Decizia penală nr. 208/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.208/A/2011
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
G. : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 473 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr.61/1991 republicată și art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, cauza privind și pe inculpatul B. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 C. rap. la art.175 alin.1 lit.i C., prev. de art.321 C. și prev. de art.217 alin.1 C. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. G. asistat de apărător ales, av. M. A. C. și apărătorul ales al inculpatului C. V., av. O. L. I., ambii avocați din cadrul Baroului M., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul C. V. și partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. G., av. H. O. I. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., av. I. C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorarilor parțiale pentru studiul dosarului și prezentarea la instanță. Instanța constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și asupra onorarilor parțiale urmează a se pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză. Instanța aduce la cunoștința părților că legea prevede posibilitatea împăcării părților, însă apărătorii inculpaților-părți vătămate C. V. și B. G. arată că părțile nu au dorit să se împace. Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a apelului. Apărătorul ales al inculpatului - parte vătămată C. V., av. O. L. I. solicită în temeiul art. 379 alin. 2 lit.a Cod pr.pen. rap. la art. 371, 373 și 345 Cod pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.473 din (...) a T.ui M. și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului B. G. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, constatarea concursului de infracțiuni și aplicarea pedepsei cele mai grele. De asemenea, solicită condamnarea inculpatului - parte vătămată C. V. la pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal. Apreciază că sentința apelată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală și a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei - în privința inculpatului B. G. Inculpatul - parte vătămată C. V. a suferit leziuni vindecabile în 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost provocate de către inculpatul - parte vătămată B. G., prin lovire cu un corp dur. Din probele administrate în cauză rezultă că lovitura aplicată de inculpatul B. G. viza partea superioară a capului inculpatului - parte vătămată C. V., însă s-a soldat cu fractura de metacarp, întrucât acesta din urmă a ridicat mâna deasupra capului pentru a se apăra de lovitura ce urma să-i fie aplicată în cap. Astfel, apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă. Apreciază că pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată aplicată inculpatului - parte vătămată B. G. nu a fost corect individualizată raportat la numărul mare de infracțiuni săvârșite (4 infracțiuni), gravitatea faptelor comise și antecedentele penale ale acestuia. Apărătorul inculpatului B. G., av. M. A. C. solicită respingerea canefondat a apelului formulat de inculpatul - parte vătămată C. V. și menținerea sentinței penale nr.473/2011 a T.ui M. ca legală și temeinică. Apreciază că în mod corect Tribunalul Maramureș a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală și a reținut scuza provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal raportat la starea de fapt care rezultă din probatoriul administrat în cauză. Inculpatul - parte vătămată B. G. a aplicat o lovitură deasupra brațului inculpatului - parte vătămată C. V. pentru a se apăra, întrucât acesta din urmă avea un cuțit în mână și nu a avut niciun moment intenția de a-l ucide. Ca urmare a loviturii aplicate, inculpatul C. a suferit doar o fractură la mână. Din nici o probă, cu excepția declarației inculpatului - parte vătămată C. V., nu rezultă intenția inculpatului - parte vătămată B. G. de a ucide. Consideră că scuza provocării în mod corect a fost reținută de prima instanță, raportat la atitudinea inculpatului - parte vătămată C. V. de a se deplasa la ușa locuinței inculpatului - parte vătămată B. G., cu un cuțit și aruncând benzină pentru a incendia locuința acestuia din urmă. Apreciază că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de port de armă albă este corectă, având în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat arecursului formulat de inculpatul - parte vătămată C. V. și menținerea sentinței penale nr.473/2011 a T.ui M. ca legală și temeinică. Apreciază că prima instanță în mod corect a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, în sarcina inculpatului B. G. având în vedere că din probele administrate nu se poate stabili intenția de suprimare a vieții victimei. De asemenea, apreciază că Tribunalul Maramureș a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepselor conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, în privința ambilor inculpați, astfel că hotărârea primei instanțe nu se impune a fi reformată. Inculpatul - parte vătămată B. G., având ultimul cuvânt, arată că îipare rău de cele întâmplate, dar consideră că soluția dată de prima instanță este corectă, inclusiv achitarea pentru infracțiunea de port de armă albă. C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 473 d in 27 sep te mbr ie 2011 a T .ui M. pronunț ată în dos aru l nr. (...), în temeiul art. 334 C., s-a schimbat încadrareajuridică a faptei săvârșite de inculpatul B. G. din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C. în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 C. și respectiv, în sensul reținerii circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b C. pt. infracțiunile comise de acesta. S-a dispus condamnarea inculpatului B. G., fiul lui G. și E., născut la data de (...) în Satu M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Apa, jud. Satu M. și f.f.l. în B. M., str. Horea nr. 46 B/31, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse: - 5 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 C. cu aplicarea art. 73 lit. b C. raportat la art. 76 lit. e C.; - 10 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C. cu aplicarea art. 73 lit. b C. raportat la art. 76 lit. d C.; - 400 lei amendă penală, pt. săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 C. cu aplicarea art. 73 lit. b C. raportat la art. 63 alin. 3 C. și art. 76 lit. f C. În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la art. 34 lit. d C. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni. În temeiul art. 71 alin. 1 C. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., iar în baza art. 71 alin. 5 C. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. Conform art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. raportat la art. 10 lit. d C. s-a dispus achitarea inculpatului B. G. pt. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 (respectiv art. 2 alin. 1 pct. 1 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 77/(...)). S-a dispus condamnarea inculpatului C. V., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în B. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în B. M., str. P. nr. 79/28 și f.f.l. în B. M., str. Horea nr. 46 B/4, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse: - 2 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1. 1 din Legea nr. 61/1991 (respectiv art. 2 alin. 1 pct. 1 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 77/(...)) cu aplicarea art. 74 lit. a C. raportat la art. 76 lit. e C.; - 10 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C. cu aplicarea art. 74 lit. a C. raportat la art. 76 lit. d C. În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la art. 34 lit. b C. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni. În temeiul art. 71 alin. 1 C. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., iar în baza art. 71 alin. 5 C. suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. Conform art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 998 C.civ. s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și a fost obligat inculpatul B. G. la plata către aceasta a următoarelor sume: 1200 lei reprezentând despăgubiri pt. daune materiale, respectiv contravaloarea geamurilor și ușii deteriorate; 2000 lei, reprezentând despăgubiri pt. beneficiul nerealizat; 38 lei, reprezentând contravaloarea taxei de examinare medico-legală; 5000 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune morale. În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul B. G. la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, iar inculpatul C. V. a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. În temeiul art. 193 C. a fost obligat inculpatul B. G. la plata către partea civilă C. V. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul nr. 3. din data de (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpatul B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i Cod penal; art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 republicată; art. 321 alin.1 Cod penal și art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată și art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...) inculpatul C. V. a provocat scandal în imobilul situat în B. M., str. Horea nr.46 B, unde folosindu-se de un cuțit, a deteriorat parțial ușa apartamentului inculpatului B. G. De asemenea, inculpatul B. G. a provocat scandal în același imobil, distrugând parțial cu un par ușa apartamentului lui C. V. și spărgându-i o parte din geamurile ferestrelor, iar apoi i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de mare intensitate asupra capului, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 35-40 de zile de îngrijiri medicale. In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de consemnare a plângerii și declarația părții vătămate (filele 3, 31-33); certificat medico-legal nr. 890/(...) (filele 5, 28); raport de expertiză medico-legală nr. 126/(...) (filele 47-48); proces-verbal de cercetare la fața locului și cel de investigații (filele 6,7); planșe foto (filele 74-76); declarații martori (filele 49, 50, 51, 52, 53, 54, 56,56/a) și declarațiile inculpaților B. G. și C. V. (filele 39, 41). In cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului B. G. și a inculpatului-parte vătămată C. V., precum și a martorilor V. Z., M. A., G. A., C. C., Z. A., S. E., G. P. R. și M. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 22, 23, 36, 37, 38, 72, 73, 74, 75, 76). De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă de către inculpatul B. G. o fișă eliberată de unitatea de primire urgențe din cadrul S.ui județean deurgență „. C. O. "; B. M., precum și o planșă foto privind distrugerea ușii apartamentului său (filele 25,39). Partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului B. G. la plata sumei de 2.600 lei, reprezentând contravaloarea mobilei, geamurilor și ușii distruse; 38 lei contravaloarea taxei de examinare medico-legală; 2.000 lei beneficiu nerealizat prin punerea sa în imposibilitatea de a munci și 5.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, precum și cheltuielile judiciare efectuate. La termenul de judecată din data de (...), în raport de dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, instanța a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. G., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, în cea de vătămare corporală, precum și din oficiu, reținerea circumstanței atenuante legale a provocării în favoarea acestui inculpat. Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B. G. și inculpatul-parte vătămată C. V. sunt vecini, primul locuind în imobilul din B. M., str. Horea nr. 46B la apartamentul 31 la etajul I, iar cel de-al doilea la parter la apartamentul 4. La data de (...), conform propriilor sale susțineri, inculpatul-parte vătămată C. V. se afla în locuința sa, iar la un moment dat a fost insultat de un tânăr care a fugit la etajul I al imobilului, astfel încât l-a urmărit pe acesta până la ușa apartamentului inculpatului B. G. (fila 23). Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul- parte vătămată C. V. avea în mână un cuțit și se afla într-o stare de surescitare puternică. Astfel, martorii V. Z., Z. A. și S. E. au declarat că l-au văzut pe inculpatul-parte vătămată C. V. lovind cu mânerul cuțitului în ușa apartamentului inculpatului B. G., după care a turnat benzină pe ușă și a încercat să îi dea foc, fără însă să reușească (f.50,51, 54 dosar urmărire penală). De asemenea, aceiași martori au precizat prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, că inculpatul-parte vătămată C. V. a încercat să intre în locuința inculpatului B. G. însă a fost împiedicat de acesta și în scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție care l-au sancționat contravențional (filele 36, 73, 74). În cursul aceleiași seri, inculpatul B. G. a luat un băț din lemn și a coborât la parterul blocului unde a spart geamurile apartamentului inculpatului-parte vătămată C. V., iar apoi a lovit ușa de la intrarea în locuința acestuia. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la acel moment inculpatul-parte vătămată C. V. a ieșit din locuința sa pe holul blocului și a început să se certe cu inculpatul B. G. Martorul C. C. a precizat că inculpatul-parte vătămată C. V. avea în mână un cuțit, iar inculpatul B. G. un băț de lemn în lungime de aproximativ un metru și 3 cm în diametru (fila 72). De asemenea, împrejurarea că inculpatul-parte vătămată C. V. a avut în mână un cuțit la momentul când a început altercația este confirmată și prin declarațiile martorilor V. Z. și S. E., aceștia precizând că la un moment dat inculpatul B. G. a lovit-o pe partea vătămată cu acel băț peste mână, iar aceasta a scăpat cuțitul (filele 36, 74). Deși martorii oculari la incident au avut relatări contradictorii privind modul în care inculpatul B. G. l-a lovit pe C. V., respectiv dacă mâna acestuia era ridicată sau nu, prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, inculpatul B. G. a susținut că aaplicat lovitura în partea superioară a corpului și că a avut intenția de a o dezarma pe partea vătămată, iar nu de a o ucide (fila 77 dosar urmărire penală și fila 22). Potrivit certificatului medico-legal nr. 890/(...) emis de S. medico-legal județean B. M., partea vătămată C. V. a suferit leziuni traumatice, respectiv „. metacarp IV cu minimă deplasare";, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur (fila 5 dosar urmărire penală). Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 126/(...) întocmit de S. medico-legal județean B. M. au fost reiterate concluziile privind leziunile traumatice suferite de partea vătămată, precizându-se că acestea s-au putut produce prin lovire cu un corp dur de formă alungită, au caracter de autoapărare și necesită pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără însă a putea fi stabilită intensitatea loviturii și nici poziția victimă-agresor (fila 47 dosar urmărire penală). În raport de probele administrate, instanța reține sub aspectul situației de fapt ca fiind cert că inculpatul B. G., la data de (...), pe holul imobilului situat în B. M., str. Horea nr. 46 B și în prezența mai multor persoane, i-a aplicat părții vătămate C. V. o lovitură cu un par de lemn peste brațul drept, provocându-i leziunile menționate în actele medico-legale depuse la dosar. Cu toate acestea însă, instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare faptei săvârșită de inculpat se impune a fi schimbată, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal pentru următoarele considerente: În raport de conținutul art. 175 Cod penal, pentru a se putea stabili existența tentativei la infracțiunea de omor calificat, este necesară evidențierea fără dubiu a poziției psihice a făptuitorului sub aspectul intenției de a ucide. Potrivit doctrinei juridice, reflectată de altfel în mod constant în jurisprudență, intenția de a ucide, directă sau indirectă, poate fi stabilită în funcție de mai mulți factori care vizează: numărul și intensitatea actelor de agresiune, zona corpului care a fost lovită sau se urmărea a fi lovită, caracteristicile obiectului vulnerant folosit, precum și gravitatea leziunilor provocate. În cauza de față, instanța de fond a reținut că din probele administrate a rezultat că inculpatul B. G. l-a lovit pe C. V. o singură dată, cu un băț sau par din lemn, peste mâna dreaptă, care era ridicată în partea superioară a corpului. Sub aspectul numărului și intensității actelor de agresiune, instanța a constatat că potrivit actelor medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C. V. a prezentat urmele unei singure lovituri, a cărei intensitate nu a putut fi precizată și a determinat o fractură de metacarp IV (partea superioară a falangelor care fac legătura cu antebrațul) la mâna dreaptă. În ceea ce privește caracteristicile obiectului vulnerant folosit și zona corpului vizată, instanța de fond a reținut că din declarația martorilor C. C. și S. E. a rezultat că lovitura a fost aplicată cu un par în lungime de aproximativ un metru și lățimea de 3-4 cm (filele 72, 74), iar partea vătămată ținea mâna ridicată deasupra capului, acest aspect fiind confirmat prin concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul că leziunea a avut caracter de autoapărare (fila 47 dosar urmărire penală). Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a reținut că aplicarea unei singure lovituri, cu un obiect vulnerant de dimensiuni medii, într-o zonă a corpului care nu prezintă caractere vitale și care nu a cauzat leziuni traumatice primejdioase pentru viață, nu poate conduce la concluzia certă că inculpatul B. G. a urmărit sau a acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate C. V., ci doar a vătămării corporale a acestuia. În consecință, în raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului B. G., constând în aceea că la data de (...), în timp ce se afla pe holul imobilului situat în B. M., str. Horea nr. 46B, i-a aplicat părții vătămate C. V. o lovitură cu un par peste mâna dreaptă, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal, încadrarea juridică a faptei fiind schimbată în acest sens. De asemenea, cu referire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 lit.b Cod penal privind circumstanța atenuantă legală a provocării. Din probele administrate în cauză a rezultat că anterior incidentului, inculpatul-parte vătămată C. V., având un cuțit în mână, s-a deplasat la apartamentul inculpatului B. G. și a lovit ușa de acces, iar apoi a încercat să îi dea foc, împrejurări care au fost de natură să îi provoace acestuia din urmă o stare de tulburare care a alterat procesul normal de formare a voinței și a circumstanțiat săvârșirea faptelor de care este acuzat. În raport de situația de fapt expusă, tribunalul a reținut că faptele inculpatului B. G., constând în aceea că la data de (...), în împrejurările descrise mai sus, a lovit cu un par ușa apartamentului părții vătămate C. V., degradând-o și a provocat scandal pe scara blocului, în prezența mai multor persoane care s-au speriat și au chemat organele de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal și respectiv, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal, în ambele cazuri cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal. În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și art. 76 Cod penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. G., la următoarele pedepse: 5 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal; 10 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal; 400 lei amendă penală, pt. săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal raportat la art. 63 alin. 3 Cod penal și art. 76 lit. f Cod penal, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social al acestora, urmarea produsă, dar și comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului. În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. d Cod penal, având în vedere că infracțiunile au fost comise în concurs real, instanța a contopit pedepsele stabilite și va aplica inculpatului B. G. pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, fără a mai adăuga și pedeapsa amenzii penale. În temeiul art. 81 Cod penal, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal. De asemenea, în temeiul art. 71 alin.1 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal, apreciind că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 republicată, instanța a reținut că în urma unei noi republicări a acestui act normativ, în Monitorul Oficial 77/(...) s-a dat o nouă numerotare textelor de incriminare, art. 11 pct.1 devenind art. 2 alin.1 pct.1, fără însă a fi modificat în vreun fel conținutul constitutiv. Cu toate acestea, tribunalul a constatat că obiectul vulnerant folosit de inculpatul B. G., un par de lemn, nu se încadrează în categoria obiectelor enumerate de textul legal evocat, respectiv cuțit, pumnal, șiș, box, castet ori alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, lipsind astfel una dintre cerințele elementului material al infracțiunii incriminate. În consecință, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatului B. G. pt. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. din Legea nr. 61/1991 (respectiv art. 2 alin. 1 pct. 1 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 77/(...)). De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului-parte vătămată C. V., constând în aceea că la data de (...), în timp ce se afla pe holul imobilului situat în B. M., str. Horea, nr. 46B și în prezența mai multor persoane, a avut asupra sa un cuțit, cu care l-a și amenințat pe inculpatul B. G. și a provocat scandal public întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991 (respectiv art.2 alin.1 pct.1 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 77/(...)) și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal. Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului C. V. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.a Cod penal, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale și având anterior o conduită corespunzătoare. În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 și 76 Cod penal, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului C. V. la următoarele pedepse: 2 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1. 1 din Legea nr. 61/1991 (respectiv art. 2 alin. 1 pct. 1 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 77/(...)) cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal; 10 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, circumstanțele comiterii acestora, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportarea sa pe parcursul procesului. În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. d Cod penal, instanța a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare. În temeiul art. 81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni. În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: În cursul urmăririi penale, partea vătămată C. V. a precizat că se constituie parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului B. G. la plata sumei de 2.600 lei, reprezentând contravaloarea mobilei, geamurilor și ușii distruse; a sumei de 38 lei, contravaloarea taxei de examinare medico- legală, a sumei de 2.000 lei beneficiu nerealizat, respectiv munca pe care ar fi putut să o presteze dacă nu avea brațul imobilizat, precum și a sumei de 5.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale (fila 21 dosar urmărire penală). Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată C. V. a precizat valoarea geamurilor sparte și a ușii degradate la suma de 1.200 lei, iar a mobilei distruse la suma de 1.850 lei (fila 79 dosar urmărire penală). Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești inculpatul B. G. a precizat că recunoaște pretențiile formulate de partea vătămată și că este de acord să repare prejudiciul cauzat (fila 80 dosar urmărire penală și fila 22). În consecință, având în vedere că în soluționarea acțiunii civile este incident principiul disponibilității, deși a fost reținută circumstanța atenuantă legală a provocării în favoarea sa, instanța l-a obligat pe inculpatul B. G. la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă C. V. și la care primul a achiesat, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Cu toate acestea însă, despăgubirile solicitate nu au fost acordate integral sub un singur aspect, respectiv contravaloarea mobilei din locuința părții vătămate, întrucât inculpatul B. G. nu a fost acuzat și de infracțiunea de violare de domiciliu