Decizia penală nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.27/R/2011
Ședința publică din 13 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. B. judecător
JUDECĂTORI : V. C.
V. G.
GREFIER : D. S.
M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de
I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul G. C. împotriva încheierii penale f.n. din data de 13 decembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. C., în stare de arest, asistat de apărător ales,av.Anatol Pînzaru, din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. C. de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată distinct de problema arestului preventiv. Chiar dacă ar exista temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului, instanța poate să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece prin impunerea unor obligații, există garanții că inculpatul nu se va sustrage și nu va influența bunul mers al procesului penal. Este un drept din Constituție care prevede posibilitatea judecării inculpatului în stare de libertate. În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii. Părțile au fost audiate, astfel că nu există posibilitatea ca inculpatul să-și schimbe declarațiile, iar celelalte acte ce urmează a se efectua, se pot îndeplini și cu inculpatul în stare de libertate. Nu există niciun risc ca inculpatul, în libertate, să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea în vedere că sunt inculpați cercetați în stare de libertate în acest dosar. Inculpatul pe care-l asistă nu are antecedente penale, nu a săvârșit acte antisociale, este o persoană care într-un moment greu a plecat în străinătate și mulți ani a avut un loc de muncă, există caracterizări depuse la dosar cu privire la persoana inculpatului, suficiente garanții pentru instanță că odată pus în libertate nu va crea probleme în societate. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că inculpatul are doi copii, condițiile în care locuiește familia sunt neadecvate șieste singurul întreținător al familiei. Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Liberarea provizorie nu este un drept al inculpatului, ci o măsură facultativă lăsată la aprecierea instanței. Este îndeplinită condiția privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, dar legea nu a stabilit criteriile de apreciere a oportunității acordării liberării provizorii. Există patru motive pentru a se refuza liberarea și anume: să existe riscul neprezentării la proces, riscul să tulbure ordinea publică, riscul să comită alte infracțiuni și riscul să împiedice desfășurarea procesului penal. Chiar dacă pentru primele trei, nu există indicii, există riscul ca în libertate, inculpatul să împiedice desfășurarea procesului penal prin influențarea părților și a martorilor. Prin urm are, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A. că nu dorește să influențeze bunul mers al procesului penal, iar martorii care-l privesc au fost deja audiați, astfel că nu există riscul influențării lor. Timpul petrecut în arest preventiv a fost o lecție pentru el și va respecta obligațiile pe care le va stabili instanța.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 160/8a alin. 6 C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul G. C., fiul lui G. și Ana, n. la data de (...), CNP 1., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 alin. 2 C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de (...), inculpatul G. C. a solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivare s-a arătat, că a fost arestat preventiv prin Î. Penală nr.28/C/A/2009, ulterior măsura fiind prelungită prin Î. penale nr.38/C/A/2009, 50/C/A/2009 și 55/C/A/2009, toate ale T.ui C.. La data de (...) a fost sesizat Tribunalul Cluj cu soluționarea fondului cauzei,în dosarul nr.(...). În esență, arată sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se putea dispune liberarea provizorie, prev. de art.1602 alin.1 și 2 C. S-a mai arătat că din probele administrate până la acest moment nu există date din care să se poată trage concluzia că procesul penal nu s-ar desfășura în condiții optime în cazul în care inculpatul ar fi în stare de libertate și nici că s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori. În susținerea cererii formulate a fost invocată și jurisprudența C.E.D.O., anexându-se la dosar și înscrisuri doveditoare. Analizând cererea formulată pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente fondului cererii, întrucât în baza art.160 ind. 8 alin. 1 C., constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 160 ind. 1 și 160 ind. 6 C., instanța a admis în principiu cererea, se rețin următoarele: Prin Î. penală nr.28/C/(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul cu nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. C., alături de coinculpații B. T., F. F., M. M. și S. O. A., în temeiul art. 148 lit.b, e și f C., fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1și 3 din Legea nr.39/2003 și art.194 