Decizia penală nr. 2082/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
D. NR.(...)
D. PENALĂ NR.2082/R/2011
Ședința publică din 22 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : M. B.
: V. C.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - reprezentat prin PROCUROR - I. I.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., împotriva sentinței penale nr.125/14 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata P. A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.296/1 lit.i din Legea 571/2003 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, art.270 alin.1 și 3 din Legea nr.86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, art.274 din Legea 86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal și art.9 lit.a din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, totul cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. A., aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av.P. Mircea, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei. C. că motivele care au stat la baza înlocuirii inițiale a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive există și în prezent și sub aspectul faptului că, condițiile care au impus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive nu au dispărut. Tribunalul Cluj, prin încheierea penală nr.144/(...) pronunțată în dosar nr.(...) a admis ultima propunere a D. și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...) până la data de (...). Procurorul a respectat toate dispozițiile care au fost înserate în cererile anterioare prin care s-a propus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei. C. dacă această cauză are un caracter complex, s-au audiat inculpați și învinuiți, la data de (...) s-a solicitat specialiști pentru efectuarea unei constatări tehnico științifice pentru a se stabili în mod concret pagubele pe care le-au cauzat bugetului statului prim comiterea infracțiunilor. Pentru aceste considerente, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei cu atât mai mult cu cât aceasta a încălcat dispozițiile înlocuirii, motiv pentru care s-a solicitat revocarea obligării de a nu părăsi localitatea cu luarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Prin sentința penală nr.125/2011 a T.ui S. s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar. J. de fond analizând condițiile impuse de art.160/1 C., a constatat că ele sunt îndeplinite și anume pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute nu depășește 18 ani și nu există nici motivele pentru a crede că ea va comite din nou o infracțiune sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreun fel. Instanța a constatat și temeinicia cererii și a analizat retrospectiv condițiile care au dus la această împrejurare. Față de inculpată s- au luat două măsuri preventive diferite neprivative de libertate. Prin încheierea penală nr.7/A/2010 a Judecătoriei J. nu s-a stabilit în sarcina inculpatei obligațiile pe care ea trebuie să le respecte pe durata aplicării acelei măsuri preventive. Nu s-a comunicat nici prin ordonanțele de prelungire de către procuror care ar fi condițiile care ar duce la revocarea acestei măsuri, ceea ce a creat o confuzie în mintea inculpatei. S. care a dus la luarea măsurii arestării preventive este propria ei recunoaștere. Numai față de ea s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru că ea a recunoscut că s-a dus în altă localitate. În cauză sunt 24 de inculpați și toți sunt cercetați în stare de libertate. P. de patru luni de arest este una suficientă pentru a conștientiza faptul că a greșit când a încălcat acele obligații și că ea își va respecta obligațiile stabilite de procuror. I. sunt de natură economică și nu prezintă un pericol social concret în care siguranța cetățenilor să fie pusă în pericol. Solicită a se avea în vedere că inculpata este studentă, a avut un comportament bun astfel că cererea de acordare de liberare provizorie este una întemeiată.
Inculpata P. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat și cercetarea ei în stare de libertate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.125 din 14 dec.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza art.160/8a alin.2 C.p.p., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata P. A., prin av. ales P.. Mircea., și s- a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărârii, dacă nu este arestată în altă cauză.
Potrivit art.160/4 alin.(2) raportat la art.160/2 alin.(3) C.p.p., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpata va respecta următoarele obligații: a) să nu părăsească țara, decât în condițiile stabilite de instanță. b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată. c) să se prezinte la P. mun.Z., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată. d) să nu își schimbe locuința, fără încuviințarea instanței care a dispus măsura. e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art.1602 alin.32 C.p.p., s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor mai sus arătate, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive. S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor cuprinse în dispozițiile art. 145 alin. 21 C.p.p., vederea respectării obligațiilor care le revin. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în prezent, inculpata P. A. este cercetată în D. penal nr.115/P/2011 al Direcției Naționale A.