Decizia penală nr. 558/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 558/R/2011
Ședința publică din data de 12 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : L. H.
G. : L. S.
: I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C. Ș. și C. M. R., împotriva sentinței penale nr. 402/2011 pronunțată în dosar nr.(...) J.ecătoriei B. M., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4. din (...) pentru săvârșirea infracțiunilor :
- inculpatul C. Ș., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.;
- inculpatul C. M. R., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. Ș. aflat în stare de arest asistat de av. L. K. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul C. M. R. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. K., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații învederează instanței că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. Ș. R., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tâlhărie în două infracțiuni de lovire și o infracțiune de furt calificat având ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C.penal. Consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită atât problor administrate cât și întregii stări de fapt reținute ceea ce a dus la o greșită calificare juridică a faptelor. Din probele administrate, nu s-a dovedit coautoratul întrucât a lipsit înțelegerea prealabilă a inculpaților. A. în vedere starea de fapt concretă, nu se putea reține nici incidența prev.41 C.penal, fiind vorba de două infracțiuni de lovire aflate în concurs și una de furt calificat. Solicită a se reține și principiul „in dubio pro reo";. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și având în vedere prev.art.385/9 pct.14 C.pr.pen., să se dispună reducerea pedepsei aplicate, să se procedeze la o reanalizare a probelor administrate dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante. Inculpatul provine dintr-un mediu social marginal astfel că mediul în care trăiește nu-i permite o conștientizare maximă a valorilor sociale ocrotite de lege. În ceea ce-l privește pe inculpatul C. Ș., susține aceleași concluzii doar cu deosebirea că solicită schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în două infracțiuni aflate în concurs, respectiv furt și lovire. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice seopune. Instanța a dat dovadă de multă clemență având în vedere infracțiunile săvârșite și agresivitatea de care au dat dovadă cei doi inculpați, a reținut circumstanțe atenunate și a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. A. că starea de fapt este dovedită pe deplin prin probele administrate în cauză. Pentru toate acestea, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. Ș., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Inculpatul C. M. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 402/(...) a J.ecătoriei B. M., a fost condamnat inculpatul C. Ș . , fiul lui I. și H., născut la data de (...) în B. M., CNP 1., cetățean român, fără studii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna R., Sat B. M., nr. 13, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. b C.pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul C. M. R. poreclit „P.";, fiul lui M. și S., născut la data de (...) în B. M., jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, fără studii, fără ocupație, concubinaj, 3 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în Comuna R., Sat B. M., nr. 13, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. b C.pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.
S-au interzis inculpaților C. Ș. și C. M. R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 C.pen..
În temeiul art. 350 C.proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpații C. Ș. și C. M. R.
În baza art. 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților C.
Ș. și C. M. R. timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 25 octombrie
2010, la zi.
A fost condamnată inculpata C. B., fiica lui I. și H., născută la data de (...) în
B. M., CNP 2., cetățean român, 3 clase, fără ocupație, concubinaj, fără antecedente penale, domiciliată în Comuna R., sat B. M., nr. 13, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. b C.pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen..
S-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. și suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 C.pen..
În temeiul art. 14 C.proc.pen. și art. 998 cod civil au fost obligați inculpații C. Ș., C. M. R. și C. B., în solidar, să plătească părții civile R. V. domiciliat în orașul T. M., str.
24, nr. 243, suma de 1200 RON cu titlu de daune morale și suma de 1336 RON cu titlu de dezdăunări materiale.
Au fost obligați cei trei inculpați în solidar să plătească părții civile S. J. de U. B. M. suma de 936,56 RON cu dobânda legală începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate R. V.
S-a constatat că partea vătămată B. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpaților C. Ș. și C. M. R. de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 C.proc.pen. au fost obligați:
- inculpații C. Ș. și C. M. R. să plătească câte 350 RON fiecare cheltuieli judiciare statului
- inculpata C. B. să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 300 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu Ilea D., ce s-a virat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4. din (...) au fost trimiși în judecată inculpații C. Ș., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.; C. M. R., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și inculpata C. B. M., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind.
