Încheierea penală nr. 556/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 556/R/2011

Ședința publică din 12 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. G. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.

și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S-a luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații T. D. D., N. I. I. și B. G., împotriva încheierii penale nr.39/CC/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. N. prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, inculpații fiind cercetați de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., în dosarul penal cu nr. 89

D/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- { F. D. D., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din Legea.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege, cu aplic art.41 al.2 Cod penal si art. 33 C.pen.;

- { F. I. I., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2

C.p., introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege cu aplic art.41 al.2 C.p. si art. 33

C.pen.;

-{ F. G., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 modificată ( trafic de droguri de mare risc), introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 al. 2 din aceeași lege și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege, toate cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. D. D. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Brumă O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul N. I. I., aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Țicudean E. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul B. G., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Dacia Rubl, din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații T. D. D. și N. I. I. învederează instanței că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.

Întrebați fiind, inculpații T. D. D., N. I. I. și B. G., arată că-și mențin declarațiile date până în prezent, nu au alte completări de făcut și nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs.

Apărătorul inculpatului B. G., depune la dosar o serie de acte care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului T. D. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună în principal, respingereapropunerii de luarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. R. inculpatului este bazat pe un motiv de nelegalitate respectiv pe nemotivarea hotărârii instanței de fond care se referă la toți inculpații în grup și nu face referire la situația personală a fiecărui inculpat, la participarea efectivă a fiecărui inculpat și la faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat. P. acest motiv, ar trebui trimisă cauza spre rejudecare pentru a se motiva corect luarea măsurii arestului preventiv. Cu privire la motivele de netemeinicie, apreciază că în concordanță cu practica instanțelor, față de actele materiale reținute în sarcina inculpatului și față de probele administrate în dosar, apreciază că deși există indicii, acestea nu sunt suficiente pentru a se lua o măsură atât de specială cum este măsura arestului preventiv. Deși este îndeplinită prima condițe a art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că a doua teză nu este îndeplinită în speță. Probele administrate până în acest moment nu sunt suficiente pentru a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută și că este necesară luarea unei măsuri cum ar fi arestul preventiv. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpatului N. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună în principal, respingerea propunerii de luarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu privire la nelegalitatea încheierii recurate, arată că are aceleași solicitări ca și apărătorul inculpatului T.. Cu privire la netemeinicia hotărârii, analizând sub aspectul incidenței art.143 C.pr.pen., pentru a se justifica luarea măsurii arestului, arată că se reține că acesta a vândut

0,03 grame sare de baie investigatorului sub acoperire care au fost supuse analizelor de laborator rezultând că acesta conține mefedronă. La fila 37 din dosarul de urmărire penală se menționează că substanța este asemănătoare compusului substanței interzise. Mai apoi, în concluzii se arată că substanța conține mefedronă. Din înregistrările telefonice nu reiese existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri mare risc și introducere în țară de droguri de mare risc. Se mai reține în sarcina inculpatului că în perioada 2010-2011 s-a deplasat de mai multe ori în străinătate iar la întoarcerea în țară a adus sare de baie însă nu se menționează cand anume s-ar fi comis acele acte și nici în ce mod a acționat inculpatul. A. a recunoscut că este consumator de droguri, este înscris într-un program în acest sens, deci acesta a avut o atitudine sinceră. De asemenea, motivarea instanței în sensul că măsura arestului este justificată pentru că infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui probator complex din care să rezulte fără echivoc implicarea acestora în activitatea infracțională precum și stabilirea încadrarii faptelor, se impune a fi privita cu rezervă pentru că ar fi nejust să se țină în arest niște inculpați pentru administrarea probelor care să stabileasca că aceștia au săvârșit o infracțiune. Sub aspectul incidenței art.148 lit.f C.pr.pen., chiar dacă pedepsele de care este acuzat inculpatul sunt mai mari de patru ani, consideră că teza a doua nu este îndeplinită. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpatului B. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza să se dispună în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar, respingerea propunerii de arestare preventivă constatându-se nulitatea absolută parțială a actului de sesizare al instanței iar in tertio, luarea unei alte măsuri neprivative de libertate. R. la prima solicitare, consideră că încheierea nu este motivată și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Simpla afirmație a pretinsei săvârșire a unei infracțiuni nu justifică luarea unei astfel de măsuri privative de libertate. M. arestării se ia pentru că există probe și nu pentru a se obține probe, această afirmație fiind principiul general. Se mai face referire că inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor imputate, ori, disp.70 C.pr.pen., careprevede dreptul de a nu da declarații este înțeles total greșit. Inculpatul nu a recunoscut infracțiunile dar acesta nu poate fi un motiv pentru care se impune arestarea. Solicită respingerea propunerii ca fiind netemeinică și nelegală constatând nulitatea parțială a sesizării instanței. În propunerea de arestare, unul din actele materiale care se rețin în sarcina inculpatului pentru care s-a pus în mișcare a acțiunea penala, nu este indicat în rezoluția de începere a urmăririi penale. Nu există în mod legal începută urmărirea penală pentru un alt act astfel că este evident că instanța nu poate fi sesizată legal cu o propunere de arestare și cu privire la acest act. Solicită să se constate că nu există probe și nici măcar indicii temeinice pentru a conduce la o presupunere rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.. Solicită a fi înlăturate declarațiile inculpatului N. În ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri, se reține că inculpatul ar fi adus mai multe rânduri diferite cantități de mefedronă, însă, nu se pronunță de unde, când, ce cantitate, cu ce preț sau de la ce persoană? Există o declarație a unui colaborator sub acoperire, F., care arată că inculpatul ar fi adus astfel de substanțe, ori, nu există nici un indiciu în baza căruia s-a reținut urmărirea penală. În ceea ce privește consumul de substanțe, nu există declarații care să afirme că inculpatul ar fi consumat. La percheziție nu a fost găsită nici o astfel de substanță. Solicită să se ia în considerare sesizarea instanței așa cum a fost formulată și să dispună asupra ei. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. P. luarea măsurii arestării preventive s-ar impune întrunirea cumulativă a condițiilor prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., ori, teza II-a nu este îndeplinită. Simpla referire la existența unor probe nu este suficientă în condițiile în care nu se precizează în ce ar consta acel pericol. Pericolul concret este de ordinul evidenței și trebuie să fie dovedit. Invocă cauza Fasuria contra Georgiei. La alegerea măsurii arestării preventive solicită a se avea în vedere toate criteriile prev.art.136 alin.8