-S. T. C. (alături de alte 29 de persoane) pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2961 lit.i din Legea 571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.270 alin. 1 și 3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.9 lit.a din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, ca urmare a declinării de competență, dispusă prin O. din (...), dată în D. nr.260/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. D. urmare, la propunerea acestui din urmă organ de urmărire penală, măsura arestării preventive luată față de inculpata P. A., prin încheierea nr.24/C/(...), pronunțată în D. nr. (...) a T.ui S., a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, până la data de (...), prin încheierile penale nr.117/CC/(...) și nr.129/C/(...), pronunțate de Tribunalul Cluj, în D. nr.(...) și respectiv nr. (...). Prin cererea care face obiectul acestui dosar, inculpata P. A. a solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar, pe motiv că în timp ce a fost cercetată în dosarul nr.18/P/2011 al DIICOT - B. T. S., s-a constatat faptul că a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, că și-a încălcat obligațiile impuse anterior, de Judecătoria Jibou de a nu părăsi localitatea, dispunându-se apoi, în baza art.145 alin.3 Cod procedură penală, de către Tribunalul Sălaj înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dar la acest moment ne aflăm într-un alt cadru procesual, de la data dispunerii luării măsurii arestării preventive au trecut aproape 4 luni de zile și consideră că buna desfășurare a procesului penal se va putea efectua și cu cercetarea sa în stare de libertate, prin stabilirea acelor obligații pe care legea le impune, în cazul liberării sub control judiciar, putându-se impune și alte obligații prevăzute de lege. Verificând aceste aspecte, tribunalul a constatat că după luarea măsurii de a nu părăsi localitatea, prin încheierea penală nr.7/A din data de (...), pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosar nr.(...), față de inculpata P. A. și alți 6 inculpați, cercetați în dosarul penal nr 467/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Jibou, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, inculpata a fost din nou cercetată pentru comitarea unor noi fapte de aceeași natură (vânzare de țigări) în dosarul penal nr.18/D/P/2011 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S. (alături de alți 24 de persoane), însă care au primit o altă încadrare juridică și anume infracțiunea de contrabandă cu țigări (ca urmare a modificărilor art.270 alin.1 și 3 din Legea 86/2006). Prin declarațiile date în fața procurorului, la data de (...), aceasta a aratat faptul că începând cu primăvara anului 2011 și până în luna iulie 2011, s-a deplasat cel puțin o dată pe săptămână în localitatea G., județul S., la locuința inculpatului F. I., de unde cumpăra țigări cunoscând că provin din contrabandă și apoi le comercializa în localitatea Z. Prin sesizarea înregistrată la data de (...), D. - B. T. S. - a solicitat instanței arestarea preventivă a 10 inculpați, dintre cele 24 de persoane cercetate, mai precis: F. I., S. S., S. A., S. S., R. G., P. A., D. M. G., B. J., B. F. și B. R. I., pe o perioadă de 29 de zile, în temeiul disp. art.136 alin.(1) coroborat cu disp. art.148 lit.a1 și f. din Codul de procedură penală. În propunerea de arestare preventivă se arată că inculpata P. A. se ocupa cu comercializarea țigărilor de contrabandă pe raza județului S., primite anterior de la inculpatul F. I., unul dintre liderii rețelei de contrabandă. Din declarația inculpatei P. A. rezultă faptul că, o dată pe săptămână, inculpatul F. I. îi livra acesteia 10-20 cartușe de țigări de contrabandă pe care ulterior aceasta le vindea cu prețul de 60 lei/cartuș, întâlnirile având loc după orele 20:00 pentru a evita filtreleorganelor de poliție. Au existat de asemenea situații când inculpatul F. I. s-a deplasat la locuința inculpatei P. A. pentru a-i transporta țigări de contrabandă. În propunerea de arestare preventivă mai este menționat faptul că, inculpata P. A. este cercetată și în dosarul nr. 467/P/2010 al P. de pe langă Judecătoria Jibou, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, întrucât în perioada august-septembrie 2010 a achiziționat în repetate rânduri de la învinuitul P. V., peste 2000 de pachete de țigări de contrabandă, pe care ulterior le-a valorificat unor alte persoane, însă nu s-a invocat faptul, ca temei al arestării, că in respectivul dosar s-a luat față de această inculpată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și pe care nu ar fi respectat-o. S-a precizat faptul că temeiul arestării, în cazul tuturor inculpaților, este doar art.148 lit.f Cod. pr. penală, instanța analizând propunerea doar sub acest aspect, al pericolului pentru ordinea publică. Prin încheierea penală nr.21/C/22 iulie 2011, pronunțată în dosar nr.(...), (menținută prin încheierea penală nr.1221/R/(...) a Curții de A. C.), tribunalul, în baza art.1491 Cod procedură penală, a admis doar în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. - B. T. S. și în baza art.143, 146 și 148 lit.f. Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, a următorilor inculpați: F. I., S. S., S. A., S. S., D. M. G., B. J. și B. F. și a respins propunerea de arestare preventivă privind pe 3 dintre inculpații: B. R. I., P. A. și R. G. Totuși, față de aceștia din urmă, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea lor de a se sustrage de la urmărirea penală, s- a luat, în conformitate cu prevederile art.146 alin.111 raportat la art.1451 Cod procedură penală, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri. Cu alte cuvinte, s-a statuat în acel cadru procesual, (anterior datei când s- a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, prin încheierea penală nr. 24/C/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în D. nr. (...)), cu putere de lucru judecat, că inculpata P. A. nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, însă ulterior s-a apreciat de instanță, asupra încălcării de către inculpată a obligațiilor impuse de către organele judiciare, reținându-se (prin hotărârile de prelungire a arestării preventive, pronunțate de Tribunalul Cluj) că „pericolul social pentru ordinea publică este definit atât de circumstanțele reale ale faptelor pentru care persoana este cercetată cât și de conduita generală a acesteia, dar mai ales de cea particulară în situația dată";. În acest context, s-a reținut faptul că până la preluarea urmăririi penale asupra întregii activități infracționale, în care sunt implicate un număr foarte mare de persoane, în D. penal nr.115/P/2011 al Direcției Naționale A.