Decizia penală nr. 1091/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1091/R/2011
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
ANA C.
G.IER: M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile vătămate P. S. și M. S. V. împotriva sentinței penale nr.1472 din 30 noiembrie 2010 a J. B., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpata C. I. C. L., judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3 Cod penal.
La prima strigare a cauzei, se prezintă pentru inculpata C. I. C. L. apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.-G. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpata, părțile vătămate P. S. și M. S. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la data de 27 iunie 2011, s-a depus prin serviciul registratură din partea inculpatei adeverință medicală, din care reiese că este imobilizată la domiciliu în perioada 24 iunie - 28 iunie 2011.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, față de adeverința medicală depusă de către inculpată la dosar, apreciază că se impune amânarea cauzei, pentru ca inculpata să fie prezentă în fața instanței de recurs. De asemenea, mai arată că apărătorul părților vătămate nu și-a depus delegația la dosar.
Se depune de către apărătorul desemnat din oficiu, referatul privind plata onorariului din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Instanța constată că partea vătămată P. S. a fost citat de la cabinetul avoc. K. N., care nu are calitatea să-l reprezinte în fața instanței de recurs.
Reprezentantul parchetului, cu privire la cererea de amânare formulată decătre apărătorul inculpatei, consideră că nu este necesară amânarea cauzei, solicitând a se lua adeverința medicală a inculpatei ca o motivare pentru lipsa la termenul de azi, nefiind obligată să se prezinte în instanță.
Instanța, deliberând, având în vedere că la termenul anterior, apărătorul recurenților ( deși nu și-a depus delegația în prezentul dosar, ci doar la instanța de fond), a formulat o cerere de amânare ( fila 7 dosar), în vederea eventualei prezentări a apărătorului recurenților, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, instanța constată că există delegație dereprezentare și asistență juridică a părților vătămate recurente P. S. și M. S. V., de către avocat K. N. T. pentru calea de atac ( introdusă inițial, ca apel) în dosarul de apel - nr.(...) al T. B. N. ( fila 15 dos. Tribunal BN).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatei C. I. C. L. solicită respingerea recursurilor părților vătămate ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că soluția instanței de fond, de achitare a inculpatei în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b Cod penal, respectiv, pentru că nu există nici o faptă penală - este corectă, natura acestui litigiu fiind, cert, una civilă. Nu a existat ncio vinovăție în sarcina inculpatei, în sensul legii penale. Mai mult, nu a existat nici rea credință din partea acesteia, deoarece în antecontractul încheiat între părți era stipulată și posibilitatea răzgândirii acestora. În consecință, în cauză poate fi vorba doar de nerespectarea unor clauze contractuale, ceea ce ar atrage, eventual, o răspundere contractuală, civilă, dar nicidecum o răspundere penală a inculpatei.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, se apreciază că inculpata nu a indus în eroare părțile vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie cu prilejul încheierii antecontractului, fie pe parcursul executării acestuia, în scopul de a obține un folos material injust. Simpla neexecutare în termen a unei obligații în cadrul unei convenții, nu are caracter penal, chiar dacă în momentul încheierii convenției, partea care și-a asumat obligația știa că nu o va îndeplini.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr.1472 d in 30 no ie mb r ie 2010 a J. B. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei C. I. C. L. - domiciliată în mun. B., str.G. G. B. nr.85, sc. C, ap.33, jud. BN, CNP 2., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile vătămate P. S. și M. S. V.
A fost obligată fiecare dintre părțile vătămate să plătească statului câte
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prinplângerea înregistrată sub nr.(...) la J. B., petenții P. S. și M. S. V. au atacat rezoluția din (...) dată de prim procurorul parchetului de pe lângă această instanță în cadrul dosarului nr. 452/P/2008 al P. de pe lângă Judecătoria
Bistrița prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de intimata C. C. L., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, solicitând instanței desființare acesteia și trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimata C. C. L.
