Decizia penală nr. 1619/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1619/R/2011
Ședința publică din data de 17 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G.IER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatii M. M. si M. P., împotriva sentinței penale nr. 847 din 16 iunie2011 a J. B., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea nerespectarea hotărârilor judecătorești, 271 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. M. asistată de apărător desemnat din oficiu, av. M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. P., av. M. M. M., ambii avocați din cadrul Baroului C. și partea civilă M. I. asistat de avocat C. S. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. C. Grigore din cadrul Baroului B.-Năsăud, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul M. P.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că greșit s-au emis adrese către BCAJ C., întrucât asistența juridică a inculpaților nu este obligatorie.
Inculpata M. M. arată că nu are cunoștințe juridice suficiente pentru a-și face apărarea și că nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător nici ea și niciu fiul său și solicită să fie asistați de apărătorul din oficiu atât ea cât și fiul său.
Instanța având în vedere aspectele învederate de inculpată, dispune ca inculpații să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorul părții vătămate depune la dosar un set de acte (filele 20 - 25).
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei M. M., av. M. A. susține motivele de recurs depuse la dosar și în esență solicită admiterea recursului formulat de inculpată, casarea sentinței penale nr. 847 din 16 iunie 2011 a J. B. și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 Cod pr.pen. achitarea inculpatei de sub învinuirea de nerespectare a hotărârii judecătorești, întrucât apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii. Așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, inculpații consideră că suprafețele de teren ocupate abuziv, nu sunt proprietatea părții vătămate. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță raportat la gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatei, întinderea prejudiciului. Cu onorar din FMJ. Apărătorul inculpatului M. P., av. M. M. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 847 din data de 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit. b1 Cod pr.pen. și art. 181 Cod penal achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Arată că între inculpați și partea vătămată a existat un proces civil care a durat ani de zile, însă inculpații nu au participat la punerea în posesie a părții vătămate. Solicită să se aibă în vedere că contravaloarea fânului cosit de pe suprafața de teren pe care partea vătămată a fost pusă în posesie, nu este mare, inculpații sunt în vârstă, nu posedă antecedente penale. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită diminuarea cuantumului daunelor morale și acordarea daunelor materiale raportat la contravaloarea fânului. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor personale ale inculpatului. Cu onorar FMJ. Apărătorul părții civile M. I., avocat C. S. solicită respingerea recursului formulat de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 847 din data de 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița. Arată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, având în vedere că din probele administrate rezultă că inculpații au împiedicat pe partea vătămată să folosească terenul cu care a fost pus în posesie. Inculpații au fost citați și s-au prezentat la instanța civilă inclusiv în fața C. de A. C., în cauza civilă prin care s-a dispus atribuirea terenului din litigiu. Inculpații au avut și au cunoștință despre punerea în posesie a părții vătămate. A. au fost citați în acest sens și li s-au comunicat procesul-verbal de punere în posesie. Din declarațiile martorilor D. T. senior și D. T. junior rezultă că inculpații aveau cunoștință că partea vătămată a fost pusă în posesie și că în momentul punerii în posesie inculpații erau acasă, însă au refuzat să se prezinte. Apreciază că solicitarea de achitare a inculpaților este neîntemeiată având în vedere că inculpații cu rea-credință au ocupat terenul părții vătămate și susțin în continuare că terenul le aparține și că nu-l vor ceda părții vătămate, și în anul 2010 și în acest an inculpații au ocupat terenul părții vătămate, perioadă pentru care încă nu au fost cercetați, inculpații au mai fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea recursului. Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații M. M. și M. P., cu consecința menținerii ca legale și temeinică a sentinței penale nr. 847 din data de 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că prima instanță corect a stabilit că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești raportat la modalitatea de comitere a faptei, atitudinea inculpaților care nu se pot prevala de necunoașterea hotărârii civile prin care s-a dispus atribuirea terenului părții vătămate. Consideră că dozarea sancțiunii este corectă și că daunele morale sunt întemeiate, motiv pentru care solicită a fi menținute ca atare. Inculpata M. M., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția. Totodată, precizează că nici ea și nici fiul său nu au fost acasă când s-a realizat punereaîn posesie a părții vătămate, precum și faptul că au respectat hotărârea judecătorească, deoarece nu s-au opus folosinței terenului de către partea vătămată. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că terenul din litigiu a fost întreținut de ea și fiul său, precum și faptul că s-a adunat o cantitate de 300 kg fân și nu 3.000 kg cum se susține. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 847 din data de 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în baza art. 271 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei M. M., fiica lui P. și M., născută la data de (...) în localitatea S., județul B.-Năsăud, CNP 2., cetățean român, studii 7 clase, pensionară, domiciliată în sat S., nr. 44, jud. B.-Năsăud, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni potrivit art. 82 Cod penal. S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 271 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. P., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în comuna Ș., județul B.-Năsăud, CNP 1., cetățean român, studii 12 clase, muncitor, domiciliat în sat S., nr. 44, jud. B.-Năsăud, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni potrivit art. 82 Cod penal. S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I., domiciliat în B., str. M., nr. 6, jud. B.-Năsăud, împotriva inculpaților M. M. și M. P. și au fost obligați inculpații să plătească în solidar acesteia suma de 8.000 lei, despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar 4.000 lei daune morale. În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de către inculpați. În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească părții civile suma de câte 350 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, iar în baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr.2833/P/2009, înregistrat sub dosar nr.(...) al J. B., au fost trimiși în judecată inculpata M. M. pentrucomiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev.de art.271 alin.2 Cod penal și inculpatul M. P., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev.de art.271 alin.2 Cod penal. În fapt, s-a reținut, în esență că inculpații, deși aveau cunoștință de sentința civilă nr.646/(...) a J. B., precum și de procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de (...) în dosarul nr. 129/2009, au împiedicat- o pe partea vătămată M. I., în cursul anului 2009 să folosească terenul situat în locul numit F., de pe raza loc. S., din tarlaua 28/1 parcela 44/4 în suprafață de 5000 mp, atribuit părții vătămate prin acea sentință, fiind folosit de aceștia. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei despăgubiri civile (f.67), din care 6000 lei reprezintă despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea folosinței terenului de către inculpați și 6.000 lei daune morale (f.111). Inculpata, audiată în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, însă a precizat că cunoaște conținutul SC nr. 646/2007 a J. B., că executorul judecătoresc nu a chemat-o nici pe ea, nici pe M. P. când s-a procedat la măsurarea terenurilor din respectiva sentință și la baterea țărușilor, astfel că nu a participat la punerea efectivă în posesie a terenurilor. Inculpata a mai susținut că nu i s-a comunicat procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc, nici nu a iscălit pe el ori de primirea lui, menționând că punerea în posesie nu s-a făcut în mod corect și că în anul 2009, suprafața de 5.000 mp, teren fânaț, din locul numit „. și terenul în suprafață de 2.800 mp.-fânaț din parcela „Capul satului";, au fost folosite de D. T., apoi, a revenit declarând că suprafața de 2.800 mp din „. a lucrat-o ea și fiul său, în anul 2009 și nu 5.000 mp, obținând circa 300 kg fân. Își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale care sunt adevărate, ea însăși semnând respectivele declarații și nu este de acord cu despăgubirea părții civile pentru că a folosit terenurile lor(f.105-106) În cursul urmăririi penale, inculpata a arătat că, în cursul anului 2009, terenul în suprafață de 5.000 mp. fânaț, situat în parcela „., a fost lucrat de ea și refuză să-l elibereze, deși este „precizat în SC nr. 646/2007 a J. B.";. La data de (...) s-a procedat la punerea în posesie a terenurilor din respectiva sentință, însă nu a fost invitată la punerea în posesie, aspect pe care l-a aflat ulterior, de la persoane din sat, astfel că refuză să plătească lui M. I., despăgubirile civile solicitate (f.21-22). Inculpatul M. P., s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din 3 februarie 2011 (f.74), i s-a adus la cunoștință fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, i s-au pus în vedere disp.art.320 ind.1 Cod proc.penală privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate cu aplicarea cărora nu a fost de acord, a solicitat termen pentru angajare de avocat, apoi la următoarele termene de judecată nu s-a prezentat, astfel că nu a putut fi audiat. În cursul urmăririi penale, acesta a arătat că nu este vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat, deoarece ei sunt proprietarii terenului situat în locul numit „., fiind lăsat ca moștenire lui și fratelui său de