Decizia penală nr. 857/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.857/R/2011
Ședința publică din 26 mai 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: A. D. L. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT S. T. C., împotriva sentinței penale nr.539 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al
T. C., privind pe inculpații T. D. V., M. R. V., C. O. și C. R. C., având ca obiect restituirea cauzei la P. în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de inculpați a infracțiunii prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. O., asistat de apărător ales, av.C. Manuela, apărătorul din oficiu al inculpatului T. D., av.Mărginean I., apărătorul din oficiu al inculpatului
C. R., av.M. D. și apărătorul din oficiu al inculpatului M. R. V., av.Nuț C. T., toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații M. R. V., T. D. și C. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului C. O. depune la dosar o adeverință din care rezultă că acesta este student în anul I la F. de P. și Ș. ale Educației din cadrul UBB C. N..
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, Tribunalul Cluj, pentru continuarea judecății, sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2
C.pen. Critică în primul rând dispoziția de disjungere pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., urmare a căreia s-a format prezentul dosar. Hotărârea este nelegală în raport cu momentul în care a fost dispusă și anume după dezbaterea pe fond a cauzei, cu ocazia deliberării, aspect care nu a fost pus în discuția părților. I. de fond a apreciat că în cauză ar subzista nulitatea absolută a urmăririi penale pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, întrucât procurorul nu ar fi parcurs etapele legale privind începerea urmăririi penale, urmată de punerea în mișcare a acțiunii penale, trimiterea în judecată făcându-se în lipsa fazei de urmărire penală. La dosarul de urmărire penală există cele două ordonanțe din 25 mai 2009, prin care procurorul a dispus, pe de o parte, extinderea acțiunii penale în temeiul art.238 și art.235 C. față de inculpații T., M. și C. și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.4 din Legea 143/2000, în condițiile în care față de aceiași inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și prin care s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuitul C. pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000. Ordonanțele din 25 mai 2009 nu pot fi lovite de nulitate absolută, pentru că nu fac parte din cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art.197 alin.2 C.pr.pen, ci pot atrage cel mult nulitatea relativă a urmăririi penale, sancțiune care ar fi putut atrage refacerea lor în condițiile art.197 alin.1 și 4 C., dacă nulitatea ar fi fost invocată în termenul prevăzut de lege și dacă se făcea dovada că s-a produs o vătămare ce nu putea fi înlăturată altfel. În speță nu a fost respectat termenul prevăzut de lege și nici nu s-a făcut dovada vreunei vătămări procesuale. De altfel, inculpații T., M. și C. au solicitat condamnarea pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea
143/2000 cu reținerea circumstanțelor atenuante. Aceștia au arătat în declarațiile lor din faza de urmărire penală că le-a fost adusă la cunoștință noua învinuire și au fost ascultați în legătură cu aceasta în prezența apărătorilor aleși. Cu privire la inculpatul C., lipsa ordonanței de schimbare a încadrării juridice a faptei prin reținerea art.41 alin.2
C.pen. referitor la infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 nu poate atrage nulitatea absolută a fazei de urmărire penală, ci doar nulitatea relativă.
Apărătorul inculpatului C. O. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Este vorba de o nulitate absolută care nu poate fi acoperită decât prin restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea
143/2000.
Apărătorul inculpatului T. D. V. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Este o nulitate absolută, conform art.197 C., instanța nefiind investită corect cu soluționarea cauzei. Nu au fost respectate disp.art.262-264 C., astfel că se impune respingerea recursului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului M. R. V. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că în mod corect s-a procedat la disjungerea cauzei pentru buna înfăptuire a justiției. Se încearcă crearea unui echivalent între extinderea și punerea în mișcare a acțiunii penale. Dacă s-a extins urmărirea penală, trebuia să se și pună în mișcare acțiunea penală pentru acea faptă. Pentru infracțiunea prev.de art.4 din Legea
143/2000 acuzatul nu avea calitatea de inculpat, ci doar de învinuit. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului C. R. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Faza de urmărire penală este lovită de nulitate absolută, astfel că se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Deși în privința inculpatului, organul de urmărire penală a respectat obligația de începere a urmăririi penale și ulterior, de punere în mișcare a acțiunii penale consecutiv extinderii cercetărilor penale și pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea
143/2000, se remarcă faptul că, deși urmărirea penală viza forma simplă a infracțiunii, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată s-a făcut pentru forma continuată a infracțiunii, cu reținereaincidenței art.41 alin.2 C.pen. Cu toate acestea, la dosar lipsește ordonanța de schimbare a încadrării juridice din forma simplă a art.4 alin.1 în forma continuată a aceleiași infracțiuni. Au fost astfel încălcate disp.art.238 C., sesizarea instanței fiind nelegală. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul C. O., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.539 din 8 noiembrie 2010, Tribunalul Cluj a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei sesizări a instanței, invocată de reprezentanta M. P.
