Decizia penală nr. 1988/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

D. PENALĂ NR. 1988/R/2011

Ședința publică din data de 7 decembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE :M. R., judecător

JUDECĂTORI : C. I.

A. D. L. GREFIER

: M. V.-G.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă

Judecătoria Năsăud împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 21 aprilie

2011, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...), privind pe inculpatul C. G. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzut de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul C. G. I. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a verificat identitatea inculpatului.

Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Instanța a adus la cunoștința inculpatului că prin recursul parchetului se poate modifica hotărârea pronunțată de prima instanță și să se dispună o hotărâre de condamnare.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P.ui susține recursul formulat de P. de pe lângă

Judecătoria Năsăud împotriva sentinței penale nr. 77/2011, a J. N. care vizează greșita soluție de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii refuzului de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, însă cu precizarea că nu își însușește temeiul de casare prevăzut de art. 385^{15 pct. 2 lit. c Cod pr.pen. invocat de P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare J. N., înțelegând să solicite casarea hotărârii recurate în temeiul prevăzut de art. 385^{15 pct. 2 lit. d Cod pr.pen., respectiv să se rețină spre rejudecare cauza și să se procedeze lacondamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.}}

Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul, depistat fiind la volanul autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, deși i s-a solicitat în mod expres a se supune obligațieie de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat acest lucru.

În opinia sa, este împlinită latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

Inițial inculpatul a refuzat să se supună și textului de respirație. A. după ce a sosit la spital pentru recoltarea probelor biologice, a fost de acord să parcurgă acest text, însă efectuarea singurului text de respirație nu afectează inexistența infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.

195/2002 care este reglementată prin refuzul conducătorului auto de a se supune obligației de recoltare a probelor biologice.

Motivarea instanței de judecată a fondului cu privire la soluția de achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.pen. vizează explicațiile și apărările pe care le-a formulat inculpatul cu privire la motivul pentru care a refuzat recoltarea probelor biologice și a avut în vedere adeverința medicală, aflată la fila 44, care atestă o oarecare reacție și tulburări de adaptare, care în opinia instanței justifică refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice. Prima instanță a mai reținut și hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională în analiza reglemntărilor anterioare a art. 87 alin. 5 din OUG

195/2002, privind constituționalitatea acestor texte.

În fața instanței de fond s-a dovedit prin probe testimoniale că inculpatul are o anume reacție în momentul în care se procedează la recoltarea de probe biologice, respectiv de probe de sânge, apreciază că poate fi avută în fapt când a fost necesară recoltarea de astfel de probe pentru a fi încheiată valabil căsătoria, inculpatul s-a supus acelor recoltări de probe și nu a prezentat motivarea pe care a prezentat-o în fața instanței de judecată.

Acte medicale care să ateste un anumit efect asupra inculpatului prin procedura recoltării probelor biologice, la dosarul cauzei nu există cu excepția adeverinței depuse la dosar din care se deslușește doar diagnosticul stabilit de un medic nespecialist în această materie și nu poate fi relevantă.

Solicită instanței, să rețină că cu intenție și întrunindu-se toate elemenetele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG

195/2002, inculpatul C. G. I. s-a sustras obligației de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că valoarea alcoolemiei respirației este foarte ridicată, fiind de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat, ceea ce potrivit legii și a literaturii de specialitate în această materie, atestă valoarea alcoolemiei suficient de ridicată la momentul depistării în trafic a inculpatului. A., consideră că inculpatul a refuzat a se supune recoltării probelor biologice pentru a se sustrage de la răspunderea penală ca urmare a conducerii unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice peste limita legalăm admisă.

Pentru aceste motive, solicită condamnarea inculpatului C. G. I. și pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 și având în vedere că instanța fondului a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit..a și c Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, apreciază că acestea urmează să-i profite inculpatului și pentru această din urmă infracțiune.

După individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 solicită să se efectueze operațiunile de contopire conform art. 33 și 34 Cod penal și pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționată conform art. 81 Cod penal.

Apărătorul inculpatului C. G. I., avocat B. M. solicită respingerea ca nefondat a recursului atât în ceea ce privește motivele de recurs formulate în scris, cu privire la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de recurs cât și în ceea ce privește motivele de recurs susținute oral de procurorul de ședință cu privire la reținerea cauzei spre rejudecare.

În motivele de apel scrise s-a arătat că isntanța nu a verificat existența fobiei inculpatului și că ar fi trebuit să procedeze conform art. 117 Cod pr.pen., respectiv să procedeze la efectuarea unei expertize psihiatrice.

