Decizia penală nr. 162/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.162/R/2011
Ședința publică din 10 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. I. S. împotriva deciziei penale nr.417/A din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. P. C. I., în substituirea av. Călin Budișan, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul L. I., părțile civile G. D., M. A., M. V., S. de U. S. și partea responsabilă civilmente SC C. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Trenca I. care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale. Astfel, arată că la instanța de fond, a formulat o cerere în probațiune (filele 75-78) prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, având ca obiective dinamica producerii accidentului rutier, stabilirea locului impactului dintre autovehicule, stabilirea vitezei de deplasare a acestora, posibilitatea de evitare a accidentului și cauza producerii accidentului. Numai în urma efectuării acestei expertize, se putea stabili cu certitudine vinovăția inculpatului. E. adevărat că în cauză s-a efectuat o expertiză de către I. dar numai expertiza tehnică auto putea răspunde la aceste probleme. Instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei cereri în probațiune. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, apreciind că latura civilă a fost corect soluționată.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat cu autoturismul pe contrasens, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 614/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), în baza art. 184 al.2, 4 C., s-a dispus condamnarea inculpatului L. I. S., fiul lui V. și E., născut la data de (...), în S. M., la 6 luni închisoare. În baza art. 184 al.1, 3 C. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la 3 luni închisoare. În baza art. 184 al.1, 3 C. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la 3 luni închisoare. În baza art.33 lit. a - 34 lit. b C. s-au contopit cele 3 pedepse în pedeapsa cea mai grea - aceea de 6 luni închisoare care a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-au pus în vedere inculpatului L. I. S. prevederile art.83
C. și art.84 C. În baza art. 14/346 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. J. de U. Z., cu sediul în municipiul Z., jud. S. și a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 67,48 lei, cu dobânda legală până la plata integrală. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. D. F. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a echivalentului în lei al sumei de 20.000 Euro la data plății. S- au respins restul pretențiilor părții civile vătămate G. D. F. ca tardiv formulate. S-au admis acțiunile civile exercitate de părțile civile M. V., cu domiciliul în comuna R., nr.306, jud. S. și M. A. A., cu domiciliul în comuna R., nr.147, jud. S. și a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre aceștia a sumei de 2.500 Euro - echivalent în lei la data plății. S-a luat act că partea vătămată S. C. J. de U. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a respins ca tardivă constituirea de parte civilă a S. S. S. Z. C. de asigurător aparține S. A. Ț. S.A. S. M. A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat și 4.500 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă G. D. F.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin
R. nr. 5. din data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului L. I. S. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, una prev. de art. 184 alin. 2,4 C. și două prev. de art. 184 alin. 1, 3 C., în fapt, reținându- se că la data de (...), în timp ce conducea autoutilitara cu nr. (...) pe DN 1F, în sensul de circulație C.-N. - S. M. (Z.), a intrat pe sensul contrar la km 10
+725 m în comuna B. și ca urmare a nerespectării art. 135 din H.G. nr.
85/2003 a intrat în coliziune cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare (...), care circula regulamentar pricinuind părților vătămate G. D. F., M. V. și M. A. A., aflați în acest din urmă vehicul, leziuni corporale ce au necesitat 110-
120, 17-18, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probată prin: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații martor, raport de expertiză criminalistică și lămuriri suplimentare, rapoarte de constatare medico-legală, declarațiile inculpatului.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale.
Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut că la data de (...), inculpatul L. I. S. care conducea autoutilitara VW cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1F, în sensul C.-N. - Z., a pătruns pe sensul opus de circulație intrând astfel în coliziune cu autoutilitara VW cu nr. de înmatriculare (...) care era condusă regulamentar de partea vătămată M. A. A. În autovehiculul condus de către inculpat se afla ca pasager numitul P. C. R. - în prezent decedat din motive independente de fapta în cauză, iar în celcondus de către partea vătămată M. se aflau pasagerii G. D. F., M. V. și
Florea D..
Potrivit certificatelor medico-legale în urma impactului șoferul M. A. A. a suferit leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată M. V. a suferit leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată G. D. F. a suferit leziuni corporale vindecabile în 110-120 zile de îngrijiri medicale. Și pasagerul P. C. R. a suferit leziuni însă de o gravitate minoră motiv pentru care nu a formulat plângere.