C.pr.pen. Inculpatul are 23 de ani, nu are antecedente penale, este student la F. de I., este o persoană care a ieșit în evidență datorită simțului datoriei, a beneficiat de stabilitate familială și s-a angajat pe timpul vacanțelor pentru a-și ajuta familia.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv, față de fiecare dintre inculpați, există indicii că au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. În ceea ce privește indiciile prev.de art.143 C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că instanța de fond a reținut un indiciu foarte important care s-a transformat în probă. La fila 9 din încheiere s-a reținut pentru inculpatul B., procesul verbal de cumpărare autorizată de către un colaborator al unui investigator sub acoperite a unei substanțe care a făcut obiectul unui raport de constatare tehnico științifică, deci documente care probează că inculpatul a vândut la prețul de 100 lei cantitatea de 2,7 grame mefedronă. P. inculpatul N., arată că la fila 8 din încheiere, este indicată existența dovezilor de cumpărare autorizată a cantității de 0,2 grame de mefedronă. Există o bănuială rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. La fila 7 din încheiere, în ceea ce-l privește pe inculpatul T., există o cumpărare autorizată a cantității de 1,6 grame mefedronă. În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., acesta subzistă în cauză. Lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunile săvârșite. Inculpatul N. a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, ca urmare, acesta dă dovadă de perseverență infracțională. Cu privire la excepția nulității parțiale a sesizării instanței, solicită a se avea în vedere că este vorba de o eroare materială și argumentele careau fost aduse de instanța de fond și le însușește în totalitate.

Inculpatul T. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu sunt probe care să dovedească vinovăția lui.

Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

Inculpatul B. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Deliberand retine ca prin încheierea penală nr. 39/CC/(...) a Tribunalul B.-N., în temeiul disp.art. 149/1 C. a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. B. N., de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpații :

- { F. D. D., fiul lui { F. } și al { F. , născut la { F. |(...)}, în { F. |N.}, jud. { F. |B. N.}, CNP.{ F. |1860923060614}, domiciliat în { F. | com. Șanț, nr. 70, jud. B. N.}, cercetat pentru comiterea în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal și în concurs real prev. de art. 33 lit.a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din Legea.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege, cu aplic art.41 al.2 Cod penal;

- { F. I. I., fiul lui { F. } și al { F. , născut la { F. |(...)}, în { F. |com. Lechința, jud. { F. |B. N.}, CNP.{ F. |1750103060767}, domiciliat în { F. |B., str. A.M.u, nr. 15, sc.A, ap. 15}, cercetat pentru comiterea în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2

Cod penal și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010, cu aplic. art.41 al.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege cu aplic art.41 al.2 C.p;

-{ F. G., fiul lui { F. și al { F. , născut la { F. |(...)}, în { F. B.}, jud. { F. |B. N.}, CNP.{ F. |1.}, domiciliat în { F. |B., str. A. Sever, nr. 16, sc.A, ap. 6}, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.2 al.2 din L.143/2000 modificată ( trafic de droguri de mare risc), introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din aceeași lege și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege, toate cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

În temeiul disp.art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală rap.la art. 143 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați pe durata a

29 de zile, începând cu data de 3 aprilie 2011 orele 1,50 în ce-l privește pe T. D. D. și până la 1 mai 2011, orele 1,50; începând cu data de 3 aprilie 2011 orele 1,25 în ce-l privește pe N. I. I. și până la 1 mai 2011, orele 1,25 și începând cu 3 aprilie 2011 orele 2,45 în ce-l privește pe B. G. și până la 1 mai 2011 orele 2,45.

