Decizia penală nr. 216/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.216/A/2011
Ședința publică din data de 5 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR : L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul Ș. A. S. și părțile civile R. D., R. E. și C. M. împotriva sentinței penale nr.104 din 19 octombrie 2011 a T. B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. A. S., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.M. Gligor, din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av.M. Laurențiu D. și apărătorul părților civile R. D., R. E. și C. M., lipsă fiind părțile civile R. D., R. E., C. M. și S. J. de U. B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul Ș. A. S., arată că își însușește apelul formulat de către apărătorul său.
De asemenea, la dosar se depun motivele de apel atât ale inculpatului Ș. A. S. cât și ale părților civile R. D., R. E., C. M.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul părților civile R. D., R. E., C. M., solicită admiterea apelului așacum a fost formulat, desființarea sentinței și în consecință să se schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, respectiv din loviri cauzate de moarte în cea de omor calificat prev.de art.174 rap.la art.175 lit.i C.pen.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, solicită a se reține circumstanțele agravante în sarcina inculpatului și să se dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă îndreptată spre maxim, redus conform art.320/1 C.pr.pen., care să reflecte gradul de pericol social al faptei și urmările acesteia.
Solicită obligarea inculpatului la plata sumei solicitată inițial de daune morale de către cele trei părți civile.
Referitor la schimbarea încadrării juridice, solicită a se reține toate elementele indicate și în scris în memoriu de apel, respectiv zona vizată de autor la momentul aplicării loviturilor în incidentul din cauză, fiind vorba de zona toraco-abdominală, zonă aptă să producă prin aplicarea unor lovituri puternicie rezultatul care s-a și produs. Solicită a se avea în vedere de asemenea experiența și pregătirea inculpatului, acesta a fost militar de carieră și chiar în legiunea străină și de asemenea sportiv și boxer.
Cu privire la intensitatea loviturilor aplicate și raportul masei corporale dintre cei doi, din studierea raportului de expertiză medico-legală se observă că s-a reținut ca și constituție a victimei o constituție scheletică, în timp ce inculpatul are o constituție atletică. De asemenea, raportat la intensitatea loviturilor aplicate în zona toraco-abdominală, timpul scurs între momentul incidentului, aplicării loviturilor, și cea a producerii rezultatului, respectiv moartea victimei, timp care a fost chiar mai scurt de 2 ore, solicită a se reține că intenția eventuală care solicită a fi reținută se poate reține chiar dacă producerea rezultatului nu este certă ci doar posibilă în măsura în care acesta acceptă producerea rezultatului. Din împrejurările cauzei, se poate reține elementul subiectiv și anume intenția.
Totodată, solicită a se dispune aplicarea unor circumstanțe agravante judiciare în sarcina inculpatului, având în vedere împrejurarea că fapta a fost comisă în loc public, în fața barului unde s-a produs incidentul fiind un număr mare de persoane, deși nici unul dintre martori nu a dorit să recunoască și să descrie faptele petrecute acolo. De asemenea, solicită a se reține că fapta a fost săvârșită sub imperiul băuturilor alcoolice și a unor substanțe stupefiante, așa cum se reține în rechizitoriul parchetului. Mai mult, la dosar există dovezi că inculpatul a mai fost implicat în acte de violență comise tot prin baruri, fiind chiar perseverent în această activitate și chiar a fost cercetat penal (f.62-63 dosar). Comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii este un alt argument care trebuie avut în vedere, respectiv părăsirea victimei în acel șanț. Apreciază că dacă inculpatul ar fi avut o oarecare toleranță la adresa victimei ar fi intervenit și probabil rezultatul nu s-ar fi produs.
Solicită a se avea în vedere durerea familiei din sânul căreia a dispărut un tânăr de 23 ani, în condiții absurde. Desigur că orice sumă s-ar acorda cu titlu de daune nu ar putea acoperi această lipsă, însă, solicită a se avea în vedere că acest tânăr, care a dispărut din sânul familiei, ar fi fost un sprijin la bătrânețe pentru părinții săi și, pur și simplu, prezența acestuia ar fi fost benefică pentru familie. Probabil că reținerea de către instanța de fond a afirmației tatălui precum faptul că banii sunt pe ultimul loc, se datorează doar durerii acestuia de a nu putea accepta faptul că nu-și va mai vedea fiul.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și cu solicitarea de a amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul inculpatului Ș. A. S., solicită respingerea apelului declarat depărțile civile în latura penală și să se ia act că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a apelului declarat de părțile vătămate.
Solicită a se admite apelul inculpatului, să fie modificată în parte hotărârea atacată, exclusiv în latură penală, în sensul de a reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.b C.pen., și art.76
C.pen., în sensul diminuării pedepsei la care inculpatul a fost condamnat. Solicită ca în baza art.81 sau 86/1 C.pen., să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei sau sub supraveghere și să se mențină celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu privire la apelul formulat de către părțile vătămate pe latură penală, consideră că acesta este neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Încadrarea juridică a fost corect stabilită atât de către parchet cât și de către instanță în faza de judecată. Nu există nici un temei pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice să fie acceptată de către instanța Curții de apel, motivat de faptul că, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, la determinarea încadrării juridice în aceste spețe se are în vedere poziția subiectivă a inculpatului față de victimă.
Instanța a constatat în mod corect faptul că leziunile tanato generatoare sunt cele provocate prin căderea inculpatului peste corpul victimei și nu celeprovocate prin lovire. A. aspectul este cât se poate de firesc și evident, dovedit prin lucrările de expertiză medico-legale efectuate în cauză și de o logică de bun simț. E. foarte greu de crezut că dintr-o singură lovitură se poate declanșa decesul unei persoane.
In ceea ce privește pregătirea inculpatului, arată că acesta nu a fost niciodată militar de carieră, a fost o persoană care a avut un contract de muncă cu o unitate militară în cadrul căreia presta activități de pază a unui depozit de armament, nu a fost niciodată în legiunea străină, aceasta fiind o preluare a parchetului direct din „gura târgului";.