Faptele inculpatului L. I. S., astfel cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, una prev. de art. 184 alin. 2,4 C. și două prev. de art. 184 alin. 1, 3 C. Inculpatul nu a respectat prevederile art. 135 din H.G. nr. 85/2003 - Regulamentul de aplicare a O. nr. 1., aflat în vigoare la data respectivă, care interzice pătrunderea pe contrasens.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale și al judecății inculpatul a avut o atitudine confuză în sensul că și-a atribuit o parte minoră a culpei, dezvinovățindu-se pentru restul. Astfel, a declarat că accidentul s-a produs din cauza unei gropi în carosabil situate chiar la intrarea pe unul din podețele peste râul Nadăș, mai precis în încercarea sa de a o evita. Nu a recunoscut pătrunderea pe contrasens.
Apărarea inculpatului este infirmată de declarațiile tuturor celor trei părți vătămate, din care rezultă că mașina condusă de către inculpat a intrat pe sensul de deplasare al mașinii în care se aflau victimele și după o deplasare de aprox. 100 m a intrat în impact frontal cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare (...). C. principală a inculpatului, respectiv aceea că a pătruns pe contrasens este confirmată și de declarațiile martorului P. C. R., precum și de concluziile raportului de expertiză criminalistică existent la f.
94 d.u.p. În cursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul a făcut mai multe obiecțiuni la raportul de expertiză criminalistică, toate acestea irelevante întrucât neregulile sesizate nu au fost în măsură să-i producă vreo vătămare. Inculpatul a susținut și în cursul judecății că schița întocmită la locul accidentului este incorectă, însă instanța a avut în vedere la formarea convingerii sale planșa fotografică în legătură cu care și inculpatul a arătat că reflectă corect situația de la fața locului.
Astfel cum în mod corect s-a reținut în rechizitoriu, tocmai inculpatul a oferit o probă evidentă de vinovăție, susținând că groapa aflată în carosabil, plină cu apă la momentul faptei, o evitase de mai multe ori în precedent, ultima oară chiar cu trei zile înainte. C. sa constă și în neadaptarea vitezei, lipsa atenției necesare pentru evitarea gropii în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și în acest context, de gradul specific de pericol social al fiecăreia dintre acestea - reflectat în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fiecărei victime, de atitudinea relativizantă a inculpatului, de obiecțiunile neconcludente și nepertinente.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pelângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul L. I. S.
În motivare, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca arată că soluțiapronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noihotărâri, de condamnare a inculpatului, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1, 2 și alin. 5 C., prin care să se dispună și admiterea acțiunii civile exercitate de partea civilă S. C. J. de U. C., obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „. S. din S. M., la plata despăgubirilor civile în favoarea tuturor părților civile, precum și obligarea sa, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-a motivat în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 C., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza. II C., indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei, iar potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În susținerea orală a apelului, reprezentanta M.ui P. a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că sentința este netemeinică sub acest aspect, având în vedere culpa gravă și exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, precum și faptul că urmările faptei puteau fi cu mult mai grave.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că hotărârea instanței este netemeinică, având în vedere că în mod greșit prima instanță a luat act că partea vătămată S. C. J. de U. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși din actele dosarului, precum și din cele menționate în actul de sesizare, partea vătămată S. C. J. de U. C. s-a constituit parte civilă în cauză, în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioada internării celor trei părți vătămate, încă din cursul urmăririi penale.
În al doilea rând, se arată că hotărârea instanței este netemeinică, întrucât instanța a omis să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile precum și a cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente
SC „. S. S. M.
Având în vedere că la data producerii accidentului rutier, inculpatul conducea autoutilitara proprietatea S. „ C."; S. S. M. la care era angajat, în interes de serviciu, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului pentru fapte prepusului, prev. de art. 1000 alin. 3 C.civ. Prin urmare, instanța trebuia să dispună obligarea inculpatului,în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea tuturor părților civile.
De-altfel, se arată că partea responsabilă civilmente a fost introdusă în procesul penal, fiind menționată și în rechizitoriu, însă instanța nu a dispus nimic cu privire la aceasta.
De-asemenea, pentru aceleași considerente și având în vedere disp.art.191 alin.3 C.proc.pen., s-a apreciat că se impune și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pe cale de consecință, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului și, în consecință, condamnarea inculpatului cu reținerea și a dispozițiilor art. 71 alin. 1, 2 și alin. 5 C. pen. și cu soluționarea corectă a acțiunilor civile.
În apelul său, inculpatul L. I. S. arată că consideră sentința penală atacată ca netemeinică și nelegală, fără a-și motiva apelul.
În susținerea orală a apelului, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat desființarea sentinței apelate atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.
Sub aspectul laturii penale, inculpatul a solicitat în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. pct. 2 lit. a, art. 10 lit. e C.proc.pen., apreciind incidența în cauză a cazului fortuit (neputând fi prevăzută reacția autoturismului la modul de abordare diferit al gropii), iar în subsidiar, reținerea de largi circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a,b,c C., art. 76 C. și, pe cale de consecință, aplicarea pedepsei amenzii penale.
