Decizia penală nr. 1557/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a12

DECIZIA PENALĂ NR. 1557/R/2011

Ședința publică din data de 5 octombrie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : C. I., judecător

JUDECĂTORI : A. D. L.

: I. M.

G. : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin procuror - D. D.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de către inculpații C. (fost B.) C. și C. A., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din data de (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect sesizarea IPJ I.- S. de I. C. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

La apelul nominal, se constată lipsa inculpaților C. (Fost B.) C. și C. A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 5 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin încheierea penală f.nr. din data (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 145 alin. 3 C. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul C. (fost B.) C. prin decizia penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 145 alin. 3 C. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul C. A. prin încheierea penală din (...) a T. M., rămasă definitivă prin decizia penală nr.

479/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 148 alin. 1 lit. a^{1 C. raportat la art. 1. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. (fost B.) C., (zis C., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., Șoseaua Nicolina nr. 29, bl. 958, sc. B, et. 3, ap. 17, jud. I., CNP 1.) și C. A. (zis A. B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Silvestru Străpungere nr. 54, bl. T3-}

4, sc.A, et. 2, ap. 10, CNP 1.) pe o durată de câte 30 de zile, începând cu data de 27 septembrie 2011 și până la data de 26 octombrie 2011 inclusiv, sens în care s-au emis mandatele de arestare preventivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prindecizia penală nr. 334/R/10 martie 2011 Curtea de A. C. a casat în parte încheierea dată de acest tribunal în 4 martie 2011 (având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestului preventiv) și a dispus, și cu privire la inculpatul C. (fost B.) C., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea

I. cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";.

S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea- credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Prin încheierea penală din 23 martie 2011 Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de inculpatul C. A. și a dispus cu privire la acesta înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea I. cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912, soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr.479/R/31 martie 2011 a Curții de A. C.

La data de (...) și respectiv (...) s-a înregistrat la Tribunalul Maramureș sesizarea depusă de I. de P. al J. I. - S. de I. C. (fila 81 și fila 93 din volumul XIV din dosarul instanței) prin care s-a adus la cunoștința instanței faptul că inculpatul C. A. a încălcat cu rea-credință obligația impusă de această instanță în temeiul art.145 Cod procedură penală întrucât la data de (...) a intrat în legătură cu partea vătămată A. A. Din sesizare rezultă că prin rezoluția nr. 7. din data de (...) confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de acest inculpat pentru complicitate la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.26 Cod penal raportat la art.180 alin.1 Cod penal întrucât în data de (...) în incinta ștrandului municipal I. partea vătămată A. A. a fost lovită cu pumnul în zona bărbiei de un tânăr neidentificat cunoscut cu porecla „Cioacă";, după ce în prealabil inculpatul a tras victima deoparte de membrii familiei sale.

Din conținutul acestor sesizări mai rezultă și că inculpatul C. A. ar fi intrat și în legătură și cu inculpații G. S. I. și M. G., aspect care rezultă din actul depus la fila 200 volumul XIV din dosarul instanței.

De asemenea, au fost atașate: rezoluția de începere a urmăririi penale din data de (...) (fila 232 și 233 volumul XIV din dosarul instanței), procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 234 din volumul XIV din dosarul instanței), declarațiile părții vătămate A. A. date în (...) (filele

235 și 236 din volumul XIV din dosarul instanței), declarațiile numitei C. R.

(concubina părții vătămate - fila 239 din volumul XIV din dosarul instanței) din care rezultă că a fost de față la incident și care confirmă susținerile părții vătămate, declarațiile numitului C. M. (fila 242 din volumul XIV din dosarul instanței) care confirmă susținerile părții vătămate și care a precizat că numita C. R. de pe telefonul său mobil a sunat la numărul de urgență 112, raportul din data de (...).

