Decizia penală nr. 407/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)/a2

DECIZIA PENALĂ NR. 407/R/2011

Ședința publică din data de 22 martie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.

O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații H. F., L. P. I., T. V. și L. E., împotriva încheierii penale din data de 10 martie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. nr. 5., al DIICOT- B. T. B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de :

H. F. - pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art.198 al. 1 C.pen. (descrisă la punctul I a); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic. art.41 al. 2 C.pen.( descrisă la punctul I a); art.329 al. 1 C. pen. Cu aplic art. 41 al. 2 C. pen. ( descrisă la punctul I a); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul I b); toate cu aplic. art, 33 lit. a C. pen. și art.18 din L 508/2004.

L. P. I. - pentru comiterea infracțiunilor prev.de: art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu

aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art.

41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen. ( descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen;

T. V. - pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, cu

aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și art 18 din L 508/2004 ( descrisă la punctul IV).

L. E. - pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. (descrisă la punctul II);

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. E. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P.lău D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul H. F. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul L. P. I. aflat în stare de arest asistat de av.Dobai G. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Cuibuș C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul T. V. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Dobai G., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului, arată că hotărârea a fost pronunțată la data de 10 martie 2011 cu drept de recurs în 24 de ore de la comunicare, iar cererile de recurs sunt datate 15 martie 2011 dar nu există dovada comunicării pentru a se verifica dacă recursurile sunt în termen.

Instanța, pune în vedere părților ca în concluziile ce urmează a fi puse să se pronunțe și cu privire la această excepție și să se țină cont că filele de comunicare lipsesc la dosar.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului L. E., față de excepția tardivității apreciază că acest recurs este făcut în termen câtă vreme nu există o dovadă a comunicării acesteihotărâri. Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. De la luarea acestei măsuri au apărut schimbări în temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acelei măsuri. Dacă la acel moment s-ar fi justificat o astfel de măsură, în prezent, având în vedere faza în care ne afăm respectiv cea de cercetare judecătorească, consideră că nu mai subzistă acele temeiuri ale arestării. E. adevărat că măsura arestului a fost luată în temeiul art.148 lit.f C.pr.pen., însă, timpul scurs justifică faptul că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpatului H. F., solicită respingerea excepției ridicate de DIICOT pe motiv că lipsând acele dovezi de comunicare, recursul este în termen. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, în temeiul art.300/1 alin.2 rap.la art.1. alin.2 C.pr.pen., să se constate că în acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile arestării și nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. S. a se dispune revocarea măsurii arestării cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. M. în stare de arest e justificată doar dacă există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și dacă menținerea ar fi necesară în interesul bunei desfășurări a judecății. Pentru a reține existența unui pericol concret pentru ordinea publică ar fi trebuit să existe probe din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau ar influența părțile din dosar dar în schimb nu a fost administrată nici o probă în acest sens. Inculpatul a recunoscut, a colaborat cu organele de urmărire penală și nu are antecedente penale, a fost trimis în judecată cu reținerea art.18 din L. 508/2004 beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu jumătate ca urmare a unui denunț formulat de acesta. Are doi copii minori în întreținere, a avut o conduită bună, a fost încadrat în muncă existând în acest sens acte justificative. La acest moment, durata arestării preventive a depășit durata rezonabilă având în vedere exigențele ce rezultă din art.5 paragraful 3 din CEDO. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpaților T. V. și L. P. I., în ce privește excepția invocată solicită respingerea ei având în vedere că la dosar nu există dovezi din care să reiasă că recursul ar fi fost formulat tardiv. Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. P. instanță a menținut arestul preventiv motivând că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru că fapta este de o gravitate deosebită iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este mare. Având în vedere că au trecut 9 luni de zile de la arestarea inculpaților, nu mai are cum să aibă un impact negativ asupra opiniei publice și apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv iar lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Din toate probele administrate nu reiese că acest pericol subzistă și în prezent și că inculpații ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal. În ceea ce privește situația inculpatului T., solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale și ambii inculpați au recunoscut fapta și o regretă. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor inculpaților ca tardive în principal, iar în subsidiar, respingerea lor ca nefondate. C. că în acest moment subzistă temeiurile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.pen., în sensul că la dosarul cauzei există indicii și probe temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunilepentru care sunt trimiși în judecată. Sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. În raport de faptele comise, având în vedere că este vorba despre minori, faptele comise, pentru opinia publică prezintă o gravitate deosebită. Impactul pe care l-ar avea asupra conștiinței fiecărui cetățean, judecarea în stare de libertate a inculpaților care au săvârșit astfel de fapte ar produce un imapct negativ și o stare de nesiguranță cu privire la modalitatea în care sunt protejați cetățenii și modalitatea în care instituțiile abilitate să înfăptuiască justiția, acționează. În raport de modalitatea în care a decurs ancheta, de specificul cauzei, opinează că cele 8 luni de arest nu pot fi descrise ca fiind nerezonabile. Pe de altă parte, faptul că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut parte din fapte și au avut o colaborare bună cu organele de cercetare penală, toate acestea țin de fondul cauzei și pot avea relevanță cu privire la eventuala reținere a circumstanțelor personale.