Sub aspectul laturii civile, se solicită reducerea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, apreciate ca fiind excesiv de ridicate.
Prin decizia penală nr. 417/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 614/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată în parte, pe latura penală a cauzei, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului L. I. S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C., a cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului, a omisiunii aplicării pedepselor accesorii și a suspendării lor și a duratei termenului de încercare.
Pronunțând o nouă hotărâre, au fost menținute cele două pedepse de câte 3 luni închisoare stabilite pentru săvârșirea de către inculpatul L. I. S. a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3
C.
A fost majorată pedeapsa stabilită sub aspectul săvârșirii de către inculpatul L. I. S. a infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C., la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. b - art. 34 lit. b C., au fost contopite pedepsele de 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C., i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.
Au fost menținute dispozițiile de suspendare condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, majorând durata termenului de încercare la 3 ani, în condițiile art. 82 C.
În baza art. 71 alin. 5 C., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I. S. împotriva aceleiași sentințe penale, sub aspectul modului de soluționare a laturii penale a cauzei.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b C.proc.pen., au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și de inculpatul L. I. S. împotriva sentinței penale nr. 614/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei și disjungând cauza sub acest aspect, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile la instanța de fond.
În baza art.189 alin.1 C.proc.pen., s-a stabilit onorariu parțial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul L. I. S., av. G. D., la suma de 100 lei, avansat din FMJLC în favoarea Baroului C.
În baza art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.193 alin.6 C.proc.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă G. D. privind obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a dispune în acest sens, T. a constatat că în urma unei analize judicioase a ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă adevărului judiciar, căreia i-a conferit o încadrare juridică corectă.
Astfel, s-a stabilit că la data de (...), în timp ce conducea autoutilitara (...) pe DN 1 F în sensul de circulație C.-N. -. M. (Z.), inculpatul L. I. S. a intrat pe sensul contrar de circulație la km 10+725 m, în comuna B. și ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația rutieră pe drumurile publice, a intrat în coliziune cu autoturismul VW Transporter (...), care circula regulamentar, pricinuind părților vătămate G. D. F., M. V. și M. D. A., toți aflați în acest din urmă autovehicul, leziuni corporale care au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale, 17-18 zile îngrijiri medicale și respectiv 12-14 zile îngrijiri medicale, fapte care întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. (1 infracțiune), respectiv art. 184 alin. 1 și 3 C. (2 infracțiuni).
Contrar susținerilor inculpatului personal și prin apărător, probele administrate în cauză sunt în sensul reținerii vinovăției inculpatului sub forma culpei fără prevedere, neputând fi reținută incidența cazului fortuit.
Astfel, deși declarațiile părților vătămate M. A. F. și M. V. și de martorul P. C. R. sunt concordante cu cele date de inculpat în sensul că autoutilitara condusă de inculpat avea un mers sinuos, fiind evident faptul că acesta a intrat în derapaj, totuși la producerea accidentului a contribuit în mod decisiv conduita culpabilă a inculpatului, care putea și trebuia să prevadă consecințele conduitei sale în trafic. În acest sens, tribunalul s-a raportat la declarațiile inculpatului însuși, care în declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de (...), în prezența apărătorului ales și menținută în mod expres în fața instanței de fond, a arătat că la data faptei conducea cu o viteză de 60-70 km/h în condițiile de carosabil umed, pe timp de ploaie, inculpatul (care circulase de sute de ori pe acolo, potrivit propriilor afirmații, ultima dată în dimineața zilei de (...), cu 4 zile înainte de accident) cunoscând în detaliu configurația traseului și deci inclusiv starea necorespunzătoare a carosabilului, prevăzut cu gropi. De altfel, în declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a conștientizat și și-a asumat culpa în producerea accidentului, arătând în mod expres faptul că după părerea sa, ar fi trebuit să reducă mai mult viteza la intrarea pe podeț, în acest mod putându-se evita accidentul.
Starea de fapt care se conturează pe baza declarațiilor date de inculpat, de părțile vătămate și de martorul P. C. R. este confirmată și de concluziile raportului de expertiză criminalistică atașat dosarului și a suplimentului la raportul de expertiză criminalistică.
Având în vedere faptul că inculpatul cunoștea cu exactitate configurația carosabilului, inclusiv existența gropii care a trebuit să fie evitată cu consecința pierderii controlului asupra volanului, ca efect al carosabilului umed, nu s-a putut susține că acesta nu putea să prevadă eventualitatea intrării în derapaj în condițiile în care circula cu o viteză de
60-70 km/h, total neadaptată condițiilor de drum și trafic. E. exclusă, pe cale de consecință incidența cazului fortuit, nefiind în discuție o împrejurare absolut imprevizibilă care să fi condus la producerea rezultatului socialmente periculos, astfel cum impun cerințele art. 47 C.