Referitor la diferența de masă corporală dintre cei doi, arată că inculpatul nu este o persoană de o forță fizică deosebită, are o înălțime aproximativ egală cu cea a victimei, are într-adevăr o constituție mai atletică dar această împrejurare nu poate duce la stabilirea intenției inculpatului de a cauza moartea victimei. Dimpotrivă, mult mai relevant este faptul reținut de către Tribunalul Bistrița Năsăud și evident în această cauză, acela că a avut loc un conflict nu între inculpat și victimă. Conflictul în cauză a avut loc între inculpat și fostul prieten al prietenei inculpatului. Prin urmare, intenția violentă a inculpatului era îndreptată împotriva altei persoane. V. din păcate a intervenit în acest conflict și prin simpla sa interpunere s-a ajuns în situația dată.
Solicită a se observa faptul că atunci când inculpatul a ieșit din barul cu pricina, partea vătămată și prietenul care a generat conflictul se aflau la masă. A.a s-a dus în mașina prietenei, apoi aceasta i-a spus despre acel SMS, prin care fostul prieten o invita să o conducă acasă, fapt care l-a deranjat pe inculpat și l-a făcut să se întoarcă în bar. In bar nu mai era fostul prieten al prietenei și nici victima. Erau deja afară în fața barului. E. cert faptul că victima a intervenit între inculpatul și fostul prieten al prietenei, dar îi este greu de crezut că un tânăr aflat sub influența alcoolului și-a dorit despărțirea amiabilă a celor doi și nu intervenția în forță între cei doi.
Consideră că există o parte de culpă chiar și a victimei în incidentul în care s-a produs. E. adevărat că un om nevinovat a decedat, dar pentru a păstra un echilibru și a ajunge la o corectă stare de fapt trebuie avute în vedere și aceste aspecte. Apreciază că instanța în mod corect a făcut încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat.
In ce privește individualizarea pedepsei de către instanța de judecată apreciază că instanța fondului a ținut prea mult seama de scopul preventiv general al pedepsei și prea puțin de circumstanțele materiale și personale în care fapta s-a săvârșit.
Lăsând la o parte rezultatul deosebit de grav al morții unui tânăr de 22-
23 ani, susține că această cauză nu se mai remarcă prin altceva decât prin banalitate. E. vorba de doi tineri, unul de 29 de ani și altul de 21 de ani, care amândoi se luptau pentru a intra în grațiile unei tinere, unul dintre ei provocându-l pe celălalt. Nu se poate reține vreo provocare ca circumstanță atenuantă. Aceștia au început să se împingă, între cei doi a intervenit un terț care în principiu nu trebuia să aibă nimic de a face cu conflictul dintre cei doi și a căzut victimă atât la propriu cât și la figurat. L. aplicată nu a fost capabilă să producă moartea victimei ci doar 5-6 zile îngrijiri medicale.
Sub acest aspect, subliniază faptul că în conformitate cu disp.art.74 lit.b constituie circumstanță atenuantă și poate fi însușită de către instanță, stăruința inculpatului în a repara prejudiciul cauzat.
Ori, încă din fază de urmărire penală, daunele materiale au fost pretinse de către părțile civile și fără a fi în vreun fel comentate sau puse în discuție, s-a dorit de către inculpat achitarea lor. S-a lovit de refuzul părții vătămate, chiar
și în fața instanței de judecată, pentru ca într-un final tocmai datorită acestor stăruințe a inculpatului să se accepte raparea a ceea ce se putea repara la acel moment, respectiv daune materiale.
Din aceste motive, având în vedere faptul că inculpatul a depus stăruință în recuperarea daunelor materiale și că în final a recuperat aceste daune, apreciază că în cauză ar trebui să fie reținută circumstanța judiciară atenuantă a stăruinței inculpatului pentru înlăturarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii, cu consecința aplic.art.76 al.1 lit.d C.pen., respectiv a reducerii sub limita minimă a pedepsei.
Apreciază că raportat la actele dosarului, rezultă că inculpatul a înțeles pe de-a întregul consecințele faptei pe care acesta a săvârșit-o și că regretă profund săvârșirea faptei. Raportat la acest aspect, apreciază că o pedeapsă mai mare decât cea pe care inculpatul și-o induce asupra sa, este greu de determinat prin simpla încarcerare în penitenciar. De aceea, solicită a se aprecia faptul că scopul pedepsei în cazul inculpatului poate fi atins inclusiv prin punerea acestuia în libertate sub supraveghere sau condiționată, întrucât cele 10 luni pe care deja le-a executat în arest preventiv sunt suficiente atât pentru a atrage atenția opiniei asupra gradului de pericol social al săvârșirii de fapte cu violență care pot conduce la rezultate culpabile cât și sub aspect personal de a-i atrage atenția inculpatului.
Pentru aceste considerente, în latura civilă a apelului formulat de către părțile vătămate, a arătat că neexistând criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, lasă la aprecierea instanței de judecată determinarea întinderii acestora.
Solicită respingerea apelului în latura penală a părților vătămate admiterea apelului inculpatului așa cum a fost formulat.
Apărătorul părților civile R. D., R. E., C. M., cu privire la apelul declarat decătre inculpat, solicită respingerea apelului.
Referitor la starea de fapt și anume la loviturile aplicate și care ar putea să constituie infracțiuni tanato generatoare în cauză, arată că instanța de fond a ales o soluție interesantă. In cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală cu participarea unui expert angajat de către inculpat. Se susține că face parte din rândul experților judiciari din cadrul Institutului de M. L. C. E. chiar expertul la care ar fi ajuns dosarul în cazul în care s-ar fi solicitat o contra expertiză. Instanța a înlăturat concluziile medicilor judiciari și a ales soluția propusă de expertul inculpatului. Nu a contestat acest raport de expertiză întrucât rechizitoriul a reținut ca și acțiune tanato generatoare lovitura de pumn și nicidecum compresia cu acel plan iar inculpatul prin solicitarea aplicării art.320/1 C.pr.pen., și-a însușit întru totul infracțiunea.
Solicită a se observa că leziunile la nivel pulmonar nu au avut un efect tanato-generator. A. efect l-a avut dilacerarea ficatului și nu putea proveni dintr-o compresie cu un plan dur.