Prin rezoluția din data de (...) dată de prim procurorul P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 452/P/2008 s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de intimata C. C. L., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În rezoluția procurorului se arată că în data de (...) între M. S. V., reprezentată prin P. S. și I. C. L. (numele intimatei la data respectivă) s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare având ca obiect un apartament situat în B., într-un imobil din Piața Centrală nr. 27, care aparținea celei din urmă, imobil care, însă se afla sub incidența Legii nr. 112/1995, care prevedea o interdicție temporară de înstrăinare. P. clauzelor cuprinse în acest act,promitentul cumpărător trebuia să achite pentru apartament suma de 60.000 euro, din care 7.000 euro, până cel târziu la data de (...), iar restul de 53.000 euro, cel târziu în 15 zile din momentul în care promitentul vânzător va comunica că toate actele sunt gata pentru tranzacția notarială. La rândul său, promitentul vânzător se obliga să înceapă demersurile necesare pentru cumpărarea, intabularea și apoi semnarea unei promisiuni de vânzare cumpărare la notar, în momentul în care va primi avansul. U., până la data de (...), promitentul vânzător trebuia să încheie formalitățile precizate mai sus, după care se obliga să semneze actele notariale de înstrăinare, după ce va primi suma totală. Totodată, în același document, părțile au convenit să semneze promisiunea de vânzare cumpărare la notar, având cunoștință că imobilul în cauză se afla sub incidența Legii nr. 112/1995, iar înstrăinarea legală definitivă să aibă loc în momentul în care legea va permite, fără ca la acea dată să mai fie achitate alte sume de bani. De asemenea, părțile au convenit ca în situația în care unul dintre ei nu-și respectă angajamentele făcute, să achite dublul sumei totale, respectiv 120.000 euro. După ce părțile au încheiat înțelegerea arătată mai sus, C. I. C. L. a început demersurile în vederea achiziționării apartamentului, fiind întocmită în acest sens de către un expert cadastral o „Documentație pentru încheierea în cartea funciară imobil teren cu construcții". A. lucru, precum și actele existente la acest dosar, dovedesc astfel că intimata era îndreptățită să solicite achiziționarea imobilului în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, având la acea dată calitatea de chiriaș, fapt ce denotă că nu a avut intenția de a-l induce în eroare pe P. S. prin încercarea de a vinde un bun ce nu i se cuvenea.
În actul procurorului se precizează că în cursul anului 2006, când documentația necesară a fost complet întocmită, C. I. C. L. a încercat să o depună la Primăria Bistrița, ocazie cu care a aflat că apartamentul în litigiu a fost revendicat de un cetățean german, în persoana numitului M. B. J., care de altfel a obținut proprietatea imobilului în cauză, aspect cunoscut și de către P. S. U., în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul cetățeanului german, în persoana avocatului M. B. O., C. I. C. L. a reușit să achiziționeze imobilul unde fusese chiriaș contra sumei de 35.000 euro, fiind încheiat un contract de vânzare cumpărare ce a fost autentificat la notar în (...).U. acestei achiziții, intimata, conform declarației sale, a încercat să-1 contacteze pe P. S. în vederea perfectării înțelegerii avute, fără însă să reușească să-l găsească. A. aspect este confirmat și de numitul G. N., un apropiat al lui P. S., căruia i s-a adresat intimata în vederea obținerii de date cu privire la cetățeanul italian, fără însă ca acesta să o poată ajuta. De aici reiese faptul că intimata nu a avut intenția de a-l înșela pe P. S., fiind de bună credință și încercând să-l găsească pe acesta în vederea perfectării înțelegerii inițiale. Având în vedere aceste aspecte, întrucât nu a reușit să ia legătura cu P. S., iar acesta nu a mai contactat-o, după circa 3 luni de zile, intimata a vândut imobilul care făcea obiectul promisiunii de vânzare cumpărare unei terțe persoane contra sumei de 85.000 euro și un autoturism marca Volvo, care ulterior a fost vândut cu
8.000 euro. Conform documentelor depuse de persoanele vătămate reiese că intimata datorează 38.000 euro, sumă ce rezultă dintr-un act redactat și semnat la data de (...) și despre care declară că nu-și mai amintește să ofere detalii.