P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin referatul din data de 2 aprilie 2011 al DIICOT - B. T. B.-N., întocmit în dosar nr. 89D/P/2010 s-a formulat propunerea de arestare preventivă a inculpaților T. D.-D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. 2, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; N. I.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și B. G., pentru comiterea infracțiunilor detrafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2

Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În motivarea cererii s-au arătat următoarele :

În ce-l privește pe inculpatul T. D.-D. :

-1)începând din vara anului 2010 și până în luna martie 2011, acționând uneori în înțelegere și cu alte persoane, inculpatul a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza mun. B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; (mefedronă)zis și ". de baie";mai multor consumatori (dintre care unii au fost identificați iar alții nu) sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând diferite sume de bani, după cum urmează: a) - într-o zi din perioada septembrie-octombrie 2010 inculpatul T. D.-D. zis

„Dio"; i-a vândut pe raza municipiului B. numitului H. T. din Sîngeorz-Băi, care era însoțit de numiții C. P. T. și G. A., o cantitate de circa 1 gram de drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă";, cu prețul de 100 lei, pentru consum propriu. b) - în data de 11 noiembrie 2010 inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 1,6 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". L.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". G. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc

„mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942705/(...) al

Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N.. c) - într-o zi de la începutul lunii septembrie 2010 inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; i-a vândut pe raza municipiului B. numitului C. P.-T. din Sîngeorz-Băi, ce era însoțit de către numitul P. D. zis Kempes din Rodna, 4 plicuri cu cantitatea de cca 4 grame de drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul total de 400 lei, iar într-o zi de la sfârșitul lunii noiembrie 2010, învinuitul i-a vândut din nou numitului C. P.-T. o cantitate de 1 gram din același drog de mare risc cu prețul de 100 lei. d) - într-o zi de la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie 2010, în timp ce se afla în municipiul B., inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; i-a vândut numitului L. B. S., o cantitate de 2-3 grame drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând

„mefedronă"; cu prețul total de 70 lei/gram iar după câteva zile, dar anterior datei de 12 septembrie 2010, i-a vândut din nou lui L. B. S. încă o cantitate de circa 2 grame din același drog, cu prețul de 70 lei/gram. e) - într-o zi din toamna anului 2010, în timp ce se afla B., inculpatul T. D.-D. zis

„Dio"; i-a vândut numitului B. V. zis „Ceapă"; o cantitate de 2 grame drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul total de 200 lei; după circa două săptămâni, pe raza municipiului B., învinuitul i-a vândut, din nou, numitului B. V. zis „Ceapă"; din com.M., județul B.-N., o cantitate de 2 grame drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul de 250 lei; după alte două-trei săptămâni învinuitul T. D.-D. zis „Dio"; i-a vândut, pe raza localității M., numitului B. V. zis „Ceapă"; , o cantitate de cca. 1 gram drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul de 100 lei. f) - într-o zi din cursul lunii decembrie 2010, când se afla pe raza municipiului B., inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; i-a vândut numitului F. A. din B., o cantitate de cca. 2 grame drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cuprețul de 200 lei, iar după aproximativ o săptămână învinuitul i-a vândut din nou numitului F. A. din B., o cantitate de cca. 1 gram drog de mare risc cunoscut sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul de 100 lei . g) - într-o zi de la jumătatea lunii septembrie 2010, în timp ce se afla la barul lui P. D. zis Kempes din M., unde se ținea o petrecere la care se consumau droguri de mare risc, inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; le-a oferit spre consum mai multor persoane, printre care și numitului B. I. din com.M., cantități mici de drog de mare risc cunoscut sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; pe care unii dintre cei prezenți l- au consumat prin prizare. În perioada octombrie-decembrie 2010, învinuitul T. D.-D. zis „Dio"; i-a vândut numitului B. I. din com.M., în mai multe rânduri, cantități din drogul de mare risc cunoscut sub denumirea de „. de baie"; conținând mefedronă, cuprinse între 2 și 6 grame cu prețul de 100 lei/gram. h) - în data de 5 decembrie 2010 inculpatul T. D.-D. zis „Dio"; a oferit în mod gratuit ca drog, sub denumirea de „. de baie";, mai multor persoane printre care și colaboratorului cu numele de cod ". N.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". A.- o anumită cantitate de substanță de culoare albă sub denumirea de „. de baie";din care a fost ridicată o probă de 0,1 grame, care a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța respectivă, constituia drogul de mare risc „mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942753/(...), al Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N..

2) - începând din vara anului 2010 și până în prezent inculpatul T. D. D. a cumpărat sau deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități de ordinul gramelor din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; așa-numit ". de baie"; pe care le-a consumat.