-S. T. C., inculpata P. A. a fost cercetată în paralel în două dosare de urmărire penală respectiv D. penal nr 467/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Jibou (preluat ulterior de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj nr.260/P/2011) și dosarul penal nr.18/D/P/2011 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S., împrejurare care a condus la situația nefirească că împotriva acestei inculpate au existat și există în continuare, de la un moment dat, două măsuri preventive diferite, în același timp. Desigur, așa cum s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpatei P. A. și apoi cu ocazia prelungirii succesive a acestei măsuri, este relevantcomportamentul inculpatei după luarea primei măsuri preventive împotriva sa, aceea de a nu părăsi localitatea, aceasta perseverând în activitatea infracțională, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional, însă trebuie avută în vedere și situația confuză care s-a creat în privința acestei măsuri, de a nu părăsi localitatea, inclusiv în ce privește modalitatea în care a fost dispusă, prin încheierea penală nr.7/A din data de (...) a Judecătoriei J. și apoi prelungită succesiv cu câte 30 de zile, prin ordonanțele P. de pe lângă Judecătoria Jibou și apoi ale P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, ultima prelungire fiind efectuată prin ordonanța din data de (...), menținându-se aceleași obligații. Astfel, instanța s-a mărginit în a dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea, față de toți inculpații, fără a arăta în concret în ce constă această măsură și care este consecința nerespectării ei, așa cum prevede în mod imperativ art.145 Cod pr. pen, și de asemenea parchetul, cu ocazia prelungirii acestei măsuri, a atras atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse (în care nu se regăsea și aceea de a nu părăsi localitatea, fără încuviințarea organului judiciar care a luat măsura) împotriva sa se vor lua una din celelalte măsuri preventive prevăzute de lege, deși textul de lege tocmai menționat prevede în mod imperativ și fără echivoc că"; în cuprinsul ordonanței sau incheierii sunt menționate expres obligațiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte și se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive"; În prezenta cauza fiind vorba de luarea față de inculpată a unei măsuri preventive alternative, ce constă în liberarea provizorie sub control judiciar, evident, nu se pune problema revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventivă, cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate și deci a analizării legalității și temeiniciei acesteia, însă instanța a găsit de cuviință să facă referire la aspectele mai sus inserate, pentru a putea aprecia mai corect, în actualul cadru procesual, conduita în general a inculpatei P. A. și mai ales în situația particulară dată. Din acest punct de vedere, instanța nu are convingerea că inculpata a fost pe deplin conștientă asupra consecințelor părăsirii localității de domiciliu, mai ales că ea însăși a recunoscut această împrejurare în fața organelor de anchetă, după care s-a luat împotriva sa măsura arestării preventive. Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, motiv pentru care s-a și reținut că există în cauză sunt incidente prev.art.148 lit.a1 și lit.d Cod.proc. pen și că există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, indicii prezentate atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia prelungirii acestei măsuri, atât de către judecătorul de la instanța de fond cât și de către instanța de control judiciar. În actualul cadru procesual sunt însă incidente prev. art.1601 Cod.proc.pen. conform cărora „în tot cursul procesului penal, inculpatul arestatpreventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune";, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții: una pozitivă, referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica peinculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1602 alin.1 și 2 Cod. proc.pen. Desigur, constatând că în speță sunt îndeplinite aceste cerințe de admisibilitate, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă este de maxim 7 ani, închisoare (art.270 alin. 1 și 3 din Legea nr.86/2006) și de asemenea, nu există date la acest moment, că inculpata va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța va proceda la analizarea cererii și sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform dispozițiilor art.1608a alin.2 și 6 Cod proc. pen., temeinicie care se apreciază, în genere, în funcție de gradul de pericol social concret al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei (cu alte cuvinte, temeinicia apreciindu- se în funcție de circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de circumstanțele ce privesc persoana inculpatului). Din această perspectivă, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei (mai precis, este vorba de infracțiuni de natură fiscală) care nu prezintă un grad de pericol social concret foarte ridicat, nefiind de natură să afecteze în mod direct siguranța cetățenilor și să atragă o reacție negativă a societății, în situația în care inculpata ar fi cercetată în stare de libertate provizorie, cu atât mai mult cu cât, în cauză, fiind implicate foarte multe persoane (N.B.