bunicul, printr-un testament, în care însă nu a specificat în mod expres și locurile pe care le lasă. În anul 2009 el împreună cu mama sa, au lucrat respectivul teren (f.14) De asemenea, a susținut faptul că cunoaște conținutul SC nr. 646/2007 a J. B. privind atribuirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 5.000 mp.teren-fânaț, situat în „. și 2.800 mp.fânaț, situat în parcela „Cap sat";, că la data de (...), executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a acestorterenuri, dar că nici el, nici mama lui, nu au fost invitați la această „.. În cursul anului 2009, terenul în suprafață de 5.000 mp. Din „., a fost lucrat de el și refuză să-l elibereze pe motiv că îi aparține. Nu este de acord cu plata despăgubirilor civile în favoarea părții vătămate, iar apoi, revine și precizează că terenul din „. are o suprafață de numai 2.800 mp și nu 5.000 mp, cum susține M. I. zis „Nuchi";. (f.11-12, 15). Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 2833/P/2009 al J. B., depozițiile martorilor audiați în instanță: D. T. sen (f.123), M. D. (f.124), declarațiile inculpatei M. M. date în fața instanței (f.105- 106), instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-Năsăud, prin titlul de proprietate nr.90297 din data de (...), a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4 ha și 1000 mp, situat pe raza localității S., în favoarea numitului M. loan, persoană care a decedat în (...). Inculpații au solicitat anularea titlului de proprietate, iar acțiunea lor a fost respinsă prin sentința civilă nr.5225/2004 a J. B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.711/R/2006 a C. de A. C. (f.72-76 din dosar nr.(...) al Judecătorie B.-acvirat cauzei). Succesori în drepturile defunctului M. I. au fost: în calitate de fii - partea vătămată M. I., M. G. (care a predecedat defunctului M. I., și a avut ca și succesori în drepturi, pe inculpații M. P. (fiu) și M. M. (soție), precum și pe M. I. (fiu), B. A. (fiică), H. V. (fiică). De asemenea, potențiali succesori în drepturile defunctului M. I. au fost și M. V. și D. L. - în calitate de fiice. Prin sent. civ. nr.646 din (...) a J. B. a fost admisă acțiunea formulată de partea vătămată, în calitate de reclamant, împotriva pârâților M. M. și M. P., M. I., B. A., H. V., D. L. și M. V. și în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M. I. se compune din terenurile înscrise în Titlu de proprietate nr. 90.297/ (...) și s-a dispus atribuirea terenurilor de la nr. crt. 1-4 din titlul de proprietate, părții vătămate, respectiv cele situate în tarlaua 28, parcela 44/1 în suprafață reală de 7750 mp (Pe Vale); tarlaua 30/5 parcela 44/2 în suprafață reală de 2800 mp ( Cap Sat); tarlaua 30/1 parcela 44/3 în suprafață reală de 1633 mp ( Dealul U.); tarlaua 28/1 parcela 44/4 în suprafață reală de 5000 mp (F.) , restul urmând să rămână în indiviziunelui M. P. și M. I., în calitate de succesori în drepturi a predecedatului M. G.. Prin aceeași sentință, instanța a stabilit că inculpata M. M. nu are vocație succesorală la moștenirea, rămasă după defunctul M. I., socrul acesteia, prin reprezentarea soțului predecedat. Sentința comercială nr. 646/(...) a J. B., irevocabilă, a fost investită cu formulă executorie, iar la data de (...) executorul judecătoresc Andronesi V.n-D. a procedat la punerea în posesie a părții vătămate cu parcelele de teren de la nr. crt. 1-4 din titlul de proprietate nr. 90.297/(...), situate în tarlaua 28, parcela 44/1 în suprafață reală de 7750 mp (Pe Vale); tarlaua 30/5 parcela 44/2 în suprafață reală de 2800 mp (Cap Sat); tarlaua 30/1 parcela 44/3 în suprafață reală de 1633 mp (Dealul U.); tarlaua 28/1 parcela 44/4 în suprafață reală de 5000 mp (F.), astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 23 aprilie 2009 de executorul judecătoresc Andreonesi V.n D., în dosarul execuțional nr.129/2009 (f.27). Este adevărat că inculpații, nu au participat la punerea efectivă în posesie, respectiv la efectuarea actelor de executare silită, însă procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc a fost comunicat acestora prin scrisoare recomandată, la data de 04 mai 2009 și, de altfel însăși inculpații au recunoscut că au aflat ulterior de la săteni despre prezența la fața locului aexecutorului judecătoresc, precizându-i chiar numele, a expertului V., astfel cum a declarat inculpata în instanță. De asemenea, însuși martorul inculpatei M. D., confirmă că a asistat și el la măsurarea grădinii, ocazie cu care s-au bătut țăruși (în procesul-verbal întocmit de executor menționându-se în mod expres faptul că „delimitarea terenului s-a făcut prin țărușare, conform raportului de expertiză întocmit de expertul V. N.) și că, în ziua imediat următoare a adus la cunoștința inculpatei că la fața locului au fost „uncheșul cu un domn, au făcut măsurători și au bătut țăruși";.A mai menționat martorul că o bucată de vreme au existat țărușii pe teren, însă după aceea au dispărut și că terenul a fost lucrat în continuare de cei doi inculpați (f.124). Pe de altă parte, chiar inculpații au recunoscut că, în anul 2009 au lucrat ei terenul situat în locul denumit „., considerând că ei sunt adevărații proprietari, în cursul urmăririi penale susținând chiar că refuză să-l elibereze(f.11-12, 