Este adevărat că fobia pe care instanța fondului a reținut-o a fost probată în afară de actul medical la care se face referire în recursul oral și prin probe testimoniale, respectiv au fost audiați martori care au susținut că datorită acestei fobii inculpatul a ajuns într-o stare specială de respingere a oricăror operațiuni de folosire a siringilor și vederea sângelui.

Potrivit art.17 din Ordinul M.ui Sănătății nr. 375/2006 prevede că în situații medicale speciale, care nu vizează refuzul de probe biologice, alcoolemia se poate stabili, așa cum a susținut și instanța fondului, și prin recoltarea de urină.

În concluzie, consideră că recursul parchetului se impune a fi respins, având în vedere că instanța fondului a procedat corect atunci când a stabilit că nu se poate reține în sarcina inculpatului refuzul de probe biologice, lipsind latura subiectivă a infracțiunii. Cu onorar FMJ.

Inculpatul C. G. I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.77 dinm 21 aprilie 2011 pronunțată de

Judecătoria Năsăud în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul C. G.-I. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat"; prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal raportat la art. 76 lit. „d"; Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. „a"; raportat la art. 10 lit. „d";

Cod procedură penală a fost achitat inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiunii „de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei"; prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG

195/2002 republicată.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. „a"; teza a II-a și lit.

„b"; Cod penal privind pedepsele accesorii corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durată suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul este proprietarul unui autovehicul marca „ VW Transporter"; cu număr de identificare W..

În luna decembrie 2009, inculpatul C. G. I. a solicitat S.ui P. C. R. P. de C. și Î. a V. B. N. înmatricularea provizorie a autoturismului fiindu-i atribuite plăcuțele cu numărul de înmatriculare provizoriu BN-0., valabil din data de (...) până la data de (...).

În seara zilei de (...), în jurul orelor 18,00-19,00, deși știa că autovehiculul nu este înmatriculat, inculpatul s-a urcat la volanul acestuia

, de la domiciliul său din localitatea D., cu intenția de a se deplasa la domiciliul vecinului său N. T., unde avea de rezolvat unele probleme personale.

Împreună cu vecinul său, inculpatul a consumat circa o jumătate de litru de țuică, după care s-a urcat la volanul autovehiculului marca „ VW

Transporter";, cu intenția de a reîntoarce la domiciliul său.

În jurul orelor 21, 10, în timp ce conducea pe drumul comunal V. M. de pe raza localității D. autovehiculului marca „VW Transporter";, care avea aplicate plăcuțele cu numărul de înmatriculare provizoriu BN- 0., inculpatul a fost oprit regulamentar pentru control de către un echipaj al poliției, ocazie cu care în urma verificării documentelor s-a stabilit că autovehiculul nu este înmatriculat.

Din adresa nr. III/D/1026/1357/(...) eliberată de I. P. J. B. N. - S.

P. C. R. P. de C. și Î. a V. rezultă că autoutilitara marca „VW Transporter";, cu număr de identificare W., nu figurează înmatriculată permanent în evidențele informatice până la data de (...).

Deoarece emana miros de băuturi alcoolice, organele de poliție i-au solicitat în mod repetat inculpatului C. G. I. să se supună testării alcoolemiei cu fiola alcooltest.

Inculpatul a fost condus la S. O. N. unde a fost testat cu aparatul alcooltest la poziția 916 care a indicat o valoare de 0, 97 mg/l alcool pur în aerul expirat, dar in privința recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei a manifestat o atitudine retractilă pe considerentul că îi este teamă de înțepături si prin prisma unor antecedente medicale.

Raportat la starea de facto reținută instanța a apreciat că, fapta inculpatului „de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat"; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În temeiul acestui text legal, coroborat cu art. 345 Cod procedură penală și prin efectul circumstanțelor atenuante reținute în speță și prevăzute de art. 74, lit. „a și c"; Cod penal (conduita corespunzătoare a inculpatului anterior comiterii faptelor, constând din lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră din cursul procesului) raportat la art. 76 lit. „d"; Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta comisă.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. „a"; teza a II-a și lit. „b"; Cod penal privind pedepsele accesorii corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei

În baza art. 81 și 82 Cod penal, apreciind că în speță scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de penitenciar, regăsindu-se și celelalte condiții de operare ale instituției suspendării condiționate (pedeapsa aplicată este închisoare de 8 luni, infractorul n-a maifost condamnat anterior, există indicii temeinice de îndreptare și în această modalitate de executare) instanța a dispus în consecință, stabilind un

termen de încercare de 2 ani și 8 luni .

Instanța a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, ce vizează revocarea suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare de către inculpat.

De asemenea instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, alin. 5

Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

La individualizarea pedepsei în modalitatea arătată, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 72 Cod penal, ce evidențiază criteriile generale de individualizare ale pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia precum și persoana inculpatului care este un element tânăr (34 ani), a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret sincer în cursul procesului penal cu privire la această faptă.

