculpată dar care se referă la o perioadă anterioară perioadei care aceste substanțe au fost incriminate. Raportat la art.148 lit.b C.pr.pen., arată că nu s-a stabilit ce substanțe au fost arse, de către cine și în ce perioadă pentru că dacă s-au distrus aceste bunuri în 2009 nu se poate vorbi de o infracțiune. Inculpata nu și-ar dori alterarea mijloacelor de probă pentru că acestea au fost ridicate și au fost sigilate. la fila 33 din rechizitoriu se reține că odată cu percheziția domiciliară s-au descoperit în jurul unui imobil fragmente vegetale din care s- au prelavat probe, deci este evident că s-a procedat la prelevarea din acele urme ale incendiilor. Nu s-a dovedit de către cine s-au distrus acele probe și nici în ce perioadă.Starea de fapt creionează o stare de fapt față de care se impune punerea în libertate a inculpatei. E. este un paragraf din rechizitoriu în care se menționează că este mama inculpatului S. G. M., deci, vina ei principală este că este mama acestui inculpat. Nu s-a dovedit că inculpata ar fi avut vreo contribuție. Raportat la temeiuil prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., arată că s-au depus referatele de evaluare psiho socială, în care se identifică 8 factori pozitivi apreciindu-se că există perpsective de reintegrare în societate. Trecerea timpului face ca acest pericol pentru ordinea publică să fie diminuat. Probele administrate până în acest moment nu conturează o stare d efapt în concordanță cu rechizitoriul.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondat și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză, susține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată. În această cauză primele măsuri de arestare s-au luat în luna septembrie. Având cunoștință despre toate acestea, inculpații și-au luat măsuri de precauție și d ela cele două locații din C. N. au mutat aparatura de laborator și drogurile într- o hală din localitatea G. În ziua în care s-a procedat la reținerea inculpatei L. A., prima convorbire a fost cu inculpatul S. M. Din acel moment, ambii inculpați au desfășurat activități de înlăturare din imobilele cunoscute a substabțelor. La 11 octombrie 2010, inculpatul S. M. a fost citat cu mandat de aducere. O. de poliție judiciară delegați cu efectuarea percheziției, au adus la cunoștința inculpatei mandatul de aducere și la solicitarea lor, inculpata a luat legătură cu inculpatul S. M. La (...) nu erau interceptate convorbirile telefonice inculpatei S. G. și de aceea nu există această convorbire. Ulterior, starea de fapt a fost confirmată și de coinculpatul C. care l-a găzduit câteva zile în apartamentul său. Inculpatul nu s-a predat în vama Giurgiu ci a fost așteptat de către ofițerii de poliție judiciară. În perioada între reținerea și arestarea inculpatei L. A. și perioada în care a aplecat din C., a ascuns acele substanțe. În ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., subzistă în cauză. Lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică și ar produce un impact negativ în conștiința membrilkor comunității.
Apărătorul inculpatei S. G., în replică, se arată că se susține că această mutare nu a fost singura activitate ori acest lucru este adevărat. Acea mutare afost, sub aspectul substanțelor, aleatorie.
Reprezentantul Parchetului, în replică, solicită a nu se lua în considerare cele arătate.
Inculpatul S. G. M., având ultimul cuvânt, arată că a plecat din țară sub imperiul fricii și că nu avea cunoștință că este citat sau că ar exista mandat de aducere pe numele lui. În momentul în care a aflat că este căutat de poliție, a ales să se întoarcă. consideră că activitatea sa este pasivitate și nicidecum activitate infracțională. Susține că nu avea intenția de a distribui acele substanțe. Solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Inculpata S. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea ei în stare de libertate întrucât nu se face vinovată de acuzațiile aduse.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 7 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3002 Cod P. P.ă rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. P.ă s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații S. G. M., fiul lui D. și G., născut la data de (...) în Zalău, jud. Sălaj, CNP 1. și S. G., fiica lui M. și G., născută la data de (...) în Galați, jud. Galați, CNP 2., măsură care a fost menținută, respingându-se implicit cererile de revocare a măsurii arestării preventive și în subsidiar de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea prev. de art. 1451 și 145 Cod P. P.ă, și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea prev. de art. 1451 și 145 Cod P. P.