și nu s-a reținut în sarcina sa pătrunderea în locuința părții vătămate și distrugerea mobilei acestuia, lipsind astfel una din condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și l-a obligat pe inculpatul B. G. la plata către aceasta a următoarelor sume: 1200 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale, respectiv contravaloarea geamurilor și ușii deteriorate; 2000 lei, reprezentând despăgubiri pt. beneficiul nerealizat; 38 lei, reprezentând contravaloarea taxei de examinare medico-legală; 5000 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune morale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apelinculpatul-parte vătămată C. V., solicitând în temeiul art. 379 alin. 2lit.a Cod pr.pen. rap. la art. 371, 373 și 345 Cod pr.pen. desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună: - condamnarea inculpatului B. G. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, constatarea concursului de infracțiuni și aplicarea pedepsei cele mai grele; - condamnarea inculpatului - parte vătămată C. V. la pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal. În motivarea recursului, s-a arătat că sentința apelată este netemeinică, în primul rând, pentru că prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală și a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei pentru această infracțiune - în privința inculpatului B. G. Inculpatul - parte vătămată C. V. a suferit leziuni vindecabile în 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost provocate de către inculpatul - parte vătămată B. G., prin lovire cu un corp dur. Din probele administrate în cauză rezultă că lovitura aplicată de inculpatul B. G. viza partea superioară a capului părții vătămate C. V., însă s-a soldat cu fractura de metacarp, întrucât acesta din urmă a ridicat mâna deasupra capului pentru a se apăra de lovitură. Totodată, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată aplicată inculpatului B. G. nu a fost corect individualizată raportat la numărul mare de infracțiuni săvârșite (4 infracțiuni), gravitatea faptelor comise și antecedentele penale ale acestuia. Cu privire la inculpatul C. V., s-a apreciat că pedeapsa finală ce i-a fost aplicată, poate fi redusă, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu aceasta, Curtea constată doar că, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității (care, de altfel, nu este contestată de către inculpatul apelant), constând în aceea că la data de (...), în timp ce se afla pe holul imobilului situat în B. M., str. Horea nr. 46B, inculpatul B. G., provocat fiind de atitudinea părții vătămate C. V. ( care, în aceeași zi, anterior incidentului, având un cuțit în mână, se deplasase la apartamentul inculpatului B. G. și a lovit ușa de acces, iar apoi a încercat să îi dea foc ), i- a aplicat acesteia o lovitură cu un par peste mâna dreaptă, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața părții vătămate. La aceeași dată, în aceeași stare de provocare, B. G. a lovit cu un par ușa apartamentului părții vătămate C. V., degradând-o și a provocat scandal pe scara blocului, în prezența mai multor persoane care s-au speriat și au chemat organele de poliție. În sarcina inculpatului parte-vătămată C. V., corect a reținut instanța, pe probelor administrate în cauză, că la data de (...), în timp ce se afla pe holul imobilului situat în B. M., str. Horea, nr. 46B și în prezența mai multorpersoane, a avut asupra sa un cuțit, cu care l-a și amenințat pe inculpatul B. G. și a provocat scandal public - fapte care, în mod corect au fost încadrate juridic în infracțiunile de port fără drept de cuțit - prev. de art. art. 11 pct.1 din Legea nr.61/1991 (în prezent art.2 alin.1pct.1) și respectiv, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal. Cât privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul B. G., Curtea constată că instanța a realizat corect și această operațiune, stabilind că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art.181 C., distrugere prev.de art.217 alin.1 Cod penal și respectiv, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal - dat fiind faptul că, s-a dovedit cu certitudine că acțiunile infracționale ale inculpatului s-au comis sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență ( amenințarea cu un cuțit). De asemenea, și Curtea apreciază că în mod corect instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului B. G. ( de a-i aplica părții vătămate C. V. o lovitură cu un par peste mâna dreaptă, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața părții vătămate) din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.20 C. rap. la art.175 alin.1 lit.i C. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C. Aceasta deoarece, s-au avut în vedere: numărul și intensitatea actelorde agresiune, precum și zona corpului care a fost lovită sau se urmărea a fi lovită - din probele administrate a rezultat că inculpatul B. G. l-a lovit pe C. V. o singură dată, cu un băț sau par din lemn, peste mâna dreaptă, care era ridicată în partea superioară a corpului, iar potrivit actelor medico-legale depuse la dosar, partea vătămată C. V. a prezentat urmele unei singurelovituri, a cărei intensitate nu a putut fi precizată și a determinat o fractură de metacarp IV (partea superioară a falangelor care fac legătura cu antebrațul) la mâna dreaptă.; caracteristicile obiectului vulnerant folosit și zona corpului vizată - din declarațiile martorilor C. C. și S. E. a rezultat că lovitura a fost aplicată cu un par în lungime de aproximativ un metru și lățimea de 3-4 cm (filele 72, 74), iar partea vătămată ținea mâna ridicată deasupra capului, acest aspect fiind confirmat prin concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul că leziunea a avut caracter de autoapărare (fila 47 dosar urmărire penală). Așa fiind, față de toate aceste elemente analizate pentru stabilirea poziției psihice a inculpatului ( intenția de a suprima vița victimei sau doar de a o vătăma corporal), corect a concluzionat prima instanță că - aplicarea unei singure lovituri, cu un obiect vulnerant de dimensiuni medii, într-o zonă a corpului care nu prezintă caractere vitale și care nu a cauzat leziuni traumatice primejdioase pentru viață - nu poate reprezenta dovada certă că inculpatul B. G. a urmărit sau a acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate C. V., ci doar a vătămării corporale a acestuia. Totodată, raportat la obiectul vulnerant folosit de inculpatul B. G., care s-a dovedit a fi un par de lemn, corect a stabilit prima instanță că acest obiect nu se încadrează în categoria celor expres enumerate de textul legal în materie - cuțit, pumnal, șiș, box, castet - și, nici în categoria celor alternativ prevăzute de același text - alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire - nedovedindu-se că obiectulrespectiv a fost anume confecționat pentru tipul de agresiune exercitat de inculpat, astfel că în mod corect instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 ( în prezent art. 2 alin. 1 pct. 1), în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală - lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii - elementul material al laturii obiective. Procedând la individualizarea judiciară a sancțiunilor ce urmau a fi aplicate inculpatului B. G., instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., și față de reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b C., a dat eficiență dispoz. corespunzătoare ale art.76 C., stabilind pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina sa, în final aplicând, urmare a incidenței dispoz. art.33 și 34 C., o pedeapsă rezultantă în limite legale, în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C., apreciindu-se totodată, față de cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului că, acest scop poate fi atins și fără executarea pedepsei, dispunând suspendarea executării. În privința inculpatului C. V., de asemenea, instanța a realizat acest proces al individualizării judiciare a sancțiunilor în mod corect, aplicând pedepse în limite legale, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a C. (lipsa antecedentelor penale). A se da o eficiență și mai mare acestei împrejurări - a lipsei antecedentelor penale - ar însemna practic a lipsi de conținut dispoz. art.52 C., a nu se asigura deci, realizarea scopului coercitiv și de reeducare al pedepsei, cu atât mai mult cu cât, pedeapsa aplicată nu se execută efectiv, fiind suspendată condiționat, așa încât o pedeapsă într-un cuantum mai redus și care nu se execută, nu ar mai asigura nici îndeplinirea scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat, în lipsa unor măsuri ferme. Este neîntemeiată solicitarea inculpatului apelant de a se reține în favoarea sa și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C., neregăsindu- se în realitate, împrejurări care să se circumscrie acestui text legal - inculpatul nerecunoscând faptele, iar împrejurarea că s-a prezentat în fața organelor judiciare corespunde unei atitudini firești, a oricărui cetățean de bună credință, care dorește să-și clarifice situația juridică și, nicidecum, nu trebuie făcut un titlu de glorie dintr-un astfel de comportament normal. Față de toate considerente, Curtea constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar apelul formulat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul-parte civilă C. V., domiciliat în B. M., str. Horea nr. 46 B împotriva sentinței penale nr. 473 din 27 septembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 75 x 2 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul apelant si de la comunicare cu restul părților. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR ANA C. M. Ș. G. M. V.-G. Red.A.C./Dact.H.C. 5 ex./(...) Jud.fond: A.C.R.
| ← Decizia penală nr. 1090/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