Inculpatul L. E., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate deoarece cu partea vătămată are un copil minor și are un credit la bancă. P. vătămată se prostituează în continuare.

Inculpatul H. F., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său. Locuiește cu concubina sa de peste 6 ani, are un copil cu ea însă aceasta a abandonat copilul și se prostituează în continuare.

Inculpatul L. P. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate menționând că nu a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze și nici nu a făcut bani de pe urma ei.

Inculpatul T. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru că are doi copii minori. P. vătămată se prostituează în continuare. Își asumă responsabilitatea că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.

C U R T E A :

Deliberând reține că prin încheierea penală f.n din 10 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) a Tribunalului B.-N., conform art. 300/2 C. raportat la art. 1. C. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații: C. M. P., fiica lui F. și M., născută la data de (...) în B., cu domiciliul în B. str. Privighetorilor nr. 8, sc. E, ap.

158, și ffl. în B., str. Dragoș Vodă, bl. 8, sc.B, ap. 112, CNP 2., L. E., zis Lolo, fiul lui I. și M., născut la (...) în L., cetățenie română, domiciliat în L., nr. 120, jud. B.-N., CNP 1.,: H. F., fiul lui F. și D., născut la data de (...) în B., cu domiciliul în sat C. com. L. nr. 5C, jud. B.-N., CNP 1., L. P. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în L., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 14, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, CNP

1. și T. V., fiul lui V. și D., născut la data de (...) în B., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 17, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, CNP 1. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin R. nr. 5., al DIICOT- B. T. B.

N., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:

C. M. P., fiica lui F. și M., născută la data de (...) în B., cu domiciliul în B. str. Privighetorilor nr. 8, sc. E, ap. 158, ffl în B. str. Dragoș Vodă nr. 8, sc. B, ap. 112, cetățean român, necăsătorită, cu doi copii minori, 7 clase, fără antecedente penale, CNP 2., pentru comiterea infracțiunilor prev de: art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen (descrisă la punctul I. ); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 ( descrisă la punctul I. ); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul I. ); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 ( descrisă la punctul I. ); art. 329 al. 1 C.pen cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen.( descrisă la punctele I.,f); art. 329 al. 1

C.p e n . ( d e scrisă la pu nctul I. ), toate cu aplic. art 33 lit a C.pen. și art. 18 din L.

508/2004

L. E., zis Lolo, fiul lui I. și M., născut la (...) în L., cetățenie română, domiciliat în L., nr. 120, jud. B.-N., necăsătorit, 4 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de trafic deminori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. (descrisă la punctul II);

H. F., fiul lui F. și D., născut la data de (...) în B., cu domiciliul în sat C. com. L. nr. 5C, jud. B.-N., cetățean român, necăsătorit, 10 clase, stagiu militar nesatisfăcut, CNP 1., pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art.198 al. 1 C.pen. (descrisă la punctul I a); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic. art.41 al. 2 C.pen.( descrisă la punctul I a); art.329 al. 1 C. pen. Cu aplic art. 41 al. 2 C. pen. ( descrisă la punctul I a); art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul I b); toate cu aplic. art, 33 lit. a C. pen. și art.18 din L 508/2004.