În rezoluție se precizează că potrivit declarației intimatei, precum și a extrasului de cont pentru perioada (...) - (...) depus de aceasta, reiese că în contul ei a fost virată de cetățeanul italian P. S. doar suma de 32.000 euro, pe care recunoaște că o datorează și se obligă să o returneze în cel mai scurt timp. Referitor la diferența de 6.000 euro, aceasta a precizat că suma respectivăreprezintă probabil costul lucrărilor executate de echipa de constructori la un spațiu pe care ea 1-a închiriat de la P. S. în anul 2006 și care s-a ridicat la
3.000 euro, iar restul de încă 3.000 euro ar fi chiria percepută pentru acel spațiu închiriat. Cu privire la închirierea spațiului situat în mun. B., str. L. Rebreanu, nr. 23, pasaj 6 B, de la P. S., intimata arată că s-a înțeles cu acesta să plătească o chirie lunară de 600 euro, sumă ce urma să nu fie achitată în primele 2-3 luni, până se va termina renovarea spațiului, care va fi suportată de către făptuitoare. întrucât numitul G. N., șeful echipei de constructori care făcea renovarea, avea fată de P. S. o datorie de 3.000 euro, intimata susține că s-a înțeles cu acesta din urmă ca lucrarea să fie executată în contul respectivei datorii, iar suma în cauză să se adauge la cea pe care trebuia să o plătească pentru achiziționarea apartamentului. A. aspect nu a fost confirmat nici de P. S. și nici de G. N., acesta din urmă recunoscând că a avut o datorie față de italian, însă nu a existat o înțelegere în sensul celor de mai sus. După aproximativ un an, renovarea spațiului în cauză nu a fost finalizată, astfel că intimata nu a beneficiat și nu a desfășurat nici o activitate în acel spațiu. Mai mult, nu i-au fost înapoiate cheile imobilului de către echipa de constructori de la care a aflat că în realitate spațiul nu aparținea lui P. S., ci unui alt cetățean italian, căruia, de fapt, cel dintâi a trebuit să-i plătească chiria lunară de 600 euro și care consideră că îi este imputată. In cursul lunii februarie 2008, intimata a fost contactată de către P. S., ocazie cu care i-a făcut cunoscut faptul că imobilul este vândut altei persoane.
În actul procurorului se menționează că din conținutul promisiunii de vânzare cumpărare mai rezultă faptul că partea care nu va respecta înțelegerea va plăti dublul sumei totale, echivalând cu o clauză de răzgândire. A. act potrivit naturii juridice dă naștere în sarcina părților la o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare cumpărare în formă autentică sau de renunțare la acesta prin voința uneia din părți. In concluzie, vânzarea ulterioară a apartamentului în litigiu unei alte persoane echivalează cu o dezicere a vânzării față de persoana vătămată, care se înscrie în clauza din actul menționat.Ca urmare, fiind vorba de o promisiune de vânzare cumpărare, obligația legală a intimatei este cea de restituire a prețului cu amendarea convenită în actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată și ca urmare, fapta de a nu încheia un act autentic de vânzare cumpărare cu persoana vătămată nu constituie o faptă penală, fiind o cauză civilă.
Prin rezoluția din (...) emisă de prim procurorul adjunct al P. de pe lângă
T. B.-N. sub nr. 77/II/2/2009, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petenții P. S. și M. S. V., împotriva soluției date în dosarul nr. 452/P/2008 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Prin Încheierea din data de 10 decembrie 2010, s-a admis plângerea formulată de petenții P. S. și M. S. V. și s-a dispus desființarea rezoluției nr.452/P/2008 a P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, precum și a rezoluției din
(...) dată de prim procurorul adjunct al P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul
77/II/2/2008.
Instanța în baza probatoriului administrat, a apreciat că există suficiente probe la dosar pentru reținerea cauzei spre judecare, conform disp.art.278/1 al.8 lit. c Cod procedură penală, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 al.1 și 3 Cod penal de către intimata C. I. C.
S-a reținut că, potrivit adresei nr.35785/2009 emisă de P. municipiului
B. (fila 20), intimata „nu a solicitat niciodată Primăriei municipiului B. date cu privire la revendicarea imobilului situat în B., Piața Centrală nr.27 și nu a solicitat, în scris, cumpărarea spațiului cu destinație de locuință, închiriat"; (care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare dintre aceasta și petenți,încheiată la data de (...)), deși s-a obligat, prin însăși promisiunea încheiată să înceapă toate demersurile pentru „intabulare, cumpărare și redactare contract de promisiune de vânzare-cumpărare la notariat"; din momentul în care va primi avansul stipulat (de 7.000 euro) și să le termine până în (...) (fila 7), ori avansul a fost încasat la (...), conform extrasului de cont emis de B. C. I. S. R. SA - B. (fila 16), așadar anterior încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare.
