Decizia penală nr. 750/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.750/R/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
I. compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. R. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata T. A. M. împotriva sentinței penale nr.147 din (...) a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata T. A. M., asistată de apărător ales av. P.escu A. L., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în cauză a fost fixat termen inițial pentru data de 1 iunie 2011 și s-a stabilit termen intermediar pentru soluționarea cererii de prelungire a dovezii de circulație. În situația în care nu sunt cereri de formulat se constată că prezentul recurs este în stare de judecată.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei T. A. M., solicită admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare, a se reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,c C.
În motivarea recursului arată că, criticile formulate în cauză vizează reținerea greșită de către instanță a culpei exclusive a inculpatei în producerea accidentului. Susține că există în speță și culpa părții vătămate, raportat la nerespectarea de către aceasta a dispoz. O.G. nr.1.. Cum partea vătămată a traversat în fugă, fără să se asigure, apreciază că are culpă concurentă în producerea accidentului, împrejurare ce este confirmată atât de declarațiile inculpatei, cât și a martorului audiat, precum și cu constatările raportului medico-legal. Din toate aceste probe, rezultă cu evidență culpa comună.
I. fondului nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, care a fost sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și a fost prezentă la toate termenele de judecată. Pentru aceste motive, consideră că se impune reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante prev. de art.74, lit.a,c C.
Reprezentantul M.ui P., apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpata T. A. M., în măsura în care, prin acest recurs, se tinde a se reconsidera de fapt pedeapsa aplicată de către instanța de judecată, respectiv aceea de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 al.2,4 C., pedeapsă pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare, ținând seama de circumstanțele concrete de săvârșire a infracțiunii și de urmările produse, respectiv vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate în prezenta cauză, care a necesitat un număr de 120-125 zile de îngrijiri medicale.
În raport de aceste aspecte ce țin de fapta comisă, circumstanțele pe care le reprezintă inculpata, circumstanțele personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și de cooperare cu organele judiciare, nu pot să producă efectul solicitat de către apărătorul ales al inculpatei, de coborâre a pedepsei sub minimul special, astfel cum el a fost deja redus prin aplic.art.320/1 C.
În consecință, din acest punct de vedere, consideră că nu poate fi criticată hotărârea instanței de judecată.
Supune atenției însă, aspectul vizând corecta aplicare a dispozițiilor art.320/1
C., având în vedere că prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză se reține culpa concurentă a inculpatei și a părții vătămate. I. de fond, judecând pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite integral de către inculpată, a concluzionat însă, că revine exclusiv inculpatei culpa în producerea accidentului rutier. Ori, câtă vreme dispozițiile art.320/1 C., prevăd că judecata se face exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că nici inculpata și nici partea vătămată nu au contestat concluziile raportului de expertiză - consideră că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.320/1 C., câtă vreme s-a făcut o analiză a probelor de la urmărire penală și s-au interpretat în alt sens de către instanță, decât s-a reținut prin actul de sesizare. O astfel de soluționare greșită a cauzei determină necesitatea casării sentinței atacte cu trimiterea spre rejudecare la instanța fondului în baza art.385/15 pct.2 lit.a C., urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor art.320/1 C.
Așa cum a arătat, cu evidență inculpata a înțeles să-și însușească probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitarea ei de a se judeca pe baza acestor probe nu este însă obligatorie pentru instanța de judecată, câtă vreme se apreciază că acele probe urmează a fi cenzurate de către instanță, dar odată admisă o astfel de cerere, nu se mai putea discuta culpa exclusivă ori culpa concurentă, alta decât cea reținută și prin concluziile expertizei și prin actul de sesizare.
O astfel de soluție are implicații și în ce privește soluționarea laturii civile, disjunsă, întrucât soluționarea acțiunii civile depinde de gradul și proporția culpei, stabilită de instanța fondului.
Concluzionând, în ceea ce privește netemeinicia sentinței, raportat la pedeapsa aplicată, apreciază nefondat recursul, însă, susține admiterea recursului pentru motivul pe care l-a prezentat în fața instanței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul inculpatei T. A. M., în completare, arată că în recurs, s-a referit doar la gradul de culpă, respectiv, în proporție de 50%.
