Decizia penală nr. 1895/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a16
DECIZIA PENALĂ NR.1895/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: C. I. G. : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S.
T. C., reprezentat prin procuror: D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații T. B., G. S. I. și C. A. împotriva încheierii penale din data de 10 noiembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații T. B., G. S. I. și C. A., în stare de arest, asistați de apărător ales, av. D. Ana, din cadrul Baroului I., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. B., av. B. B. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță atât pentru ea cât și pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. S. I., av. M. O. S. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A., av. M. M. R.
I. constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorarilor parțiale se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Reprezentantul M.ui P., având în vedere că prin încheierea recurată s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații G. S. I. și T. B., iar față de inculpatul C. A. s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de inculpatul C. A.
Apărătorul inculpatului C. A., având în vedere dispozițiile legale în materie, este de acord cu admiterea excepției invocate de procuror.
Inculpatul C. A. arată că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
S-a procedat la luarea consemnarea poziției procesuale exprimate de inculpatul C. A., cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Se constată că la dosar s-a depus o cerere formulată de apărătorul ales al inculpaților T. B. și G. S. I., av. M. C., asupra căreia instanța se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților T. B., G. S. I., av. D. Ana solicită admiterea recursurile, și să se constate că hotărârea instanței de fond prin care s-aconsiderat faptul că măsura arestării preventive este legală și temeinică și că se impune menținută față de acești doi inculpați.
Apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă raportat la modalitatea în care a fost motivată sau mai bine zis raportat la modalitatea în care nu a fost argumentată și nu a fost motivată în nici un fel decizia instanței și constarea acestei măsuri excepționale.
Din hotărârea instanței de fond a perceput doar temeiurile inițiale și textele de lege, respectiv art. 148 alin. 1 lit. a1 și d Cod pr.pen. pentru inculpatul G. în baza cărora s-a dispus revocarea măsurii inițiale care a fost luată față de aceștia. I. nu precizează și nu argumentează în niciun fel la acest moment la 5 luni, respectiv 4 luni de ce se impune a se constata că această măsuă excepțională și restrictivă pentru libertatea umană, este pertinentă, legală și se impune a fi menținută în continuare. Consideră că hotărârea instanței de fond nu oferă inculpaților, apărătorilor și nici instanței de recurs, resorturi suficiente pentru a constata și considera că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații pe care îi reprezintă. Hotărârea instanței de fond este criticabilă și raportat la faptul că nu a reținut și nu a avut în vedere aspecte importante care au fost invocate de apărătorul inculpaților la instanța de fond, precum și aspecte care ar fi trebuit să fie avute în vedere de instanță din oficiu. În ceea ce-l privește pe inculpatul T. B. solicită să se aibă în vedere că acesta este de 5 luni în arest preventiv, respectiv din data de 29 iunie 2011, dată la care s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în baza art.145 al.3 Cod pr.pen. și înlocuirea acesteia în baza aceluiași articol și că peste o lună va fi termenul rezonabil al duratei arestării raportat la dispozițiile legale și practica CEDO, întrucât această revocare operează într-adevăr ca o sancțiune, deși în situația de față nici nu ar fi trebuit să opereze, care trebuie să aibă un caracter temporar și de avertisment în situația în care se presupune că inculpații au săvârșit vreo faptă. Consideră că această sancțiune nu poate avea un caracter definitiv și să fie menținută până la judecarea cauzei, ceea ce ar duce la executarea unei părți din pedeapsă și să aibă un caracter de pedeapsă pentru anumite fapte pentru care nu se știe dacă inculpații se fac vinovați sau nu. Consideră că instanța de fond și respectiv instanța de recurs ar trebui să dea reale valențe și să dea curs prezumției de nevinovăție raportat la starea care a stat la baza revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Pentru inculpatul T. B. s-a reținut faptul că și-ar fi încălcat obligațiile instituite de instanță, însă în conținutul încheierii nu se menționează care ar fi acele obligații. Presupune că una dintre obligații ar fi aceea de anu lua legătura cu inculpatul G. care este prezent în boxă alături de T. și că ar săvârși alte fapte prevăzute de legea penală. Raportat la aceste aspecte apreciază că nu existau temeiuri ca să se revoce având în vedere că s-a făcut o plângere în urmă cu aproximativ 6 luni și în acel dosar după câte cunoaște înafară de existența plângerii care a avut drept consecință faptul că inculpatul și-a încălcat obligațiile, în dosar nu s-a efectuat nimic deși inculpatul este de 5 luni la dispoziția instanțelor și organelor de urmărire penală, nu a fot citat și audiat pentru a se vedea poziția procesuală a acestuia și să se purceadă dacă era cazul la citirea actului de inculpare și