Totodată, s-a precizat că așa zisele demersuri, respectiv „. cadastrală pentru înscrierea în c.f. (filele 21-24), întocmită doar în iulie-august 2006 - nu prezintă, nici un fel de relevanță juridică, atâta vreme cât intimata nu a formulat cerere de dobândire a imobilului închiriat în baza Legii nr. 112/1995 (doar dacă a cunoscut situația reală, respectiv că acesta a fost revendicat de cetățeanul german, fapt pe care nu l-a adus la cunoștința petentului).
Cu privire la „. cadastrală"; s-a reținut că, notarea promisiunii de vânzare-cumpărare în favoarea cumpărătoarei M. S. V., s-a făcut în baza înch.(...) c.f., în timp ce promisiunea de vânzare-cumpărare a intervenit abia în (...), iar pe de altă parte, se referă la un apartament de la etajul 2, deci altul decât cel care a făcut obiectul respectivei promisiuni (etajul 1) și la alți proprietari: Biro Măriuța și Biro G. (filele 21-24).
Pe cale de consecință, raportat la motivația mai sus expusă și având în vedere însăși clauzele stipulate în promisiunea de vânzare-cumpărare, întocmirea documentației cadastrale în modalitatea arătată, respectiv în mod defectuos, faptul că intimata nu a solicitat niciodată nici măcar date cu privire la revendicarea imobilului, obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, nu a depus cerere de achiziționare a acestuia la P. municipiului B. (împrejurări de natură să conducă la suspiciunea că aceasta cunoștea situația reală a imobilului în momentul intervenirii înțelegerii cu petentul) - instanța a apreciat că sunt suficiente motive care conchid spre inducerea, respectiv menținerea în eroare a petentului, în vederea obținerii unui profit material de către intimată, cu atât mai mult cu cât diferențele dintre prețul stipulat în promisiunea de vânzare-cumpărare (60.000 euro, din care a primit 38.000 euro), cel de achiziționare al imobilului de la cetățeanul german (35.000 euro) și cel primit de la persoanele cărora intimata le-a înstrăinat apartamentul după ce l-a cumpărat de la cetățeanul german (85.000 euro și o mașină Volvo în valoare de
8.000 euro), sunt foarte mari, profitul realizat fiind evident.
Din materialul probator administrat, respectiv actele dosarului de urmărire penală și declarațiile date de părți și de martori în faza de judecată, respectivdeclarațiile părților civile M. S. V. (f. 62-63) și P. S. (f. 69-71), declarațiile martorilor G. N. (f. 72), G. D. Eusebio (f. 88) și declarația dată de inculpata C. I. C. L. (f. 76), instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de (...) între M. S. V., reprezentată prin P. S., și I. C. L. (numele intimatei la data respectivă) s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare având ca obiect un apartament situat în B., într-un imobil din Piața Centrală, nr. 27, care aparținea celei din urmă, imobil care, însă se afla sub incidența Legii nr. 112/1995, care prevedea o interdicție temporară de înstrăinare. P. clauzelor cuprinse în acest act, promitentul cumpărător trebuia să achite pentru apartament suma de 60.000 euro, din care 7.000 euro, până cel târziu la data de (...), iar restul de 53.000 euro, cel târziu în 15 zile din momentul în care promitentul vânzător va comunica că toate actele sunt gata pentru tranzacția notarială. La rândul său promitentul vânzător se obliga să înceapă demersurile necesare pentru cumpărarea, intabularea și apoi semnarea unei promisiuni de vânzare cumpărare la notar, în momentul în care va primi avansul. U., până la data de (...), promitentul vânzător trebuia să încheieformalitățile precizate mai sus, după care se obliga să semneze actele notariale de înstrăinare, după ce va primi suma totală. Totodată, în același document, părțile au convenit să semneze promisiunea de vânzare cumpărare la notar, având cunoștință că imobilul în cauză se afla sub incidența Legii nr.