Inculpata T. A. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită reducerea pedepsei și reținerea culpei comune în producerea evenimentului rutier.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 147 din 23 martie 2011 a Judecătoriei T., în baza art. 184 alin.2, 4 C. penal, cu aplicarea art. 320/1 alin.1-4, 7 C. pr.penală, a fost condamnată inculpata T. A. M. ( fiica lui A. și M., născută la data de (...), în loc. T., jud. C., domiciliată în T., str. P. nr. 6, jud. C., cetățean român, studii superioare, necăsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP 2.), la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ca urmare a reținerii culpei sale exclusive în producerea accidentului.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost disjunsă, fiind astfel format dosar nr. (...).
În baza art. 191 alin. 1 C., a fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimisă în judecată inculpata T. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.2, 4 C. penal.
S-a reținut în actul de sesizare faptul că inculpata, la data de (...), în jurul orelor 20.55 conducând pe drumurile publice autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare (...), încălcând prevederile art. 48 din OUG 1., republicată și art. 123 alin.1 lit. i și art. 135 lit. h. din Regulamentul de aplicare al OUG nr.1. , a surprins și accidentat pe partea vătămată A. A., care a suferit leziuni corporale care au necesitat
120-125 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Turda care cuprinde: Proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto - f.6-17, declarația părții vătămate - f.18-21, declarații inculpată - f. 22-26, declarațiile martorilor - 27-40, raport de constatare medico-legală - f.50, raport de expertiză tehnică judiciară - f. 55-61.
În fața instanței de judecată, anterior deschiderii cercetării judecătorești, inculpata, în baza art. 320/1 C. pr. penală, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, cererea fiind încuviințată.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, potrivit procesului verbal de la f. 6-17 dosar u.p., că în data de (...), în jurul orelor 21.00, pe raza municipiului C. T., pe str. L., în zona Administrației Financiare a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpata T. A. M.
Aceasta conducea autoturismul din direcția L. spre T. și a intrat în impact cu partea vătămată A. A., care se angajase în traversarea străzii.
În urma accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate A. A., din Raportul de constatare medico-legală nr.6457/II/b/206 din (...) emis de IML C.- N. rezultând că numitul A. A. a suferit leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care necesită 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare(f.50-51 dosar u.p.).
Pentru a se determina împrejurările în care s-a produs accidentul și, în raport de acestea, persoana ori persoanele în sarcina căreia/cărora se va reține existența unei culpe, instanța de fond a analizat probele administrate în faza de urmărire penală.
Inculpata arată în declarația sa că, în timp ce conducea autoturismul pe str. L. din C. T. pe direcția de deplasare L. - T., ajungând în dreptul trecerii de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, din dreptul Administrației Financiare, a observat că partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii din partea dreaptă a direcției sale de deplasare, fără să se asigure și în fugă, traversarea făcând-o după trecereade pietoni și, în aceste condiții, nu a mai reușit să evite impactul, lovind partea vătămată cu partea laterală dreapta față a autoturismului.
Partea vătămată declară că înainte de a se angaja în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, a observat că din direcția L. circulă un tir căruia nu i-a reținut numărul de înmatriculare și care ajungând în zona trecerii pentru pietoni a oprit, pentru a-i acorda prioritate. S-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni și ajungând spre axul drumului, a fost accidentat de autoturismul condus de inculpată, care circula din direcția L. spre T. și care s-a angajat în depășirea tirului, intrând pe contrasens.
În declarația dată în faza actelor premergătoare, martora T. R. V. (verișoară a inculpatei) care ocupa locul din față dreapta a autoturismului condus de inculpată, arată faptul că partea vătămată se deplasa pe trotuar în direcția T., iar în momentul în care autoturismul a ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni, s-a întors brusc și a traversat strada în fugă și fără să se asigure, traversarea făcând-o după marcajul trecerii de pietoni, astfel că inculpata nu a putut evita impactul și l-a lovit cu partea dreaptă a autoturismului, proiectându-l pe carosabil.