O nouă sesizare a fost înregistrată la această instanță la data de (...) (filele 39-40 din volumul XVI din dosarul instanței) prin care s-a adus la cunoștința instanței că același inculpat, C. A., a încălcat cu rea-credință obligația impusă de instanță deoarece în perioada iunie-iulie 2011 a intrat în legătură cu inculpata M. C., respectiv s-a deplasat cu mașina condusă de aceasta (autovehiculul marca Seat) de mai multe ori pe raza orașului I., aspect pe care chiar inculpatul l-a recunoscut printr-o declarație semnată în prezența apărătorului ales.

Din cuprinsul aceleiași sesizări rezultă că inculpații C. A. și B. C. au încălcat cu rea-credință obligația impusă de instanță de a nu intra înlegătură unul cu celălalt, respectiv faptul că aceștia în noaptea de 4 spre (...) s-au aflat împreună pe o durată de 3-4 ore în curtea interioară a S. 5 poliție din municipiul I. cât și în interiorul unității de poliție unde au comentat împrejurările decesului numitului H. C. R. (fiul concubinului mamei inculpaților), și au cerut relații organelor de poliție cu privire la circumstanțele morții acestuia. Se mai arată în conținutul sesizării și faptul că cei doi inculpați, împreună cu inculpatul C. M. S. și cu numitul C. F., precum și cu alte persoane cunoscute ca făcând parte din familia C., au purtat discuții cu privire la decesul numitului H. C. R. afirmând că „. te întâlnești cu dușmanul trebuie să fii pregătit, să ai arme mai bune, mașini mai tari și oameni mai buni și mai mulți pentru a face față oricărei situații, ar fi fost mai bine ca H. R. să fi omorât pe agresor și făcea 15 ani la închisoare decât la 2 metri în pământ";. Atât C. A. cât și B. C. (fost C.) au susținut că nu-i va fi bine autorului omorului oriunde s-ar afla, nu va avea viață bună în pușcărie, rămânând ca ei să se ocupe de pregătirile de înmormântare ale lui H. C. R.

La fila 43 din volumul XVI (dosarul instanței) înregistrată la data de

(...) s-a depus o sesizare similară dar cu referire la inculpatul B. C.

Au fost depuse în copie următoarele acte: proces-verbal încheiat în 5 septembrie 2011 (fila 50 din volumul XVI din dosarul instanței), dispoziție de acțiune (fila 51 din volumul XVI din dosarul instanței), rapoarte întocmite de ofițerii care au executat serviciul în Secția a 5-a din cadrul P.i municipiului I. în noaptea de (...) (filele 55-59 din volumul XVI din dosarul instanței), precum și documentele din care rezultă că inculpatul C. A. are în prezent permisul de conducere suspendat.

S-a procedat la luarea unor declarații ambilor inculpați. Procedând la examinarea sesizării, instanța a reținut următoarele: Inculpatul C. (fost B.) C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.10-D. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. I. fiind acuzat că ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, context în care se susține că în perioada 2005-2008 ar fi investit mari sume de bani în achiziționarea sau construirea unor imobile, investind astfel sumele de bani dobândite ilicit de la rețeaua dezvoltată și coordonată în spațiul Uniunii E.ne, că ar fi determinat două persoane să pătrundă fără drept în domiciliul alteia, că ar fi instigat la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, că ar fi instigat o persoană la săvârșirea infracțiunii de interceptare fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, că ar fi determinat o persoană să procedeze la transferul neautorizat din sistemul informatic aparținând soției sale, de date informatice prin copiere pe un suport optic de stocare specific, că ar fi exercitat presiuni din postura de lider al grupării asupra unei părți vătămate pentru a plăti în continuare sumele de bani solicitate ca taxă de protecție de către alți membrii ai grupării și că în februarie 2007 împreună cu alți doi coinculpați s-ar fi deplasat la sediul firmei unei părți vătămate unde ar fi exercitat presiuni pentru ca aceasta să plătească sumele de bani solicitate de un alt membru al grupării.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că aceste fapte constituie infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin.