Reținând în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prima instanță a dozat în mod corect pedepsele pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C., aplicând inculpatului pedepse de câte 3 luni închisoare, stabilite la minimul special prevăzut de lege. Nu s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului L. I. S., având în vedere împrejurările producerii accidentului, cu posibilitatea survenirii unor consecințe dintre cele mai grave. Pe de altă parte, atitudinea procesuală a inculpatului (care finalmente și-a asumat indirect responsabilitatea faptelor sale), arătându-se de acord și cu recuperarea prejudiciilor cauzate părților vătămate M. V. și M. A. L., justifică stabilirea unor pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă însă, tribunalul a apreciat că dozarea pedepsei la 6 luni închisoare (la minimul special prevăzut de lege), în condițiile în care partea vătămată G. D. F. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale, survenind în privința sa și reducerea cu 80% a capacității de muncă, fiind încadrat la cu gradul II de invaliditate, este necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei, accidentul fiind cauzat prin culpa gravă și exclusivă a inculpatului. Pe cale de consecință, în raport și de criteriile de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 C., tribunalul a majorat pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4
C., la 1 an închisoare.
Prin sentința penală atacată, s-a reținut că faptele ar fi fost săvârșite de inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni. T., tribunalul a constatat că în realitate, infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului ideal de infracțiuni, conform art. 33 lit. b C. Astfel, acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...), datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele constitutive a 3 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. (1 infracțiune), respectiv art. 184 alin. 1 și 3 C. (2 infracțiuni). În acest sens, tribunalul a modificat sentința penală atacată, reținând incidența art. 33 lit. b C., iar nu a art. 33 lit. a C.
Constatând săvârșirea infracțiunilor în condițiile concursului ideal, în baza art. 33 lit. b - art. 34 lit. b C., au fost contopite pedepsele de 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, asumându-și finalmente consecințele săvârșirii faptelor, suntem în asentimentul judecătorului fondului, care a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă a inculpatului de libertate, fiind menținute dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consecutiv majorării cuantumului pedepsei rezultante, s-a dispus însă și majorarea duratei termenului de încercare, la 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C.
T. a constatat și omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedepsele accesorii ca efect al condamnării la pedeapsa închisorii. În acest sens, dispozițiile art. 71 alin. 1 și 2 C., coroborate cu Decizia nr. 74/2007 pronunțată de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii, stipulează faptul că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de plin drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C. (dreptul de a fi ales în în autoritățile publice sau în funcții elective publice), fără a distingecu privire la modul de individualizare a executării pedepsei. Complementar, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 C., condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, atrage și suspendarea executării pedepsei accesorii, obligativitatea aplicării pedepsei accesorii alăturat pedepsei principale a închisorii pentru care s-a dispus suspendarea condiționată, apărând ca fiind evidentă. Față de omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C. (tribunalul neidentificând niciun temei pentru interzicerea altor drepturi din cele prevăzute la art. 64 C., cu titlu de pedeapsă accesorie) și de a dispune suspendarea executării acestei pedepse, ca efect al suspendării executării pedepsei principale conform art. 71 alin. 5 C., tribunalul a constatat nelegalitatea sentinței apelate sub acest aspect, nelegalitate care urmează a fi îndreptată prin aplicarea și suspendarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a teza. II C..
Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., T. a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 614/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată în parte, pe latura penală a cauzei, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului L. I. S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C., a cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului, a omisiunii aplicării pedepselor accesorii și a suspendării lor și a duratei termenului de încercare.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I. S. împotriva aceleiași sentințe penale, sub aspectul modului de soluționare a laturii penale a cauzei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat nelegalitatea
și netemeinicia sentinței apelate de natură a atrage desființarea în întregime a hotărârii pe latură civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele care vor fi expuse în continuare:
Astfel, în primul rând, prima instanță a omis a soluționa latura civilă a cauzei în raport de partea responsabilă civilmente SC CSEL. S. S. M., parte introdusă în procesul penal în această calitate, fără ca instanța să analizeze întrunirea sau nu în cauză a cerințelor angajării răspunderii civile delictuale a comitentului pentru prepus, conform dispozițiilor art. 1000 alin. 3 C.civ.