În ce-l privește pe inculpatul N. I.-I. :

1)- începând din vara anului 2010 și până în prezent, acționând uneori în înțelegere și cu alte persoane, inculpatul a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza mun. B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; zis și ". de baie";mai multor consumatori (dintre care unii au fost identificați iar alții nu) sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând diferite sume de bani, după cum urmează: a) - într-o zi din perioada octombrie-noiembrie 2010, în timp ce se afla în municipiul C.-N., în zona clubului „After Eight"; împreună cu inculpatul B. G., inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; i-a vândut numitului C. P.-T. din Sîngeorz-Băi, un plic de drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul total de 100 lei, ocazie cu care învinuitul N. I. I. zis „Cracu"; a afirmat că tocmai s-a întors cu G. din străinătate, mai exact din Germania, de unde a adus și drogul de mare risc. b) - în data de 19 noiembrie 2010 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 0,3 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". E.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". I. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc

„mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942716/(...) al

Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N.. c) - în data de 07 decembrie 2010 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 0,2 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". E.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". I. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul subacoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc

„mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942754/(...) al

Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N..

2) - începând din 11 noiembrie 2010 și până în 1 aprilie 2011 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria ( la (...) ora 11:27:46-

22:23:37- Austria, (...) ora 01:34:06- 06:04:56-Ungaria, (...) -ora 17:33:48-Ungaria, (...)-ora 02:02:14 - 22:15:32 - Austria, (...) - ora 03:28:43- 03:28:45 - Ungaria, (...)- ora 12:58:20- (...) ora 06:07:54-Austria, (...) ora 09:17:26 - (...) ora 19:11:26-Ungaria, (...)- 15:11:56 - 18:34:18 -Ungaria, (...) ora 21:13:54-(...) ora 03:36:15-Ungaria, (...) ora 09:48:38-Austria -conform procesului verbal din 25 martie 2011), iar la reîntoarcerea în țară, în unele dăți dar în mai multe rânduri a introdus în țara noastră diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie"; conținând drogul de mare risc „mefedronă"; .

3) - începând din vara anului 2010 și până în prezent inculpatul a cumpărat sau deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități de ordinul gramelor din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; așa-numit ". de baie"; pe care le-a consumat.

În ce-l privește pe inculpatul B. G. :

1)- începând din vara anului 2010 și până în luna martie 2011, inculpatul a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza mun. B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; zis și ". de baie";mai multor consumatori (dintre care unii au fost identificați iar alții nu) sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând anumite sume de bani, după cum urmează: a) - în data de 19 noiembrie 2010 inculpatul B. G. a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 2,7 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". P.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". C. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc „mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942717/(...) al Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N.. b) - într-o zi din perioada octombrie-noiembrie 2010, în timp ce se afla în municipiul C.-N., în zona clubului „After Eight"; împreună cu inculpatul N. I.-I., s-au întâlnit cu numitul C. P.-T. din Sîngeorz-Băi și în momentul în care acesta i-a cerut inculpatului N. I.-I. să-i vândă 1 gram de „. de baie";, B. G. i-a pus la dispoziție inculpatului un plic cu drog de mare risc, sub denumirea de „. de baie"; conținând

„mefedronă";, pe care apoi inculpatul N. I.-I. i l-a vândut numitului C. P.-T. cu prețul total de 100 lei, ocazie cu care inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a afirmat că tocmai s-a întors cu inculpatul B. G. din străinătate( din Germania), de unde a adus și drogul de mare risc.

2)- începând din 25 august 2010 și până în prima decadă a lunii ianuarie 2011 inculpatul B. G. a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria (în zilele de 10.09 ora 14:21:06 - 16:07:01-Ungaria, (...) ora 06:41:15- 10:33:39 -Austria, (...)-Ungaria, (...) ora 11:23:47- 14:33:42-Ungaria, (...) ora 18:16:14-Ungaria, (...) ora 21:14:48- (...) ora 21:41:17 Austria, (...) 03:29:04- Ungaria, (...) Ungaria, (...) Austria, (...)-Ungaria, (...)-(...)-Austria, (...)-Ungaria- conform procesului verbal din 25 martie 2011), iar la reîntoarcerea în țară, uneori dar în mai multe rânduri a introdus în țara noastră diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie"; conținând drogul de mare risc „mefedronă";.

3) - începând din vara anului 2010 și până în prezent, inculpatul B. G. a cumpărat sau deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități de ordinul gramelor din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; așa-numit ". de baie"; .