ă. În baza art.192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență, prin actul de sesizare a instanței că inculpatul S. G. M., după data de (...) a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare și a efectuat alte operațiuni interzise cu cantități însemnate de droguri de risc și de mare risc, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, și în aceeași perioadă a deținut, în mod repetat, astfel de droguri, fără drept pentru consum propriu. Același inculpat, în cursul anului 2010 a deținut un pistol marca Ekol și 17 cartușe aferente, pistol a cărui deținere era supusă unei autorizări pe care inculpatul nu o avea. În privința inculpatei S. G. s-a reținut că începând cu data de (...), în mod repetat, a preparat și a efectuat alte operațiuni interzise cu droguri de risc și de mare risc. P. inculpatul C. D. se reține, că începând cu data de (...), în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat pe inculpatul S. G. M. să procure substanțele necesare preparării chill-ului, a vândut și oferit mai multor persoane substanțe vegetale ce conțin JWH018, ce este drog de mare risc. Inculpata L. A. A., începând cu (...), în mod repetat, a pus în vânzare prin intermediul inculpatului M. D. A. și a vândut mai multor persoane substanțe vegetale ce conțin JWH018, ce este drog de mare risc. Inculpatul M. D. A., începând cu data de (...), în mod repetat, a vândut și oferite mai multor persoane substanțe vegetale ce conțin JWH018. Aceeași stare de fapt se reține și față de inculpatul A. P. F. P. inculpații C. D., L. A. A., M. D. A. și A. P. F. se reține că după data de (...), au deținut și au consumat, fie singuri,fie împreună cu alte persoane JWH018, substanță ce este drog de mare risc, și aflat pe tabelul anexă nr. 1 la legea 1.. Inculpatul S. G. M. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 138/C/(...) a T. C., pentru o perioadă de 30 de zile, mandatul fiind pus în executare la data de (...). Prin încheierea penală nr. 150/C/(...) a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului cu 26 de zile, începând din data de (...) și până la data de (...). Inculpata S. G. a fost reținută începând cu data de (...), pentru un termen de 24 de ore. Prin încheierea penală nr. 120/C/(...) s-a dispus arestarea în calitate de învinuită a inculpatei pentru un termen de 9 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Prin încheierea penală nr. 126/C/(...) a T. C., după punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuită, s-a dispus arestarea preventivă pentru un termen de 20 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Prin încheierile penale nr. 137/C/2010 și 150/C/2010 ambele ale T. C. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatei cu câte 30 de zile, aceasta urmând să expire la data de (...). Inculpatul C. D. a fost reținut începând cu data de (...), pentru un termen de 24 de ore. Prin încheierea penală nr. 124/C/(...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Prin încheierile penale nr. 137/C/2010 și 150/C/2010 ambele ale T. C. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu 27 de zile și respectiv 30 de zile, aceasta urmând să expire la data de (...). Inculpata L. A. A. a fost reținută începând cu data de (...), pentru un termen de 24 de ore. Prin încheierea penală nr. 99/C/(...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru un termen de 29 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Prin încheierea penală nr. 122/C/(...) a T. C., s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pentru un termen de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Prin încheierile penale nr. 137/C/2010 și 150/C/2010 ambele ale T. C. s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatei cu 24 de zile și respectiv 30 de zile, aceasta urmând să expire la data de (...). Situația este identică, cu privire la luarea măsurilor preventive, și pentru inculpații M. D. A. și A. P. F. Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea acestei cauze la data de 17 ianuarie 2011, primul termen de judecată fiind stabilit la data (...). La data de (...) s-a fixat un termen de judecată intermediar, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului. La termenul de judecată din data de (...), inculpații C. D., L. A. A., M. D. A. și A. P. F. au solicitat judecarea lor în procedura descrisă de art. 3201 Cod P. P.ă, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au declarat că le cunosc și le însușesc. În aceste condiții cauza a fost disjunsă în raport de inculpații C. D., L. A. A. și M. D. A., la data de (...) pronunțându-se față de aceștia sentința penală nr. 74/2011 a T. C.. P. inculpatul S. G. M., S. G. și A. P. F., pentru acest din urmă inculpat fiind necesare unele lămuriri referitoare la corecta încadrare juridică a faptelor, s-a format un nou dosar cu numărul unic (...). La termenul de judecată din (...) a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați. La termenul de judecată din data de (...), instanța a rămas în pronunțare față de inculpatul A. P. F., și s-a disjuns cauza față de inculpații S. G. M. și S. G., formându-se un nou dosar cu număr unic (...). Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv apoi la menținerea acestei măsuri dispuse față de inculpații S. G. M. și S. G., respectiv cele prev. de art. 143 Cod P. P.ă, în sensul că există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați. Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților L. A. și C. D., declarațiile unor martori, dintre care amintim P. N., C. I., C. V., C. C.an, T. V. A., M. I., M. R., Azamfirei D. M., Secară D. M., T. D., B. C. și D. Teodor, rapoarte de constatare tehnico - științifică, procese verbale de percheziție, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu judiciar, procese verbale cuprinzând notele de redare a convorbirilor telefonice. La termenul de judecată din data de (...) a fost declanșată cercetarea judecătorească, între timp fiind audiați inculpații S. G. și S. G. M., precum și un număr de circa 10 martori. Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, se poate spune, fără echivoc, că în cauză există date și informații, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, bănuială ce planează în mod legitim asupra inculpaților. Din analiza formală a acestor indicii și probe, rezultă o activitate infracțională deosebit de amplă, creatoare de surse substanțiale de venit ilicit, așa cum rezultă din chiar declarația inculpatului S. G. M., deși acesta a susținut că a realizat aceste venituri numai din comercializarea substanțelor a căror deținere era legală, apărare ce urmează a fi verificată pe parcursul cercetării judecătorești. Această activitate infracțională a fost întinsă pe o perioadă de timp relativ lungă și stopată, în principal, numai prin intervenția organelor de urmărire penală. Desigur că în privința inculpatei S. G. probatoriul administrat până în prezent este extrem de contradictoriu, ridicând multe probleme de încadrare juridică, atât sub raportul laturii obiective, acte de autorat ori de complicitate, sau simplă favorizare, cât mai ales al celei subiective, instanța luând în calcul și posibilitatea ca inculpata să nu fi cunoscut exact, sau deloc, natura legală ori ilegală a substanțelor cu care opera fiul său, ori caracterul acestora ca fiind droguri de risc sau de mare risc. Cu toate acestea, fără a face aprecieri definitive, datele și informațiile de la dosar, ce se transformă în probe ca urmare a cercetării judecătorești întreprinse, conduc spre ideea că inculpata a realizat acte de executare a unei acțiuni ce intră sub sfera ilicitului penal. S-a mai constatat că apărările inculpaților sunt destul de contradictorii și ambivalente, putând conduce instanța spre ideea unei construcții de circumstanță, edificată de către cei doi inculpați doar în vederea eludării răspunderii penale. De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. P.ă, valabil pentru ambii inculpați, în sensul că pedepsele prevăzute delege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt închisoarea, în limite mult superioare celei de 4 ani, impusă de teza I a textului legal mai sus invocat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale, cu privire la proliferarea fenomenului de consum de droguri de mare risc sau de substanțe etnobotanice la nivele generalizate. Această stare de lucruri a avizat opinia publică cu privire la o stare de lucruri îngrijorătoare, punând legislativul în situația de a căuta noi soluții pentru interzicerea tuturor substanțelor etnobotanice, care s-au dovedit extrem de dăunătoare pentru un număr important de tineri, și care au necesitat îngrijiri medicale, simptomatologia prezentată punând în dificultate personalul medical din unitățile în care au fost internați, care nu a fost în măsură să cunoască antidotul util stabilizării pacienților bănuiți de consum unor astfel de substanțe. În prezenta cauză mass media a manifestat un interes constant pentru mersul anchetei, demers ce nu trebuie să influențeze instanța de judecată în luarea deciziilor adecvate în speță, și nu poate fi catalogat, apreciat, într-un sens defavorabil inculpaților, însă este de menționat pentru a demonstra că această cauză, ca și altele de acest gen de bucură de atenția presei, ca portavoce a opiniei publice, ceea ce demonstrează că spețe de acest fel sunt în prim planul comunităților din care fac parte ori cei cercetați ori victimele lor, reprezentând un indicator al modului în care reacția, promptitudinea și eficiența organelor judiciare față de activități de trafic de droguri, se bucură de asentimentul publicului larg. În privința inculpaților S. G. M. și S. G. sunt prezente temeiurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. a și b Cod P., și respectiv art. 148 lit. b Cod P., aserțiunile din propunerile de luare a măsurii arestării preventive și apoi din încheierile aferente fiind, cel puțin formal, valabile și la momentul de față. Astfel, potrivit art.148 lit.b Cod P. P.