1 lit. a C.pen..
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpații în data de (...), au sustras bunuri și bani, exercitând acte de violență și amenințare asupra părților vătămate .
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare.
J. a reținut în fapt că la data de (...), în jurul orei 17:30, părțile vătămate R. V. și B. D., împreună cu martorii F. G. și V. A. se deplasau cu un camion pe raza localității B. M..
Părțile vătămate transportau baloți de paie, iar traseul acestora a presupus trecerea prin apropierea locuințelor inculpaților amplasate în apropierea pășunii comunale.
La trecerea camionului care rula cu viteză redusă, pe lângă locuințele inculpaților, inculpatul C. Ș. a urcat în camionul părților vătămate, respectiv în remorca acestuia și a aruncat baloți de paie pe jos, cu intenția de a-i sustrage.
Conducătorul camionului, partea vătămată B. D. l-a observat pe inculpatul C. Ș. în oglinda retrovizoare, a oprit camionul și a coborât, solicitând inculpatului să-i restituie balotul.
În momentele următoare la fața locului au ajuns și inculpații C. M. R. și C. B. M., împreună cu copiii lor minori.
Inculpatul C. Ș. i-a aplicat lovituri părții vătămate B. D. cu pumnul în zona feței, în timp ce inculpatul C. M. R. îl ținea pe partea vătămată de mâini.
În această situație, din camion au coborât partea vătămată R. V. și martorii F. G. și V. A.
Partea vătămată R. V. le-a spus inculpaților că apelează telefonic organele de poliție, sens în care s-a întors cu spatele și a scos telefonul din buzunar pentru a-și materializa intenția, context în care a fost lovit peste mână de unul din inculpați, iar telefonul mobil i-a căzut pe jos.
Partea vătămată R. V. s-a întors, iar inculpatul C. M. R. l-a lovit cu genunchiul în abdomen. Inculpatul C. Ș. l-a lovit în zona urechii stângi, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ, în timp ce inculpata C. B. M. îl ținea de mâini.
Căzut fiind la pământ și în timp ce era lovit de cei trei inculpați cu pumnii și picioarele ( conform actului medico-legal), partea vătămată R. V. a simțit cum una dintre persoanele care îl agresa, îl căuta prin buzunare.
Ridicându-se de jos, partea vătămată R. V. a constatat că îi lipsește telefonul mobil și suma de 1.200 lei, pe care le avea asupra sa.
Urmare a violențelor exercitate de către inculpați, partea vătămată R. V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale,așa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare medico-legală nr.1014 din (...) emis de S. M.-L. J. B. M. (fila 17-18 dosar urmărire penală) .
Partea vătămată R. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând
1.200 RON cu titlul de daune morale, precum și suma de 1.336 RON reprezentând dezdăunări materiale respectiv cheltuieli prilejuite de spitalizarea părții civile, pretenții la care inculpații au achiesat așa cum rezultă din Încheierea de ședință din 15 decembrie
2010 ( fila 46 dosar instanță).
Partea vătămată B. D. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal ( fila 44 dosar instanță).
În drept:
1. Fapta inculpatului C. Ș., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu reținerea art. 74 alin. 2
- 76 lit. b C.pen..
2. Fapta inculpatului C. M. R., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. b C.pen..
3. Fapta inculpatei C. B., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. b C.pen..
Vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii ce le-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerilor și declarațiilor părții vătămate R. V., raport de constatare medico-legală emis de S. M. - L. J. B. M., planșa foto cuprinzând aspectele fixate cu ocazia examinării articolelor de îmbrăcăminte aparținând părții vătămate R. V., declarația părții vătămate B. D., proces verbal de recunoaștere din albumul foto și planșa cu fotografii judiciare aferente, procese verbale de recunoaștere din grup , declarațiile martorilor V. A. A., F. G., M. M. A., C. A. M., C. M., F. V. C. și B. P. precum și propriile declarații ale inculpaților.