S-a mai arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în stare de liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin aceea că aceștia ar putea comite noi infracțiuni, fie de aceeași natură precum cele care au fost reținute în sarcina lor, fie alte infracțiuni, raportat la ușurința cu care inculpații sunt predispuși la comiterea de infracțiuni de trafic de droguri.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale în cauză, prin evitarea oricărei tentative de sustragere a acestora de la urmărirea penală și oricărei încercări din partea acestora sau a unor persoane desemnate de ei de a influența martorii sau pe vreuna dintre persoanele audiate în cauză în calitate de învinuit, în scopul obținerii unor declarații favorabile lor.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 30 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții T. D.-D., N. I.-I. și B. G., persoane cercetate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, în ce-l privește pe T. D.-D., precum și de art. 3 alin. 2 din aceeași lege în ce-i privește pe N. I.-I. și B. G.

La data de 2 aprilie 2011, prin ordonanțele emise în dosarul cu nr. 89/D/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege în ce-l privește pe inculpatul T. D.-D. și, în plus, inculpații N. I.-I. și B. G. și pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. 2 din aceeași lege.

În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că începând din vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între ei sau cu alți învinuiți au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut, în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județul B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „ 4- metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de sare de baie, mai multor consumatori sau colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani.

S-a mai reținut și că, în aceeași perioadă de timp, inculpații au procurat și deținut, pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc sus menționat, pe care le-au consumat.

Totodată, s-a mai reținut și că, începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până în prezent inculpatul N. I. I. zis Cracu a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria(conform procesului verbal din 25 III 2011, întocmit de inspectorul de poliție C. V.), iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie";conținând drogul de risc mefedronă.

În ce-l privește pe inculpatul B. G. s-a reținut că începând cu data de 25 august

2010 și până în prima decadă a lunii ianuarie 2011 acesta a efectuat mai multe deplasări în Ungaria și Austria(conform procesului verbal întocmit de inspectorul de poliție C. V. din 25 III 2011), iar la reîntoarcerea în țară, în mai multe rânduri, a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie"; conținând drogul de mare risc";mefedronă";.

Examinând actele și lucrările dosarului penal nr. 89 D/P/2010 al DIICOT- B. T. B. N., instanța constată că există indicii și probe suficiente în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă pe larg în referatul procurorului cuprinzând propunerea de arestare preventivă și în mod succint în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale.

Probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea de către inculpați a faptelor ce li s-a reținut în sarcină sunt : procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale de informare, rapoartele investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico științifică, care au relevat existența drogului de mare risc în probele obținute de colaboratorii investigatorilor sub acoperire, probe obținute de la inculpați, procesele verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiile martorilor L. B. S., N. E., F. P., M. D. P., B. V., B. I., F. A., C. P. T., H. T., probele administrate coroborându-se între ele.

Prin prisma probațiunii administrate în cauză se apreciază că sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților reflectate în limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, al infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc , dar și de reacția publicului la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.

Există riscul real ca lăsați în libertate inculpații să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen, pe de altă parte, măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte fără echivoc implicarea acestora în activitatea infracțională și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care sunt cercetați. În acest context este necesară a fi împiedicată orice posibilitate a inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor martorilor și ale altor persoane cercetate în cauză, cu atât mai mult cu cât, în pofida probelor administrate până în acest moment, nu recunosc săvârșirea infracțiunilor de o mai mare gravitate (unii inculpați potrivit declarațiilor scrise de la urmărirea penală recunosc consumul de droguri).

În context este de menționat că prin hotărârile sale Curtea E. a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii este aducerea persoanei în cauză în fața autorităților judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Brogan și Murray contra Marii

Britanii).

În conformitate cu art. 5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s- a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În raport de natura infracțiunilor comise, de modul concret de săvârșire a acestora, reflectat de numărul mare de acte materiale ilegale, dar și de gradul sporit de implicare al unui număr mare de persoane, nu s-ar putea conchide că circumstanțele personale invocate în apărare (situația familială, caracterizările favorabile ) ar reflecta o reducere a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive sau o dispariție a acestor temeiuri.

P. aceste considerente, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT- B. T. B.-N. în temeiul disp. art. 149/1 Cod procedură penală, rap. la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art.

136 alin. 1 lit. d Cod procedură penală și a dispus arestarea preventivă a inculpaților :

{ F. D. D., { F. I. I. și { F. G., pe durata a 29 de zile, începând cu data de 3 aprilie

2011 orele 1,50 în ce-l privește pe T. D. D. și până la 1 mai 2011, orele 1,50; începând cu data de 3 aprilie 2011 orele 1,25 în ce-l privește pe N. I. I. și până la 1 mai 2011, orele 1,25 și începând cu 3 aprilie 2011 orele 2,45 în ce-l privește pe B. G. și până la 1 mai 2011 orele 2,45.

În ce privește nulitatea absolută parțială a sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului B. G., s-a apreciat că această excepție este nefondată, deoarece din cuprinsul rezoluției de începere a urmăririi penale (f.147 vol. I de urmărire penală) a rezultat neîndoielnic voința procurorului de a începe urmărirea penală cu privire la inculpatul B. G., astfel că inserarea numelui învinuitului „. I. I. zis Cracu"; la pct. 1 lit.a a rezoluției amintite în locul celui al învinuitului B. G., cum se impunea, este o simplă eroare materială - aspect care rezultă din studierea celorlalte acte de urmărire penală - și care nu s-a mai regăsit ulterior în ordonanța de reținere (f.159) și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (f.167) cu privire la acest inculpat.