1 lit. a și b pct. 2, 4, 12, 14, 18 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. M.), instigare la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 25

Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, instigare la infracțiunea de interceptare fără drept a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, instigare la infracțiunea de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la infracțiunea prevăzută de art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Inculpatul C. A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.10-D. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. I. fiind acuzat că a constituit un grup structurat ce a acționat în mod coordonat și organizat și că în perioada

2005-2008 ar fi investit sume mari de bani în achiziționarea sau construirea unor imobile, investind astfel sumele de bani primite de la rețeaua dezvoltată

și coordonată în spațiul Uniunii E.ne, că prin acte de violență și amenințări, în lunile iulie 2007, octombrie 2008, februarie 2007, toamna 2007, a solicitat unui număr de trei părți vătămate să-i plătească diverse sume de bani cu titlu de amendă sau solicitate de inculpat, cu titlu de cadou, respectiv taxă de protecție, că ar fi sprijinit cu intenție pe alții ca prin inducere în eroare să obțină anumite suprafețe de teren aparținând moștenitorilor de drept ale acestora, că în perioada ianuarie 2008-aprilie

2008 ar fi sprijinit în diferite modalități, inclusiv prin racolare de persoane sau procurare de documente, a unui număr de 22 credite bancare.

Prin actul de trimitere în judecată se reține că aceste fapte constituie infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin.

1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată T. F.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1

Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. M.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal

(parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3,

5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod penal.

Prin decizia penală nr.334/R din 10 martie 2011 Curtea de A. C. a admis recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C. și de alți inculpați împotriva încheierii penale din 4 martie 2011 a acestui tribunal (prin care s- a menținut măsura arestării preventive), dispunând înlocuirea arestării preventive și a acestui inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu impunând tuturor inculpaților obligația de a nu intra în legătură unii cu alții, cu părțile vătămate, cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912. S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor impuse prin respectiva încheiere se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Prin încheierea penală din 23 martie 2011 Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de inculpatul C. A. și a dispus cu privire la acestaînlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea I. cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912, soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr.479/R/31 martie 2011 a Curții de A. C.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de organele de poliție și la care s-a făcut deja trimitere în cuprinsul prezentei, prima instanță a reținut că rezultă că față de inculpatul C. A. prin rezoluția nr.7. s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul complicității la infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă comisă prin aceea că în ziua de (...) a ajutat o persoană rămasă neidentificată, dar cunoscut cu porecla „Cioacă";, să îl agreseze pe partea vătămată A. A., respectiv inculpatul a tras victima deoparte de membri familiei sale și prin ținerea acestuia de brațul stâng a împiedicat-o pe această cale de la o eventuală scăpare, facilitând astfel agresarea acestuia de către autorul necunoscut. Susținerile părții vătămate cu privire la acest incident, dar și cu privire la participarea inculpatului C. A. au fost confirmate de depozițiile celor două persoane prezente la locul respectiv (numiții C. R. și C. M.), care îl cunosc pe inculpat și care în declarațiile date fac trimitere la acesta.

În raport de aceste aspecte, tribunalul a înlăturat apărările formulate de avocatul inculpatului C. A. în sensul că partea vătămată este consumator de heroină și că printr-o declarație dată ulterior la notar și în fața organelor de urmărire penală (declarație depusă la fila 111 din volumul XV din dosarul instanței și în volumul XVI din dosarul instanței), a revenit asupra plângerii formulate inițial, considerându-se că nu prezintă relevanță sub aspectul aprecierii cu privire la existența relei-credințe a inculpatului în nerespectarea obligației impuse de instanță.

De asemenea, din actele atașate de organele de poliție la sesizările cu privire la același inculpat și la care s-a făcut trimitere deja în cuprinsul prezentei încheieri rezultă că, în perioada iunie -iulie 2011 acesta a luat legătura în mod constant cu inculpata M. C., care l-a transportat cu mașina în diverse locații pe raza municipiului I., aspect pe care nu l-a contestat nici inculpatul.