Deși inculpații nu au recunoscut comiterea faptei de tâlhărie, susținând că în realitate au săvârșit acte materiale specifice infracțiunilor de furt și lovire, apărările acestora sunt infirmate de probele administrate în cauză, motiv pentru care instanța a respins solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În acest sens este de arătat că între manoperele de furt și actele de violență există o strânsă legătură respectiv un raport de cauzalitate inerent.
Astfel, inițial actele infracționale au debutat prin aceea că inculpații C. Ș. și C. M. R. au exercitat acte de violență asupra părții vătămate B. D. pentru păstrarea baloților de paie pe care i-a tras din camion inculpatul C. Ș.
În momentele următoare actele de violență au vizat-o pe partea vătămată R. V., care a intervenit în sprijinul părții vătămate B. D., context în care partea vătămată R. V. a fost deposedată de telefon și bani, cu participarea inculpatei C. B.
În raport cu succesiunea obiectivă a faptelor este neechivoc că inculpații au exercitat acte de violență pentru a păstra bunul furat, în cazul părții vătămate B. D., iar ulterior violențele s-au răsfrânt asupra părții vătămate R. V., împrejurare în care a fost deposedat de telefonul mobil și suma de bani.
Prin declarația dată în fața instanței inculpatul C. Ș. recunoaște că i-a aplicat lovituri părții vătămate B. D. și arată că în sprijinul său au intervenit coinculpații C. B. și
C. M. R. ( fila 41 dosar instanță).
Inculpata C. B. a recunoscut în fața instanței faptul că la momentul consumării incidentului aceasta a fost singura femeie prezentă la fața locului ( fila 43 dosar instanță), declarație care se coroborează cu declarația părții civile R. V., care a remarcat prezența la fața locului a unei femei ( fila 45 dosar instanță).
Declarațiile martorilor F. G. și V. A. date în fața instanței coroborate cu declarația celorlalți martori audiați în cauză, conduc la concluzia că inculpații au săvârșit într- adevăr infracțiunea de tâlhărie asupra părților vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. respectiv: prezenta antecedentelor penale în cazul inculpaților C. Ș. și C. M. și lipsa acestora în situația inculpatei C. B. pericolul social concret ridicat al faptei, valoarea prejudiciului cauzat și neacoperit, precum și atitudinea inculpaților în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.
În favoarea celor trei inculpați instanța a reținut circumstanțe atenuante judiciare prev.de art. 74 alin.2 C.pen. respectiv împrejurarea că aceștia sunt lipsiți de instrucție școlară, cu un grad redus de inserție socială, având mijloace de trai precare și un nivel scăzut de conștientizare a valorilor sociale ocrotite de legea penală, acestea fiind și consecința mediului social marginal de existență.
Instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații C. Ș. și C. M. R., având în vedere că temeiurile de fapt și drept care au condus la luarea acesteia subzistă în continuare, respectiv dispozițiile art.148 lit. f C.proc.pen., concretizate prin circumstanțele reale ale comiterii faptei, cu violență, pe timp de zi, într- un loc izolat și profitând de faptul că în zonă nu se aflau alte persoane , în aceeași măsură sunt de observat circumstanțele personale ale inculpaților din care rezultă o anumită continuitate în activitatea infracțională.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatei C. B., J. a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care se va da eficiență prevederilor art. 81 C.pen..
Pe perioada executării pedepsei inculpaților C. Ș. și C. M. R. li s-a interzis dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., fapta acestora fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care cetățenii le datorează autorităților publice.
În cazul inculpatei C. B. pentru aceeași rațiune instanța a aplicat pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată pe perioada termenului de încercare.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpaților pentru fapta lor ilicită cauzatoare de prejudicii, aceștia au fost ținuți în solidar la plata unor despăgubiri corespunzătoare către părțile civile R. V. și S. J. de U. B. M.