112/1995, iar înstrăinarea legală definitivă să aibă loc în momentul în care legea va permite, fără ca la acea dată să mai fie achitate alte sume de bani. De asemenea, părțile au convenit ca în situația în care unul dintre ei nu-și respectă angajamentele făcute, să achite dublul sumei totale, respectiv
120.000 euro. După ce părțile au încheiat înțelegerea arătată mai sus, C. I. C. L. a început demersurile în vederea achiziționării apartamentului, fiind întocmită în acest sens de către un expert cadastral o „Documentație pentru încheierea în cartea funciară imobil teren cu construcții". A. lucru, precum și actele existente la acest dosar, dovedesc astfel că intimata era îndreptățită să solicite achiziționarea imobilului în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, având la acea dată calitatea de chiriaș, fapt ce denotă că nu a avut intenția de a-l induce în eroare pe P. S. prin încercarea de a vinde un bun ce nu i se cuvenea.
În cursul anului 2006, când documentația necesară a fost complet întocmită, C. I. C. L. a încercat să o depună la Primăria Bistrița, ocazie cu care a aflat că apartamentul în litigiu a fost revendicat de un cetățean german, în persoana numitului M. B. J., care de altfel a obținut proprietatea imobilului în cauză, aspect cunoscut și de către P. S. U., în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul cetățeanului german, în persoana avocatului M. B. O., C. I. C. L. a reușit să achiziționeze imobilul unde fusese chiriaș contra sumei de
35.000 euro, fiind încheiat un contract de vânzare cumpărare ce a fost autentificat la notar în (...).U. acestei achiziții, intimata, conform declarației sale, a încercat să-1 contacteze pe P. S. în vederea perfectării înțelegerii avute, fără însă să reușească să-1 găsească. După circa 3 luni de zile, intimata a vândut imobilul care făcea obiectul promisiunii de vânzare cumpărare unei terțe persoane contra sumei de 85.000 euro și un autoturism marca Volvo, care ulterior a fost vândut cu 8.000 euro.
P. declarației intimatei, precum și a extrasului de cont pentru perioada
(...) - (...) depus de aceasta, reiese că în contul ei a fost virată de cetățeanul italian P. S. doar suma de 32.000 euro, pe care recunoaște că o datorează și se obligă să o returneze în cel mai scurt timp. Referitor la diferența de 6.000 euro, aceasta a precizat că suma respectivă reprezintă probabil costul lucrărilor executate de echipa de constructori la un spațiu pe care ea l-a închiriat de la P. S. în anul 2006 și care s-a ridicat la 3.000 euro, iar restul de încă 3.000 euro ar fi chiria percepută pentru acel spațiu închiriat.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța învestită cu soluționarea cauzei pe fond, a apreciat că inculpata nu a indus în eroare părțile vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, fie pe parcursul executării acestuia, în scopul de a obține un folos material injust.
Fără îndoială, a apreciat instanța de fond, nerespectarea cuvântului dat, neonorarea obligațiilor asumate printr-o convenție civilă denotă o lipsă de onoare, reflectă o atitudine socială reprobabilă, atrăgând însă posibilitatea declanșării răspunderii civile contractuale. În schimb, în plan penal, o astfel de conduită nu are semnificații sub aspectul inculpării autorilor, decât dacă au obținut încheierea sau executarea contractului prin inducerea în eroare a celeilalte părți contractante.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că fapta comisă de inculpată are caracterul unui delict tipic civil, atâta timp cât neexecutarea unei obligații asumată printr-o convenție civilă nu este pliată pe o reprezentare eronată, încare se afla partea de bună credință și în care a fost împinsă cu intenție de cealaltă parte contractantă.
Simpla neexecutare în termen a unei obligații în cadrul unei convenții civile nu are caracter penal, chiar dacă în momentul încheierii convenției partea care și-a asumat obligația știa că nu o va îndeplini. P. dreptului civil, oricine se angajează, este ținut să execute întocmai obligația luată, consecințele neîndeplinirii acesteia în termenul și condițiile stipulate fiind reglementate de C. civil. Mai mult, C. civil, admițând implicit posibilitatea nerespectării contractului, prevede, pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor asumate, în afara mijloacelor generale, posibilitatea de a insera în cuprinsul convenției o clauză specială prin care debitorul „se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i"; (art. 1066), creditorul având facultatea de a cere îndeplinirea clauzei sau a obligației principale (art. 1068).
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că din domeniul dreptului civil se trece în tărâmul dreptului penal numai atunci când, fie la încheierea convenției, fie pe parcursul executării ei, aceea parte care nu a respectat convenția s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a o convinge pe cealaltă parte că își va executa obligațiile la termenul, sau după caz, în condițiile convenite.
