Decizia penală nr. 1809/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1809/R/2011
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : I. C. M.
V. C.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul
Cluj împotriva încheierii penale f.nr. din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. M.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Lenard I., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei M. M., av. C. M., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată că în cauză s-au depus motivele de recurs ale P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P.ui în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, conform art. 300/2, raportat la art. 1. C. solicită a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și menținerea acestei măsuri, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 139 C. pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv câtă vreme la art. 139 alin. 1 C. se prevede că această posibilitate există când se schimbă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. În cauză s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 148 lit. f C., care nu s-a modificat, iar din încheierea atacată nu rezultă care sunt motivele pentru care s-ar fi modificat aceste temeiuri. Solicită a se reține că încheierea penală atacată se motivează exclusiv pe dispozițiile art.1 36 C., instanța de fond apreciind că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, dar în opinia sa această motivare nu se încadrează în dispozițiile art. 139 C. Având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, nu s-au schimbat elementele ce caracterizează fapta, cu privire la care există probe temeinice de vinovăție și nu doar bănuiala rezonabilă și argumentele avute în vedere la arestarea preventivă, referitoare la rezonanța negativă a săvârșirii infracțiunii și necesitatea luării măsurii pentru prelevarea ordinii publice, consideră că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpatei.
Apreciază că în cauză dispozițiile art. 139 C. sunt incidente doar datorită trecerii unei perioade de la momentul luării măsurii arestului preventiv, dar rezonanța faptei nu s-a diminuat considerabil, gravitatea faptei impunând în continuare menținerea arestului pentru realizarea dispozițiilor art. 148 lit. f C. și prezervarea ordinii publice.
Pentru toate aceste motive solicită a admiterea recursului și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. M., cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Apărătorul inculpatei M. M. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate, în sensul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivele de recurs fiind nefondate și unidirecțional analizate. Solicită a se avea în vedere că în faza de urmărire penală s-au respins cererile formulate în probațiune, iar dosarul de urmărire penală a fost înaintat instanței incomplet. În fața instanței de fond s-au administrat probe și s-au audiat martori, rezultând fără dubiu că fapta imputată inculpatei nu a avut efectul descris de P. în rândul opiniei publice, care să justifice arestarea preventivă a inculpatei. De asemenea, solicită a se reține că au trecut 5 luni de la momentul luării măsurii preventive, iar în comunitatea din care provine inculpata nu s-a întâmplat nimic, comportamentul inculpatei față de copii săi minori fiind ireproșabil și exemplar. Inculpata a avut un comportament normal anterior presupusei fapte și nu s-a ascuns, nu s-a mascat. În aceste condiții, apreciază că termenul rezonabil s-a împlinit, mai sunt puține probe de administrat în cauză, deci în opinia sa nu se mai impune menținerea stării de arest doar pentru că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare. Nu se poate ca inculpata să execute anticipat o pedepsea, mai ales că nu au fost administrate toate probele, iar vinovăția inculpatei nu a fost dovedită. Apreciază că în cauză trebuie clarificată durata de viață a fătului și dacă acesta s-a născut viu sau mort.
În opinia sa nu se justifică menținerea stării de arest a inculpatei, pentru că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura obligării de a nu părăsi localitatea fiind suficientă raportat la aspectele sociale ale cauzei, sens în care solicită respingerea recursului. Inculpata își va îndeplini obligațiile stabilite și se va prezenta la solicitările instanței și ale organelor de anchetă.
Inculpata M. M., având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetată în stare de libertate.
C U R T E A
Prin Î. penală din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr. (...) în baza art.139 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.145 C. s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpata M. M., fiica lui D. și M. născută la data de (...) în prezent aflată în stare de arest preventiv în penitenciarul gherla, prin Î. penală nr.65C/(...) a T.ui C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații : a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată ;b) să se prezinte la secția de poliție conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemată; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. S-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin R. cu nr.469/P/2011 al M. P. - P. de pe lângă T. C. s-a dispus trimiterea in judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M. M. fiica lui D. și M., născută la data de (...) , în prezent aflată în stare de arest preventiv în
Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, 175 alin.1 lit.c C.pen.
În timpul urmării penale, prin Î. penală nr.65/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. M. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acesteia.
Prin Î. penală nr.71/C/2011 din data de (...) a T.ui C. respectiv Î. penală cu nr. 1197/R/2011 a CA C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei M. M. pe o durată de câte 30 de zile.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
La termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a procedat la administrarea probatoriului testimonial solicitat în probațiune. Martorii audiați au arătat în unanimitate că inculpata nu este o fire violentă și că toți consătenii acesteia s-au arătat uimiți de cele întâmplate, neputând crede faptele imputate inculpatei.
Având în vedere aceste declarații de martori, față de temeiul de arestare reținut la momentul dispunerii măsurii preventive față de inculpată, prev. de art.148 lit.f C., instanța de judecată a apreciat că datele cu privire la pericolul social concret pe care îl prezintă inculpata prin lăsarea acesteia în libertate, reținute în special prin raportare la fapta reținută în sarcina inculpatei, s-au schimbat.
