Decizia penală nr. 938/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 938/R/2011
Ședința publică din 7 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul H. A., împotriva sentinței penale nr.329/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C. N., având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului din data de 6 octombrie 2010 dată în dosarul nr.11488/P/2009 al P. de pe lângă J. C. N.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul H. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, petentul depune la dosar un set de acte care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului având în vedere că hotărârea recurată este definitivă și acordă cuvântul părților.
Petentul H. A., solicită admiterea recursului cu consecința refacerii cercetări penale considerând că probele administrate în cauză nu au fost temeinic analizate. Concluziile cu privire la declarațiile martorilor sunt eronate și necorespunzătoare realității. Nu este adevărat că a fost un intermediar ci a fost administratorul societății pe care ulterior a cesionat-o. Apreciază că martorii audiați nu au spus adevărul. Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul P., solicită admiterea excepției invocate și în consecință respingerea recursului. Cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 329 pronunțată la data de 29 martie 2011 de
Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins ca nefondată, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.penală, plângerea formulată de petentul H. A. împotriva rezoluției din data de 25 august 2010 pronunțata în dosarul nr. 11448/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca si a ordonanței din 6 octombrie 2010 a prim procurorului P. de pe lângă aceeași instanță privind pe făptuitorul P. M. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapturmătoarele:
Petentul H. A. a formulat la data de 20 noiembrie 2009 plângere penală împotriva lui P. M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 292, 213,
215, si 288 din Legea 58/1998 arătând că a împrumutat de la acesta din urma suma de 25.000 euro, în cursul lunii aprilie 2009, pentru o perioada de 4 luni, fără să se încheie vreun contract în formă scrisă, datorită intimatului. La înțelegerea celor doi intimatul a cumpărat un teren de 5000 mp. de la numitul
P., urmând ca la data restituirii împrumutului terenul să fie revândut petentului sau unei persoane desemnate de către acesta. In vederea restituirii împrumutului, prin intermediul S. C.&C. S., petentul a arătat ca a contractat un împrumut bancar de la S. BCR S. de 70.000 euro pe care a virat-o în întregime intimatului, urmând ca acesta să-si rețină suma împrumutată si dobânda stabilită și să-i restituie petentului suma de 26715,25 euro, însă intimatul a refuzat.
Instanța de fond a retinut faptul petentul nu a făcut proba niciunui contract de împrumut încheiat cu intimatul, deși susține că aluat de la acesta suma de 25.000 euro.
Audiat, intimatul a declarat ca l-a cunoscut întâmplător pe petent prin intermediul unui prieten numit M. I., fiindu-i prezentat ca si o persoana care intermediază vânzări de terenuri. In acest context petentul i-a prezentat intimatului un teren situat pe b-ul M. din C.-N., dar i-a spus ca proprietar este numitul P. S. M.
La data de 5 mai 2009, prin încheierea nr. 682 a BNP C. A. M., a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare între intimat, în calitate de cumpărător si P. M. prin mandatar, în calitate de vânzător privind terenul înscris în CF C.-N. 1. pentru prețul de 300.000 lei.
La data de 13 noiembrie 2009, prin încheierea nr. 1966 a BNP C. A. M., a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare între intimat, in calitate de vânzător si S. C.&C. S., în calitate de cumpărătoare, privind terenul înscris in CF C.-N. 1. pentru prețul de 100.000 euro, din care a fost achitată suma de
30.000 euro, urmând ca diferența să fie achitat prin virament bancar în urma obținerii unui credit de la S. BCR S. de către cumpărătoare.
A retinut instanța de judecată că petentul nu figurează ca si parte în contractele de mai sus. Deși este neverosimil ca o persoana, în speță intimatul, să fi dat suma de 25.000 euro, unei alte persoane, în speță petentului fără să încheie un contract în formă scrisă în acest sens, este improbabil ca o persoană, în speță petentul, care datorează unei alte persoane, în speță intimatul, suma de aproximativ 26.000 euro, să-i remită suma de 70.000 euro, fără încheierea unui înscris în acest sens, cu speranța ca intimatul, după ce îsi va retine suma pe care o crede de cuviință să-i înapoieze restul. Căci aceasta este construcția evenimentelor prezentata de către petent.
Audiat martorul P. S. a declarat ca a intenționat sa vândă terenul descris mai sus si astfel l-a întâlnit pe petent care i-a propus să-i cumpere terenul cu achitarea ulterioara a prețului deoarece în acel moment nu dispunea de fonduri. M. nu a fost de acord si l-a mandatat pe vărul său, numitul B. S. care a vândut terenul intimatului, pe care l-a cunoscut prin intermediul petentului, fără să aibă cunoștință de existenta vreunei înțelegeri între cele două părți.
Deloc surprinzătoare este declarația martorul F. A.-I. reprezentant al S.
C.&C. S., care a semnat în numele societății alături de celalalt reprezentant al societății, numitul H. R. A., contractul de vânzare-cumpărare a terenului de la intimat. A., în fata organelor de urmărire penală a dat o declarație lipsita de conținut, atâta vreme cât arată ca știe de existenta unui împrumut între intimat si petent, că l-a însoțit pe petent la biroul intimatului atât înainte cât si după virarea creditului de 70.000 euro in contul intimatului, cunoaște calculele care au fost făcute de aceștia si că ulterior a constatat din discuțiile celor trei (petent, intimat si numitul M.) ca vânzarea-cumpărarea terenului nu reflecta realitatea, contractul fiind încheiat de fapt ca si garanție pentru restituirea de către petent a sumei de 25.000 euro intimatului. Cu alte cuvinte, martorul a declarat ca dincolo de acordul său de voință consemnat în cadrul unui contract de vânzare- cumpărare autentificat, si-a dat seama ulterior că întreg contractul de vânzare- cumpărare avea în spate interesele unei terte persoane (în speță petentul) care, datorând o sumă de bani intimatului, prin intermediul unei societăți comercialeadministrate de către martor a virat o suma de bani mult mai mare si aștepta să-i fie restituita diferența. Instanța de fond a privit declarația martorului ca fiind un conglomerat de intrigi, la care martorul a participat activ, dar aparent naiv, fără suport probator si contrar realităților juridice rezultate din proba cu înscrisuri.
Cel mai probabil, a opinat instanța de fond, petentul a încercat să intermedieze vânzarea-cumpărarea terenului identificat mai sus si, în lipsa unui contract de prestări servicii în acest sens, a solicitat, dar nu a primit un comision de intermediere. Iar pentru constrângerea intimatului și în scopul obținerii comisionului, petentul a formulat plângere penală pentru săvârșirea unor fapte care, așa cum a reținut în mod judicios si procurorul, nu există.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul H. A. solicitândadmiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea cercetării penale.
În motivarea recursului, petentul a arătat că probele administrate în cauză nu au fost analizate temeinic, iar concluziile parchetului sunt eronate și necorespunzătoare realității.
Recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit art. 278/1 pct. 10 C.pr.penală, hotărârea judecătorului pronunțată în soluționarea plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului, este definitivă.
Or, împotriva unei hotărâri definitive nu se poate formula nici o cale de atac, astfel că re-cursul petentului apare ca inadmisibil.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a
C.pr.penală, Curtea va respinge recursul petentului ca inadmisibil, obligându-l, potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 100 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul H. A. împotriva sentinței penale nr. 329 din 29 martie 2011 a Judecătoriei C.-N.
Obligă pe petiționar să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
Red.V.V.A.Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: M.L. M.;
GREFIER, L. S.
| ← Decizia penală nr. 396/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 50/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