S-a constatat în același timp faptul că, deși S. C. J. de U. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de bani reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pricinuite de toate cele 3 părți vătămate, fără ca ulterior să fi renunțat la pretențiile civile formulate în cauză potrivit principiului disponibilității acțiunii civile, în mod nelegal și netemeinic judecătoria a luat act de faptul că această unitate sanitară nu a formulat pretenții civile în cauză.
Faptul că S. C. J. de U. C. nu a reiterat constituirea de parte civilă în fața instanței de fond nu impietează cu nimic asupra valabilității constituirii de parte civilă din faza de urmărire penală, termenul stabilit de dispozițiile art. 15 alin. 2 C.proc.pen. fiind pe deplin respectat.
Întrucât prima instanță a omis soluționarea acțiunii civile în raport de partea responsabilă civilmente SC CSEL. S. S. M. și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de S. C. J. de U. C., pentru a nu priva aceste părți de o cale de atac prevăzută de lege, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.proc.pen., T. a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și de inculpatul L. I. S. împotriva sentinței penale nr. 614/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost desființată cu privire la modul de soluționare a laturii civilea cauzei și disjungând cauza sub acest aspect, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca prima instanță să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a comitentului pentru prepus în persoana părții responsabile civilmente SC CSEL. S. S. M., să soluționeze acțiunea civilă a S. C. J. de U. C. T., impunându-se ca judecătoria să analizeze incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 alin. 2
C.proc.pen., prin raportare și la prevederile art. 197 alin. 1 și 4 C.pr.pen., în ceea ce privește majorarea pretențiilor civile formulate de partea civilă G. D. și respectiv constituirea de parte civilă formulată de SC S. S. Z.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul L. I. S., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale.
În motivare, se arată că, deși în primă instanță a formulat o cerere în probațiune, prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, având ca obiective dinamica producerii accidentului rutier, stabilirea locului impactului dintre autovehicule, stabilirea vitezei de deplasare a acestora, posibilitatea de evitare a accidentului și cauza producerii accidentului, pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatului, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în probațiune.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, apreciind că latura civilă a fost corect soluționată.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că în data de (...), în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculate (...), pe DN 1F pe sensul de circulație C.-N. - S. M., inculpatul a pătruns pe sensul contrar de circulație și a intrat în coliziune cu autoturismul VW Transporter (...). În urma coliziunii, părțile vătămate G. D. F., M. V. și M. A. L. au suferit leziuni corporale vindecabile în 110-120 zile de îngrijiri medicale, 17-18 zile de îngrijiri medicale și 12-14 zile de îngrijiri medicale fapte ce întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 C. și art. 184 alin. 1 și 3 C.
Susținerea inculpatului că, în cauză, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât se impune efectuarea unei expertize tehnice-judiciare, având ca obiect dinamica producerii accidentului rutier, stabilirea locului impactului și a vitezei de deplasare, precum și posibilitatea de evitare a accidentului, nu poate fi reținută. Astfel, în cauză, s-a efectuat în cursul urmăririi penale un raport de expertiză criminalistică și un supliment al acestui raport, în cuprinsul cărora s-a stabilit atât dinamica producerii accidentului, cât și locul impactului, posibilitățile de evitare și cauza producerii acestuia, concluzionându-se că accidentul s-a datorat pătrunderii pe contrasens a autoutilitarei conduse de inculpatul L. I. S.
Raportul de expertiză întocmit se coroborează și cu declarațiile martorului P. C. R., precum și cu declarațiile părților vătămate și nu în ultimul rând, și cu declarațiile inculpatului, fiind evident că la producerea evenimentului rutier a contribuit conduita culpabilă a inculpatului, care, potrivit propriilor declarații, conducea cu o viteză de 60-70 km/h în condițiile unui carosabil umed. S-a reținut în mod corect că, în condițiile încare inculpatul cunoștea configurația carosabilului și starea necorespunzătoare a acestuia, nu poate fi reținută incidența cazului fortuit.
În consecință, soluția pronunțată de instanța de apel sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei este legală și temeinică, atât sub aspectul reținerii vinovăției, cât și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, s-a statuat în mod temeinic de către instanța de apel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile de către instanța de fond, întrucât prima instanță a omis să soluționeze acțiunea civilă în raport de partea responsabile civilmente S. CSEL. S. S. M., parte introdusă în procesul penal în această calitate, precum și sub aspectul nesoluționării acțiunii civile promovată de S. C. J. de U. C.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul declarat va fi respins. În baza art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. S., domiciliat în S. M., str. Aurora, bl. E.19, ap. 14, jud. S. M., împotriva deciziei penale nr. 417 din 19 noiembrie 2010 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul L. I. S. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. C. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: L.B. Jud.apel: L.Firicel/A.I.
| ← Decizia penală nr. 262/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 536/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