ă, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. În ceea ce privește distrugerea unor substanțe și instrumentar de laborator folosite la prepararea substanțelor interzise, urmele unor astfel de distrugeri fiind fixate la adresele din com. Zimbor, sat C. nr.11, jud. Sălaj și din C.-N., str. Odobești nr.12 B, jud. C., se poate reține că, în contextul implicării inculpatei S. G. în activitățile desfășurate de inculpatul S. G. M., nu este avenită apărarea acesteia în sensul că aceste distrugeri își au temeiul în lege, obligație impusă după înscrierea drogului numit chill (JWH018) pe tabelul A. nr.I din Legea nr.1., atâta vreme cât aceste urme de distrugere au fost fixate cu ocazia percheziției domiciliare din cursul lunii octombrie 2010, iar O.U.G. nr.6/2010 a intervenit în luna februarie 2010. Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare de menținere a măsurii arestării preventive, este ilogic ca urmele unei distrugeri ce a intervenit în luna februarie 2010, să mai fie păstrată în octombrie 2010, și să nu fi fost îndepărtate ca urmare a intemperiilor ce au avut loc în perioada dintre cele două date. Martorul M. I., martor asistent la percheziția domiciliată din loc. C. jud. Sălaj, a arătat că urmele acelui foc nu erau foarte proaspete, ceea ce reprezintă o apreciere subiectivă, filtrată prin simțurile proprii ale martorului, apreciere ce urmează a fi interpretată de către instanță în raport de toate probele administrate cu privire la acest aspect. Martorul a mai arătat că în orice gospodărie de la țară se pot găsi urmele unui asemenea foc, aspect cunoscut și de către instanță, dar de obicei în gospodăriile de la țară se ard doar resturile vegetale provenite din culturile agricole din anii anteriori, ori din fotografiile de la dosar se pare că în acel loc au fost arse diverse alte obiecte, care în mod obișnuit se aruncă la gunoi, și nu sunt incinerate. Inculpata S. G. a mai vehiculat ideea că urmele focului din C.-N. str. Odobești reprezintă rezultatul unei curățenii în beciul și în curtea imobilului, determinată de o inundație, a cărei existență este confirmată și de către martorul B. C. E. destul de interesant însă, că cu ocazia curățeniei generale s-a preferat să se ardă sticlărie de laborator și nu să se arunce pur și simplu la gunoi, cu atât mai mult cu cât acea sticlărie ar fi fost distrusă, așa cum sugerează apărarea inculpatei de către martorul mai sus amintit, fiind spartă în timpul experimentelor din laboratorul improvizat pe strada mai sus amintită, acest lucru întâmplându-se cel mai probabil la sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie 2010, când colaborarea dintre cei doi a încetat, iar urmele focului au fost descoperite așa cum am arătat mai sus în luna octombrie 2010. În ceea ce privește transportul substanțelor din hala existentă în loc. G., unde au fost depozitate inițial de către cei doi inculpați S., într-o altă locație care nu avea în principiu nici o legătură cu aceștia, în contextul în care la domiciliile cunoscute ale acestora se desfășuraseră perchezițiile autorizate, se apreciază că a fost făcută pentru zădărnicirea aflării adevărului și pentru sustragerea acestor mijloace materiale de probă de la eventuale percheziții care s-ar fi putut desfășura la hală, și care de altfel s-au și autorizat și desfășurat. Nu are relevanță sub acest aspect că din hală nu au fost mutate toate substanțele interzise cu acea ocazie, în contextul în care inculpata S. G. nu știa probabil toate amănuntele legate de substanțele deținute acolo. De altfel din depoziția martorului T. V., coroborată și cu planșele foto aferente perchezițiilor domiciliare de la G., în hala situată în această localitate au rămas doar aparatele achiziționate din China și care erau ambalate în cutii de lemn, nefiind desfăcute după livrarea lor către inculpatul S. G. M., substanțe interzise fiind distrase atenției organelor judiciare. Cu toate că apărarea inculpaților a invocat că cele două acțiuni prevăzute de art. 148 lit. b Cod P. P.ă nu pot coexista, apreciem că, cel puțin aparent, în speța de față nu există nicio contradicție între cele două alternative prevăzute de textul procedural mai sus invocat, în condițiile în care a avut loc atât o distrugere, prin incendiere, cât și o sustragere de mijloace materiale de probă, aceasta constând în mutarea substanțelor interzise de la G. la C. M. Potrivit art. 148 lit. a Cod P. P.