L. P. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în L., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 14, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, cu antecedente penale, fără ocupație, CNP 1., pentru comiterea infracțiunilor prev.de: art. 13 al. 1 din L.

678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen. ( descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen;

și T. V., fiul lui V. și D., născut la data de (...) în B., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 17, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, 8 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și art 18 din L 508/2004 ( descrisă la punctul IV).

Prin același act de acuzare au fost trimiși în judecată și inculpații B. A. C., fiul lui A. și E., născut la data de (...), în mun.Târgu-Mureș, cu domiciliu în comuna I. de Jos nr. 200 jud. Mureș, ffl B., cartier S. nr. 179 A județul B.-N., posesor al cărții de identitate seria MS, nr. 3., cetățenie română, 12 clase, conducător auto, căsătorit cu un copil minor, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul II lit. c); M.U Ș . G. , fiul lui Ș. și L., născut la data de (...), în oraș M. jud. Tulcea, domiciliat în sat S. D., com.Pleșoi jud. Olt, posesor al C.I. seria OT nr.3., care locuiește fără forme legale în mun. B., str. Intr. Pârcălabului, bl. 1, sc. C ap. 34, jud. B.-N., 12 clase, șofer de taxi, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul II lit. d); B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...), în mun.B., cu același domiciliu str. Mihai Eminescu, nr.2, sc.A, ap.1, jud.B. N., posesor al cărții de identitate seria XB, nr.0., cetățenie română, 10 clase plus școala profesională, șofer de taxi, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 329 al. 1

C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul I lit.a); art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul I lit.b); art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul II lit.a); art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2

C.pen ( descrisă la punctul IV); art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. ; BERTESCU FLORIN-I., fiul lui natural și R., născut la data de (...), în B., domiciliat în com.Șieu Măgheruș, sat C., nr.148, jud.BN, posesor al c.i. seria XB nr.2., cetățenie română, 10 clase + școala profesională, taximetrist, divorțat cu doi copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale CNP 1., pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 329 al.

1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul II lit. b) și art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul V), ambele cu aplic. art. 33 lit a C.pen.; TOTI CĂL IN S TEL IA N , fiul lui M. și E., născut la data de (...), în B., cu domiciliu în comuna L. nr. 127, posesor al cărții de identitate seria XB, nr. 2., cetățenie română, 12 clase, taximetrist, căsătorit, cu doi copii minori, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 329 al. 1 C. p, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen ( descrisă la punctul III c) și ȚA NC G. P AV E L fiul lui V. și N., născut la data de (...) în N., domiciliat în B., B-dul Decebal nr.11 sc.A, ap.

17 care locuiește fără forme legale în B. strada S. bl. 2, ap. 75, județul B.-N.,posesor al cărții de identitate seria XB nr. 1250311, necăsătorit, 10 clase, stagiu militar nesatisfăcut, cetățenie română, fără antecedente penale CNP 1., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 al. 1 din L.678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2

C.pen. ( descrisă la punctul III c).

Prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpaților, următoarele:

Prin Ordonanțele din (...), s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, iar apoi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații - C. M. P., cercetată sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, modificată prin L. nr. 2. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen.; L. E., zis Lolo, cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, modificată prin L. nr. 2. H. F., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, modificată prin L. nr. 2. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen.; L. P. I., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen.; T. V., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L.

678/2001, modificată prin L. nr. 2..

S-a reținut că în cursul anului 2010, în diferite intervale de timp, din perioada ianuarie - iulie 2010, inculpata C. M. P. le-a recrutat și găzduit pe părțile vătămate minorele P. P. și P. G. I. și martora minoră V. Ana-M. la locuința din mun. B., str. Dragoș Vodă n.r8, sc.B, ap. 112 (aparținând bunicii sale) în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției și apoi le-a găsit diferiți clienți cu care în mod repetat minorele au întreținut relații sexuale contra-cost, inculpata asigurând și transportarea minorelor, cu taxiul la hoteluri sau alte locații indicate de clienți, iar o parte din banii câștigați de către minore i-au revenit inculpatei. E. de menționat că există date că inculpata a recrutat și găzduit și alte fete în vederea practicării prostituției care deocamdată nu au fost audiate, întrucât nu au fost găsite la domiciliile lor.