A admis excepția nulității fazei de urmărire penală sub aspectul săvârșirii de către inculpații T. D. V. - fiul lui V. și I.-E., născut la data de (...) în mun.B., jud.B., domiciliat în B., str.C., nr.l, ap.3, jud. B., CNP 1., C. O. F. fiul lui F. și C.-S., născut la data de (...) în mun.C.-N., jud.C., domiciliat în C.-N., str.C., nr.7, ap.48, jud.C., CNP 1., M. R. V. - fiul lui A.-D. și F., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., domiciliat în C.- N., str.C. F., nr.58 A, ap.48, jud. C.,CNP 1. și C. R. C. - fiul lui O. și R., născut la data de (...) în mun.C.-N., jud C., domiciliat în com. F., str.A., nr.98 B, jud.C., CNP 1. a infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
În baza art.332 alin.2 C., s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T., S. T.
C., în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de către inculpații T. D. V. - fiul lui V. și I.-E., născut la data de (...) în mun.B., jud.B., domiciliat în B., str.C., nr.l, ap.3, jud. B., CNP 1., C. O. F. fiul lui F. și C.-S., născut la data de (...) în mun.C.-N., jud.C., domiciliat în C.- N., str.C., nr.7, ap.48, jud.C., CNP 1., M. R. V. - fiul lui A.-D. și F., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str.C. F., nr.58 A, ap.48, jud. C.,CNP 1. și C. R. C. - fiul lui O. și R., născut la data de (...) în mun.C.-N., jud C., domiciliat în com. F., str.A., nr.98 B, jud.C., CNP 1. a infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
În baza art.189 alin.1 C., s-a stabilit onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, av. Ianoliu M. și av. C. T. la sumele de 300 lei fiecare, sume care se vor avansa din FMJLC în favoarea Baroului C..
În baza art.192 alin.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează :
- inculpatul T. D. V.,
- inculpatul M. R. V.,
- inculpatul C. O. F. și
- inculpatul C. R. C.,cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin. I din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.pen. și a infracțiunii prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legeanr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr. de dosar (...).
Prin sentința penală nr. 485/(...) pronunțată în dosarul nr. (...), au fost condamnați inculpații sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare inculpatul T. D. V., 1 an și 3 luni închisoare inculpatul M. R. V., 1 an și 2 luni închisoare inculpatul C. O.
F. și 2 ani și 6 luni închisoare inculpatul C. R. C., cu suspendarea sub supraveghere conf. art.87/1 C.pen., stabilindu-se termen de încercare de
5 ani pentru inculpatul T. D. V., 4 ani pentru inculpatul M. R. V. 4 ani pentru inculpatul C. O. F. și 6 ani pentru inculpatul C. R. C.
Prin aceeași sentință penală, constatându-se neregularități cu privire la modul de desfășurare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, în baza art.38 C. s- a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de (...).
Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. de dosar (...).
La termenul de judecată de astăzi, (...), reprezentanta P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., a invocat excepția nulității sesizării instanței cu privire la cauza disjunsă, învederând faptul că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 485/(...) inclusiv sub aspectul dispoziției de disjungere a cauzei.
La același termen de judecată, instanța din oficiu a invocat excepția nulității fazei de urmărire penală raportat la infracțiunea de deținere fără drept pentru consum propriu de droguri de risc, reținută în sarcina tuturor celor 4 inculpați.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut că excepția nelegalei sesizări are caracter peremptoriu asupra excepției nulității fazei de urmărire penală, urmând a fi analizată cu precădere.
Astfel, asupra excepției nelegalei sesizări a instanței, s-a constatat că potrivit dispozițiilor art.721 C., normele procesual civile reprezintă dreptul comun în materie civilă și comercială, ele aplicându-se și în alte materii, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Cercetând normele procesual penale care reglementează măsura disjungerii - respectiv dispozițiile art.38 C., instanța a constatat că acestea nu conțin dispoziții derogatorii de la normele de drept comun instituite la art.165 C. în privința situației particulare din speță, unde între infracțiunile prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și cele prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, de care sunt învinuiți inculpații T., M., C. și C., există o simplă legătură de conexitate, în înțelesul art.34 lit.d C.
Așa fiind, dispozițiile art.38 C. permit cu deplin temei disjungerea cauzei, astfel că judecarea infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea
143/2000 să se facă în mod separat.