alin.1 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. Ulterior măsura arestării preventive a mai fost prelungită prin Î. penale nr.38/C/A/2009, 50/C/A/2009 și 55/C/A/2009, toate ale T.ui C.. După înregistrarea rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. cu nr.42D/P/2008 din data de 21 iulie 2009, prin încheierea penală fără număr din data de 24 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. în temeiul art.160 C. raportat la art.3001 alin.3 C. s-a constatat legalitatea și temenicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații : G. C., F. F., M. M., B. T. și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora. Prin încheierile penale fără număr din data de 08 septembrie 2009, 02 noiembrie 2009, 30 noiembrie 2009, 23 decembrie 2009, 21 ianuarie 2010, 17 februarie 2010, 17 martie 2010, 20 aprilie 2010, 15 iunie 2010, 28 iulie 2010, 07 septembrie 2010 și respectiv 27 octombrie 2010, pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui C. în temeiul art.3002 C. raportat la art.160b C. s-a constatat legalitatea și temenicia măsurii arestării preventive luată față de aceiași inculpați. Întrucât, astfel cum s-a arătat, la data de (...), inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., cererea de liberare provizorie sub control judiciar este accesorie fondului cauzei. Potrivit art.1602 alin.1 și 2 Cod Procedură Penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și în cazul în care nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau în situația în care nu există date în sensul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă. Dacă în ceea ce privește prima condiție - prev. de art.1602 alin.1 Cod Procedură Penală, cu privire la limita maximă de pedeapsă, având în vedere și Decizia nr.7/2009 a Î.C.C.J. dată în recurs în interesul legii - este în mod indiscutabil îndeplinită, cea de-a doua condiție, prev. de art.1602 alin.2 C. comportă unele discuții. Sub acest aspect, reamintim că existența unor date în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, a constituit unul din temeiurile de arestare avut în vedere când s-a dispus această măsură, înlăturat prin încheierea de ședință de la data de 27 octombrie 2010. Chiar dacă instanța a înlăturat temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și e C., apreciind că acestea nu își mai păstrează actualitatea, s-a argumentat faptul că raportat la atitudinea procesuală a persoanelor vătămate (multe dintre ele renunțătoare la calitatea procesuală în cauză) și a unora dintre martorii încuviințați (cu manifestări de vădită intimidare, exteriorizată prin dificultățile în a da declarații în fața instanței și în prezența inculpaților, la care se adaugă și solicitările adresate instanței de unii dintre martorii din rechizitoriu în sensul de a fi audiați sub identitate protejată), acestea nu ar putea fi privite altfel decât o dimensiune a pericolului social concret pe care lăsarea în libertate ainculpatului G. (în speță) ar prezenta-o pentru ordinea publică, având drept consecință o tulburare a ordinii publice. Contrar susținerilor inculpatului în sensul că activitatea sa infracțională nu a fost bazată pe acte de violență, din analiza de ansamblu a probelor dosarului expusă mai sus, se poate observa că activitatea acestuia viza un număr de 5 persoane vătămate, intrând în relații cu acestea fie în mod direct, fie în mod indirect, prin mijlocirea coinculpaților, iar acțiunile inculpatului au avut la bază și acțiuni de constrângere fizică și psihică a părților vătămate sau de intimidare a acestora. Mai trebuie precizat că situația juridică a inculpatului petent nu este identică nici cu cea a inculpatului S. O. A., nici cu a inculpatului M. M., față de care instanța care a dispus liberarea sa provizorie sub control judiciar, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instanța apreciind o implicare mai redusă a celor doi inculpați în activitatea infracțională, astfel cum s-ar contura din probele administrate până la acest moment. Pe de altă parte, din analiza dispozițiilor art. 160 ind. 2 C., rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, textul legal stipulând în mod expres că liberarea provizorie „se poate acorda";. Beneficiul liberarii provizorii este deci o vocație a inculpatului și nu un drept al acestuia. În aceste condiții, instanța este chemată a aprecia asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii. Întrucât legea nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurarile comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului. Jurisprudența amintită este în deplin acord cu viziunea instanței de contencios european, care a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). În cauză, tribunalul a apreciat că gradul de pericol social al faptelor sesizate și circumstanțele personale ale inculpatului sunt de natură a împiedica admiterea cererii de liberare provizorie, cel puțin la acest moment procesual. Dacă inculpatul G. prezintă garanții (de natură socio-familială) că