Astfel, partea civilă R. V. a fost îndestulată pentru prejudiciul material încercat și necontestat de inculpați, dar și pentru suferințele fizice și psihice încercate urmare a actelor de violență exercitate asupra sa.
În aceeași măsură a fost îndestulată partea civilă S. J. de U. B. M. în conformitate cu principiul reparării integrale a pagubei.
Fiind în culpă procesuală inculpații au suportat cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații C. S. și C. M. R.,criticând sentința instanței de fond ca fiind netemenică și nelegală și au solicitat casarea hotărîrii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tâlhărie în două infracțiuni de lovire și o infracțiune de furt calificat având ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C.pen. În subsidiar, să se dispună reducerea pedepselor aplicate
În motivarea recursurilor ambii inculpați au arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită atât problor administrate cât și întregii stări de fapt reținute ceea ce a dus la o greșită calificare juridică a faptelor. Din probele administrate, nu s-a dovedit coautoratul întrucât a lipsit înțelegerea prealabilă a inculpaților. A. în vedere starea de fapt concretă, nu se putea reține nici incidența prev.41 C.penal, fiind vorba de douăinfracțiuni de lovire aflate în concurs și una de furt calificat. Solicită a se reține și principiul „in dubio pro reo";. Referitor la motivul subsidiar, inculpații au solicitat să se procedeze la o reanalizare a probelor administrate dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante arătând că nculpații provin dintr-un mediu social marginal care nu le permite o conștientizare maximă a valorilor sociale ocrotite de lege.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpați următoarele:
Infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiunea complexă, se caracterizează sub aspectul laturii obiective prin două acțiuni, din care una principală - furtul, iar a doua, secundară - folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în neputința de a se apăra. Între aceste două acțiuni există o legătură de la mijloc la scop, fapta constituind tâlhărie chiar dacă violența, amenințarea, etc. a fost întrebuințată de făptuitor cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului. A. deoarece acțiunea principală apare ca fiind cea care vizează în mod direct obiectul juridic al infracțiunii complexe, pe când acțiunea secundară se conturează ca fiind cea care, vizând un alt obiect juridic, are întotdeauna un caracter ajutător, complinitor, în sensul că este destinată să ușureze, să completeze sau să dea eficiență acțiunii principale în crearea rezultatului.
Pe de altă parte, existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este condiționată de concomitența apriorică a poziției subiective raportată la ambele acțiuni, iar atunci când nu sunt concomitente, nici de o anumită ordine în care cele două poziții psihice trebuie să se succeadă. Chiar dacă făptuitorul a conceput săvârșirea numai a uneia dintre acțiuni și implicit a infracțiunii caracterizată prin această acțiune, dar pe parcursul executării faptei au survenit situații care l-au determinat să se hotărască a comite și cealaltă acțiune, infracțiunea complexă se constituie în integralitatea conținutului său, cu poziția subiectivă complexă ce îi este caracteristică.
Totodată, unitatea infracțiuni complexe, în general, nu rezultă din anterioritatea concepției integrale a infracțiunii, în toate acțiunile sale, ci din conexiunea materială ce se stabilește între acțiunile componente, conexiune care corespunde și unei legături psihice între pozițiile subiective ce au întovărășit fiecare din acțiunile respective și aceasta indiferent de ordinea în care acele poziții subiective s-au conturat în psihicul făptuitorului și de împrejurarea că amplificarea atât a activității materiale, cât și a poziției psihice a intervenit pe parcursul executării.
De asemenea, violența, amenințarea, sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, realizează activitatea secundară a tâlhăriei numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii sau, pentru a asigura scăparea făptuitorului. Prin urmare, între violență și furt trebuie să existe o legătură de la mijloc la scop. A. legătură există și fapta constituie tâlhărie dacă violența, a fost întrebuințată de inculpat cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului.