În lipsa unei reglementări explicite a procedurii de disjungere, C. de procedură penală se completează cu normele procesual civile instituite de art.165 C., care prevăd faptul că disjungerea poate fi dispusă în orice fază a judecății, dacă instanța apreciază că doar una dintre pricini se află în stare de judecată.
Doctrina și jurisprudența dreptului procesual civil (G. Boroi - C. de procedură civilă comentat și adnotat, vol.I, Ed. All Beck, pg.513-515)privesc măsurile conexării și disjungerii pricinilor ca simple măsuri de bună administrare a justiției, supuse aprecierii suverane a instanței de judecată, astfel cum de altfel transpare și din teza finală a art.165 C. În acest sens, este de menționat faptul că textul legal indicat impune unica cerință ca instanța să aprecieze că doar una dintre pricini se află în stare de soluționare.
Aceasta este întocmai situația din speță, instanța constatând cu ocazia deliberării că în privința infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea
143/2000 subzistă neregularități sub aspectul modului de desfășurare a urmăririi penale, astfel că pentru respectarea principiului oralității și contradictorialității, a dispus repunerea cauzei pe rol numai în ce privește această infracțiune, uzând în acest scop de măsura administrativă a disjungerii.
Față de argumentele expuse, constatând că instanța a fost legal investită cu soluționarea prezentei cauze prin procedura disjungerii, reglementată de dispozițiile art.38 C., art.165 C., s-a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei sesizări a instanței cu soluționarea cauzei disjunse.
Asupra excepției nulității fazei de urmărire penală, instanța a constatat că prin R. nr.49 D. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. - S. T. C., s-a dispus, sub aspectul săvârșirii de către inculpații T., M., C. și C. a infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, trimiterea în judecată a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc, în formă continuată.
Relativ la desfășurarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., instanța va distinge între situația inculpaților T. D. V., M. R. V., C. O. F. - pe de o parte și situația inculpatului C. R. C. - pe de altă parte.
Astfel, în ce îi privește pe inculpații T., M. și C., instanța reține că prin O. de la data de 25 mai 2008 s-a dispus extinderea acțiunii penale
pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept, pentru consumul propriu de droguri de risc în formă continuată , prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Deși este real faptul că ordonanța de extindere a acțiunii penale a fost dată ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale față de acești inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., instanța a constatat că extinderea acțiunii penală fără a fi necesară începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale ar fi fost posibilă exclusiv pentru alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni- de trafic de droguri, nicidecum pentru alte infracțiuni - în speță art.4 alin.1 din Legea
143/2000.
Pentru a formula această concluzie, instanța a recurs la interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor art.335 și 336 C., care deși vizează etapa cercetării judecătorești, explicitează momentele și actele de dispoziție pe care trebuie să le parcurgă faza de urmărire penală în scopul legalei sesizări a instanței, pentru situațiile de extindere a acțiunii penale pentru alte acte materiale și respectiv de extindere a procesului penal pentru alte fapte.
S-a constatat că în lumina dispozițiilor legale indicate, spre deosebire de situația extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale
(când pentru legala sesizare a instanței cu noile acte materiale nu este necesară nici o nouă începere a acțiunii penale și nici punerea în mișcare a acțiunii penale pentru noile acte materiale - întrucât actele materiale descoperite nu au autonomie infracțională, ele integrându-se în mod obiectiv în elementul material al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), pentru situația extinderii procesului penal pentru alte fapte, în scopul legalei sesizări a instanței este necesară parcurgerea a două etape și anume: 1 - cererea orală formulată de procurorul de ședință de extindere a procesului penal pentru alte fapte, cu semnificația începerii urmăririi penale și 2 - declarația orală de punere în mișcare a acțiunii penale. Numai dacă se parcurg aceste două etape și instanța găsește cererea întemeiată, aceasta procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta nou descoperită. Omisiunea parcurgerii tuturor acestor etape conduce la nelegala sesizare a instanței și, pe cale de consecință, la nulitatea absolută a hotărârii.
Chiar dacă procedura extinderii cercetărilor penale nu este reglementată de dispozițiile art.238 C. cu aceeași claritate, necesitatea parcurgerii acelorași etape rezultă din coroborarea cu dispozițiile art.228 și 235 C. și în general, din economia dispozițiilor care reglementează modul de desfășurare a urmăririi penale.
În acest sens, trebuie menționat faptul că în lumina dispozițiilor art.228 C. și art.235 C., rezoluția de începere a urmăririi penale, precum și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale trebuie să conțină, printre alte mențiuni, și încadrarea juridică a faptei pentru care s-a început urmărirea penală sau s-a pus în mișcare acțiunea penală, după caz, orice schimbare de încadrare juridică urmând a se face prin dispoziția procurorului dată într-o ordonanță motivată.