S-a menționat că în speță s-au reținut și circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal, respectiv primul impact cu legea penală, atitudinea de regret și conduita în genere apreciată ca sinceră în cursul procesului penal și prezentarea în fața autorităților.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. „a"; raportat la art. 10 lit. „d"; Cod procedură penală instanța a achitat pe inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunii „de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei"; prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată.

S-a subliniat că in speță această infracțiune a constituit problema controversată prin raportare și la atitudinea manifestată de către inculpat, considerentele medicale invocate in legătură cu recoltarea efectivă de probe de sânge, și cu exceptarea atitudinii de refuz efectiv pentru recoltare de alte probe biologice.

Sunt elocvente pentru concluzia reținută de către instanță si implicit soluția dispusă de achitare, elementele redate personal de către inculpat in toate declarațiile sale (inclusiv declarația dată la scurt timp după control -f.10) si care se circumscriu unei atitudini psihice de prelevare probe biologice de sânge (angoasă, reacție de temere, panică si chiar însoțită de stări de leșin).

In mod corelativ această atitudine manifestată de către inculpat si concretizată in reacția de temere pentru această procedură și in general pentru utilizare de ace, înțepături și recoltare de sânge prin această tehnică medicală se corelează cu probele administrate la solicitarea inculpatului, si chiar cu probele testimoniale cu numiții C. S. (f.63) si F. S. (f.54).

A., aceste probe reflectă verificarea inculpatului și supunerea la testarea cu aparatul alcooltest, dar in mod corelativ se reține si motivația reiterată atât direct cât si prin intermediul declarațiilor date de către inculpat si care vizează sentimentul de temere inoculat in legătură cu recoltarea probelor biologice (temere pentru seringă, „îi este frică de ac de seringă";, circumstanțele determinate de asistarea la un accident de muncă in I. in cadrul căreia un coleg a suferit o cădere de pe schelă, reacția psihologică la vederea sângelui marcată printr-o stare de rău asimilabilă stării de leșin).

De asemenea si adeverința medicală anexată la dosarul cauzei de către inculpat - f.44 si emisă de către medicul Lușcan Nedda Corina confirmă diagnosticul de reacție la un factor de stres important și tulburări de adaptare pentru inculpat.

In drept pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002-republicată este necesar ca acel conducător auto suspectat că a consumat alcool, să refuze cu intenție recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii existenței sau inexistenței alcoolemiei.

In concret, latura obiectivă a infracțiunii de sustragere de recoltare probe biologice se realizează fie prin refuzul recoltării de sânge, fie prin refuzul prelevării unei alte probe biologice.

In acest sens s-a relevat că alcoolemia poate fi determinată atât pe baza probei de sânge cât si pe baza altor probe biologice, printre care evidențiem: urina, sputa ș.a.

În speță, in circumstanțele in care inculpatul si-a exprimat constant poziția de temere cu privire la recoltarea de probe de sânge, organele de poliție si implicit organele medicale aveau obligația să-i prezinte celelalte posibilități de recoltare probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, fără să interpreteze atitudinea inculpatului într-un mod arbitrar, exclusiv, restrictiv.

În considerarea acestui raționament menționăm că instanța s-a raportat si la opiniile exprimate in practica judiciară și prin corelare și cu D. nr.142/(...) a Curții Constituționale publicată in M.O.nr.3/7 ianuarie 2000, D. nr. 60/(...) a Curții Constituționale si respectiv D. penală nr.286/(...) pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și comentată in revista „Dreptul"; nr.2/(...).

A. statuările cu privire la refuzul recoltării probelor biologice rezidă in concluzia că numai in cazul in care o persoană refuză atât prelevarea de sânge cât si recoltarea altei probe biologice este întrunit conținutul infracțiunii de sustragere de la recoltarea de probe biologice.

Instanța a opinat că in speță si prin raportare la starea de fapt expusă si probele administrate, temeiul de achitare reținut si prevăzut de art. 10 lit. „d"; Cod pr. penală, subzistă atât absența elementului intențional care vizează latura subiectivă cât si una din formele de acțiune incorporate in latura obiectivă a infracțiunii și prevăzute alternativ de textul legal - art.87 alin.5 din OUG 195/2002-republicată ( ne referim la refuzul de a se supune recoltării de probele biologice cât si la refuzul de testare a aerului expirat prin metoda utilizării aparatului alcooltest).