Potrivit art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii T. D. D., nechita Ioa I. și

B. G., cu toții criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea unei măsuri neprivative de libertate.

În motivarea recursului inculpatul T. D. D. a invocat nemotivarea hotărârii instanței de fond arătând că în considerentele soluției atacate nu se face referire la situația personală a fiecărui inculpat, la participarea efectivă a fiecăruia și la faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat.Se invoca netemeinicia incheierii instanței de fond deoarece, față de actele materiale reținute în sarcina inculpatului și față de probele administrate în dosar, deși există indicii, acestea nu sunt suficiente pentru a se lua o măsură atât de severă cum este măsura arestului preventiv. Mai arată că deși este îndeplinită prima condițe a art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că a doua teză nu este îndeplinită în speță.

Inculpatul N. I., invocă, la rândul său, nelegalitatea încheierii recurate, susținând că hotărârea nu este motivată prin prisma omisiunii examinării situației fiecărui inculpat în parte. Cu privire la netemeinicia hotărârii, arată că este nejustificată luarea acestei măsuri în scopul enunțat de prima instanță, respectiv pentru a se administra probatoriul și a se stabili incadrarea juridică astfel cum motivează instanța de fond. Mai arată că se reține că a vândut 0,03 grame sare de baie investigatorului sub acoperire care au fost supuse analizelor de laborator, concluziile fiind contradictorii, respectiv că substanța conține mefedronă, însă la fila 37 din dosarul de urmărire penală se menționează că substanța este asemănătoare compusului substanței interzise. Invederează că din înregistrările telefonice nu reiese existența indiciilor temeinice că a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri mare risc și introducere în țară de droguri de mare risc. Arată că a recunoscut că este consumator de droguri, fiind înscris într-un program în acest sens și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă faptele de care este acuzat sunt grave si sancționate sever.

Apărătorul inculpatului B. G., solicită în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, constatându-se nulitatea absolută parțială a actului de sesizare al instanței pe considerentul că încheierea nu este motivată și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată și că pentru unul din actele materiale care se rețin în sarcina inculpatului pentru care s-a pus în mișcare a acțiunea penala, nu s-a început urmărirea penală. Invocă faptul că nu există probe și nici măcar indicii temeinice pentru a conduce la o presupunere rezonabilă că inculpatul ar fi comisinfracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, iar simpla afirmație a pretinsei săvârșire a unei infracțiuni nu justifică luarea unei măsuri privative de libertate. De asemena, consideră că nu este îndeplinită teza II-a a art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece pericolul concret trebuie să fie dovedit. În final, inculpatul arată că are 23 de ani, nu are antecedente penale, este student la F. de I., este o persoană care a ieșit în evidență datorită simțului datoriei, a beneficiat de stabilitate familială și s-a angajat pe timpul vacanțelor pentru a-și ajuta familia astfel că o măsură neprivativă de libertate este suficientă.

Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

În primul rând, referitor la nemotivarea încheierii atacate, susținerile formulate în apărare de către inculpați, nu își au suport și susținere în piesele dosarului, prima instanță indicând față de fiecare inculpat faptele de a căror comitere sunt suspicionați

și a enumerat actele materiale reținute în sarcina fiecărui inculpat.

Curtea constată că instanța de fond a motivat soluția atacată, au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpaților, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că nu poate fi primită critica lipsei motivării încheierii instanței de fond.

Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze (cauza Boldea contra României). Torodată, CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R.iei 2007).

Nici critica referitoare la nelegala sesizare a instanței nu poate fi reținută deoarece în această procedură instanța este mărginită a verifica condițiile prevăzute de art. 146 și urm. C.

Potrivit art. 148 al. 1 C., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C., respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f C.

În cauza de față, indicii temeinice în sensul art. 143 C. și art. 5 din Convenția E. a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii faptelor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din Legea.143/2000 modificată prin O. nr.6/2010.

Aceste indicii sunt relevate de declarațiile martorilor L. B. S. (f. 6 vol. I dos.u.p.), Covaci L.tin (colaborator autorizat-f. 26 vol.I dos.u.p.), M. D. P. (f. 86 vol. I dos.u.p.), Bocșa V. (. 93-95 vol. I dos.u.p.), B. I. (f. 98-101 vol. I dos.u.p.), Farkaș A. (f. 110, 117. vol. I dos.u.p.) din care rezultă presupunerea că în perioada august 2010 și până în luna martie 2011inculpatul T. D. D., zis „Dio"; le-ar fi vândut susnumiților diferite cantități din drogul denumit „. de baie";, conținând „mefedronă";, substanță din categoria drogurilor de mare risc.