Astfel fiind, apare cu evidență că actul de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii de către cei 3 inculpați a infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea
143/2000, nu poate constitui temei de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000.
Pentru a conchide, pentru a se ajunge la legala sesizare a instanței și cu privire la săvârșirea de către inculpații T., M. și C. a infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, organul de urmărire penală avea obligația să dispună prin ordonanță, în condițiile art.238 C., extinderea cercetării penale și cu privire la infracțiunea de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc și consecutiv, să dispună începerea urmăririi penale împotriva inculpaților sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, urmată de punerea în mișcare a acțiunii penale și, doar după parcurgerea acestor etape obligatorii, să dispună trimiterea în judecată.
Omițând să procedeze la începerea urmăririi penale și la punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților T., M. și C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., trimiterea în judecată s-a făcut în lipsa fazei de urmărire penală.
Chiar dacă inculpații au fost încunoștiințați despre această învinuire, fiind și audiați sub acest aspect, instanța nu se poate substitui organului de urmărire penală, prin emiterea dispozițiilor de începere aurmăririi penale și de punere în mișcare a urmăririi penale, lipsind fundamentul legal pentru a proceda în acest mod.
Pe de altă parte, sesizarea instanței în lipsa dispozițiilor de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale este nelegală, fiind vorba despre o nulitate absolută în înțelesul art.197 alin.2
C., care nu se poate acoperi în nici un mod și care poate fi invocată chiar
și din oficiu, în exercitarea rolului activ al instanței, care este chemată a veghea la respectarea legalității procesului penal (inclusiv a fazei de urmărire penală) și la păstrarea în acest scop a unui echilibru între acuzare și apărare. Având în vedere tocmai rolul instanței de judecată în desfășurarea procesului penal și principiile legalității și rolului activ, este lipsită de eficiență susținerea reprezentantei parchetului în sensul că inculpații nu ar fi suferit nicio vătămate și că, deși au avut avocați aleși, nu au înțeles să invoce nulitatea fazei de urmărire penală, sancțiunea incidentă în cauză fiind prevăzută expres de dispoz. art.197 alin.2 C., art.332 alin.2 C.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. R. C., instanța a constatat că deși în cazul său o rganul de urmărire penală a respectat obligația de
începere a urmăririi penale și ulterior, de punere în mișcare a acțiunii penale consecutiv e xtinderii cercetărilor penale și pentru i nfracțiunea prev. de art.4 alin1 din Legea 143/2000 (obligațiile procesuale pentrulegala desfășurare a urmăriri penale nefiind, deci, necunoscute organului de urmărire penală), totuși, se remarcă faptul că deși începerea urmăririi penale vizează forma simplă a infracțiunii de deținere fără drept pentru consumul propriu de droguri de risc, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată s-a făcut pentru forma continuată a infracțiunii, cu reținerea incidenței art.41 alin. 2 C.pen. Cu toate acestea, din cercetarea întregului dosar de urmărire penală s-a constatat lipsa ordonanței de schimbare a încadrării juridice a faptei din forma simplă a infracțiunii prev. de art.4 alin. 1 din Legea 143/2000, în forma continuată a acestei infracțiuni. Au fost încălcate astfel dispozițiile art.238 C., sesizarea instanței apărând nelegală.
O ultimă observație se impune a fi făcută în cauză.
Astfel, deși dispozițiile art.300 C. impun instanței verificarea din oficiu a legalității sesizării sale anterior debutului cercetării judecătorești, obiectul acestei verificări este diferit de cel care privește analiza legalității fazei de urmărire penală.
S-a statuat în acest sens în jurisprudența instanței supreme
(Decizia nr.377/(...) a Secției penale), că obiectul verificărilor făcute de instanță la momentul prev. de art.300 C. se referă la aspectele strict formale, privind conținutul rechizitoriului și mențiunea de verificare a legalității și temeiniciei emanând de la procurorul ierarhic superior, potrivit dispoz. art.262, 263 și 264 C. Pe de altă parte, prin aceeași jurisprudență s-a statuat că examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare, aspect care rezultă din existența distinctă a art.300 C. și a art.332 C., care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Astfel fiind, faptul că la momentul verificării legalității sesizării în temeiul art.300 C., instanța s-a declarat legal investită cu soluționarea cauzei nu împietează cu nimic asupra soluției care se impune a fipronunțată în cauză, raportat la nelegalitățile în desfășurarea urmăririi penale explicitate mai sus.
