Decizia penală nr. 186/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.186/R/2011
Ședința publică din 15 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I., judecător JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. S., împotriva încheierii penale din data de 01 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.și ped.de art.174 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. S. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Brumă O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, cercetarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii. Probele administrate în cauză accentuează starea de nesiguranță cu privire la existența unor probe clare și indicii temeinice. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă arătând că singura probă în dosar este declarația martorei D. Ana, care se afla și ea în stare de ebrietate și care nu este de natură a justifica un temei pentru menținerea măsurii arestării și care nu poate justifica vinovăția inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, apreciind că și aceasta ar fi îndestulătoare pentru a se atinge scopul procesului penal. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului formulat de inculpat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat iar privarea de libertate a inculpatului raportat la natura și gravitatea faptei se justifică în continuare. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate menționând că declarațiile martorilor din dosar sunt contradictorii.
C U R T E A:
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 01 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M. în temeiul art. 160b C. raportat la art. 3002 C. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B.
S., C. - 1., fiul lui S. și E., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, jud. M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. Unirii nr. 18/26, jud. M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul din data de 11 iunie
2010 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 42/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen..
Inculpatul B. S. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr. 267 din 8 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de
30 zile, începând cu data de 8 iunie 2010 și până la data de 7 iulie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.23/U din 8 iunie 2010.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că, în noaptea de
14/(...), aflându-se la locuința victimei A. G., împreună cu martora D. Ana, pentru a întreține cu aceasta relații sexuale, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu victima, împrejurare în care inculpatul a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra victimei care au determinat decesul acesteia.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la data de (...) instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. La termenul din (...), verificând oportunitatea menținerii arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent. De la acea dată în cauză nu au intervenit împrejurări sau date care să fi determinat schimbarea temeiurilor care au fundamentat luarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost audiat inculpatul dar și aproape toți martorii din rechizitoriu, iar pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa mult mai mare decât 4 ani închisoare. La menținerea stării de arest a inculpatului instanța a avut în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, conduita avută pe parcursul anchetei penale și nu în ultimul rând, starea de recidivă în care acesta se află. Deși este o măsură gravă, tribunalul a apreciat că se impune menținerea acesteia raportat la gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat, gravitatea ei deosebită fiind proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea unei asemenea măsuri și anume acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul B. S., criticând încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv cu motivarea că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii și că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă arătând că singura probă în dosar este declarația martorei D. Ana, care se afla și ea în stare de ebrietate și care nu este de natură a justifica un temei pentru menținerea măsurii arestării și care nu poate susține vinovăția sa. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, apreciind că și această măsură ar fi îndestulătoare pentru a se atinge scopul procesului penal. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Prin încheierea penală nr.267 din 8 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 8 iunie 2010 sub aspectul comiterii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit.f C., În fapt s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 14/(...), aflându-se la locuința victimei A. G., împreună cu martora D. Ana, pentru a întreține cu aceasta relații sexuale, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu victima, împrejurare în care inculpatul a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra victimei care au determinat decesul acesteia. Ulterior această măsură a fost prelungită, iar după sesizarea instanței de judecată, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat privarea de libertate a inculpatului, această măsură a fost menținută succesiv. Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile martorilor: C. O., T. I., C. I., C. V., T. Z., B. I. S., G. I. și, mai ales, declarația martorei D. Ana - care a relatat constant, modul cum s-ar fi comis fapta;procesele verbale de cercetare la fața locului; procesul verbal de examinare a hainelor victimei; raportul de expertiză medico-legală privind cauza morții victimei. De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";. Curtea apreciază că stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. Probațiunea administrată până în acest moment procesual pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită. Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C., se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent Având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, aspru sancționată de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare aprocesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care în baza art. 160/b C. și art. 300/2 C. se va menține starea de arest a susnumitului inculpat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. S., fiul lui S. si E., născut la (...), arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 1 februarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. L. H. I. M. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. G. O. M.
| ← Decizia penală nr. 949/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 449/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