Referitor la acea scuză a provocării invocată, solicită a se observa că inculpatul anterior incidentului, a aplicat o corecție acestui martor prin aplicarea unei lovituri cu palma. Ori, victima care a intervenit a avut intenția clară de a aplana conflictul și nicidecum o intenție de răzbunare. Se întreabă de ce inculpatul l-ar fi tras între cele două mașini și nu ar fi aplicat o simplă corecție în fața mulțimii.
Nu se știe exact ce s-a întâmplat, însă reiese clar faptul că acțiunea tanato generatoare a provenit dintr-o lovitură aplicată cu un corp dur.
Solicită respingerea cererii de reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.b C.pen., întrucât în condițiile în care a fost comisă infracțiunea, inculpatul nu a dat prima declarație decâtdupă un timp mai îndelungat iar stăruința cu privire la repararea prejudiciului desigur în condițiile în care a observat că urma a fi judecat, sigur că se impunea repararea acestui prejudiciu iar refuzul părților vătămate de a primi daunele materiale s-a datorat pentru faptul că banii sunt pe ultimul loc.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului declarat în cauză de către inculpat.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică atât în ce priveștelatura penală cât și în ceea ce privește latura civilă.
Nu consideră că în cauză se impune schimbarea modalității de încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat din considerentele deja arătate de către instanță, respectiv că nu consideră că în cauză nu se impune raportat la modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, care nu induce nici un element de certitudine că ar exista vreo intenție fie și indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei, deoarece scopul inițial a fost de aplicare a corecției pentru motivele arătate în dosarul cauzei, soldate cu aplicarea unei lovituri cu privire la care nu poate face nici o aserțiune raportat la faptul că inculpatul știa că vor conduce la moartea victimei.
Prin urmare, consideră încadrarea juridică dată faptei ca fiind corectă precum și reținerea art.320/1 C.pr.pen. iar sub aspectul individualizării pedepsei, consideră, pe de o parte, că elementele atât de natură reală cât și personală reținute de către instanță în cuprinsul motivării sunt corecte.
Consideră, pe de o parte că nu se pot reține circumstanțe de natură agravante, că instanța a favorizat toate aceste elemente nefavorbile inculpatului, avându-le în vedere ca atare și dându-le eficiență prin cuantumul pedepsei. Pe de altă parte, nu consideră că elementele de natură atenuante care există în speță și nu pot fi contestate, trebuie să aibă și efectul prev.de art.74 lit.b C.pen. Susține că motivarea instanței este un exemplu clasic dincolo de critica modului în care instanța a pus în balanță toate împrejurările care au caracterizat această speță.
Mai mult, consideră că instanța a evaluat toate aceste elemente atunci când a aplicat pedeapsa inculpatului, făcând o corectă individualizare prin prisma art.72 C.pen.
Apreciază că și cuantumul este o reflecție corectă și întemeiată a stării de fapt dovedită în dosar, și, prin urmare, solicită a se menține ca atare, cu consecința menținerii și a modalității de executare.
In ce privește latura civilă, o consideră de asemenea corect soluționată.
Lasă la aprecierea instanței pentru că acest cuantum este modificat prin prisma practicii instanței, însă consideră că această soluție dată de către prima instanță este corectă din toate punctele de vedere.
In consecință, solicită respingerea ambelor apeluri declarate în cauză.
Inculpatul Ș. A. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise
și nu are scuză pentru ce s-a întâmplat. Își asumă greșelile dar susține că nu a aplicat vreo lovitură mortală, nu a abandonat victima în șanț, prietenii acesteia fiind la fața locului. A fost provocat de numitul „., cu o săptămână în urmă, care l-a scuipat și înjurat pentru că fosta prietenă este actuala iubită a inculpatului. Nu a avut nici o intenție să lovească pe nimeni niciodată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.104 din 19 octombrie 2011 a T. B. N., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost condamnată inculpatul Ș. A. S., fiul lui N. și L., născut la data de (...) în Chiochiș, județul B.-N., cetățean român, studiimedii, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, având CNP - 1., domiciliat în B., str. Ion P. Reteganul, nr. 28, județul B.-N., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal. Conform art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 12 februarie 2011, la zi. Conform art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. Inculpatul a fost obligat să plătească fiecăreia dintre părțile vătămate R. D., R. E. și C. M. câte 15.000 EURO (sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății) cu titlu de daune morale și s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate cu același titlu. S-au constatat achitate integral daunele materiale pretinse de părțile vătămate. S-au constatat recuperate despăgubirile civile pretinse de partea civilă S. J. de U. B. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R. D. cheltuieli de judecată în sumă de 2100 lei. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în seara zilei de (...), în jurul orei 23:00, victima R. P., în vârstă de 22 de ani, a mers împreună cu martorii U. L. R., C. S. și D. A. la barul „. E. situat în municipiul B., str. Subcetate, nr. 40 (fosta hală nr.5). În jurul aceleiași ore a ajuns la local și inculpatul Ș. A. S., însoțit de martorul C. S., iar după ora 24:00 a sosit la bar și prietena inculpatului, martora B. O. C. A. avusese anterior o relație de prietenie de peste un an de zile cu martorul D. A., relație despre care inculpatul Ș. A. S. a aflat cu circa o săptămână înainte. În acea împrejurare a avut loc și un incident între el și D. A., în cursul căruia i-a aplicat martorului două lovituri cu palma peste față, deranjat fiind de faptul că acesta, de mai multe ori a abordat-o pe B. O. C., fie direct, fie telefonic. În noaptea de 11/(...), aproximativ după o oră de la sosirea în local, inculpatul a sesizat prezența la bar a martorului D. A. Ca urmare, inculpatul a mers la martorul D. A. cu intenția de a se împăca cu acesta în legătură cu incidentul anterior. Martorul a refuzat să dea mâna cu inculpatul, care după un timp l-a abordat din nou, fără ca între cei doi să existe vreun conflict. De la sosirea în local și până în jurul orei 02:00, victima R. P. și cei doi prieteni care o însoțeau, au consumat băuturi alcoolice ( fiecare câte 4 beri marca U.s și câte un pahar cu Jagermeister ). Inculpatul la rândul său a consumat 3-4 