Verificând actele atașate sesizărilor care îi privesc pe ambii inculpați, atât pe inculpatul C. A., cât și pe inculpatul C. (fost B.) C., instanța a reținut din cuprinsul acestora (rapoartele întocmite de ofițerii de serviciu din noaptea incidentului petrecut în 4 spre 5 septembrie 2011 - existente la fila

55-59 din volumul XVI din dosarul instanței) faptul că cei doi inculpați au fost împreună în noaptea de 4 spre 5 septembrie 2011 atât în curtea cât și în incinta S. a V-a poliție, că au comentat împreună cu alte persoane, membrii ai familiei C. împrejurările în care a intervenit decesul numitului H. R. (fiul concubinului mamei inculpaților) și au fost auziți relatând faptul că vor să afle cine l-a ucis pe acesta și că vor să se răzbune pe familia autorului omorului, împrejurări de fapt care întăresc convingerea că cei doi inculpați au luat legătura și au și comunicat unul cu celălalt.

Instanța a considerat că nu prezintă relevanță și ca urmare nu a luat în considerare susținerea apărătorului inculpaților care a menționat că simpla prezență (simpla întâlnire) a celor doi inculpați în sediul și în incinta S. 5 a P.i municipiului I. nu presupune automat și faptul că aceștia au și comunicat între ei. Aceasta deoarece, din conținutul obligației stabilite în sarcina inculpaților „de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cupărțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele

892-912"; nu se poate desprinde alte concluzie decât aceea că, cei în sarcina cărora a fost stabilită această obligație trebuie să manifeste o diligență sporită pentru a evita toate situațiile în care ar intra în contact unii cu alții (întâlni sau comunica), inclusiv pe acelea la care face referire avocatul inculpaților.

Față de conținutul actelor atașate de organele de poliție la sesizările comunicate și la care s-a făcut referire mai sus, instanța a considerat că sunt suficiente date și informații în dosar din care rezultă că inculpații C. (fost B.) C. și C. A. au încălcat cu rea-credință obligația stabilită de instanță în sarcina acestora, respectiv de a nu intra în legătură unii cu ceilalți, iar inculpatul C. C. a încălcat și obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată din prezenta cauză, numitul A. A.

În consecință, s-a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art.145 alin.3 Cod procedură penală, referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, precum și dispozițiile art.1. Cod procedură penală, art.148 alin.1 lit.a^{1 Cod procedură penală.}

Ca urmare, s-a înlocuit măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. (fost B.) C. și C. A. pe o durată de 30 de zile ( 27 septembrie 2011 - 26 octombrie 2011, inclusiv) conform dispozitivului prezentei încheieri.

Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș, inculpații C. (fost B.) C. și C. A. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casareaîncheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea ca nefondate a sesizărilor IPJ I. - S. de I. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.

A., s-a solicitat să se aibă în vedere că în sesizările IPJ I. nu s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ci doar s-au adus la cunoștința instanței anumite împrejurări, astfel încât instanța nu putea lua măsura arestării preventive din oficiu.

Cu referire la întâlnirea dintre cei doi inculpați care a avut loc în data de 4/5 septembrie 2011 în incinta secției de P., s-a arătat că fiecare inculpat a fost chemat de polițiști individual, s-au deplasat separat la poliție pentru a identifica cadavrul fratelui lor vitreg, nu au știut unul despre celălalt că este chemat, nu au discutat între ei iar după identificarea cadavrului inculpații au plecat acasă. În aceste condiții apărarea a susținut că nu se poate afirma că cei doi inculpați cu rea credință și-a încălcat obligațiile impuse de către instanță.

În ceea ce privește faptul că inculpatul C. A. s-ar fi întâlnit cu partea vătămată A. A. s-a arătat că acest inculpat nu este acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, ci de înșelăciune și nu-l cunoaște pe partea vătămată A. A. T., s-a învederat că acesta din urmă și-a retras plângerea prealabilă în cauza respectivă.

Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curea reține următoarele:

Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată în dosarul care a fost înregistrat sub nr. (...) al T. M. pentru o serie de infracțiuni, așa cum acestea au fost indicate în conținutul încheierii recurate. Inculpații au fost inițial trimiși în judecată în stare de arest preventiv.