-toate fiind cercetate în prezent în stare de libertate), nu s-a stabilit cu certitudine prejudiciul cauzat bugetului de stat de către fiecare dintre acestea, și încadrarea juridică corespunzătoare - (prejudiciu care, chiar ridicat de ar fi, nu ar putea atrage o altă calificare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei)- persoana inculpatei (care este tânără, se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o bună conduită în familie și societate, înainte de săvârșirea prezentelor infracțiuni, fiind în prezent studentă), precum și perioada petrecută în arest preventiv de către aceasta, de aproximativ 4 luni, (și care a constituit un serios avertisment pentru aceasta), se poate aprecia că cererea formulată de inculpată este întemeiată, iar scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, după cum prevăd dispozițiile art.136 alin.2 Cod.proc.pen. În altă ordine de idei, instanța a notat că lăsarea inculpatei în libertate provizorie sub control judiciar nu poate constitui, în sine, o amenințare nici pentru ordinea de drept și nici pentru bunul mers al procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpata va trebui să respecte o serie de obligații legale prev de art.1602 Cod pr. pen, în toată această perioadă, până la revocarea sau înlocuirea arestării preventive, și a căror nesocotire va avea drept consecință luarea din nou față de inculpată a măsurii arestării preventive urmând a i se atrage atenția în acest sens, astfel că orice abatere de la aceste obligații nu va mai putea fi scuzabilă. Pentru aceste motive, în temeiul art.1608a alin. 2 Cod. proc.pen., instanța a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata P. A. și, pe cale de consecință, a dispus punerea sa în libertate provizorie , dacă nu este arestată în altă cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen D. N. A. - S. T. C.. Recurentul a criticat sentința atacată susținând că prima instanță trebuia să respingă cererea formulată de către inculpată deoarece aceasta amai încălcat anterior obligațiile stabilite în sarcina ei cu ocazia luării măsurii de a nu părăsi localitatea. Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a stabilit că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata intimată P. A. este admisibilă, deoarece sunt întrunite condițiile cuprinse în art.160/2 alin.1 și 2 C.p.p. Într-adevăr, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei nu depășește 18 ani de închisoare, iar din datele de la dosar nu rezultă necesitatea de a o împiedica pe aceasta să săvârșească alte infracțiuni, după cum nu există nici date care să atragă bănuiala că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. De altfel, nici recurentul nu a invocat în motivele de recurs vreun asemenea risc. Ca atare, în mod legal prima instanță a trecut la analizarea cererii sub aspectul oportunității și temeiniciei acesteia așa cum prevede art.1608a alin.2 și 6 C.p.p. și în mod justificat a apreciat în funcție de circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de datele personale ale inculpatei că cererea de liberare provizorie este întemeiată. Mai mult, prima instanță a analizat inclusiv maniera în care scopul măsurii preventive poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar. Curtea observă că recurentul nu a contestat considerentele reținute de către prima instanță sub aspectul temeiniciei cererii, astfel încât nu este necesar reiterarea acestora. Singurul aspect criticat de către recurent l-a reprezentat oportunitatea admiterii cererii de liberare provizorie raportat la împrejurarea că anterior inculpata nu a respectat măsura obligării de a nu părăsi localitatea astfel încât se impune păstrarea acestei măsuri preventive ce a fost atrasă tocmai de către conduita inculpatei. Sub acest aspect se constată că liberarea provizorie presupune tocmai existența unei arestări preventive a cărei temeiuri persistă, în caz contrar fiind incidente disp. art.139 alin.2 C.p.p. care prevăd revocarea măsurii arestării atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei; în acest sens a statuat I.C.C.J. , completul competent să judece recursul în interesul legii, prin D. nr.17/17 octombrie 2011. Cu aceeași ocazie instanța supremă a statuat că liberarea provizorie poate fi dispusă indiferent de temeiul care a stat la baza arestării preventive după constatarea îndeplinirii condițiilor formale de admisibilitate, precum și îndeplinirea cerințelor de legalitate, temeinicie și oportunitate, neputând fi acceptată opinia că în ipoteza în care temeiul arestării preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prev. de art. 148 alin.1 lit.a, b, c sau d C.p.p. cererea de liberare provizorie ar fi inadmisibilă. Constatând că hotărârea primei instanțe de admitere a cererii de liberare provizorie este conformă atât cu temeiurile legale precizate, cât și cu cele decise în recursul în interesul legii menționat, Curtea va respinge recursul parchetului, Văzând și disp.art.192 alin.3 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII, DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de D. N. A. - S. T. C. împotriva sentinței penale nr.125 din 14 decembrie 2011 a T.ui S. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. V. A. M. B. V. C. L. S. GREFIER Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 857/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 558/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