la trimiterea cauzei în judecată. Plângerea și probele nu-l pot plasa pe inculpatul T. la locul presupusei agresiuni împotriva respectivei părți vătămate. E. niște fotografii, însă care nusunt datate și nu se cunoaște cu exactitate de unde provin în care apare inculpatul T. B. în aceeași conjunctură cu inculpatul G. D. aceste fotografii dovedesc faptul că inculpații au avut un contact, trebui analizată împrejurarea dacă presupusa întâlnire în urma căreia au fost fotografiați s-a realizat cu rea credință și în deplină conștiință de cauză, existând un element evolutiv, o dorință o conștientizare a faptului că are loc întâlnirea făcând abstracție de obligațiile instituite de instanță. În opinia sa, această rea credință nu trebuie prezumată, ci trebuie dovedită. În concluzie, apreciaază că nu au existat temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită instanței să-și însușească toate criticile aduse hotărârii instanței de fond și să dea eminamente curs prezumției de nevinovăție și să admită recursul cu consecința puneii în libertate a inculpaților T. B., G. S. I. și instituirea unor obligații drastice și grave. Chiar și în situația în care inculpații ar fi încălcat obligația de a nu se întâlni, solicită să se constate dacă încălcarea acestei obligații s-a făcut cu rea credință și dacă au făcut-o cu scopul de a ignora dispozițiile legale, fiindu-le indiferente obligațiile impuse. Solicită să se ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul C. A. Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații T. B., G. S. I. împotriva încheierii penale prin care la data de 10 noiembrie 2011 Tribunalul Maramureș a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent. În temeiul art.148 alin.1 lit.a1 din Codul de procedură penală s-a dispus arestarea inculpatului T. B. întrucât acesta a încălcat obligațiile impuse acestuia prin decizia C. de A. C. prin decizia nr.334/R/(...) În temeiul art.148 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală s-a dispus arestarea inculpatului G. S. I., întrucât s-a constat că acesta a comis o nouă infracțiune împreună cu o persoană cu care nu avea voie să ia legătura, împrejurare care a atras revocarea liberării provizorii sub control judiciar de care a beneficiat acesta, ca urmare a încheierii date de Tribunalul Maramureș. Din punctul său de vedere, inculpații în mod incontestabil și-au încălcat obligațiile care le-au fost fixate de Curtea de A. C. Cu privirire la criticiile aduse de apărare încheierii recurate arată că acestea au mai fost invocate atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de control judiciar și așa cum a statuat instanța de fond și Curtea de A. C., a fost dovedită această încălcare a obligaților, precum și faptul că temeiurile arestării există și nu a apărut nicio modificare care să impună punerea în libertate a inculpaților. L. în libertate ar lipsi de conținut și de efecte o măsură, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea având în vedere că inculpații au beneficiat de aceast temei și nu și-au respectat obligațiile, apreciază că în prezent nu se mai poate lua o astfel de măsură. Solicită să se ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul C. A. Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu a încălcat obligațiile instituite de instanță. Inculpatul G. S. I., având ultimul cuvânt, și solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu a încălcat obligațiile instituite de instanță. Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, solicită să se ia act de retragerea recursului. C U R T E A Prin încheierea penală din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, formulate de inculpații T. B. (fost C., zis B.), G. S. I. (zis G.), și C. A. (zis A. B.. În temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B.), și G. S. I. (zis G.) și în consecință a fost menținută arestarea p reventivă a acestora. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea fără număr din data de (...), dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul C. A. prin încheierea penală a T.ui M. din data de (...), cu măsura arestării preventive. În temeiul art. 148 alin. 1 lit. a ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv, măsură menținută de instanță prin încheierea din (...). În concret, acest inculpat a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 10/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. -S. T. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj (4 fapte), complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit grave în formă continuată (19 acte materiale din care 8 în forma tentativei). Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a C. de A. C. În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive. Având în vedere actele existente la dosarul cauzei, s-a constatat că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat (și menținută de instanța de control judiciar) a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. În altă ordine de idei, instanța a reținut și că jurisprudența constantă a C.E.D.O. a fost în sensul aprecierii că deținutul-inculpat nu are obligația să coopereze cu autoritățile de urmărire penală sau cu cele judiciare dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa a putut să le producă privitor la buna derulare a procedurilor în cauză. În consecință, cum la acest moment procesual și cu privire la acest inculpat nu a intervenit niciun element nou care să modifice temeiurile care au stat la baza rearestării preventive a acestuia, tribunalul a apreciat, și prin prismadispozițiilor art. 136 din Codul de procedură penală, că aplicarea unei măsuri restrictive de libertate nu este justificată. Drept urmare, cererea acestuia având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul C. A. s-a respins. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații G. S., T. B. și C. A., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În ședința publică din data de (...), inculpatul C. A. a declarat că-și retrage recursul declarat. În motivarea recursurilor lor inculpați G. S. și T. B. au învederat curții că încheierea atacată este nemotivată, în sensul că nu cuprinde argumentele care au stat la baza luării acestei hotărâri, mai ales că s-a făcut referire doar la temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii preventive privative de libertate fără a se justifica în vreun fel menținerea acesteia după 5 luni de arest. Mai mult decât atât, instanța de fond s-a limitat doar să constate că inculpații și- ar fi încălcat obligațiile instituite de către instanță fără a se arăta în mod concret care au fost obligațiile încălcate și dacă aceasta s-a realizat cu rea-credință. Un alt motiv de recurs este acela referitor la încălcarea termenului rezonabil în condițiile în care inculpați sun arestați de mai multe luni și în cauză nu s-a făcut nimic, nu au fost audiați și nu s-a demarat cercetarea judecătorească. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele: Mai întâi cu privire la excepția nemotivării hotărârii de către instanța de fond, curtea apreciază, în consens cu jurisprudența CEDO ca aceasta este nefondată. Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac. Astfel, instanța de fond a analizat cererile inculpaților precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă în cauză, argumentând necesitatea menținerii în continuare a acestei măsuri preventive. Din probele de la dosar rezultă existența unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor imputate astfel că sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. Apoi, în cazul inculpaților recurenți T. și G. ș s-a ținut seama de conduita acestora materializată în nerespectarea unor obligații stabilite de instanță în momentul aplicării art.145 C.p.p. și respectiv 160 ind.1 C.p.p. Inculpații au fost rearestați, inculpatul T. prin încheierea penală din data de (...) a T.ui M. prin care s-a constatat că a încălcat cu rea credință obligațiile impuse de instanță și anume că la data de 13 mai 2011 în jurul orelor 20.30, conform imaginilor de pe înregistrarea video efectuată cu sistemul de supraveghere al SC B. S. I. str. E. Doamna nr.16, redate în planșa fotografică atașată la dosar, au pătruns în incinta localului un grup format din 15 persoane, printre care partea vătămată A. Ș. a recunoscut pe inculpatul T. B. (fost C.) și pe inculpatul G. S. I.,alături de alte persoane. Astfel, în sarcina inculpatului T. s-a reținut că a luat legătura cu coinculpatul G. și sunt bănuiți că au comis o altă infracțiune pentru care sunt de altfel și cercetați. De asemenea, în cazul inculpatului G., prin încheierea fără număr din data de (...) a T.ui M. s-a dispus revocarea liberării provizorii a inculpatului ca urmare a încălcării cu rea credință de către acesta a obligațiilor impuse în sensul că a luat legătura cu numitul H. M. V. și se presupune că a comis o faptă penală pentru care s-a început urmărirea penală. Verificând toate aceste aspecte, curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, a probațiunii ce trebuie administrată nu a fost încălcat termenul rezonabil în sensul jurisprudenței CEDO și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind 15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților T. B. și G. S. Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C. A. Va admite, în baza art.199 C.p.p. cererea de reexaminare formulată de avocatul M. C. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2011 a C. de A. C. și dispune scutirea de la plata amenzii judiciare de 2000 lei, având în vedere documentele justificative depuse de domnul avocat la dosar. Va stabili onorariu parțial pentru avocat din oficiu în sumă de câte 50 lei pentru fiecare inculpat, în favoarea Baroului de avocați C., ce se va achita din fondul M.ui Justiției Va obliga pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 50 lei onorariu pentru apărători din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. S. și T. B. împotriva încheierii penale din 10 noiembrie 2011 în dosar nr. (...) al T.ui M.. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C. A. împotriva aceleiași încheieri. Admite cererea de reexaminare formulată de avocatul M. C. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2011 a C. de A. C. și dispune scutirea de la plata amenzii judiciare de 2000 lei. Stabilește onorariu parțial pentru avocat din oficiu în sumă de câte 50 lei pentru fiecare inculpat, în favoarea Baroului de avocați C., ce se va achita din fondul M.ui Justiției. Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 50 lei onorariu pentru apărători din oficiu. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. M. R. C. I. G. M. V.-G. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.C. L.
| ← Sentința penală nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 667/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