Prin decizia penală nr.334/R din 10 martie 2011 Curtea de A. C. a admis recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C. și de alți inculpați împotriva încheierii penale din 4 martie 2011 a T. M. (prin care s-a menținut măsura arestării preventive), dispunând înlocuirea arestării preventive și față de acest inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu impunând tuturor inculpaților obligația de a nu intra în legătură unii cu alții, cu părțile vătămate, cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912. S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor impuse prin respectiva încheiere se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Începând cu data de 15 iulie 2011 Tribunalul Maramureș a fost sesizat în mai multe rânduri de către IPJ I. - S. de I. C. cu privire la posibila încălcare a unor măsuri stabilite de către instanță de către inculpatul C. A. A., inițial s-a arătat că acesta și-a încălcat obligația de a se întâlni cu partea vătămată A. A., cu care ar fi avut o altercație în data de 9 iulie 2011 în incinta ștrandului municipal din I. ( fila 81, 87 - vol. XIV ). Prin aceeași sesizare organele de poliție au arătat că același inculpat și-ar fi încălcat cu rea credință obligația de a nu intra în legătură cu coinculpatul G. S. I. și R. G. ( filele 87,88 - vol. XIV ).

Ulterior, la data de 19 iulie 2011 același Serviciu de I. C. a trimis o nouă sesizare care a completat-o pe prima, atât cu privire la partea vătămată A. A. cât și cu privire la întâlnirile care au avut loc între inculpații C. A., G. și R., aceștia trei de altfel fiind filați în mediu ambiental, planșele fotografice confirmând întâlnirile dintre ei din data de 8 iulie 2011.

La instanță a mai fost trimis un proces verbal de desecretizare, precum și o notă privind supravegherea operativă asupra numitului C. A., din care reiese că acesta s-a întâlnit cu inculpații G. și R. timp de mai multe ore în data de 9 mai 2011 ( fila 199 vol. XIV), deplasându-se împreună cu același autoturism și petrecând mai multe ore pe anumite terase din I.. Din cuprinsul notei privind supravegherea inculpatului C. A. a mai reieșit că în data de 8 iulie 2011 acesta s-a întâlnit din nou cu inculpații G. S. I. și M. G. ( fila 200-201, vol. XIV ). Această din urmă notă este însoțită și de planșe fotografice ( fila 204 - 207 vol. XIV).

La data de 16 septembrie 2011 Serviciu de I. C. al IPJ I. a transmis o nouă sesizare T. M. ( fila 39 - 42 vol. XVI ), prin care a arătat faptul că inculpatul și-a încălcat din nou o altă obligație, respectiv aceea de a nu se întâlni cu inculpata M. ( fostă C. ) C., care este soacra lui și că în repetate rânduri în cursul lunilor iunie - iulie 2011 acesta împreună cu inculpata s- au deplasat cu autoturismul proprietatea inculpatului prin I., întrucât permisul de conducere al acestuia a fost suspendat. Tot la aceeași dată, Tribunalul Maramureș a fost sesizat cu faptul că inculpatul C. A. a intrat în legătură cu inculpații B. C. și C. M. S. în incinta S. 5 de P., unde aucomentat împrejurările decesului numitului H. C. R., fratele lor vitreg, care a fost înjunghiat ( filele 44 - 45, 49 vol. XVI ).

Potrivit dispozițiilor art.145 alin. 3 C., raportat la dispozițiile art. 148 lit. a/1 C. în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor preventive de obligare de a nu părăsi țara sau localitatea dispuse de către instanță, această măsură va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Prin urmare, ceea ce se examinează la momentul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în aceste cazuri este condiția relei credințe, dispozițiile legale privind înlocuirea cu măsura arestării preventive nefiind supletive ci imperative. În momentul în care instanța de judecată, pe baza sesizării și rapoartelor întocmite de organele de poliție însărcinat cu verificarea periodică a respectării obligațiilor de către inculpat, constată că aceste obligații au fost încălcate cu rea credință, dispune exclusiv înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Față de dispozițiile art. 145 alin. 3 teza a II-a C., nu este necesar ca organul de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului să solicite în mod expres instanței de judecată înlocuirea măsurii, ci doar să informeze instanța cu privire la posibila încălcare a obligațiilor, acesta din urmă fiind suverană să analizeze și să dispună în consecință.