ă, măsura arestării preventive poate fi luată față de inculpat, dacă acesta a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Deși este real că din simpla neprezentare a inculpatului citat cu citație simplă și cu mandat de aducere la chemarea organelor judiciare și la soluționarea propunerii de arestare preventivă nu echivalează cu sustragereainculpatului de la urmărire penală, nu mai puțin adevărat este faptul că din datele existente la dosar, acesta avea cunoștință despre faptul că împotriva sa se desfășoară proceduri penale și că este căutat în vederea audierii. În acest sens, este relevant cauzei că la 11 octombrie 2010 în imobilele proprietatea inculpatei S. G., situate în municipiul C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr.l04, bl. LI, ap.6, și str. Odobești, nr.12B, jud. C., folosite și de către fiul său - inculpatul S. G. M., precum și la domiciliul mamei inculpatei, situat în localitatea C., nr.11, jud. Sălaj, au fost găsite mai multe substanțe și obiecte susceptibile de a fi utilizate de către inculpați la producerea drogurilor, precum și urme de incendiere, a unor substanțe și instrumentar de laborator. Cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, inculpatul S. G. M. a fost contactat telefonic de către mama sa - inculpata S. G. care i-a transmis, în prezența lucrătorilor de poliție judiciară și a martorilor asistenți că pe numele lui a fost emis un mandat de aducere cu însoțitor și că urmează să se efectueze percheziții domiciliare. Cu toate acestea, inculpatul nu s-a prezentat la locul de efectuare a perchezițiilor și nu a mai răspuns la apelurile telefonice realizate către numărul de telefon cunoscut. De la data respectivă pentru punerea în executare a mandatului de aducere emis anterior pe numele inculpatului, acesta a fost căutat în mod repetat la toate adresele cunoscute până în acel moment, însă nu a fost găsit. Ulterior, inculpatul, cunoscând că este căutat de către organele de urmărire penală, l-a contactat pe coinculpatul C. D. căruia i-a cerut în mod expres să ia legătura cu avocatul său și să se intereseze dacă pe numele său a fost emis un mandat de arestare, în contextul în care inculpatul S. G. M. a luat la cunoștință despre arestarea coinculpaților L. A. A. și M. D. A. - aspect ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj și purtate de inculpata L. cu inculpatul S. La data de 15 octombrie 2010 coincuipatul C. D.iei a fost audiat de către organele de poliție judiciară cu privire la dispariția inculpatului și locul unde acesta s-ar putea afla. După data respectivă, inculpatul C. a luat legătura prin intermediul internetului cu inculpatul S., căruia i-a transmis că solicitarea organelor de anchetă de a se prezenta în vederea audierii. Nu în ultimul rând, reticența inculpatului S. G. M. de a se prezenta în fața organelor de poliție rezultă și din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu mama sa, coinculpata S. G., acesta ferindu-se să revină la reședință întrucât la fața locului a observat o mașină a poliției, existând indicii că se ascunde în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Cu ocazia declarației dată în fața instanței de judecată, deși inculpatul a declarat că nu apreciază că s-a sustras de la urmărire penală, totuși a luat hotărârea „să se detașeze, să își pună ordine în gânduri";, plecând în Bulgaria, fiind cuprins de un sentiment extrem de frică, știind că riscă o pedeapsă de la 10 la 20 de ani. Ori aceeași pedeapsă o riscă inculpatul și în prezent, de unde rezultă că pus în libertate ar putea din nou fi pătruns de același sentiment de teamă, și să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei, în situația în care va fi găsit vinovat și i se va aplica o pedeapsă. În ceea ce privește distrugerea unor substanțe și instrumentar de laborator folosite la prepararea substanțelor, urmele unor astfel de distrugeri fiind fixate la adresele din com. Zimbor, sat C., nr.11, jud. Sălaj și din C.-N., str. Odobești nr.12 B, jud. C. - locații de desfășurare a activităților de trafic de droguri de către inculpatul S. G. M., s-a reținut că există date că la distrugereaacestor mijloace materiale și-a adus contribuția, cel puțin morală, și inculpatul S. G. M., nu doar inculpata S. G., deoarece acesta a fost anunțat la data de 29 septembrie 2010 de către coinculpata L. despre faptul că este cercetată și cu aceea ocazie i-a cerut să-i angajeze un avocat. Î. din primul moment, inculpatul i-a cerut coinculpatei să nu declare nimic - ceea ce s-a și întâmplat, aceasta arătând în prima faza a cercetărilor că se prevalează de dreptul la tăcere, astfel că până la momentul efectuării perchezițiilor domiciliare la data de (...), inculpatul dispunea de timpul necesar pentru a depune toate diligențele necesare pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care l-ar fi putut incrimina. E. real că astfel de temeiuri de arestare nu sunt perpetue, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în faza de judecată. Nu mai puțin real este însă că inculpații nu au recunoscut acuzațiile ce le sunt aduse, apărările inculpaților urmând a fi verificate și la termenele ce urmează, iar administrarea acestui probatoriu se va face în condiții propice numai în condițiile în care inculpații sunt preveniți, aceasta cu atât mai mult cu cât, se pare că, inculpații nu au realizat nici măcar gravitatea abstractă a faptelor pentru care au fost acuzați. S-a mai arătat că gravitatea faptelor, în strânsă legătură cu necesitatea menținerii stării de arest preventiv, în lumina jurisprudenței Curții E. a D. Omului, ar justifica o asemenea consecință, în condițiile în care, împrejurările concrete ale cauzei, situația de fapt mai atipică în raport de alte cauze similare, a produs un profund răsunet în comunitățile cu care inculpații au avut varii legături, respectiv mun. Zalău, mun. C.