Din declarația martorului T. H. Dan rezultă faptul că a auzit un zgomot puternic și a observat că pe marcajul trecerii de pietoni a fost accidentată o persoană, care traversa strada din partea dreaptă a sensului de deplasare L. -., de autoturismul condus de inculpată, precizând că în momentul în care a văzut persoana lovită aceasta se afla în aer, la aproximativ 2 metri față de nivelul solului (f. 27 dosar u.p.). De asemenea, din declarația martorului T. C. dată în faza actelor premergătoare (f.
36 dosar u.p.) rezultă că după momentul la care a auzit un zgomot, întorcând privirea, a observat că un pieton fusese aruncat în aer, iar autoturismul condus de inculpată se afla cu roțile din spate pe marcajul trecerii pentru pietoni, iar victima proiectată pe carosabil.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică - judiciară de către expert tehnic ing. Moldan I., care a concluzionat că atât inculpata T. A. M., cât și victima ar fi avut posibilitatea de a evita producerea accidentului. Inculpata trebuia să respecte dispozițiile art. 48 din OUG nr. 1. și să se deplaseze cu o viteză care să-i permită să se oprească în condiții de siguranță la apariția stării de pericol, iar la aproprierea de o trecere de pietoni trebuia să reducă viteza pentru a se putea deplasa în siguranță.
De asemenea, expertul arată că partea vătămată a încălcat regula stabilită de art. 72 alin. 3 din OUG 11., care impune că traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Expertul arată că impactul a avut loc „la marginea trecerii de pietoni spre T. sau chiar în apropierea trecerii de pietoni";, concluzionând că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpată a fost de 40-50 km /h, iar la fața locului nu s-au găsit urme de frânare.
Cu toate că expertul reține culpa concurentă a inculpatului și părții vătămate în producerea accidentului, instanța de fond a dat eficiență doar parțial acestor concluzii, în măsura în care se coroborează cu restul probelor administrate, expertiza neavând o valoare superioară celorlate probe.
Potrivit art. 63 alin.2 C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, ele urmând a fi apreciate în ansamblul lor. Astfel, instanța de fond a apreciat concludența tuturor probelor, în scopul ca, prin coroborarea lor, să se dea eficiență principiului aflării adevărului consacrat in art. 3 C. pr. pen.
Astfel, cu privire la dinamica producerii accidentului, expertul reține că partea vătămată a traversat strada ". a se asigura și grăbit sau în fugă";, lucru ce rezultă din faptul că partea vătămată " a fost dusă pe capotă o distanță suficient de mare coroborat cu faptul că deformația aripii dreapta fata este în lateral";. I. a înlăturataceste concluzii, întrucât singura declarație din cursul procesului penal în sensul că partea vătămată a traversat strada ". a se asigura și în fugă"; aparține inculpatei. E. adevărat că și verișoara inculpatei susține această versiune, însă nu a fost luată în considerare declarația acesteia, întrucât a fost dată doar în faza actelor premergătoare, iar pe de altă parte, dată fiind relația sa cu inculpata, instanța a apreciat-o ca fiind subiectivă. Expertul nu prezintă explicații tehnice ale concluziilor, potrivit cărora partea vătămată nu s-a asigurat la traversarea șoselei și că a traversat strada în fugă. Dimpotrivă, a apreciat instanța de fond, expertul preia doar aceste susțineri din declarația inculpatei, care nu se coroborează cu alte probe obiective ale cauzei. Din moment ce partea vătămată se afla în traversarea străzii (în deplasare), iar inculpata a încercat să o ocolească virând stânga, se justifică, așa cum arată expertul, avariile din partea dreapta-față a autoturismului condus de inculpată și chiar preluarea părții vătămate pe capota mașinii, însă nu rezultă doar din aceste elemente faptul că partea vătămată traversa în fugă șoseaua, această susținere fiind, de asemenea, preluată din declarația singulară a inculpatei.
Cu privire la locul exact al producerii accidentului, expertul arată că a avut loc "la marginea trecerii de pietoni spre T. sau chiar în apropierea trecerii de pietoni";, bazându-se pe faptul că toate urmele materiale de pe carosabil s-au aflat după trecerea de pietoni și pe banda de circulație C. T.-T.