În cauza de față, situațiile inculpaților C. A. și C. C. trebuie examinate separat, întrucât situația celor doi inculpați în privința posibilelor încălcări cu rea credință a măsurilor impuse de către instanță nu este similară.

Cu privire la sesizările făcute în cursul lunii septembrie 2011 de către

IPJ I. - S. de I. C., în legătură cu întâlnirea dintre cei doi inculpați din noaptea de 4/5 septembrie 2011, din incinta secției de poliție, Curtea reține că această întâlnire nu a fost una întâmplătoare sau premeditată de inculpați, ci din contră, a fost una determinată de o situație de excepție. A., inculpații au fost contactați telefonic separat de către organele de P. pentru a se prezenta la secție, în vederea identificării cadavrului numitului H. R., fratele lor vitreg care fusese înjunghiat.

Așa cum reiese din rapoartele întocmite de către lucrătorii de poliție care au executat serviciul operativ în acea noapte ( filele 55-59, vol. XVI ) numitul H. R. a decedat în urma unei plăgi înjunghiate într-un taxi, care s-a deplasat cu el la Secția 5 de P. din municipiul I., după ce anterior decesul fusese constatat de către lucrătorii de la ambulanță. Dincolo de faptul că apare oarecum bizar faptul că victima a fost transportată inițial la sediul secției de poliție după ce s-a constatat decesul, în loc în să fie transportată la morgă, este cert că prezența celor doi inculpați acolo a fost determinată de solicitarea organelor de poliție, aceștia neavând de unde să știe concomitent unde urma să fie transportat cadavrul fratelui lor sau că acesta fusese victima unui omor.

Este de remarcat împrejurarea că așa cum reiese din sesizarea IPJ I., la fața locului a mai fost prezent și inculpatul C. M. S.

Scopul instituirii interdicțiilor impuse unor inculpați în perioada când se află sub imperiul unei măsuri preventive de acest gen, respectiv acele măsuri prin care li se impune să nu ia legătura între ei, cu părțile vătămate sau cu martorii din cauză, este buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea riscurilor influențării reciproce a inculpaților cu privire la declarațiile care urmează să le dea în cauză sau al influențării celorlalte persoane participante la proces, cu consecința denaturării adevărului.

Situația sus expusă, respectiv întâlnirea celor trei inculpați în condițiile sus descrise la sediul secției 5 de poliție din municipiului I. nu seidentifică, în opinia Curții, cu încălcarea cu rea credință a interdicției impuse de către instanță ca inculpații să se întâlnească sau să ia legătura între ei. De altfel, din rapoartele lucrătorilor de poliție aflați și ei acolo nu a reieșit că vreun singur moment inculpații ar fi vorbit între ei despre cauza aflată pe rolul T. M., ci exclusiv, după identificarea cadavrului fratelui lor vitreg, s-a vorbit inclusiv cu lucrătorii de poliție despre identitatea presupusului agresor, inculpații fiind în mod vădit sub imperiul unei puternice tulburări determinate de moartea numitului H. R. Curtea consideră deci că în astfel de circumstanțe extreme a impune unor inculpați care se află în situația celor doi recurenți să procedeze strict la identificarea cadavrului fratelui lor iar apoi să plece imediat acasă, fiecare separat, ar contraveni firescului și în plus, ar îndepărta instituția prevăzută de art. 145

C. de intenția legiuitorului, care a instituit obligativitatea înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive doar în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse de instanță.

În ceea ce privește însă situația inculpatului C. A., Curtea remarcă, la fel ca și prima instanță, că sesizările IPJ I., care îl priveau pe acesta au început din cursul lunii iulie 2011 și au vizat întâlniri repetate și deloc întâmplătoare, cu o anumită durată în timp, cu coinculpații C. M. S., G. S.

I., R. G., M. G. și M. C., precum și intrarea în legătură cu partea vătămată A.