Potrivit art.136 al.1 C., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului ori inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive de lit.a - d : reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara, arestarea preventivă.
Așa cum s-a arătat anterior, la termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a epuizat întregul probatoriu testimonial solicitat a fi administrat, în cauză mai fiind necesară efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpată. Or, prin raportare la dispozițiile art.136 al.1 C., instanța de judecată a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal nu se mai impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv, întrucât aflată în stare de libertate aceasta nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care probatoriul ce se impune a mai fi administrat îl constituie respectivul referat.
Pe de altă parte, potrivit art.136 al.8 C., alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Analizând dispozițiile legale citate prin prisma datelor concrete din prezenta cauză, instanța a reținut că inculpata este în vârstă de 36 de ani și că până la această vârstă nu a mai avut contacte cu legea penală, fiind fără antecedente penale , și că are în prezent în întreținere 3 copii minori, dintre care unul în vârstă de 1 an și 6 luni , și față de care, conform probelor testimoniale administrate, s-a comportat cu cea mai mare responsabilitate.
De asemenea, instanța de judecată a reținut că și jurisprudența CEDO, în acord cu dispozițiile legale invocate din legislația națională, impune, la menținerea stării de arest preventiv, ca instanțele de judecată să analizeze caracterul necesar al măsurii privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe de altă parte, caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor măsurilor preventive, față de prezumția de libertate de care se bucură acuzatul și față de caracterul de excepție al arestării preventive.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În susținerea recursului s-a apreciat că încheierea recurată este netemeinică și nelegală deoarece măsura preventivă luată se poate înlocui cu altă măsură preventivă, potrivit art.139 alin.1 C., când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, însă, în fapt, acestea subzistă; referitor la pericolul concret s-a arătat că acesta persistă fiindcă prin infracțiunea comisă inculpata a lezat cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală respectiv dreptul la viață, fapta fiind comisă asupra propriului copil. A mai arătat că inculpata nu a recunoscut nici un moment comiterea infracțiunii susținând că a născut un copil mort și a încercat să ducă în eroare organele judiciare în ciuda evidenței.
În fine, s-a precizat că rezonanța socială negativă a celor întâmplate nu a scăzut prin trecerea timpului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și oficiu - conform art.3856 alin.3 C. - sub toateaspectele de fapt și de drept , Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpata intimată M. M. a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 alin.1 lit.c C.p. constând în aceea că în data de 11 iunie 2011 a născut la termen un copil viu și viabil după care l-a pus în pungi de nailon închise și l-a ascuns intervenind astfel decesul acestuia prin asfixie.
Prima instanță a reținut că a administrat probatoriul solicitat prin rechizitoriu la termenul din 3 noiembrie 2011 și raportat la declarațiile martorilor, consătenii inculpatei, s-a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpatei nu mai poate influența desfășurarea procesului penal, iar inculpata nu a fost percepută de către martori ca fiind o fire violentă.
Curtea își însușește aceste argumente; într-adevăr, în speță față de finalizarea probatoriului testimonial este evident că inculpata nu mai poate influența continuarea cercetării judecătorești, cauza fiind amânată doar pentru întocmirea referatului de evaluare de către S. de probațiune.
Susținerea recurentului că rezonanța socială a faptei nu s-a diminuat este contrazisă de către declarațiile martorilor audiați, în special declarația de la f.33 în care s-a precizat că locuitorii din comunitatea inculpatei au fost doarmirați de cele întâmplate, fiindcă inculpata nu este o fire violentă, este percepută ca fiind o persoană liniștită, harnică, iar în prezent inclusiv soțul ei a solicitat punerea ei în libertate pentru a avea grijă de copii.
Conform art. 136 C. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social, de sănătatea, vârsta și de alte situații privind persoana față de care se ia măsura; cu ocazia discutării periodice a stării de arest preventiv este evident că instanța trebuie să aprecieze asupra acestei opțiuni dacă s-au schimbat temeiurile hotărâtoare la luarea arestării preventive; astfel, având în vedere că procesul penal este aproape finalizat, iar prezența inculpatei în stare de arest preventiv nu mai este necesară bunei desfășurări a acesteia, raportat la dificultățile familiei sale de a avea grijă de cei 3 minori, dintre care cel mai mic are 1 an și 6 luni, este evident că se impunea înlocuirea arestării preventive.
Conduita procesuală a inculpatei de negare a nașterii unui copil viu nu poate constitui un temei de menținere a arestării preventive, după cum nici sinceritatea acesteia nu ar constitui un asemenea temei.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul parchetului. Văzând și disp.art.192 alin.3 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale f.nr. din 7 noiembrie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Cheltuielile judiciare rămân î n sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. I. C. M. V. C. T. G. GREFIER Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1757/20111, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