În vara anului 2008 inculpatul L. E. a recrutat-o pe martora minoră T. Ana M., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar apoi, în vara anului 2008 și până în iulie 2010 inculpatul a găzduit-o pe minora T. Ana M. la locuința lui din satul L. și la diferite intervale de timp asigura transportarea minorei cu taxiul sau uneori cu trenul până în mun. B.. Odată ajunsă aici minora se deplasa în zona drumului de centură a municipiului B., unde racola diferiți clienți în vederea practicării prostituției, iar seara minora se reîntorcea fie cu trenul fie cu taxiul în L. la locuința inculpatului, O parte din banii obținuți de către aceasta erau folosiți pentru întreținerea inculpatului și pentru achitarea de către inculpat a contravalorii transportului minorei din L. în B. și retur.

În vara anului 2004, posibil în luna iulie, când minora C. A. avea vârsta de cca. 14 ani și trei luni, inculpatul H. F. a recrutat-o în scopul exploatării prin practicarea prostituției, după care până în primăvara anului 2008 a găzduit-o în locuința lui din satul C., jud. B. N.. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul o transporta personal pe minoră fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura minorei transportarea cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării prostituției. Minora se deplasa pe drumul de centură în zona Rombat pentru a racola clienți, în scopul întreținerii de relații sexuale. O parte din banii obținuți de către aceasta erau folosiți pentru întreținerea inculpatului și pentru achitarea de către inculpat a contravalorii transportului minorei din satul C. în B. și retur.

În vara anului 2008 inculpatul H. F. a recrutat-o pe minora P. G. I., în vârstă, atunci de 15 ani, în scopul exploatării prin practicarea prostituției, după care, în diferite intervale de timp, de atunci și până în iulie 2010 a găzduit-o în locuința lui din satul C.. În intervalele de timp în care inculpatul a găzduit-o pe minoră, o transporta personal pe minoră fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura minorei transportarea cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării prostituției pe drumul de centură în zona Rombat pentru a racola clienți, în scopul întreținerii de relații sexuale. O parte din banii obținuți de către aceasta erau folosiți pentru întreținerea inculpatului și pentruachitarea de către inculpat a contravalorii transportului minorei din satul C. în B. și retur.

În cursul lunii martie a anului 2010 inculpatul L. P. I. le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minore fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ce racolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumele de bani, din care o parte le predau inculpatului. U. inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.

În vara anului 2009 inculpatul T. V. a recrutat-o pe minora C. L. în scopul exploatării prin practicarea prostituției și apoi a găzduit-o până în luna iulie 2010, la locuința lui din L. Din vara anului 2009 și până în iulie 2010, în mod periodic inculpatul a asigurat transportarea minorei cu taxiul sau cu trenul din L. în B. și retur. Aceasta se deplasa pe drumul de centură al mun. B. unde racola diferiți clienți cu care întreținea relații sexuale contra cost, iar o parte din banii obținuți în acest mod erau predați de către minoră inculpatului.

Prin Încheierea penală nr. 41/CC/(...) a Tribunalului B. N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 27 august 2010, orele 17,30, măsura arestării preventive luată față de inculpați fiind prelungită succesiv de instanță.

Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit. f C. întrucât faptele reținute în sarcina acestora sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, respectiv trafic de minori, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.

Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpații își asigurau principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le traficau, există riscul real ca aceștia să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsați în libertate. S-a apreciat de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea acestora în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care sunt cercetați, în acest context fiind necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât aceștia nu recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați sau le recunosc doar în parte.

S-a apreciat de asemenea că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 C..

Inculpații se găsesc și în situația reglementată de art. 148 lit. f C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se în acest context că, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție.

Aspectele relevate de inculpați, în sensul că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului sunt neîntemeiate, reacția societății raportat la fapte de natura celor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, iar faptul că inculpații au recunoscut faptele în materialitatea lor, au colaborat cu organele de urmărire penală și au o situație familial-financiară dificilă sunt aspecte ce pot fi analizate doar cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Susținerile inculpaților L. E. și L. P. I., în sensul că probele administrate pentru demonstrarea pericolului social nu mai subzistă și nu sunt alte probe noi care să impună privarea de libertate nu sunt justificate, iar considerentele instanței de a înlătura apărările formulate la termenele anterioare de judecată în privința menținerii măsurii arestării preventive se mențin și în prezentul cadru.

