Decizia penală nr. 1732/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1732/R/2011
Ședința publică din 31 octombrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul P. V. împotriva încheierii penale f.n. din 20 octombrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. V., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.P.escu R. Mihnea, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul P. V. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului P. V., ca o chestiune prealabilă, arată că fila 35este inversată cu fila 36.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului P. V., solicită admiterea recursului declarat deinculpat.
În susținerea recursului arată că analizarea temeiniciei arestului preventiv trebuie raportată la actualitatea temeiurilor arestului preventiv. Consideră că cel puțin parțial este admisibil recursul, în condițiile în care art.148 lit.b C., nu mai este de actualitate, în cauză fiind administrate toate probele.
Cu privire la art.143 C., a observat că încă de la începutul luării măsurii arestului preventiv, instanța nu a făcut referire la infracțiunea de tâlhărie. D. a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor și tâlhărie, infracțiunea de tâlhărie care este infracțiune gravă care a stat la baza propunerii de arestare, nu a fost în nici o încheiere analizată și motivată pe art.143 C.
Referitor la existența de indicii și probe, susține că aceste indicii nu rezultă din probatoriul administrat până în prezent. Ceea ce se dovedește din probe este că inculpatul ar fi deposedat partea vătămată de telefonul mobil însă nu în scopul însușirii ci în scopul de a-l determina pe acesta să sune la serviciul de urgență 112. Relevantă este și declarația părții vătămate de la fila 36 care afirmă că „. a luat telefonul și l-a aruncat";, de unde rezultă că intenția inculpatului nu a fost nici un moment de deposedare.
Cu privire la motivarea hotărârii, arată că este aceeași de-a lungul întregului proces.
In concluzie, apreciază că este cel puțin admisibil parțial recursul iar sub aspectul de actualitate, lasă la aprecierea instanței aceste elemente.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, arată că soluția este corectă sub aspectul dispoziției dată de instanță care corespunde principial și probator dispozițiilor textelor de lege reținute de instanță. Își păstrează opinia că în măsura în care textele legale reținute se raportează sub aspectul menținerii măsurii la condițiile esențiale din art.150, 159 C., instanța nu ar mai trebui să remotiveze cu fiecare ocazie de ce există temeiurile arestării pentru că odată acestea confirmate grevează situația inculpatului cât timp subzistă circumstanțele probatorii nemodificate juridic.
Pe cale de consecință, consideră că s-a procedat corect, că așa numita actualitate a arestării nu este un criteriu legal. In speță, toate condițiile sunt îndeplinite, chiar dacă motivarea instanței poate fi criticată sub aspecte de acuratețe.
Consideră că inclusiv temeiul prev.de art.148 lit.d C., subzistă pentru că simpla derulare a procesului nu înlătură prin ea însăși elementul de temere legat de posibilitățile de influențare pe viitor a unor părți sub aspectul aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât acestea pot fi reluate.
Pe de altă parte, în cauză cercetarea judecătorească a fost derulată cu respectarea tuturor principiilor specifice dreptului procesual, iar elementele legate de pericolul pentru ordinea publică raportat la acuzațiile aduse inculpatului sunt de actualitate prin prisma soluției date, astfel încât apreciază că soluția este temeinică și legală.
Inculpatul P. V., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de 20 octombrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P. V., CNP 1., fiul lui L. și A., născut la 09 mai 1980 în Negrești Oaș, județul Satu M., domiciliat în Săpânța, nr. 1011, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 18 mai 2011 întocmit în dosarul nr. 322/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul P. V., CNP 1., fiul lui L. și A., născut la 09 mai 1980 în Negrești Oaș, județul Satu M., domiciliat în Săpânța, nr. 1011, județul M., cu antecedente penale, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal și alin. 21 lit. b teza I Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. La termenul din 20 octombrie 2011, instanța din oficiu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului P. V., reținând următoarele: Prin încheierea penală nr. 259 din 27 aprilie 2011 a T.ui M., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. V. pe o durată de 29 zile (27aprilie 2011-25 mai 2011 inclusiv), reținându-se că acesta la data de 5 octombrie 2010, aflându-se într-un loc public din comuna S., și fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a încercat să suprime viața părții vătămate S. D. prin aplicarea de multiple lovituri de mare intensitate cu un par și cu picioarele la nivelul capului și a coastelor acesteia, cauzându-i leziuni corporale primejdioase pentru viață și care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale. Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală au rezultat probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, astfel că s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală. S-a apreciat că în cauză, sunt incidente pentru inculpat dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală deoarece fapta pe care se presupune că a comis-o este sancționată cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea presupusei fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că față de inculpat sunt aplicabile prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală întrucât acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M. în cazul în care vor prezenta la organele de poliție starea reală de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și să dispună potrivit art. 160 ind. b Cod procedură penală. Procedând în sensul dispozițiilor anterior menționate, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive dispuse față de inculpat este temeinică și legală, implicit că temeiurile care au stat la baza luării acesteia sunt nemodificate în sensul persistenței dispozițiilor art. 148 lit. b și