De asemenea, din declarațiile colaboratorului autorizat Nicoale E. (f. 46 vol.I dos.u.p.) rezultă că inculpatul N. I. I., zis „Cracu"; i-ar fi vândut în două rânduri „. de baie";, conținând „mefedronă";, substanță din categoria drogurilor de mare risc pentru suma de 100 lei, iar martorului C. P. (f. 120, 127-129 vol.I dos.u.p.) i-a vândut un plic conținând aceeași substanță cu prețul total de 100 lei.

Cu privire la inculpatul B. G. presupunerea comiterii faptei de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.2 din Legea.143/2000 descrisă la pct. I. lit. a, arezultă din declarația colaboratorului autorizat F. paul (f. 64 vol.I dos.u.p.) din care rezultă că susnumitul inculpat i-a vândut drogul denumit „. de baie";, conținând „mefedronă";, substanță din categoria drogurilor de mare risc o singură dată pentru suma de 100 lei.

R. la actul descris la punctul pct. I. lit.b; Curtea constată că nu este confirmat deoarece din declarația singulară a martorului C. P. (f. 127 vol.I dos.u.p.) rezultă că acesta a tranzacționat achiziționarea drogurilor cu inculpatul N. I. I., zis „Cracu"; în mașina acestuia din urmă, că inculpatul N. a fost cel care a luat din bord plicul cu droguri și tot acest inculpat i l-a înmânat și a luat suma de 100 lei aferentă prețului. R. la inculpatul B., martorul arată că acesta stătea pe scaunul din stânga- față și că, inițial, inculpatul N. a afirmat că-l va întreba daca nu are droguri de vânzare, aspecte nerelevante pentru a se reține existența indiciilor rezonabile de comitere a acestui act.

Curtea nu poate reține presupunerea rezonabilă în sensul comiterii infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p.(față de inculpații N. I. I. și B. G.) și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 al. 2 din aceeași lege cu aplic art.41 al.2 C.p.(față de toți inculpații), constatând lipsa indiciilor temeinice ori a probelor în acest sens.

Astfel, din nicio o probă nu rezultă că inculpații ar fi deținut droguri pentru consum propriu sau că ar fi consumat asemenea substanțe. Declarația inculpatului N. I. I. potrivit căreia este consumator de droguri este insuficientă pentru a se reține în sarcina sa presupunerea comiterii infracțiunii arătate atâta timp cât nu confirmă deținerea de droguri în perioada infracțională reținută în sarcina sa, iar inculpatul este supus unui tratament de specialitate.

La fel, simpla deplasare in străinatate a inculpaților B. și N., în lipsa altor probe, nu poate conduce automat la concluzia că aceștia au introdus în țară droguri. Declarația colaboratorului autorizat F. P. potrivit căreia a auzit că inculpatul N. mergea în Ungaria de unde aducea sare de baie este imprecisă, limitându-se la o simplă afirmație deoarece nu oferă niciun indiciu referitor la sursa informației, la perioada în care acest inculpat ar fi efectuat deplasarea ori cantitățile aduse. La fel, declarația martorului C. P. potrivit căreia incupatul N. i-ar fi spus că a adus drogurile din Ungaria împreună cu inculpatul B. este singulară și infirmată de cei doi inculpați astfel că apare ca lipsită de forță probantă.

În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 148 lit. f teza II-a C.pr.pen., aceasta se regăsește în cauză față de inculpații T. D. D. și N. I. I.

Astfel, starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de a căror comitere sunt suspicionați inculpații, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.

Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul L. vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

De asemenea, obstrucționarea justiției,pericolul de sustragere ori de repetabilitate a faptelor au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

În cauză, inculpații T. D. D. și N. I. I. sunt suspicionați de comiterea unor infracțiuni grave de rezultat și, din această perspectivă, susnumiții prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din numărul ridicat al actelor și, referitor la inculpatul N., persistența infracțională pe care a manifestat-o (fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte înrândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.

Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților T. D. D. și N. I. I., în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpații T. D. D. și N. I. I., ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile presupus a fi comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

P. aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii inculpații T. D. D. și N. I. I. împotriva încheierii penale nr.39/CC/(...) a Tribunalului B. N..

R. la inculpatul B. G., Curtea observă că detenția preventivă trebuie apreciată de la caz la caz sub aspectul oportunității care trebuie legată de existența unui interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii judecării în stare de libertate (în acest sens cauza Labila c/a Italiei soluționată la 6 aprilie 2005). Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului anumite infracțiuni pot genera o tulburare socială care să justifice o detenție provizorie, iar un asemenea element trebuie să se bazeze pe fapte care să indice faptul că libertatea deținutului ar tulbura în mod real liniștea publică (cauza Kemmache c. F.). Detenția rămâne legitimă doar dacă ordinea publică este în mod efectiv amenințată și ea nu poate anticipa o pedeapsă privativă de libertate (s-a făcut trimitere la cauza L. c/a F.).