I. de fond a reținut, contrar celor consemnate de expert, că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni, concluzie ce rezultă din declarația părții vătămate care se coroborează cu declarația martorului ocular T. H. Dan, care arată că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni, cu concluziile expertului potrivit cărora inculpata circula cu o viteză între 40 și 50 km/h și mai cu seamă, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto atașate acestuia, din analiza cărora se pot observa urmele materiale și distanța la care se află acestea de marcajul trecerii de pietoni, așa cum se va detalia în continuare.
Astfel, ciobul de sticlă a fost găsit pe asfalt la o distanță de 0,4 m de marcajul trecerii de pietoni pe sensul de mers C. T. T. (f. 13, 15 dosar u.p.), pelicule de vopsea au fost identificate la 1,5 m de marcajul trecerii de pietoni pe același sens de mers (f. 13, 15 dosar u.p.), iar șapca cu cozoroc a fost găsită la 3 m de trecerea de pietoni.
În condițiile în care inculpata circula cu autoturismul având o viteză de 40-50 km/h pe direcția C. T.-T., instanța a reținut că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni, din moment ce prima urmă identificată după accident se afla la doar 40 cm după marcajul trecerii de pietoni, inerția determinând, în mod inevitabil, căderea obiectelor dincolo de locul impactului, în sensul deplasării. Martorul ocular arată că a observat partea vătămată la 2 metri în aer, precizând că autoturismul condus de inculpată se afla imediat după impact (imediat ce martorul a ridicat privirea la auzul zgomotului) cu roțile din spate pe marcajul trecerii de pietoni, ceea ce presupune că la momentul impactului se afla pe trecerea de pietoni ținând cont că se deplasa cu viteza de 40-50 km/h.
Față de cele expuse, instanța de fond a reținut culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului prin încălcarea prev. art. 48 din OUG nr.1. potrivit cărora conducătorul de vehicul e obligat să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 123 alin.1 lit. h și art. 135 lit. h. din Regulamentul de aplicare al OUG 1. rep. care impun conducătorului de vehicul obligația să circule cu o viteză care să nu depășească 30 Km/h în localitate, la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje, având obligația și să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Deși la data producerii accidentului partea carosabilă era uscată, exista iluminat public, fiind condiții de vizibilitate bune, inculpata a condus autoturismul cu oviteză neadaptată condițiilor de drum, astfel încât nu a fost în măsură să frâneze autoturismul în timp util pentru a nu intra în impact cu partea vătămată
Declarațiile părții vătămate și ale martorului N. S. E., potrivit cărora autoturismul condus de inculpată s-ar fi angajat în depășirea altui autovehicul (TIR) în zona trecerii de pietoni, trecând astfel pe contrasens, au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu alte probe, iar urmele materiale se află în totalitate pe banda de circulație corespunzătoare sensului de deplasare al autoturismului condus de inculpată, și nu pe contrasens.
Împrejurarea că partea vătămată se afla sub influența alcoolului a fost apreciată de către instanța ca neavând relevanță, cât timp probele nu indică încălcarea vreunei reguli de circulație, aceasta traversând strada, așa cum s-a arătat, pe trecerea de pietoni.
Recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpată privește acțiunea în urma căreia a cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale, neavând relevanță asupra proporției culpei sale în producerea acestui accident, aceasta rezultând în urma analizei probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpata solicitând, în baza art. 320 / 1 C. pr. penală, pronunțarea unei hotărâri în baza acestor probe.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei T. A. M. care, la data de (...), în jurul orelor 20.55 conducând pe drumurile publice autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare (...), încălcând prevederile art. 48 din OUG nr. 1., republicată și art. 123 alin.1 lit. i și art. 135 lit. h. din Regulamentul de aplicare al OUG nr.1. rep, a surprins și accidentat pe partea vătămată A. A., care a suferit leziuni corporale care au necesitat 120-125 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 al. 2 și 4 Cod penal.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză.
Inculpata nu figurează cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72
C. cu referire la pericolul social sporit al acesteia prin prisma urmărilor produse - fapta cauzând leziuni care au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale - precum si circumstanțele personale ale inculpatei, aflate la prima confruntare cu legea penală și care a avut o atitudine de recunoaștere a comiterii faptei.