-N., localitatea C. În privința inculpatului S. G. M., gravitatea faptelor deduse judecății este mai pregnantă, cel puțin aparent, în condițiile în care el pare liderul întregii operațiuni, ce presupune la nivelele inferioare o anumită organizare structurală, pentru realizarea și apropierea „beneficiilor";. Cu toate că apărarea acestuia a „înfierat"; constant acțiunile celorlalți inculpații cercetați în cauză, față de care i se pare că are o situație mai dezavantajată, toate aceste demersuri pornesc de la ignorarea propriului rol în activitatea grupului. Drept consecință, și ținând seama de toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 3002 Cod P. P.ă rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. P.ă instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații S. G. M., S. G., și A. P.-F., măsură pe care a menținut-o. Instanța nu a apreciat oportună și avenită revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru motivele mai sus arătate, deoarece temeiurile ce au determinat luarea apoi menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, există în continuare și nu au suferit nici o modificare. Astfel, bogata jurisprudență a C.E.D.O., a consacrat într-adevăr ideea că trecerea timpului disipează pericolul pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea inculpaților în stare de libertate, lucru care probabil, în mare parte s-a realizat și în prezenta cauză, însă nu trebuie uitat că inculpații au fost arestați și în baza unor alte temeiuri de arestare. Pe de altă parte, în cauză mai este de administrat un probatoriu relativ important, care poate aduce lămuriri semnificative, într-un sens sau altul, iar administrarea acestui probatoriu se va realiza în condiții optime numai în condițiile în care inculpații sunt în stare de libertate. Prin urmare au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În baza art.192 al.3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S. G. M. și S. G. În motivarea recursului inculpatului S. G. se arată că față de inculpat s- a luat măsura arestului în baza art. art.148 lit.a,b și f C.pr.pen. S-a apreciat că se impune arestarea inculpatului avându-se în vedere conduita inculpatului, deoarece la data de (...) ar fi părăsit municipiul C. N. căutând să se sustragă urmăririi penale, deși nu a fost citat sau emis mandat de aducere. T. inculpaților erau interceptate pentru data de (...) dar nu se găsește această conversație la dosar . S-a reține că ar fi luat contact cu inculpatul C. și când acesta i-a adus la cunoștință că există un mandat de arestare pe numele său, inculpatul S. s-a predat la vama G. P. inculpatului nu a fost în sensul legii penale o sustragere de la urmărirea penală. În momentul în care a conștientizat gravitatea faptei sale, s-a întors de bună voie. În ceea ce privește distrugerea s-a susținut că la o serie de locații s-au identificat urme de incendiere a unor bunuri, dar, a fost imposibil de a se determina cu certitudine cine a ars, când a ars și ce anume. A fost audiat martorul M. I., martor asistent la una din percheziții și concluzia sa a fost foarte clară în sensul că a spus că a fost vorba de orice incendiere specifică de la țară, realizată cu mult timp în urmă. În ceea ce privește sustragerea, i se impută inculpatului că a părăsit C. N. în (...) dar această activitate de sustragere se suține de DIICOT că s-ar fi realizat în (...).. Aceste aspecte nu pot fi considerate motive de arestar și nu se poate reține incidența art.148 lit a și b C.pr.pen. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., se reține gravitatea infracțiunilor comise. Timpul estompează această reacție a colectivității.. Inculpatul a recunoscut în proporție de 95% ,a fost întocmit referatul de evaluare psiho socială Pericolul concret sub nici o formă nu justifică pericolul concret pentru ordinea publică ca și temei al arestării. Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate. În motivarea recursului inculpatei S. G., se arată că în acest moment, nu sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.pen. și prin prisma art.68/1 C.pr.pen., art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO în sensul că nu există presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta, probatoriul fiind contradictoriu și ridică probleme de încadrare juridică. Singura infracțiune care i se reține este aceea că ar fi transportat anumite substanțe de la una din locațiile care au fost percheziționate ulterior. Trebuie să existe presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit fapta pentru care este trimisă în judecată. Disp.art.264 alin.3 C.pr.pen., prevede o cauză de nepedepsire și s-ar ajunge în situația de încetarea procesului penal. Au fost audiați martorii și în ceea ce o privește pe inculpată, probatoriul este epuizat, urmând să mai fie audiat un singur martor care o cunoaște pe inculpată dar care se referă la o perioadă anterioară perioadei care aceste substanțe au fost incriminate. Raportat la art.148 lit.b C.pr.pen., arată că nu s-a stabilit ce substanțe au fost arse, de către cine și în ce perioadă pentru că dacă s-au distrus aceste bunuri în 2009 nu se poate vorbi de o infracțiune, iar mijloacele de probă pentru au fost ridicate și au fost sigilate. la fila 33 din rechizitoriu se reține că odată cu percheziția domiciliară s-au descoperit în jurul unui imobil fragmente vegetale din care s-au prelavatprobe, deci este evident că s-a procedat la prelevarea din acele urme ale incendiilor. Nu s-a dovedit de către cine s-au distrus acele probe și nici în ce perioadă.. Raportat la temeiuil prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. se arată că s-au depus referatele de evaluare psiho socială, în care se identifică 8 factori pozitivi apreciindu-se că există perpsective de reintegrare în societate. Trecerea timpului face ca acest pericol pentru ordinea publică să fie diminuat. Ca atare se solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara. Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate. Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. C. rezultă că prin rechizitoriul M. P. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. au fost trimiși în judecată, la data de (...), în stare de arest preventiv, inculpații S. G. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al., 2 Cod P., deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 1 și 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 al. 1 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., S. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și art. 16 din L. 1., deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., și art. 16 din L. 1., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., L. A.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și art. 16 din L. 1., deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., și art. 16 din L. 1., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., M. D.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și art. 16 din L. 1., deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., și art. 16 din L. 1., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., și A. P.-F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P. și art. 14 lit. c din L. 1., deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P.. inculpații luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora. Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în apreciereapericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În privința inculpaților S. G. M. și S. G. își păstrează actualitatea și temeiurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. a și b Cod P., și respectiv 148 lit. b Cod P., așa cum în mod corect a reținut instanța de fond și pentru considerentele expuse pe larg și care nu se mai impun a fi reiterate. Referitor la existența anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -. poziția procesuală de recunoaștere adoptată de către aceștia, participația penală precum și situația familială și socială a acestora, încadrare juridică a faptelor , absența antecedentelor penale vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge canefondate recursurile declarate de inculpații S. G. M. si S. G., ambii deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din7 aprilie 2011 a T. C.. În baza art.189 Cp.p. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C.-N. suma de 100 lei (2x50 lei) onorarii parțiale pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. În baza art.192 alin2.va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. P. ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. G. M. si S. G., ambii deținuți in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din7 aprilie 2011 a T. C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei (2x50 lei) onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I. C. M. A. D. L. GREFIER L. S. Red.I.C.M./S.M.D. 5 ex./(...) Jud.fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 1460/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 720/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