beri și 1-2 pahare cu tărie, potrivit propriei declarații. În jurul orei 02:30 martorul D. A. i-a expediat fostei sale prietene B. O. C. un SMS cu următorul conținut: „Mă duci scurt până acasă?";. Imediat martora, împreună cu inculpatul s-au hotărât să plece acasă, cu mențiunea că în acest moment inculpatul nu avea cunoștință despre acel S. După ce au urcat în autoturismul martorei B. O. C., inculpatul a aflat despre S. A. martorului D. A. l-a iritat atât de tare pe inculpat încât a hotărât să se întoarcă în bar, pentru a lămuri situația, deși prietena lui încerca să-l liniștească. Sub pretextul că merge să discute ceva cu un prieten, inculpatul a ieșit din autoturism și s-a îndreptat spre bar. Inculpatul a fost urmat de martora B. O. C. care încerca să-l potolească, știind că prietenul ei „. ieșea ușor din fire";. Inculpatul a reintrat în bar și a început să-l caute pe martorul D. A. prin încăperile localului, timp în care B. O. C. insista să plece împreună acasă. La ieșirea din local inculpatul l-a întâlnit pe martorul D. A., astfel că l-a luat de după gât și ținându-l strâns l-a scos afară, ducându-l până în parcarea din fața barului, înspre autoturismul martorei B. O. C. M. i-a cerut inculpatului să-l lase în pace pe D. A., însă acesta continua să-l tragă și să-l împingă înspre mașină, poziționându-l cu fața spre un șanț. În acel moment a început să se adune mai multă lume, de cei doi apropiindu-se patronul barului S. Dan și victima R. P., timp în care inculpatul continua să facă reproșuri martorului D. A. în legătură cu mesajul expediat prietenei sale. Inculpatul și martorul D. A. s-au îndepărtat circa 10 metri, primul ținându-l pe cel de-al doilea de după cap. Când au ajuns în aproprierea mașinilor aflate în parcare, inculpatul și martorul s-au împins reciproc, moment în care au intervenit martorul S. Dan și victima R. P. pentru a-i împiedica să se bată. E. de menționat că victima avea cunoștință despre incidentul anterior în cadrul căruia inculpatul îl lovise cu palma peste față pe martorul D. A., astfel că a intervenit în ajutorul prietenului său, cerându-i inculpatului să-l lase în pace. În același timp, martorul S. Dan H. a insistat ca martorul D. A. să intre în bar. Cei doi nu au dat curs solicitărilor de a pune capăt incidentului, astfel că victima a pus mâna pe inculpat pentru a-l despărți de D. A. A. victimei l-a deranjat atât de tare pe inculpat încât, enervat, l-a lăsat pe martor și a început să o împingă pe victimă cu pieptul. Inculpatul a împins-o pe victimă cu pieptul, îndreptându-se astfel înspre un șanț ( canal ) aflat la marginea parcării. În acest loc cei doi s-au împins reciproc, inculpatul fiind poziționat cu fața înspre canal iar victima cu spatele. La un moment dat inculpatul i-a aplicat victimei o puternică lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă. Șocul a fost atât de puternic încât victima a căzut pe spate în șanț. Inculpatul s-a dezechilibrat și a căzut și el în șanț, peste victimă însă s-a ridicat imediat în picioare. Faptul că inculpatul a căzut în șanț după ce a lovit victima, a fost sesizat de martora B. O. C. care a fost de față la derularea întregului incident. De altfel, prin declarația dată ( la judecător, cu ocazia soluționării propunerii de arestare ) inculpatul nu a „. faptul unei posibile căderi peste acesta din cauza ghețușului existent în zonă"; - f. 225 dosar de urmărire penală. Imediat după agresarea victimei ( care a rămas pentru scurt timp ghemuită în șanț ) inculpatul Ș. A. a ieșit și văzându-l în apropriere pe martorul D. A. l-a prins de haine intenționând să înceapă un nou conflict cu acesta. Au intervenit imediat persoane aflate prin preajmă, între care martorul S. Dan H., care au pus capăt incidentului pe cale a se declanșa, astfel că, la insistențele acestora inculpatul a urcat în autoturismul martorei B. O. C. și au plecat împreună din parcarea localului. Între timp victima R. P. a reușit să iasă din canal și s-a ghemuit lângă un autoturism din parcare. Martorul D. A. a mers la victimă, constatând că se simțea rău și nu putea vorbi. Împrejurarea că victima nu putea să mai vorbească a fost constatată și de martorul S. Dan H., care la rândul său a mers la victimă și a întrebat-o ce are, fără ca aceasta să-i răspundă. Martorul D. A. a ridicat-o pe victimă și a dus-o în bar, lângă ușa de acces, unde a lăsat-o deoarece intenționa să-l caute pe martorul U. L. R., pentru ca împreună să o ducă la domiciliu, nerealizând în acel moment cât de gravă era starea acesteia. Imediat ce nu a mai fost sprijinită victima a căzut lângă ușă iar când cei doi prieteni ai victimei s-au întors au constatat că fusese urcată într-un taxi deniște persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită. Cei doi martori au urcat în taxi și i-au cerut inițial șoferului martorul M. O. V. să-i transporte la domiciliul victimei. Pe traseu starea victimei s-a înrăutățit, în sensul că „gemea"; și „horcăia";, astfel că au transportat-o în cele din urmă la S. J. de U. B. La ora 02:54 victima a fost primită la U. de P. U. și apoi internată la secția chirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, în timpul căreia a decedat. În faza de urmărire penală, s-a efectuat raportul de expertiză medico- legală nr. 343/III/58/2011 întocmit de S. J. de M. L. f. 42-45. Din cuprinsul acestuia rezultă că moartea victimei R. P. a fost violentă, ea datorându-se unei hemoragii interne masive, consecutivă unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal. Leziunea tanatogeneratoare directă ( cea descrisă la examenul extern - leziuni traumatice pct. 3 și examenul intern, cap. Abdomen - Ficatul), s-a putut produce prin lovire directă cu un corp dur ( de exemplu mijloace de apărare și/sau atac ale omului - pumn, genunchi, picior etc. ), excluzându-se posibilitatea de producere prin lovire și comprimare a regiunii subdescrise prin căderea agresorului pe fața ventrală a victimei în timpul altercației. Se mai arată în raportul de expertiză, că între leziunea tanato-generatoare și deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată. În cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză legală ( autopsie ) aflat la dosar f. 58-60, concluzionându-se: Din coroborarea datelor medicale ( din referatul medical întocmit la data de (...) de către medicul chirurg dr. Giurgiu O.) cu constatările la autopsie, rezultă că moartea numitului R. P. s-a datorat hemoragiei interne masive ( hemoperitoneu circa 3 000 ml ) consecutiv dilacerării hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal. Dilacererea hepatică s-a putut produce cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur ( de exemplu mijloace de apărare și/sau atac ale omului - pumn, genunchi, picior etc.). Așadar, din raportul de expertiză medico-legală și suplimentul de expertiză medico-legală, rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire directă cu corp dur ( de exemplu mijloace de apărare și/sau atac ale omului cu pumn, genunchi, picior etc.). La examenul extern al cadavrului s-au constatat la regiunea costală, corespunzător bazei hemitoracelui drept următoarele leziuni traumatice: „Zonă echimotică de culoare albăstruie palidă, pe o suprafață de 8,5/3,5 cm, constituită din 4 echimoze de aceeași culoare, de forme aproape rotunde, cu dimensiunile cuprinse între 1/1 și 1,7/1,5 cm ( leziunile descrise la cap. examenul extern - leziuni traumatice pct. 3 ) care au putut fi produse cu pumnul. În cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă leziunea tanatogeneratoare directă s-a putut produce în altă modalitate decât cea stabilită prin actul medico-legal inițial. Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală ( autopsie ), s-au menținut concluziile inițiale, în sensul că moartea victimei R. P. s-a datorat hemoragiei interne masive (hemoperitoneu circa 3 000 ml) consecutiv unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, dilacerare hepatică care s-a putut produce cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur, de exemplu mijloace de apărare și/sau atac ale omului - pumn, genunchi, picior etc. ) înlăturându- se variantele susținute de inculpat: posibilitatea ca echimozele de la baza hemitoracelui drept să se fi produs în timpul intervenției chirurgicale;posibilitatea producerii leziunii tanatogeneratoare printr-un mecanism mixt de decelare brusă - cădere de la un nivel la altul într-un șanț cu baza dură - urmată instantaneu de o compresiune între două planuri dure - corpul inculpatului și sol; posibilitatea „microramolismentele chistice la nivel cortical"; evidențiate la examenul histopatologic efectuat în urma necropsiei, pe fondul consumului de alcool - alcoolemia victimei fiind de 0,90 grame la mie, să producă prin ea însăși tulburări care să facă posibilă autopropulsia. Raportat la concluziile medico-legale redate mai sus, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, prin actul de acuzare, s-a apreciat că inculpatul nu a căzut peste victimă, aceasta ajungând singură în canal, în urma loviturii aplicate de inculpat și că anterior incidentului victima se comporta normal, neprezentând tulburări de echilibru. S-a mai precizat în actul de acuzare, că victima a căzut în canal în urma contactului fizic cu inculpatul, respectiv în urma loviturii, de intensitate mare, aplicată cu pumnul în zona abdominală dreaptă, între lovitură și deces existând legătură de cauzalitate. După sesizarea instanței și înregistrarea cauzei pe rolul T. B.-N., a fost depusă la dosar „. E., întocmită de expertul medico-legal Dan P. M., medic primar legist în cadrul I.M.L. C.-Napoca, confirmat prin adresa din data de (...) a P. de pe lângă T. B.-N., pentru a asista la efectuarea expertizei medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale privind pe numitul R. P. (f. 28-37 dosar de apel). Prin această „. expertală"; expertul Dan P. M. a concluzionat următoarele: moartea numitului R. P. este violentă; ea se datorează hemoragiei interne prin ruptură hepatică; leziunile tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea hepatică) precum și leziunile toracice (hemopneumontoracele), consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă ( cădere pe fundul șanțului ) urmată de compresiune între corpul „agresorului"; și planul dur al solului. Posibilitatea producerii unor leziuni pe o suprafață atât de extinsă și de o astfel de gravitate prin aplicarea unei singure lovituri de pumn este exclusă. O astfel de lovitură, chiar dacă am accepta că ar fi aplicată cu o intensitate suficientă pentru a produce leziuni de o astfel de gravitate (dilacerare hepatic), ar interesa o suprafață mult mai mică și în mod obligatoriu ar trebui să fie însoțită de leziuni ale părților moi ale peretelui abdominal ( țesut celular, perete muscular ), de tipul infiltratelor sanguine. Căderea și compresiunea toraco-abdominală pot fi consecința unei autopropulsii ( dezechilibrarea victimei cu căderea „agresorului"; peste ea ), fără a se putea exclude cu certitudine heteropropulsia (împingerea victimei de către presupusul agresor, urmată de căderea acestuia peste victimă). Prima posibilitate este susținută de leziunile cerebrale cicatriceale pe care victima le-a prezentat în asociere cu o alcoolemie foarte mare dacă se ține cont că după o pierdere de sânge de 3 000 ml și consecutiv hemodiluției compensate prin perfuzii, alcoolemia cadavrului a fost de 0,90 g. la mie. Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că doar martora B. O. C. a surprins integral derularea incidentului în cadrul căruia a fost agresată victima R. P., ceilalți martori audiați relatând doar secvențe sau momente izolate care însă reunite și coroborate între ele conduc la aceiași concluzie că victima a fost la început împinsă cu pieptul de către inculpat până lângă marginea șanțului din parcare, loc în care a ajuns poziționată cu spatele față de șanț. În acest loc inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu pumnul în zona abdominală dreaptă, din cauza căreia s-a dezechilibrat și a căzut în șanț, cu spatele. Peste victimă, s-a dezechilibrat și a căzut inculpatul (probabil din cauza ghețușului de la marginea șanțului). Ulterior inculpatul s-a ridicat și a ieșit imediat din șanț, fără să mai agreseze victima, îndreptându-se spre martorul D. A. A. variantă a căderii inculpatului peste victimă, în șanț, nu este exclusă de inculpat (declarația de la f. 224-225 ) și este confirmată cu certitudine de martora B. O. C. (f.133 și f.137). Cert este că leziunile constatate pe corpul victimei, pe o suprafață atât de extinsă și de mare gravitate, descrise în detaliu în „. expertală"; nu puteau fi rezultatul aplicării unei singure lovituri cu pumnul. A. variantă ( susținută prin actul de acuzare ) este exclusă și de expertul care a întocmit nota expertală, prin argumente medico-legale care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Prin urmare, în conformitate cu concluziile menționate în „. E., instanța reține că leziunea tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea hepatică) precum și leziunile toracice (hemopneumontoracele), consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic, s- au putut produce prin decelare bruscă ( cădere pe fundul șanțului ), urmată de compresiune între corpul „agresorului"; și planul dur al șanțului. Așadar, instanța a apreciat că este exclusă producerea