Afirmația că părțile vătămate, majoritatea dintre acestea și în prezent desfășoară activități de prostituție nu este probat, oricum acest aspect excede obiectului prezentului dosar, și este o chestiune ce poate fi evocată cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Apărările inculpaților C. M. P., H. F. și T. V., în sensul că au trecut 8 luni de arest preventiv și în consecință termenul rezonabil descris în art. 5 și art. 6 din CEDO este depășit nu sunt întemeiate, nefiind împlinit termenul respectiv, raportat la complexitatea cauzei, iar faptul că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut în întregime faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată și au avut chiar o foarte bună colaborare cu organele de urmărire penală sunt aspecte de fond, ce nu pot fi examinate în acest cadru procesual.

Pentru aceste considerente, conform art. 300/2 C. raportat la art. 1. C. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații C. M. P., L. E., H. F., L. P. I., și T. V. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații L. E., H. R., L. P. I. si T. V., cu toții criticând încheierea atacată ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat casarea acestei hotărâri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, luarea unei măsuri neprivative de libertate.

Cu privire la excepția tardivității recursurilor invocată de reprezentantul M. P., recurenții au arătat că este nefondată deoarece la dosarul cauzei nu sunt atașate filele de comunicare a soluției recurate astfel că nu se poate verifica dacă termenul pentru declararea recursului a fost depășit.

În motivarea recursului, inculpatul L. E., a arătat că de la momentul luării acestei măsuri s-au schimbat temeiurile avute în vedere și că nu mai subzistă temeiurile care au justificat arestarea arătând că timpul scurs justifică faptul că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat.

Inculpatul H. F., solicită să se constate că în acest moment procesual nu maisubzistă temeiurile arestării și nu există nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. I. faptul că menținerea în stare de arest e justificată doar dacă există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și dacă ar fi necesară în interesul bunei desfășurări a judecății ori să existe probe din care să rezulte că s-ar sustrage de la judecată sau ar influența părțile din dosar, însă nu a fost administrată nici o probă în acest sens. Arată că a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale și a fost trimis în judecată cu reținerea art.18 din L. 508/2004 beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu jumătate ca urmare a unui denunț formulat de acesta. Mai arată că are doi copii minori în întreținere, a avut o conduită bună și a fost încadrat în muncă existând în acest sens acte justificative. În final, arată că durata arestării preventive a depășit durata rezonabilă având în vedere exigențele ce rezultă din art.5 paragraful 3 din CEDO. Inculpații T. V. și L. P. I., invocă faptul că trecerea unui interval de timp de 9 luni de la arestarea lor face ca faptele să nu mai prezinte un impact negativ asupra opiniei publice. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, iar lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Din toate probele administrate nu reiese că acest pericol subzistă și în prezent și că inculpații ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal. S. a se avea în vedere că inculpatul T. nu are antecedente penale și ambii inculpați au recunoscut fapta și o regretă.

Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Cu privire la excepția tardivității recursului, Curtea observă pentru inculpați calea de atac a fost acordată odată cu comunicarea încheierii, iar la dosarul cauzei nu s-au atașat dovezile de comunicare a încheierii recurate. În aceste condiții, neputându-se verifica data la care inculpații au luat la cunoștință de soluția atacată și, pe cale de consecință, dacă au respectat termenul de declarare a recursului, Curtea urmează a aprecia în favoarea inculpaților acestă împrejurare, deoarece nu se poate proba o culpă a recurenților în exercitarea tardivă a căii de atac a recursului.

Prin încheierea penală nr. 41/(...) a Tribunalului B.-N., definitivă prin încheierea penală nr. 103/R/(...) a Curții de A. C. s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de recurenți, astfel:

- L. E., sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L.

678/2001, modificată prin L. nr. 2. ;

-H. F., sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L.

678/2001, modificată prin L. nr. 2. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen.;

- L. P. I., sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L.