Instanța de fond a reținut că în speța de față, din conținutul promisiunii de vânzare cumpărare rezultă faptul că partea care nu va respecta înțelegerea, va plăti dublul sumei totale, ceea ce echivalează cu o clauză de răzgândire. A. act, potrivit naturii juridice, dă naștere în sarcina părților la o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare cumpărare în formă autentică sau de renunțare la acesta prin voința uneia din părți.
În concluzie, judecătoria a apreciat că vânzarea ulterioară a apartamentului în litigiu unei alte persoane, echivalează cu o dezicere a vânzării față de persoana vătămată, care se înscrie în clauza din actul menționat.
De asemenea, în opinia instanței, aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde nu numai de circumstanțele concrete ale cauzei, ci și de persoana victimei, de gradul ei de cultură, legiuitorul urmărind să apere îndeosebi persoanele credule, mai puțin prudente și care sunt expuse și vulnerabile la o astfel de faptă.
Partea vătămată P. S., în calitatea sa de investitor imobiliar (din spusele lui, nu era la prima achiziție de acest gen), știa foarte bine care sunt pericolele ce planează asupra unui astfel de înțelegeri, intervenită în pripă (dovadă fiind înscrisul deficitar, sub aspectul conținutului, întocmit cu acel prilej), asumându-și însă riscurile, în încercarea de a maximiza câștigul (prețul convenit a fost la aproape jumătate din cât a obținut ulterior inculpata). Având în vedere experiența sa în plan imobiliar, știa foarte bine că imobilele cumpărate de chiriași erau grevate de o interdicție de înstrăinare întinsă pe parcursul mai multor ani (posibilitatea de intabulare fiind temporar exclusă). Așa cum reiese din declarația dată de acesta, în ziua în care a încheiat actul, inculpata l-a informat că nu este proprietara spațiului locativ, că urmează să-l cumpere de la primărie. Tot el a afirmat că a procedat în același mod (încheind antecontracte de vânzare cumpărare) și în cazul celorlalte spații imobiliare dobândite. De asemenea, partea vătămată a declarat că în ianuarie 2008 a discutat la telefon cu inculpata, aceasta comunicându-i că acel cetățean german care revendica imobilul a avut câștig de cauză și că îi trebuie mai mulți bani pentru a putea cumpăra de la el, dar răspunsul lui a fost că nu-i mai dă nici un euro.
Prin urmare, raportat la considerentele mai sus expuse în temeiul art. art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei C. I. C. L., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs
(calea de atac fiind greșit calificată inițial, ca apel) părțile vătămate P. S. și M. S. V., fără a arăta însă, solicitările părților, probabil, dorindu-se casarea acesteia și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatei pentruinfracțiunea de înșelăciune.
În motivarea recursurilor, s-a arătat că soluția de achitare, pronunțată de prima instanță este una nelegală, deoarece, fapta comisă de inculpată se circumscrie dispoz. art.215 alin.1,3 C.pen. fiind o înșelăciune clasică.
Inculpata a asigurat pe partea vătămată P. S., la data încheierii convenției că a depus toată documentația necesară achiziționării imobilului în discuție și că, vânzarea ulterioară către părțile vătămate se va face în scurt timp.
Cu toate acestea, rezultă din probe că inculpata nu a formulat niciodată cerere pentru achiziționarea imobilului, nu a înștiințat părțile vătămate că a cumpărat imobilul de la cetățeanul germen care l-a revendicat, nu a depus practic, nicio diligență pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin convenție.
Deși avea posibilitatea, inculpata nu a notificat părțile pentru încheierea tranzacției la notar, chiar și după achiziționarea imobilului de la cetățeanul german, nu a contactat-o nici măcar pe partea vătămată M. V., a cărei adresă o cunoștea și care, ținea în permanență legătura cu soțul său - P. S.
În concluzie, recurenții au apreciat că inculpata i-a indus și menținut în eroare cu prilejul încheierii și executării convenției, creîndu-le convingerea că, odată ce imobilul va fi în proprietatea sa și legea îi va permite, va transmite părților vătămate dreptul de proprietate asupra acestuia.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie,în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea (învestită cu soluționarea recursului prin decizia penală nr.78/2011 a T. B.- N., de declinare a competenței) constată nefondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
P. dispozițiilor legale care incriminează infracțiunea de înșelăciune - art.215 alin.1 și 3 C.pen. - aceasta constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar înșelăciunea în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Pornind așadar, de la definiția legală a infracțiunii, în baza probelor administrate, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a stabilit în mod corect că, în cauză este vorba de un litigiu civil, fapta comisă de inculpată nefiind prevăzută de legea penală ci, înscriindu-se în sfera nerespectării unor obligații contractuale, ce atrage răspunderea civilă și, nicidecum, răspunderea penală.