unor leziuni pe corpul victimei, pe suprafața atât de extinsă și de o astfel de gravitate, prin aplicarea unei singure lovituri de pumn. Fapta săvârșită de inculpatul Ș. A. S., astfel cum a fost reținută și descrisă mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal. Reținând această încadrare juridică, instanța a înlăturat ca neîntemeiată cererea părților civile, formulată prin avocatul lor ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) Cod penal. Calificarea juridică a unei fapte ca infracțiune de omor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) Cod penal sau ca infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, este determinată de forma de vinovăție a infractorului, care în primul caz este intenția ( intenția de a ucide ) iar în al doilea caz preterintenția ( intenția de a lovi sau de a produce o vătămare a integrității corporale sau sănătății victimei ), fără a prevedea rezultatul mai grav ( moartea acesteia ) deși făptuitorul ar fi trebuit și ar fi putut să-l prevadă. În speță, inculpatul Ș. A. S. a lovit victima ( un tânăr în vârstă de 22 de ani, cu constituție scheletică, potrivit mențiunilor din raportul de expertiză medico-legală ) cu pumnul, în zona abdominală dreaptă, cauzându-i astfel o hemoragie internă masivă prin ruptură hepatică, care a dus în scurt timp la deces. A. violentă intenționată prin care inculpatul a urmărit cauzarea unei suferințe neînsemnate, dar al cărei rezultat ( moartea victimei ) a depășit intenția sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În raport de circumstanțele concrete în care s-a derulat agresiunea exercitată de inculpat, instanța apreciază că în plan subiectiv acesta nu a urmărit să ia viața victimei, ci doar să-i aplice o corecție pentru faptul că a intervenit în conflictul pe care-l avea cu D. A., care nejustificat l-a șicanat prin trimiterea acelui SMS prietenei sale. Pe fondul consumului de alcool și al drogurilor inculpatul nu a mai fost în măsură să-și controleze comportamentul impulsiv, reacționând cu totul disproporționat în raport de situația creată, devenind violent față de un tânăr care cu bună-credință a încercat să-l calmeze. În această stare de surescitarenervoasă intenția inculpatului a fost doar de a lovi victima și apoi pe martorul D. A., care a inițial conflictul. Împrejurarea că inculpatul a intenționat doar lovirea victimei și nu moartea acesteia o demonstrează însăși faptul că deși avea posibilitatea să aplice lovituri multiple victimei, s-a abținut. Totuși, în raport de pregătirea sa sportivă și militară, trebuia și putea să prevadă că o lovitură aplicată în zona abdominală dreaptă poate cauza decesul. Faptul că inculpatul nu a prevăzut niciun moment rezultatul letal al loviturii aplicate victimei, este demonstrat tocmai de plecarea sa de la bar, apreciind fără temei că nu a cauzat acesteia leziuni grave. Așadar, raportat la probele administrate în cauză, pe baza cărora s-a stabilit starea de fapt descrisă mai sus, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) Cod penal întrucât inculpatul nu a acționat în plan subiectiv cu intenția de a ucide victima astfel că în sarcina acestuia s-a reținut infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată. La individualizarea pedepsei a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere, în primul rând, împrejurarea că acesta a ales să fie judecat pe procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, conform căreia inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege. În concret, în cazul infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal, limitele reduse de pedeapsă, conform art. 3201 Cod procedură penală, sunt între 3 ani și 4 luni închisoare și 10 ani închisoare. Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanțele săvârșirii ei, urmările cauzate și persoana inculpatului. În cauza de față deși inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta dedusă judecății, a recuperat despăgubirile materiale pretinse de părțile civile și a regretat în mod sincer fapta, instanța nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, care ar avea drept consecință aplicarea unei pedepsei sub limita de 3 ani și 4 luni închisoare și nici nu a însușit cererea acestuia de a se dispune în privința sa aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 74 lit. a) Cod penal, pot constitui circumstanțe atenuante „a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii";. Sub acest aspect instanța reține că deși inculpatul nu are antecedente penale ( potrivit certificatului de cazier judiciar - f. 176 ), criteriul de a avea o „conduită bună"; nu este îndeplinit în sensul legii. Sub acest aspect acuzarea a depus la dosar dovezi din care rezultă că și în trecut inculpatul a mai fost implicat în acte de violență comise în baruri ( f. 166-174 ), a fost sancționat contravențional pentru provocare de scandal în localuri publice ( xerocopia proceselor - verbale încheiate de P. municipiului B., la data de (...) și (...), f. 163 ) a săvârșit repetat fapte similare și în cursul anului 2008 ( potrivit procesului-verbal din data de 12 februarie 2011 întocmit de P. municipiului B. - f. 162 ). Sub aspectul dispozițiilor art. 74 lit. c) Cod penal, instanța a constatat că inculpatul a recunoscut fapta dedusă judecății în fața unor probe evidente de vinovăție. În acest context este relevant a fi amintit că fapta a fost comisă în fața mai mult persoane care au asistat la incident astfel că în asemenea circumstanțe nu avea nicio rațiune nerecunoașterea ei de către inculpat. Pe de altă parte este de subliniat că organele de urmărire penală au stabilit starea defapt pe baza declarațiilor martorilor și a actelor medico-legale, întrucât inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală. În fine, s-a reținut că într-adevăr inculpatul a recuperat integral cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă S. J. B.-N. și despăgubirile materiale pretinse de părțile vătămate, fiind de acord și cu plata daunelor morale într-un cuantum lăsat la aprecierea instanței. Însă, nu se va da eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) Cod penal, în raport de gravitatea faptei și de împrejurarea că niciodată nu se va înlătura rezultatul infracțiunii ( moartea victimei ). Cauza de față este „atipică"; în raport cu alte spețe având ca obiect infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, în sensul că victima infracțiunii nu este persoana care anterior a avut un conflict sau măcar o dispută verbală cu inculpatul. V., asemenea martorului S. Dan H., a intervenit în altercația în care era implicat inculpatul cu bună credință, din dorința firească de a aplana conflictul și a-l calma pe inculpat. În raport de conținutul referatului de evaluare întocmit în cauză de S. de P. de pe lângă T. B.