f Cod procedură penală (inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse martorilor G. T. și G. M. și faptele pe care se presupune că le-a comis sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte, lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică). În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatului subzistă și în prezent, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs verbal, cu ocaziapronunțării, inculpatul P. V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 31 octombrie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința punerii de îndată în libertate. S-a arătat art.148 lit.b C., nu mai este de actualitate, în cauză fiind administrate toate probele. Cu privire la art.143 C., a observat că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor și tâlhărie, infracțiunea de tâlhărie nu a fost în nici o încheiere analizată și motivată pe art.143 C. Indiciile nu rezultă din probatoriul administrat până în prezent, iar din probe reiese că inculpatul ar fi deposedat partea vătămată de telefonul mobil însă nu în scopul însușirii ci în scopul de a-l determina pe acesta să sune la serviciul de urgență 112. Relevantă este și declarația părții vătămate de lafila 36 care afirmă că „. a luat telefonul și l-a aruncat";, de unde rezultă că intenția inculpatului nu a fost nici un moment de deposedare. S-a mai arătat că motivarea hotărârii este aceeași de-a lungul întregului proces. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpatul recurent P. V. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev.de art.174, combinat cu art.175 lit.c Cod penal și tâlhărie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.b teza I Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în data de (...) în loc public din Săpânța, ar fi aplicat mai multe lovituri, de mare intensitate, cu un par și cu picioarele asupra capului și toracelui părții vătămate S. D., cauzându-i leziuni ce au necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că la aceeași dată, pe timp de noapte, înarmat, în loc public ar fi deposedat prin violență pe partea vătămată S. D. de un telefon mobil în valoare de 800 lei. În cauză există probe și indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Indiciile și probele temeinice despre care face vorbire art.143 C. sunt menționate în rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului, respectiv: procese verbale de sesizare din oficiu f.8, 81 și de cercetare la fața locului f.83-84, proces-verbal de examinare f.123-125, raport de constatare medico- legală f.20-21, raport de expertiză medico-legală psihiatrică f.131, raport de expertiză medico-legală traumatologică f.190-194, declarațiile părții vătămate S. D. f.12-18, 85-86, declarațiile martorilor I. B. V., M. R. B., G. T., G. M., H. B. G., H. I., M. M. și G. V., declarațiile inculpatului, fișa de cazier. Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent la data de (...), în lipsa, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.b și f Cod procedură penală. Este adevărat că instanța de fond a reținut că subzistă ambele temeiuri ale arestării, însă se observă că temeiul prevăzut de art.148 lit.b Cod procedură penală nu mai este de actualitate, având în vedere că martorii G. T. și G. M., în raport de care s-a reținut că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințări cu moartea aduse acestor martori, au fost audiați la termenul din data de 30 august 2011. În ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, prima cerință a textului de lege este îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul P. V. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că ar fi fost săvârșite. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a seexamina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii. În prezenta cauză inculpatul fiind trimis în judecată, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiat inculpatul f-35, partea vătămată f.34 și martorii G. T. f.94, G. M. f.95, M. D. f.96, P. A. f.166, M. F. f.167, I. B. V. f.168, H. I. f.169, cauza fiind amânată în data de (...) în vederea citării martorului M. R. B. Din fișa de cazier (f.68) reiese că începând cu anul 2003 inculpatul recurent a suferit mai multe condamnări, aplicându-i se pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru infracțiunea de furt calificat în anul 2003, pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru infracțiunea de vătămare corporală în anul 2003, pedeapsa de 6.500.000 lei vechi amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire în anul 2004, cu consecința revocării suspendării condiționate a executării pedepselor anterioare, care au fost cumulate juridic, executând în regim de detenție 8 luni închisoare între (...) și (...), fiind liberat cu un rest neexecutat de 63 zile de închisoare. Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o atitudine de negare a faptelor de care este acuzat și un comportament caracterizat de violență, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să influențeze martorii care mai sunt de audiat ori să comită noi infracțiuni, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare acesta riscând aplicarea doar a unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise, operând cumulul juridic și nu cel aritmetic. În ce privește durata rezonabilă a arestării preventive se constată că inculpatul a fost arestat la data de (...). Potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - (...) și până în prezent, într-o perioadă de circa 6 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului, fiind declanșată cercetarea judecătorească. Raportat la tipologia cauzei, la numărul de martori ce au fost și urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. V., fiul lui L. si A., născ.la 9 mai 1980, deținut preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2011 a T.ui M.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. V., fiul lui L. si A., născ.la 9 mai 1980, deținut preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). G. Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: A. C.V.;
| ← Decizia penală nr. 58/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 698/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