Împrejurările că inculpata nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, nu au fost reținute ca circumstanțe atenuante judiciare întrucât, raportat la infracțiunea comisă și urmările acesteia - numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru refacerea părții vătămate - nu apar ca fiind favorabile într- o măsură care să justifice reducerea pedepsei. Aceste împrejurări au fost avute însă în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei.
Prin urmare, în baza art. 184 alin.2, 4 C. penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, a fost condamnată inculpata T. A. M. la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ca urmare a reținerii culpei sale exclusive în producerea accidentului.
În baza art. 71 C., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C.
Apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în baza art. 359 C., s-a atrasatenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost disjunsă, fiind astfel format dosar nr. (...).
In baza art. 191 alin. 1 C., a fost obligată inculpata la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Turda, în termen legal, a declarat recurs inculpata T. A. M. solicitând casarea acesteia și, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, sub minimul special, urmare a aplicării reducerii de 1/3 a acestui minim impuse de dispoz. art.320/1 C.
S-a arătat în motivarea recursului că în mod greșit, prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului, în condițiile în care, deși a făcut aplicarea dispoz. art.320/1 C., a înlăturat din probatoriul administrat la urmărire penală și însușit de inculpată, concluziile expertizei tehnice, care a stabilit existența în cauză, a culpei comune a inculpatei și părții vătămate în producerea accidentului.
Pe de altă parte, în raport de gradul redus de pericol social al faptei și conduita anterioară a inculpatei ( lipsa antecedentelor penale) și ulterior comiterii faptei - atitudinea sinceră, cooperantă, de regret - pedeapsa aplicată este prea mare, în favoarea inculpatei putându-se reține circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.
V e rificâ n d h o tă rârea ata ca tă , în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.320/1 C. ( introdus prin art. X. din Legea nr. 202 din 25 octombrie
2010), până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În speță, inculpata T. A. M., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2,4 C. a înțeles să uzeze de procedura simplificată prev. de art.320/1 C. - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - declarând în fața instanței, la termenul din (...) că recunoaște săvârșirea faptei, așa cum este reținută în rechizitoriu și solicită judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Deși instanța admite cererea inculpatei de aplicare a dispoz. art.320/1 C., în considerentele hotărârii, ca și în dispozitiv, reține culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului rutier cauzat ca urmare a comiterii faptei penale, apreciind că expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză ( care stabilește o culpă comună a inculpatei și părții vătămate în producerea accidentului) nu se coroborează cu celelalte probe administrate și, drept urmare, concluziile acesteia sunt înlăturate.
Mai reține instanța că, recunoașterea faptei de către inculpată privește acțiunea în urma căreia a cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale, neavând relevanță asupra proporției culpei sale în producerea acestui accident, aceasta rezultând în urma analizei probelor administrate în faza de urmărire penală.
E. total greșită această interpretare a instanței, a dispozițiilor legale nou introduse în Codul de procedură penală, câtă vreme, legea prevede clar că această procedură se referă la recunoașterea săvârșirii faptelor reținu te în a ctu l d e se si za re a
inst a n țe i . Așadar, nu este vorba de o recunoaștere formală, ci de recunoașterea faptei, așa cum este reținută în rechizitoriu, în condițiile și împrejurările reținute în actul de sesizare, că s-a comis fapta.
Ori în speță, în considerentele actului de sesizare se reține în mod clar culpa concurentă a inculpatei ( care a încălcat dispoz. art.48 din OUG nr.1. și art.123 alin.1lit.i și art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.1., și a părții vătămate ( care a încălcat dispoz. art.72 alin.3 din OUG nr.1.).
Nimic nu împiedică instanța, chiar și în această procedură, să analizeze probele de la urmărire penală, iar dacă constată că acestea nu au fost administrate legal și din acest motiv, sau din alte motive, se impune excluderea unora dintre ele, este necesar a întreba din nou inculpatul dacă înțelege să apeleze în continuare la procedura simplificată, prin raportare numai la probele, pe care instanța le consideră apte de a fi luate în considerare. Altfel, devine inaplicabil alin.1 din art.320/1 C., care face referire la probele administrate în faza de urmărire penală.