-N. (f. 285-288), „caracterizarea de serviciu";, emisă de U. M. nr. 02267 B. f. 282, declarațiile martorilor F. T., T. T., C. I. P., R. C. A. f. 144- 149 , raportul de asistență psihologică, emis de I. - C. P., instanța a reținut, sub aspectul personalității inculpatului, că trăsăturile sale native sunt caracterizate prin altruism, că are preocupări cu caracter umanitar, a participat într-o echipă de salvamontiști, a salvat vieți omenești, se implică activ în ajutorarea persoanelor nevoiașe. E. în afară de orice discuție că inculpatul manifestă regret și empatie vis- a-vis de fapta comisă, de situația familiei victimei, conștientizează gravitatea infracțiunii și nu găsește scuze pentru comiterea ei. Față de concluziile „. de asistență psihologică"; f. 71-74 și celelalte probe administrate în cauză, instanța apreciază că inculpatul „nu are mentalitate de criminal"; și că pe viitor se va abține de la alte acte de violență. Însă, în cauza de față nu se poate face abstracție de faptul că victima un tânăr de 22 de ani, a fost ucisă pentru simplul fapt că a intervenit cu bună credință și fără a recurge la acte violente, pentru a aplana un conflict și pentru a-l calma și convinge pe inculpat să renunțe la agresarea prietenului său. De asemenea, nu se poate ignora nici faptul că inculpatul se afla sub influența alcoolului și al drogurilor ( potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 377/II/d/(...) - f. 276 ), situație care îi este imputabilă și care l-a adus în situația de a nu-și mai putea controla comportamentul impulsiv. Pentru considerentele arătate mai sus instanța nu a reținut circumstanțe atenuante inculpatului și a aplicat o pedeapsă în limitele legale, într-un cuantum de natură a asigura finalitatea educativă și preventivă prev. de art. 52 Cod penal, în concordanță cu gravitatea și urmările ei. Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. A. S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, cu executare în regim de detenție. S-a aplicat pedeapsa accesorie în conținutul prev. de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b Cod penal. Sub acest aspect s-a avut în vedere natura faptei și datele care caracterizează persoana inculpatului. Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus, conform art. 88 Cod penal, reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 12 februarie 2011 la zi, iar conform art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. Sub aspectul laturii civile a cauzei în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească fiecăreia dintre părțile civile R. D., R. E. ( părinții victimei ) și C. M. ( sora victimei ) câte 15 000 EURO ( sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății ) cu titlu de daune morale, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate cu același titlu. Prin acordarea daunelor morale în cuantumul de mai sus, instanța a avut în vedere compensarea suferințelor psihice suportate de părțile civile care prin fapta comisă de inculpat și-au pierdut fiul, respectiv fratele, de care erau atașate în mod deosebit. La soluționarea laturii civile a cauzei s-a avut în vedere și poziția exprimată de părțile civile care nu au dorit disjungerea laturii civile, aspect luat în discuție înaintea dezbaterii cauzei pe fond, pentru a propune și administra probe pentru dovedirea daunelor morale pretinse la un cuantum extrem de mare, dar și împrejurarea (consemnată în încheierea de ședință din 01 septembrie 2011 ) că despăgubirile pretinse sunt „pe ultimul loc"; . Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel în termenul legal părțile civile R. D., R. E. și C. M. precum și inculpatul S. A. S. Părțile civile au solicitat instanței de control judiciar în principal schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din lovituri cauzatoare de moarte în omor calificat prev. și ped. de art.174 rap. la art.175 lit.i C.p. deoarece zona vizată de autor la momentul aplicării loviturilor în incidentul din prezenta cauză era aptă să producă moartea victimei cu atât mai mult cu cât inculpatul avea un fizic mult mai dezvoltat decât aceasta era sportiv boxer. În subsidiar s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului cu reținerea unor circumstanțe agravante în sarcina acestuia raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă în loc public, în prezența mai multor persoane și sub influența băuturilor alcoolice și a unor substanțe stupefiante. De asemenea la individualizarea pedepsei s-a solicitat a se ține cont de faptul că inculpatul a mai fost implicat în acte de violență fiind cercetat penal sub acest aspect și că după ce a lovit victima nu s-a mai interesat de starea acesteia. Inculpatul prin apărătorul ales a solicitat să fie modificată în parte sentința atacată exclusiv în latura penală în sensul de a se reține în sarcina sa circumstanțele atenuante prev. la art.74 lit.b C.p. cu consecința diminuării pedepsei ce i-a fost aplicată și să se dispună ca executarea acesteia să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere. Analizând apelurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp. art. 371 și urm. C.proc.pen. Curtea constată că apelul părților civile este admisibil în parte doar sub aspectul cuantumului daunelor morale care au fost acordate în prezenta cauză. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel constată că inculpatul Ș. A. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă T. N. pentru faptul că, în noaptea de 1. februarie 2011, i-a aplicat victimei R. P. o lovitură cu pumnul în zona abdominală cauzându-i hemoragie internă masivă consecutivă unei dilacerări hepatice ce a condus la moartea victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 c.p. Dosarul a fost înaintat instanței la data de 1 august 2011 și înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din 5 octombrie 2011, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcinasa prin actul de sesizare al instanței și dorește a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Constatând că sunt întrunite cerințele legale prev. de art.320/1 C. instanța fondului în mod judicios a procedat la soluționarea prezentei cauze în baza procedurii simplificate prevăzute de textul legal anterior menționat. Având în vedere că starea de fapt este necontestată și a fost amplu expusă de către instanța fondului, expunere pe care ne-o însușim în totalitate, nu vom mai reveni asupra acesteia. Pentru a reține starea de fapt expusă în motivarea hotărârii atacate instanța fondului a coroborat probele administrate în faza de urmărire penală cu nota expertală întocmită de D. P. M. medic primat legist în cadrul I.M.L. C.