Decizia penală nr. 2008/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 2008/R/2011
Ședința publică din 8 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător JUDECĂTORI : V. G.
D. P.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.241 din 31 august 2011 al J.ecătoriei V. de Sus pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 85 alin 1 din OUG 195/2002 republicată, prev
și ped de art 85 alin 2 din OUG 195/2002 reublicată. prev și ped de art 87 alin
1 din OUG 195/2002 rep și prev și ped de art 184 alin 1 și 3 Cod penal, toate cu aplicarea art 33 lit b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu avocat R. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, partea civilă T. V., lipsă fiind inculpatul și partea civilă S. J. DE U. D. O. B.-M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărâriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea despăgubirilor părții vătămate motivat de faptul că nu sunt dovedite. Privitor la daunele morale arată că suma solicitată de 5000 lei este o sumă mult prea mare. Partea vătămată a avut doar 15 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a dorit să se împace cu aceasta oferindu-i suma de
3.000 lei.
Cu onorariu avocațial din fondul Ministeruui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat,cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată în continuare de reprezentantul parchetului că, sub aspectul daunelor morale, instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit leziuni vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale fiind necesară internarea sa la Secția O. și T. a S. J. B.-M. în perioada 6 iunie 2010-21 iunie 2010. Conform certificatului medico-legal nr. 498/11 august 2010, a prezentat un traumatism forte a ambelor gambe, cu fractură de maleolă externă, fracturi deschise metatarsiene și haluce, laba piciorului drept, ruptură de ligament deltoidian, gleznă dreaptă. Toate aceste suferințe fizice și traumele psihice îl îndreptățesc să pretindă daunele morale. Partea civilă este pensionar, în vârstă de 72 de ani, iar în sarcina sa nu s-a reținut încălcarea niciunei reguli de circulație.
Partea vătămată T. V. arată că despăgubirile solicitate nu sunt prea mari, el fiind distrus pe viață. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
C U R T E A :
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor dosarului, constată că J. V. de Sus, prin sentința penală nr. 241 din (...), în baza art 14 C.pr.pen rap la art 313 din Legea
95/2006 modificată, a obligat pe inculpatul T. G. să plătească părții civile S. J. de U. *Dr C. O. B. M., suma de 4614,84 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de pitalizare a părții vătămate T. V., cu dobânzi legale calculate conform OG 9/2000 până la achitarea integrală a debitului.
În baza art 14 C.pr.pen rap la art 999 C., a obligat pe inculpat să plătească părții civile T. V. suma de 3000 lei despăgubiri civile materiale și
2000 E. cu titlu de daune morale
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 188/(...), inculpatul T. G. a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG
195/2002; la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG 195/2002; la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 și la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 1 și 3 cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit.
„b"; c.pen. și art. 320¹ al. 7 c.pr.pen.
În baza art. 33 lit. „b"; și 34 lit. „b"; c.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 și 82 c.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c.pen.
În baza art. 320¹ al. 5 c.pr.pen. s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de părțile civile S. J. de urgență „. C. O. B. M. și T. V. și s-a fixat termen de judecată separat. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
Unitatea plătitoare de servicii medicale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4614,84 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate T. V., precum și dobânzi legale calculate conform O.G. 9/2000.
Partea vătămată T. V. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de
5000 E. cu titlu de daune morale și suma de 5000 lei despăgubiri civile materiale reprezentând cheltuieli efectuate în timpul spitalizării.
Inculpatul a fost de acord să-i achite 3000 lei.
Sub aspectul probațiunii, partea civilă S. J. de U. B. M. a depus nota de cheltuieli ( fila 5). Partea civilă T. V., deși a susținut că a fost obligat să-și vândă animalele și că a efectuat cheltuieli zilnice pe perioada spitalizării, a invederat instanței că nu poate propune nici o probă.
Despăgubirile civile materiale acordate sunt cele acceptate de inculpat și anume 3000 lei.
Sub aspectul daunelor morale, instanța a reținut că partea civilă a suferit leziuni vindecabile în 45-50 de zile îngrijiri medicale fiind necesară internarea sa la Secția O. și T. a S. J. B. M. în perioada (...)- (...). Conformcertificatului medico legal nr. 498/(...), a prezentat un traumatism forte a ambelor gambe, cu fractură de maleolă externă, fracturi deschise metatarsiene și haluce, laba piciorului drept, ruptură de ligament deltoidian, gleznă dreaptă. S-a procedat la imobilizarea în aparat gipsat a gleznei drepte și stângă.
Suferințele fizice și traumele psihice îl îndreptățesc să pretindă daune morale.
Partea civilă este pensionar, în vârstă de 72 de ani la producerea accidentului, iar în sarcina sa nu s-a reținut încălcarea niciunei reguli de circulație.
Dimpotrivă, inculpatul are o culpa exclusivă în producerea evenimentului rutier.
Suma solicitată nu se justifică în totalitate, instanța apreciind că 2000 E. sunt suficienți pentru acoperirea prejudiciului moral.
În consecință, în temeiul art. 313 din Legea 95/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei solicitate de partea civilă S. J. de urgență „. C. O. B. M. cu dobânzi legale, iar în baza art. 14 C.pr.pen. rap la art. 999 c.civ. va fi obligat la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile materiale și 2000 E. daune morale către partea civilă T. V.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat recurs inculpatul T. G. care a solicitat exonerarea sa de la plata daunelor materiale și morale la care a fost obligat prin hotărârea judecătoriei, acestea nefiind dovedite de către partea civilă.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Latura civilă a cauzei a primit o rezolvare corespunzătoare.
Nu se impune nici reducerea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile T. V. întrucât CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții E.pene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin solicitările formulate în fața judecătoriei este evident că victima, pensionar în vârstă de 72 de ani, a încercat o costisitoare pagubă materială reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității temporare de muncă, costul deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor și a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății.
În aceste condiții, daunele materiale au fost judicios cuantificate de către
J. V. de Sus în sumă de 3.000 lei, cu care de altfel inculpatul s-a declarat de acord în ședința publică din (...).
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În privința părții civile T. V., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 72 de ani, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, respectiv 50 de zile, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care în cuantumul acordat de judecătorie în sumă de 2.000 euro, este justificat.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile T. V. la traume fizice și psihice excepționale.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F. pe care o va menține, respingând ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515 pct. 1 lit.b cod proc.pen. Conform art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar apărător oficiu ce se va plăti din FMJ. Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar apărător oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de incupatul T. G. împotriva sentintei penale nr. 241 din 31 august 2011 a J.ecătoriei V. de S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. M. B. V. G. D. P. M. N.red.PD/CA 3 ex. - (...)jud.fond.Ș. M.
| ← Decizia penală nr. 155/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