Aceasta deoarece, nu rezultă din probele dosarului, vreo acțiune de inducere în eroare (prin prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate), comisă de inculpată cu ocazia încheieriipromisiunii de vânzare cumpărare sau pe parcursul executării acesteia, eroare care, să fi fost determinantă pentru părțile vătămate în încheierea contractului sau în executarea parțială a acestuia (plata avansului).
Toate acțiunile imputate de recurenți inculpatei, atât în plângerea inițială, cât și cu ocazia motivării recursului ( că inculpata nu a făcut demersurile pentru întabularea imobilului după primirea avansului de la părțile vătămate și pentru încheierea promisiunii de vânzare cumpărare în formă autentică până la data stipulată; că nu a înștiințat părțile vătămate că a cumpărat imobilul de la cetățeanul german care l-a revendicat; că nu a depus practic, nicio diligență pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin convenție)
- nu sunt altceva decât expresia neexecutării obligațiilor asumate printr-o convenție civilă, prin promisiunea de vânzare cumpărare. Chiar dacă în momentul încheierii convenției sau pe parcursul executării acesteia, inculpata a știut că nu-și va îndeplini obligațiile contractuale, atât timp cât, nu s-a făcut dovada unei induceri în eroare, determinante pentru părți la încheierea contractului, nu se poate reține în sarcina inculpatei, intenția de înșelăciune.
Ori, conținutul convenției este foarte clar cu privire la obligațiile fiecărei părți și la consecințele nerespectării acestora.
S-a știut de către recurenți în momentul încheierii convenției că inculpata nu este proprietarul imobilului, că vânzarea definitivă a imobilului se va putea face doare când legea va permite acest lucru, fiind vorba de un imobil ce făcea obiectul Legii nr.112/1995, iar pe parcursul executării convenției, au fost înștiințați că imobilul a fost revendicat de o altă persoană și că, inculpata va face demersuri să-l cumpere de la acea persoană.
Faptul că, inculpata nu i-a înștiințat pe recurenți despre vânzarea imobilului achiziționat de la cetățeanul neamț unei terțe persoane - este deja de domeniul neexecutării convenției, după cum, și faptul că nu a solicitat niciodată Primăriei Municipiului B. date cu privire la revendicarea imobilului în discuție și nu a solicitat, în scris, cumpărarea spațiului - nu relevă nicdecum intenția de înșelăciune, ci reprezintă efectiv, neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Nu are relevanță, de asemenea, pentru existența infracțiunii, nici împrejurarea că ( așa cum susțin recurenții), în momentul încheierii contractului, inculpata le-ar fi spus că ar fi depus deja la primărie, documentația necesară achiziționării imobilului, atâta vreme cât, au consimțit să semneze convenția în care se stipula clar că „promitentul vânzător (inculpata) se obligă să înceapă toate demersurile pentru întăbularea, cumpărarea și apoi redactarea promisiunii de vânzare - cumpărare la notar";, deci, de abia din acest moment trebuiau începute demersurile inculpatei, neavând relevanță, rol determinant, în economia întregii tranzacții, raportat și la ceilalți factori condiționali cunoscuți ( că inculpata nu era proprietară, că imobilul nu putea fi vândut decât după un anumit timp, etc.) - faptul că inculpata i-a asigurat că ar fi depus deja documentația pentru cumpărarea imobilului.
Pentru toate aceste considerente, recursurile în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de
200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției, în favoarea av.S. M.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligate părțile vătămate recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU A.E MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către părțile vătămate P. S. cu domiciliul ales în F., str. Ceahlău nr. 50, jud. Ialomița si M. S. V., domiciliată în B., str. I., bl.2, sc.E, ap.79 împotriva sentinței penale nr. 1472 din 30 noiembrie 2010 a J. B.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av.S. M..
Obligă părțile vătămate recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.
G.IER M. N.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: M. F.M.
| ← Decizia penală nr. 1734/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