Pe cale de consecință, tribunalul a admis excepția nulității fazei de urmărire penală sub aspectul săvârșirii de către inculpații T. D. V., C. O. F. M. R. V. și C. R. C. a infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., excepție invocată din oficiu.
Pe cale de consecință, în baza art.332 alin.2 C., s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C., în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de către inculpații T. D. V., C. O. F. M. R. V. și C. R. C. a infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt incidente disp.art.197 alin.1 C.proc.pen.întrucât procurorul nu a parcurs etapele legale privind începerea urmăririi penale urmată de punerea în mișcare a acțiunii penale, aceste situații nefăcând parte din cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoz.art.197 alin.2
C.proc.civ., fiind o împrejurare care eventual ar putea fi considerată nulitate relativă, dar nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege și nici nu există vreo vătămare prin aceasta.
În motivele de recurs s-a mai arătat că la dosarul de urmărire penală există două ordonanțe din 25 mai 2009 (din eroare s-a consemnat anul 2008) prin care procurorul a dispus pe de-o parte extinderea acțiunii penale față de inculpații T. D. V., M. R. V. și C. O. F. și pentru infracțiunea prev.de art.4 din Legea 143/2000, precum și extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale pentru învinuitul C. În consecință, s-a arătat că actele procurorului nu sunt viciate, față de inculpați fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 pentru care a fost începută urmărirea penală, iar ulterior s-a dispus extinderea acțiunii penale și pentru infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul din 29 mai 2009 nr.49/D. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT -. T. C., inculpații T. D. V., M. R. V., C. R. C. și C. O. F. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. Ulterior, prin sentința penală
145/12.oct.2010 a T. C., în dosarul înregistrat sub nr.(...) inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea
143/2000 disjungându-se cauza cu privire la infracțiunea prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, pentru care s-a stabilit termenul la 2 nov.2010 formându-se prezentul dosar.
Verificând actele dosarului de urmărire penală, se constată că într- adevăr, începerea urmăririi penale față de inculpați s-a dispus prin rezoluția din 25 martie 2009, doar pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., pentru care ulterior prin ordonanțele din 27 martie 2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații T. D., M. R. și C. O., iar prin ordonanțadin 25 mai 2008 (2009) au fost extinse cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul C. R. pentru infracțiunea prev.de art.4 din Legea 143/2000 și s-a extins acțiunea penală față de T. D., M. R. V. și C. O. F. pentru aceeași infracțiune.
Văzând dispoz.art.332 alin.2 C.proc.pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se poate face doar pentru situațiile limitativ expres prevăzute în acest text, respectiv, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie, sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
În ceea ce privește actul de sesizare al instanței, acesta este rechizitoriul, iar verificarea regularității actului de sesizare se face în conformitate cu art.300 C.proc.pen.
Aspectele referitoare la modul în care s-a dispus extinderea acțiunii penale față de inculpații T., M. și C., pentru infracțiunile prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., fără ca anterior să se dispună începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la aceeași infracțiune, nu se circumscriu noțiunii de sesizare a instanței și nu se încadrează între situațiile prevăzute exhaustiv în dispoz.art.332 C.proc.pen.cu referire la art.197 alin.2 C.proc.pen.
De asemenea, în cazul inculpatului C. R. C., omisiunea de a menționa în rezoluția de începere a urmăririi penale, aceasta vizează forma prevăzută de art.41 alin.2 C.pen. deși trimiterea punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată s-a făcut cu aplicarea acestui text, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice, nu constituie un motiv pentru restituirea cauzei la procuror.
În consecință, neregularitățile constatate în faza de urmărire penale, nu fac parte dintre cele care atrag nulitatea absolută și impun refacerea acestei faze procesuale, fiind situații care pot fi analizate eventual ca nulități relative, în situația în care sunt invocate în termenul prevăzut de lege și este dovedită o vătămare a drepturilor și intereselor procesuale ale părților, ceea ce în speță nu s-a justificat.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de DIICOT - S. T. C. va fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.c C.proc.pen., urmând a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei în vederea continuării judecății. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. împotriva sentinței penale nr.539 din 08 noiembrie 2010 a T. C., pe care o casează în întregime și trimite cauza la Tribunalul Cluj în vederea continuării judecății. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 900 lei (3x 300 lei) onorariu pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților T. D. V., C. R. C. și M. R. V., ce se va plăti din fondul M. Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, C. I. V. G. A. D. L. D. S.
red.C.I./A.C.
4 ex..- (...)jud.fond.F. L.
| ← Decizia penală nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2082/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