678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen.;

- T. V., sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L.

678/2001, modificată prin L. nr. 2..

Ca temei al aretsării s-a reținut temeiul prev. de art.148 al. 1 lit. f C.

În fapt, s-a reținut exitența indiciilor temeinice potrivit cărora inculpatul H. F., în perioada 2004-2010 le-ar fi găzduit pe minorele C. A. și P. G. I. la locuința sa din C., com. L., trimițându-le periodic pe drumul de centură al mun. B. în vederea practicării prostituției; inculpatul T. V., în perioada 2009-2010, ar fi găzduit-o pe minora C. L. la locuința sa din L., trimițând-o periodic pe drumul de centură al mun. B. în vederea practicării prostituției; inculpatul L. E., în perioada 2008-2010, ar fi găzduit-o pe minora T. M. la locuința sa din L., trimițând-o periodic pe drumul de centură a mun. B. în vederea practicării prostituției; inculpatul L. P. I., în cursul anului 2010, le-ar fi racolat pe minorele F. M. G. și K. M. S., pe care le-ar fi trimis periodic pe drumul de centură a mun. B. în vederea practicării prostituției sau le-ar fi găsit „clienți"; cu care acestea să întrețină relații sexuale contra cost în com. L.

Ulterior, această măsură a fost prelungită succesiv, iar după sesizarea instanței, constaându-se legalitatea și temeinicia arestului preventiv, instanța de fond a menținut măsura ca atare.

Potrivit art. 1. al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)).

În acest sens, față de inculpatul H. F. indiciile temeinice constau în declarațiile părții vătămate P. G. I. (f. 55-65), declarația părții vătămate P. P. (. 29-

35) și cea dată de partea vătămată C. L. (f. 41-43), declarațiile martorilor L. I. R. (f.

219-225), Vindireu D. C.a (f. 261-264), B. V. A. (f. 304-311), Cherecheș Ionel (f.

313), probe care se coroborează cu transcrierea interceptărilor telefonice aflate în vol. II de urmărire penală (f. 45-48, f. 105, f. 107-108, f. 48-49, f. 121, f. 65-67 și altele).

Probele și indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă în săvârșirea faptei de către inculpatul L. P. I. sunt: declarațiile părții vătămate F. M. G. (f. 281-287 și f. 48-51) și cea dată de partea vătămată T. M. (f. 52-54), declarațiile martorilor B. V. A. f. 304-311, B. A. f. 274-275, L. M. D. f. 243-245.

Cu privire la inuclpatul L. E., probele și indiciile temeinice constau în declarația părții vătămate T. M. f. 52-54 și f. 81-87, declarația părții vătămate C. L. f.

41-43, declarația părții vătămate F. M. G. f. 48-50, 281-286, declarația martorei L. M.

D. f. 243-245 și declarația martorului B. V. A. f. 304-311.

În final, cu privire la inculpatul T. V. indiciile temeinice constau în declarația părții vătămate C. L. (f. 41-43), declarația părții vătămate P. P. (f. 29-36), declarația părții vătămate T. M. f. 52-59, declarațiile martorilor P. G. I. f. 55-58, B. V. A. f. 305- verso, probe care se coroborează cu declarația inculpatului f. 160.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.

Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acești (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).

Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lor de libertate, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpaților.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.

Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumiteinfracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

În cauză, inculpații sunt suspicionați de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat, dovedind că susnumiții prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din persistența infracțională pe care au manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.

M. stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145

și 145¹., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise.

Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței CEDO "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).

De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.

Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. E. de remarcat că infracțiunile de care sunt învinuiți recurenții s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, iarurmărirea penală și cercetarea judecătorească necesitată mai mult timp datorită complexității cauzei (prin raportare la numărul părților inplicate și felul și numărul faptelor de căror comitere sunt bănuiți inculpații). În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.

Față de circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și a copiilor minori, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se vor obligă inculpații să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. E., H. R., L. P. I. si T. V., împotriva încheierii penale f.nr. din 10 martie 2011 a Tribunalului B. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.

Obligă pe inculpați să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. G. A.

← Decizia penală nr. 806/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 407/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 407/2011, Curtea de Apel Cluj