În temeiul art. 189, art. 191, art. 349 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Năsăud a învederat faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologie, în condițiile în care nu există probe din care să rezulte că motivele invocate de inculpat în apărarea sa sunt credibile, că acesta suferă de anumite afecțiuni concrete care să facă imposibilă recoltarea probelor biologice, cu atât mai mult cu cât acesta inițial a refuzat și testarea cu aparatul etilotest. Este de precizat faptul că în susținerea orală a recursului s-a renunțat la motivul de recurs prin care se solicita trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea încuviințării efectuării unei expertize psihiatrice cu privire la probleme invocate de inculpat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.

A., se constată că inculpatul este proprietarul unui autovehicul marca „ VW Transporter"; cu număr de identificare W..

Ulterior, în seara zilei de (...), în jurul orelor 18,00-19,00, deși știa că autovehiculul nu este înmatriculat, inculpatul s-a urcat la volanul acestuia

, de la domiciliul său din localitatea D., cu intenția de a se deplasa la domiciliul vecinului său N. T., unde avea de rezolvat unele probleme personale.

Împreună cu vecinul său, inculpatul a consumat circa o jumătate de litru de țuică, după care s-a urcat la volanul autovehiculului marca „ VW Transporter";, cu intenția de a reîntoarce la domiciliul său.

Din adresa nr. III/D/1026/1357/(...) eliberată de I. P. J. B. N. - S.

Deoarece emana miros de băuturi alcoolice, organele de poliție i-au solicitat în mod repetat inculpatului C. G. I. să se supună testării alcoolemiei cu fiola alcooltest.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului, curtea apreciază că aceasta este pe deplin dovedită atât cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat"; cât și cu privire la infracțiunea de refuz a se supune recoltării probelor biologice.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere în primul rând conduita inculpatului, care încă de la început, din momentul opririi sale de către organele de poliție a refuzat să colaboreze cu acestea, consecința fiind testarea cu aparatul alcooltest abia la S. O. N.

Apoi simplele sale afirmații referitoare la faptul că acestuia „îi este frică de seringă"; chiar dacă au fost făcute în prezența unor martori nu au puterea de a infirma restul probelor administrate în cauză, fiind evident faptul că a consumat băuturi alcoolice, a fost conștient de consecințele acestui consum și de aceea și-a construit o apărare în încercarea de a se sustrage răspunderii penale.

În acest context, apreciem că adeverința medicală depusă la dosar din care rezultă că inculpatul suferă de „. la un factor de stres și tulburăride adaptare"; nu are valoare probantă reprezentând doar un act medical emis extrajudiciar simptomele bolii de care suferă inculpatul fiind descrise la modul general fără a se arăta existența în concret a unei fobii determinată de seringi sau ace.

Un alt aspect important al cauzei este acela că inculpatul nu a mai invocat în alte situații această fobie în condițiile în care există obligativitatea recoltării probelor de sânge de exemplu în cadrul procedurii de obținere a carnetului de conducere, analize în vederea căsătoriei etc.

Așa fiind, constatând nelegalitatea hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. va admite recursul declarat în cauză și în consecință va casa sentința cu privire la greșita achitare a inculpatului C. G. pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 și pedeapsa rezultantă și rejudecând:

Va condamna pe inculpatul C. G. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.d C.pen., considerând, raportat la toate criteriile de individualizare prevăzute de art.72

C. că acest cuantum al pedepsei este în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului, în contextul în care acesta se află la pria confruntare cu legea penală și a avut o conduită corectă înainte de comiterea faptei.

În baza art.33 lit.a C.pen., 34 lit.b C.pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința atacată pentru infracțiunea prev.de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.74 lit.a

și c C.pen., rap.la art.76 lit.d C.pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.81, 82 C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, pe durata termenului de încercare de 3 ani și

6 luni, apreciind în consens cu instanța de fond că raportat la circumstanțele personale ale inculpatului scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. B. M., sumă ce se va plăti din FMJ.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva sentinței penale nr.77 din 21 aprilie 2011 a J. N., pe care o casează cu privire la greșita achitare a inculpatului C. G. pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 și pedeapsa rezultantă și rejudecând:

Condamnă pe inculpatul C. G. I., fiul lui G. și O., născut la (...), domiciliat în com.D., str.V. M. nr.663 jud.B.-N., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.d C.pen.

În baza art.33 lit.a C.pen., 34 lit.b C.pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința atacată pentru infracțiunea prev.de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.74 lit.a și c C.pen., rap.la art.76 lit.d C.pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, pe durata termenului de încercare de 3 ani și

6 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen.

Face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. și art.71 alin.5 C.pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.B. M., sumă ce se va plăti din FMJ.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. R. C. I. A. D. L.

M. V.-G.

GREFIER Red.M.R./S.M.D.

3 ex../(...) Jud.fond.P. A.

← Decizia penală nr. 1831/2011, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 1482/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1988/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1988/2011, Curtea de Apel Cluj