Cu privire la acesta din urmă, Curtea va reține faptul că împrejurările potrivit cărora și-a retras ulterior plângerea prealabilă formulată pentru infracțiunea de lovire printr-o declarație notarială autentică aflată la dosarului cauzei, sau că acesta este parte vătămată la o altă infracțiune decât cele pentru care inculpatul C. A. a fost trimis în judecată, sunt nerelevante sub aspectul încălcării cu rea credință a obligațiilor de către inculpat. Prin încheierea prin care inculpatul C. A. a fost pus în libertate în cursul lunii martie 2011 i s-a impus acestuia să nu ia legătura cu niciunul din inculpații și niciuna din părțile vătămate din prezenta cauză, fără a se face niciun fel de distincție. C. vreme inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, le-a fost comunicat rechizitoriul în penitenciar la momentul trimiterii în judecată, iar cauza se află pe rolul T. M. din cursul lunii iulie 2010, inculpatul nu poate susține că nu cunoștea identitatea părților vătămate, indiferent de numărul lor. Mai mult, din declarația numitului C. M. ( fila 242-243 vol. XIV ) reiese în mod cert că inculpatul a fost prezent la momentul altercației care a avut loc în incinta ștrandului din I. asupra părții vătămate. În contra susținerilor apărării, până în prezent acest martor nu și-a retractat declarația chiar dacă partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă.

La fel, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul s-a întâlnit în repetate rânduri și cu alți inculpați din prezenta cauză, faptul că numita M. C. îi este soacră neavând nici un fel de relevanță câtă vreme cel puțin cu privire la această inculpată inculpatul C. A. avea posibilitatea de a solicita instanței de judecată modificarea condițiilor de obligare de a nu părăsi localitatea, în sensul de a putea lua legătura cu aceasta în mod legal, lucru care nu s-a întâmplat.

Referitor la inculpatul C. C., Curtea va reține la fel ca și pentru inculpatul C. A., că acesta nu și-a încălcat cu rea credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați în noaptea de 4/5 septembrie 2011 când s- au întâlnit la sediul S. 5 P. din I., această întâlnire fiind determinată de o împrejurare de excepție, încărcătura emoțională în astfel de momente fiindfirească și resimțită de orice persoană căreia îi este omorâtă o rudă apropiată.

De altfel, Curtea remarcă și faptul că din sesizările și rapoartele întocmite de IPJ I. cel puțin doi alți inculpați, respectiv C. M. S. și R. G. s-au întâlnit în mai multe rânduri cu coinculpatul C. A., în cursul acestei veri fără ca față de aceștia să se dispună măsura înlocuirii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive sau să se examineze dacă aceste întâlniri, surprinse de altfel în unele planșe fotografice de la dosarul cauzei, sunt echivalente cu o încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse acestora în cursul lunii martie 2011 de către instanțele de judecată.

Față de aceste aspecte, Curtea în baza art. 385/15 pct. 2 lit.d C. va admite recursul declarat de inculpatul C. împotriva încheierii penale f.n. din data de (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va casa în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

Rejudecând, va respinge sesizarea IPJ I. - S. de I. C. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul C. (fost B.) C.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză. în baza art. 385/15 pct. 1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva aceleiași încheieri.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (2x50 lei) cu titlu de onorarii parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, care se avansează din FMJ.

În baza art. 192 alin. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului C. A. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în sumă de 250 lei, sumă în care se include și onorariu avocațial parțial.

În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului C. (fost B.) C. rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C., fiul lui C. și G., născut la 23 aprilie 1969, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.n. din data de (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

Rejudecând, respinge sesizarea IPJ I.- S. de I. C. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul C. (fost B.) C.

Dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A., fiul lui C.

și G., născut la 17 noiembrie 1978, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva aceleiași încheieri.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (2x50 lei) cu titlu de onorarii parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, care se avansează din FMJ.

Obligă pe inculpatul C. A. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în sumă de 250 lei, sumă în care se include și onorariu avocațial parțial.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului C. (fost

B.) C. rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. A. D. L. I. M.

Red.A.D.L.

Dact.H.C./4 ex./(...) G.

Jud. fond: C. Liheț M. V. G.

← Decizia penală nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1557/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1557/2011, Curtea de Apel Cluj