I. mai are posibilitatea, de asemenea, de a respinge cererea inculpatei de a fi judecată în această procedură ( art.320/1 alin.8 C.), prevăzându-se expres că, va soluționa latura penală doar atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse ( alin.4 din același articol).
În consecință, în cauză, dacă instanța a apreciat că probele de la urmărire penală nu stabilesc cu certitudine faptele, nu reflectă starea de fapt reținută în rechizitoriu sau reflectă o altă stare de fapt și este necesară înlăturarae unor probe sau administraea de probe noi, trebuia să respingă cererea de aplicare a dispoz. art. 320/1 C.
Dacă a admis totuși cererea, în sensul mai sus arătat, trebuia să ia în considerare probele de la urmărire penală și starea de fapt reținută în actul de sesizare ca fiind dovedită cu aceste probe.
I. însă, nu a adoptat niciuna din aceste soluții, ci a făcut o mixtură a dispozițiilor legale, admițând cererea de aplicare a procedurii simplificate, dar înlăturând parte din probele de la urmărire penală.
Așa fiind, recursul inculpatei este fondat sub acest aspect, al culpei exclusive reținute de prima instanță, aspect care, la acest moment nu mai poate fi discutat, chiar dacă s-ar pune această problemă, pentru că, doar în calea de atac a inculpatei situația sa nu poate fi agravată, neputând eventual, trimite cauza spre rejudecare pentru a se lămuri acest aspect.
În consecință, reținându-se în actul de sesizare a instanței culpa concurentă a inculpatei și părții vătămate în producerea accidentului și, totodată, neputând priva inculpate de beneficiile procedurii simplificate prev. de art.320/1 C., se va reține aceeași stare de fapt și de către Curte care, în plus, raportat la natura și importanța regulilor de circulație încălcate de fiecare parte și de calitatea fiecăreia în trafic, va stabili o culpă de 80% inculpata și 20% partea vătămată A. A.
În consecință, față de toate considerentele, mai sus expuse, în baza art.385/15 pct.1 lit.d C. se va admite recursul declarat de inculpata T. A. M. împotriva sentinței penale nr. 147 din 23 martie 2011 a Judecătoriei T., care va fi casată cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și reținerea greșită a culpei exclusive a acesteia, în producerea accidentului.
Rejudecând, în aceste limite, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei T. A. M. de la a 10 luni închisoare la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C. cu aplic. art. 320/1 C., reținând culpa concurentă în producerea accidentului, în proporția arătată.
La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune ( închisoarea de la 4 luni la 2 ani, urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor speciale, conform art.320/1 alin.7 C.), dar și gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările concrete ale comiterii, culpa concurentă a părților, precum și persoana inculpatei -cu o atitudine sinceră, fără antecedente penale.
Curtea apreciază însă, că nu se justifică, în plus, reținerea în favoarea inculpatei și a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C., raportat la cuantumul oricum redus al pedepsei, pentru a nu se da practic o dublă semnificațieaceleași împrejurări ( atitudinea sinceră a inculpatei) și pentru că, lipsa antecedentelor penale, nu trebuie reținută automat ca o cauză de reducere a pedepsei, fiind practic o atitudine normală, firească, a oricărui cetățean de bună credință.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță
- suspendarea condiționată, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, cu aceeași motivație ca a primei instanțe.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.385/15 pct.1 lit.d C. admite recursul declarat de inculpata T. A. M. împotriva sentinței penale nr. 147 din 23 martie 2011 a Judecătoriei T., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și reținerea greșită a culpei exclusive a acesteia, în producerea accidentului.
Rejudecând, în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei T. A. M. de la a 10 luni închisoare la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C. cu aplic. art. 320/1 C., reținând culpa concurentă în producerea accidentului, de: 80% inculpata și 20% partea vătămată A. A.
Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță - suspendarea condiționată, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. L. M. M. R.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...) Jud.fond: V. M B.
| ← Încheierea penală nr. 1319/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1734/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