În cauză nu poate fi omis faptul că actul de a cărui comitere este bănuit susnumitul inculpat și reținut de către Curte s-a consumat în noiembrie 2010 și, din probele administrate până în acest moment procesual, numai prin raportare la un colaborator autorizat. La fel, cantitea de drog vehiculată este infimă (2,7 gr) astfel că apare cu puterea evidenței că fapta nu mai este de actualitate și, prin gravitate, nu este susceptibilă de a genera o tulburare socială de natura celei evidențiată în cauza L. c. F..

De asemenea, riscul ca inculpatul B. G. să împiedice desfășurarea procesului prin influențarea martorilor sau alterarea probelor nu există atâta timp cât singurul martor este colaboratorul autoriza, martorul C. este arestat, iar proba științifică nu poate fi influențată și este deja administrată.

În privința riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece, inculpatului i se pot impune în cazul unei măsuri alternative, anumite obligații, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea acestora; mai mult, Curtea europeană, în cazul Wemhoff c. Germaniei, a arătat că, riscul ca acuzatul să se sustragă anchetei nu poate fi apreciat doar în raport de gravitatea pedepsei pe care ar putea să o primească acuzatul, ci și în raport de circumstanțele personale ale acestuia (moralitatea, domiciliul, profesia,resursele financiare, legăturile familiale, etc.), circumstanțe care în cauza de față pledează pentru existența unui risc minim în acest sens (fiind relevante circumstanțele familiale ale inculpatului-se bucură de susținerea familiei, vârsta tânără și aflat în continuarea studiilor, referințele pozitive de care se bucură).

În ceea ce privește riscul de a comite alte infracțiuni, se constată că nu există date la dosar în acest sens.

Curtea observă că potrivit art.136 C. scopul măsurilor preventive se poate realiza, nu neapărat prin măsuri privative de libertate, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri. Or, în raport de felul infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul inculpatul B. G., modul de săvârșire, urmările cauzate, persoana acestuia, Curtea consideră că scopul asigurării bunei derulări a procesului penal poate fi atins și prin măsuri alternative la detenție.

P. toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul formulat de inculpatul B. G., împotriva încheierii penale nr.39/CC/(...) a Tribunalului B. N., pe care o va casa cu privire la soluția adoptată în ceea ce-l privește și rejudecând, se va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT-B. T. B.-N. cu privire la inculpatul B. G.

Se va dispune luarea față de inculpatul B. G. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1. Cod procedură penală pe o durată de 30 de zile începând cu data punerii efective în libertate.

În baza art. 1. alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, se impun inculpatului următoarele obligații: a) Să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanță ori de câte este chemat. b) Să se prezinte la organul de poliție, respectiv IPJ B.-N. conform programului de supraveghere stabilit de acesta sau ori de câte ori este chemat. c) Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată. d) Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) Să nu intre în legătură cu inculpații și martorii din această cauză.

Se va atenționa inculpatul că în caz de încălcare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestului preventiv în condițiile prevăzute de lege.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte

100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se vor avansa din fondul M.ui

Justiției.

În temeiul art. 192 al. 2 C. se vor obliga inculpații recurenți T. D. D. și N. I. I. să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial, iarpotrivit art. 192 al. 3 C. restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul formulat de inculpatul B. G., fiul lui G. și R., născut la (...) în B., domiciliat în B. str.A. Sever nr.16, sc.A, ap.6, jud. B.-N., CNP 1., împotriva încheierii penale nr.39/CC/(...) a Tribunalului B. N., pe care o casează cu privire la soluția adoptată în ceea ce-l privește și rejudecând:

Respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT-B. T. B.-N. cu privire la inculpatul B. G.

Dispune luarea față de inculpatul B. G., fiul lui G. și R., născut la (...) în B., domiciliat în B. str.A. Sever nr.16, sc.A, ap.6, jud. B.-N., CNP 1., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451 Cod procedură penală pe o durată de 30 de zile începând cu data punerii efective în libertate.

În baza art. 1451 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin 11 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, se impun inculpatului următoarele obligații: a) Să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanță ori de câte este chemat. b) Să se prezinte la organul de poliție, respectiv IPJ B.-N. conform programului de supraveghere stabilit de acesta sau ori de câte ori este chemat. c) Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată. d) Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) Să nu intre în legătură cu inculpații și martorii din această cauză.

Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestului preventiv în condițiile prevăzute de lege.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Respinge recursurile declarate de inculpații T. D. D., fiul lui D. și I., născut la (...) în N., jud. B.-N. și N. I. I., fiul lui I. și G., născut la 0(...) în Lechința jud. B.-N., împotriva aceleiași încheieri.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se vor avansa din fondul M.ui Justiției.

Obligă inculpații recurenți T. D. D. și N. I. I. să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. G.

GREFIER, L. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. D.B.

← Decizia penală nr. 992/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 1020/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 556/2011, Curtea de Apel Cluj