21-22). De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză, confirmă împrejurarea că cei doi inculpați au folosit terenul-obiect al litigiului, deși știau că i-a fost atribuit părții vătămate care a încheiat chiar un contract de arendare cu martorul D. T. jr., acesta din urmă fiind împiedicat să-l utilizeze de către inculpați (f.23-26, 123). Cu toate că aveau cunoștință despre dispozițiile SC nr. 646/(...) a J. B., precum și de conținutul procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de (...) în dosarul nr. 129/2009, în care s-a menționat în mod expres că „nerespectarea dispozițiilor titlului executoriu constituie infracțiune șise pedepsește conform legii";, au împiedicat-o pe partea vătămată în cursul anului 2009 să folosească terenul situat în locul numit F., de pe raza loc. S., din tarlaua 28/1 parcela 44/4 în suprafață de 5000 mp, fiind folosit de aceștia. Împrejurarea că se consideră nedreptățiți nu le conferă inculpaților vreun drept asupra terenurilor, chiar dacă le-ar fi folosit până în momentul atribuirii acestora părții vătămate, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Nimeni nu are dreptul de a nesocoti o hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești, aceasta având putere de lege, deci trebuie respectată ca atare, nici o persoane neavând dreptul de ași face singură dreptate, ignorând dispozițiile legale, căci nimeni nu este mai presus de lege. De altfel, ambii inculpați au mai fost condamnați la pedeapsa amenzii penale pentru comiterea infracțiunii prev.de art.271 alin.2 Cod penal, prin SP nr.1443/2009 a J. B., definitivă la 6 septembrie 2010, prin DP nr.652/R/2010 a C. de A. C. (f.101-104) Fapta inculpatei M. M., de a o împiedica pe partea vătămată să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu care aceasta din urmă a fost pusă în posesie, astfel cum a fost reținută, prin prisma probatoriului administrat în cauză, comisă cu vinovăție, în forma intenției directe-sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev.de art.271 alin.2 Cod penal, pentru care instanța de fond a condamnat-o la pedeapsa de 3 luni închisoare. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatei, limitele speciale prev.de lege pentru fapta comisă, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că a mai suferit o condamnare pentru o faptă similară. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins, totuși și fără privare de libertate, constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni potrivit art. 82 Cod penal. S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. Fapta inculpatului M. P., de a o împiedica pe partea vătămată să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu care aceasta din urmă a fost pusă în posesie, astfel cum a fost reținută, prin prisma probatoriului administrat în cauză, comisă cu vinovăție, în forma intenției directe-sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev.de art.271 alin.2 Cod penal, pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev.de lege pentru fapta comisă, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că a mai suferit o condamnare pentru o faptă similară. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins, totuși și fără privare de libertate, constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni potrivit art. 82 Cod penal. S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 Cod civil, întrucât prejudiciul cauzat părții civile nu a fost recuperat, în baza art.14 și 346 Cod proc.penală, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I., împotriva inculpaților M. M. și M. P. și i-a obligat pe aceștia să plătească în solidar părții civile suma de 8.000 lei, despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar 4.000 lei daune morale. Pentru a statua astfel, în privința despăgubirilor materiale, instanța a avut în vedere depozițiile martorului D. T. sen. potrivit căruia în anul 2009 pe terenul în cauză s-a cultivat lucernă, „s-a cosit de 2 ori, poate chiar de 3 ori, obținându-se 35-40 măji fân";, (F.123), ( 1 majă=100 Kg, ), precum și ale martorului D. T. jr. conform cărora de pe teren a rezultat o producție de fân de 2.000 Kg, aceasta fără otavă (F.25-26). Așadar, în condițiile în care 100 kg.fân s-au vândut cu 100 lei, iar producția a fost de 4.000 Kg la două cosiri, contravaloarea acestora este de 4.000 lei. Cu privire la daunele morale acordate, instanța a avut în vedere intensitatea suferințelor de ordin psihic ale părții vătămate care, după o lungă perioadă de procese în instanță, și-a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, a fost pus în posesie, însă se află în imposibilitatea de a-și exercita deplinătatea atributelor dreptului obținut, împrejurare de natură a-i provoca nu numai durere, dar și sentimente de jenă, de umilință și rușine față de semenii săi, inculpații ignorând cu vehemență dispozițiile instanței de judecată, deși au mai fost condamnați. În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 348 Cod procedură penală instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de către inculpați. În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească părții civile suma de câte 350 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, iar în baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen legal inculpații M. M. și M. P., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 17 octombrie 2011, prin apărător din oficiu, inculpata M. M. a solicitat admiterea recursului și achitarea sa conform art.10 lit.b1 Cod procedură penală, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate, prin reducerea cuantumului acesteia chiar sub minimul prevăzut de lege. S-a arătat că pericolul social este redus, având în vedere și prejudiciul cauzat. Inculpații consideră că suprafețele de teren ocupate abuziv, nu sunt proprietatea părții vătămate. În subsidiar s solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță raportat la gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatei, întinderea prejudiciului. Inculpatului M. P. prin apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b1 Cod pr.pen. și art.181 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a arătat că între inculpați și partea vătămată a existat un proces civil care a durat ani de zile, însă inculpații nu au participat la punerea în posesie a părții vătămate. Nu este mare contravaloarea fânului cosit de pe suprafața de teren cu care partea vătămată a fost pusă în posesie, inculpații sunt în vârstă, nu posedă antecedente penale. În latura civilă a cauzei s-a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale și acordarea daunelor materiale raportat la contravaloarea fânului. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor personale ale inculpatului. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că în anul 2009 inculpații M. M. și M. P. au împiedicat-o pe partea vătămată M. I. să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu care aceasta din urmă a fost pusă în posesie, fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești fiind comisă cu vinovăție, în forma intenției directe sub aspectul laturii subiective. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpaților recurenți M. M. și M. P. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepselor aplicate fiecăruia, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților recurenți instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că au mai suferit o condamnare pentru o faptă similară. În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpați prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de împiedicarea părții vătămate M. I. de a folosi terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu care acesta a fost pus în posesie, inculpații dând dovadă de curaj și perseverență infracțională, după ce au mai fost condamnați anterior pentru o faptă de același gen. Pericolul social al prezentei fapte nu este redus, fapta nefiind lipsită în mod vădit de importanță. Dimpotrivă perseverența inculpaților de a ocupa terenul părții civile, după ce au purtat mai multe procese cu acesta, partea civilă având câștig de cauză, atitudinea acestora de a susține în continuare că terenul le aparține, conturează lezarea majoră a valorilor sociale protejate de legea penală, faptul că procesul în sine nu a constituit pentru inculpați un avertisment suficient pentru a-și reconsidera conduita în sensul respectării dreptului de proprietate al părții civile. Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, inculpaților aplicându- li-se o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, neputându-se reține circumstanțe atenuante în favoarea acestora, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise și atitudinea nesinceră a inculpaților, lipsa de antecedente penale primind relevanță prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. Nu poate fi primită solicitarea inculpatului M. P. de diminuare a cuantumului daunelor morale, acestea fiind judicios cuantificate de instanța de fond, ținând seama de intensitatea suferințelor morale cauzate părții civile, de sentimentele de durere, jenă, umilință, tracasare la care a fost supusă partea civilă, care după îndelungate procese avute cu inculpații, după ce a fost pusă în posesie, se află tot în imposibilitatea de a-și folosi terenul. Daunele materiale au fost corect cuantificate în raport de probele administrate, inculpații neprobând un cuantum mai redus al acestora, deși au avut posibilitatea de a propune și ei martori cu privire la acest aspect. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de către inculpații M. M. si M. P., ambii domiciliați în S., nr. 44, com. Mărișelu, jud. B. Năsăud, împotriva sentinței penale nr. 847 din 16 iunie 2011 a J. B. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 600 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.193 Cod procedură penală obligă pe inculpații recurenți să plătească părții civile M. I. suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații M. M. si M. P., ambii domiciliați în S., nr. 44, com. Mărișelu, jud. B. Năsăud, împotriva sentinței penale nr. 847 din 16 iunie 2011 a J. B. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpații recurenți să plătească părții civile M. I. suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER, L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. Red.L.M./3 ex./(...) Dact.H.C. Jud.fond: N. D.M.;
| ← Decizia penală nr. 971/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1831/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