se va prezenta la proces și indicii în sensul că acesta ar pregăti comiterea de noi infracțiuni nu au fost conturate în cauză, instanța a constatat că riscul ca inculpatul să încerce influențarea martorilor și a părților vătămate pentru a da declarații într-o turnură favorabilă nu este de neglijat. În egală măsură, rezonanța faptei în raport de care s-a produs arestarea preventivă a inculpatului este de natură a afecta echilibrul firesc si de a crea o stare de dezaprobare publică, o stare de insecuritate socială, fiind avute în vedere modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, complexitatea activității infracționale, caracterul organizat al activității infracționale, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului G. C. Sub acest din urmă aspect, deși este real că acesta nu are antecedente penale, nu se poate face abstracție de faptul că în percepția colectivă a fost caracterizat ca fiind unpersonaj central al grupării care îi privește pe coinculpați. Mai trebuie menționat că prin modul conjugat în care au acționat inculpații, prin acțiunile ilicite de notorietate desfășurate în orașul Dej și prin violențele psihice și fizice la care grupul din care face parte inculpatul se pare că le-ar fi supus pe părțile vătămate, „. inculpatului a creat rumoare într-o comunitate destul de vastă ca cea din orașul Dej, toți cetățenii așteptând reacția fermă și eficientă a autorităților. Față de cele de mai sus, deși în cauză sunt îndeplinite formal condițiile liberării provizorii, instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului G. C. și că punerea în libertate a acestuia, chiar subsumată unor obligații, ar fi în măsură să provoace o reală tulburare ordinii și liniștii publice. Astfel, în temeiul art.1608a al.6 Cod Procedură Penală instanța a respins ca neîntemeiată cererea deliberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitatadmiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată distinct de măsura arestului preventiv. Chiar dacă ar exista temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului, instanța poate să admită cererea de liberare sub control judiciar prin impunerea unor obligații care să asigure garanții că inculpatul nu se va sustrage și nu va influența bunul mers al procesului. Condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri sunt îndeplinite. Părțile au fost audiate, astfel că nu există posibilitatea ca inculpatul să-și schimbe declarațiile, iar celelalte acte ce urmează a fi efectuate se pot îndeplini cu inculpatul în stare de libertate. Nu există nici un risc ca inculpatul aflat în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau zădărnicirea aflării adevărului. Inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană care într-un moment greu a plecat în străinătate unde a lucrat mulți ani și există caracterizări cu privire la persoana acestuia care îi asigură suficiente garanții că odată pus în libertate nu va crea probleme în societate. Recursul formulat de inculpat nu este întemeiat. Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 alin.1 C.p.p. cu privire la limita maximă de pedeapsă, care să nu depășească 18 ani, însă nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii, întrucât activitatea infracțională a inculpatului s-a bazat pe acte de violență împotriva a cinci persoane vătămate, intrând în relații cu acestea fie în mod direct, fie în mod indirect prin mijlocirea coinculpaților, având la bază acțiuni de constrângere fizică și psihică a părților vătămate sau de intimidare a acestora. În al doilea rând, potrivit art.1602 alin.2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, întrucât legiuitorul folosește expresia „se poate acorda";, de unde rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar nu este obligatorie în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 alin.1 C.p.p. Având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii, raportat la faptele comise de inculpat la gradul de pericol social al acestora, la împrejurările în care acestea au fost comise, caracterul organizat al activității infracționale în cooperare cu ceilalți inculpați, la starea de dezaprobare publică și insecuritate socială în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, cel puțin la acest moment, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. Datele privind persoana inculpatului și comportamentul acestuia în familie și societate anterior comiterii faptelor nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând ca toate acestea să fie analizate la o eventuală circumstanțiere a pedepsei dacă inculpatul va fi găsit vinovat pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. C., arestat in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a T.ui C., privind cererea de liberare provizorie. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. C. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond,L. M. F.
| ← Decizia penală nr. 2008/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