Pe de altă parte, existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este condiționată de comiterea ambelor acte componente ale conținutului laturii obiective de către fiecare dintre participanții la săvârșirea infracțiunii, fiind suficient ca unul dintre aceștia să comită actele de violență, iar celălalt actul de sustragere deoarece acțiunile acestora se complinesc pentru realizarea rezultatului, determinantă fiind cooperarea fizică, în sensmaterial, mărind forța de acțiune a făptuitorilor, cu consecința anihilării ori micșorării posibilității victimei de a se apăra.
În cazul de speță, deși inițial inculpatul C. Ș. a conceput și realizat actele de sutragere, ulterior, rezoluția sa infracțională s-a amplificat prin aplicarea de lovituri părților vătămate B. D. și R. V., scopul fiind acela de a păstra bunul sustras.
Totodată, în momentul în care partea vătămată R. V. le-a spus inculpaților că apelează telefonic organele de poliție, sens în care s-a întors cu spatele și a scos telefonul din buzunar pentru a-și materializa intenția, a fost lovit peste mână de unul din inculpați, iar telefonul mobil i-a căzut pe jos. A., inculpatul C. M. R. l-a lovit cu genunchiul în abdomen, iar inculpatul C. Ș. l-a lovit în zona urechii stângi, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ și, în timp ce inculpații continuau să-l lovească, inculpata C. B. i-a sustras telefonul mobil și suma de 1.200 lei, pe care le avea asupra sa.
Urmare a violențelor exercitate de către inculpați, partea vătămată R. V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare medico-legală nr.1014 din (...) emis de S. M.-L. J. B. M. (fila 17-18 dosar urmărire penală).
Și în acest din urmă caz, rezoluția infracțională a celor doi inculpați s-a amplificat deoarece și a fost concordantă deoarece, deși inițial loviturile au fost aplicate victimei R. V. pentru a-l împiedeca să solicite prezența organelor abilitate le statului și, implicit, păstrarea bunului sustras, au realizat că prin contribuția lor favorizează comiterea actului de sustragere comis de inculpata C. B., realizându-se conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective.
De asemenea, chiar dacă unii dintre inculpați au realizat doar actele de agresiune, respectiv la comiterea acțiunii adiacente, iar deposedarea a fost realizată de către ceilalți inculpați, existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este înlăturată deoarece prin contribuția chiar parțială recurenții și-au adus aportul la realizarea întregii fiecăreia dintre infracțiunile complexe și la producerea rezultatului acestora pe care l-au urmărit și l-au acceptat.
Deoarece fiecare dintre recurenți a comis acte distincte de tâlhărie în raport de părți vătămate diferite, chiar dacă consumarea acestora s-a realizat în aceeași împrejurare de loc și la un interval de timp foarte scurt, reținerea dispozițiilor art. 41 al. 2
C.pen. este pe deplin jusitificată.
Referitor la individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților, este de observat că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72
C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate recurenților, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora,aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omis faptul că recurentul C. Ș. a fost condamnat de două ori tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar inculpatului C. M. R. i s-a aplicat măsura libertății supravegheate chiar pentru o infracțiune de tâlhărie prin sentința penală nr. 101/2000 a T.ului Maramureș, iar în două dosare i s-a aplicat măsura administrativă a amenzii pentru infracțiuni de furt calificat (f. 121, 122 dos.u.p.).
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpați au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane și punerii în pericol a sănătății victimelor.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de și a altor circumstanțe atenuante este justificat.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Din această perspectivă, Curtea consideră că pedepsele aplicate sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei.
Cu privire la individualizarea executării, Curtea reține că modalitatea privativă de libertate stabilită de către prima instanță asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea sancțiunii, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca recursurile declarate de inculpații C. S. și C. M. R.
Potrivit articolului 88 C.pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. S. și C. M. R., împotriva sentinței penale nr. 402 din 2 martie 2011 a J.ecătoriei B. M.
Potrivit articolului 88 C.pen. deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G.,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) J..fond. O. F.
| ← Decizia penală nr. 2082/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