- Napoca- expert medico-legal ale cărei concluzii s-au pliat pe concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză în sensul că a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne prin ruptură hepatică, că leziunea tanato-generatoare (ruptură și dilacerare hepatică) precum și leziunile toracice (hemopneumontoracele) consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic s-a putut produce prin decelarea bruscă (cădere pe fundul șanțului) urmată de compresiune între corpul agresorului și planul dur al șanțului. De asemenea, s-a mai arătat că posibilitatea producerii unor leziuni pe o suprafață atât de extinsă și de o asemenea gravitate prin aplicarea unei simple lovituri de pumn este exclusă, iar căderea și compresiunea toraco abdominalo pot fi consecința unor autopropulsii fără a se putea exclude cu certitudine heteropropulsia. Prima posibilitate este susținută de leziunile cerebrale cicatriciale pe care victime le-a prezentat, în asociere cu alcoolemie foarte mare. Pentru a emite aceste concluzii expertul a avut la dispoziție copia raportului de expertiză medico-legală întocmit de S. J. de M. L. B. N., precum și suplimentul la acest raport de expertiză și referatul medical întocmit de medicul chirurg primar care a efectuat intervenția chirurgicală asupra victimei. Dorim să precizăm că această notă expertală nu a fost contestată de niciuna dintre părțile acestui dosar. La pronunțarea soluției instanța fondului a avut în vedere, pe lângă această notă expertală și memoriile depuse de către inculpat cu privire la activitatea sa înainte de comiterea infracțiunii, și raportul de asistență psihologică întocmit de către I. județean de P. B.-N. În opinia Curții, încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este una legală și temeinică fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat așa cum au solicitat părțile civile. Ceea ce distinge cele două infracțiuni este latura subiectivă. Infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, ceea ce înseamnă că lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșesc cu intenție , iar urmarea mai gravă produsă -moartea victimei- are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i provoace o vătămare, dar nu urmărește și nu acceptă posibilitatea producerii morții acesteia. Or, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul nu a acționat cu intenția de a asuprima viața victimei. În practică, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care, în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția psihică a inculpatului. A., s-aapreciat că există intenția de a ucide dacă se constată : multitudine de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverența de a aplica lovituri cu un obiect dur în diferite zone ale corpului, lovirea cu intensitate a victimei în cap. În speța dedusă judecății a reieșit, din întreg materialul probator administrat , că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu pumnul victimei în zona ficatului și apoi, alunecând pe gheață, a căzut într-un șant , peste victimă, ceea ce îndreptățește instanța de control judiciar să constate că inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a ucide victima. În aceste condiții va fi respinsă cererea părților civile de a a se dispune schimbarea incadrării juridice din infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat. Constatăm de asemenea că pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani închisoare, a fost just individualizată având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta dedusă judecății, faptul că a fost comisă cu praeterintenție, că inculpatul a solicitat a fi judecat în baza procedurii simplificate ceea ce a determinat reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime și soluționarea cu celeritate a prezentei cauze, împrejurarea că atât victima cât și inculpatul aveau vârste relativ apropiate, din concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lânmgă Tribunalul Bistrița Năsăud, din concluziile raportului de asistență psihologică, din împrejurarea că inculpatul a încercat și în cele din urmă a reușit să achite integral daunele materiale solicitate de prățile vătămate constituite părți civile în prezenta cauză, dar și împrejurarea că este cunoscut ca o persoană violentă care nu este la prima confruntare de acest gen cu legea penală, că este consumator de băuturi alcoolice și de substanțe stupefianta care îi afectează capacitatea de a percepe în mod corect realitatea înconjurătoare. Așa cum corect a reținut și instanța fondului nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante deoarece conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii nu a fost una conformă cu normele de conviețuire socială, că inculpatul a achitat prejudiciul material cauzat părților civile în încercarea de a-și liniști conștiința încărcată de comiterea unor fapte de o asemenea gravitate fără însă a putea vreodată să înlăture rezultatul infracțiunii precum și faptul că atitudinea de recunoaștere a unei fapte comise în văzul tuturor putând fi ușor identificat de cei care au participat la acest incident este una logică și normală. Toate aceste împrejurări anterior menționate nu sunt de natură a convinge instanța că se impune reținerea circumstanțelor atenuante deoarece o pedeapsă cuprinsă între limitele prevăzută de lege ar fi prea severă și ca atare s-ar impune reducerea ei. Singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate vizează cuantumul daunelor morale acordate părților civile, părinții victimei și respectiv sora acesteia. Instanța de apel apreciază că un cuantum sporit al daunelor morale de la 15.000 la 25.000 Euro este mai apt să repare prejudiciul cauzat acestora. La stabilirea acestui cuantum instanța de apel a avut în vedere solicitările părților civile care au cerut obligarea inculpatului la plata sumei de un milion Euro daune morale, disponibilitatea inculpatului de a achita daune morale în cuantumul stabilit de instanță, dar și practica judiciară constantă în această materie. Așa cum s-a mai stabilit daunele morale trebuie să fie stabilite în baza unor criterii relativ obiective în raportare cu situația materială a victimei, contribuția acestuia la veniturile familiei, dar și cu posibilitățile inculpatului în scopul de a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile. Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate. Curtea va admite apelul declarat de părțile civile doar sub aspectul anterior menționat și va respinge ca nefondat apelul inculpatului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : În baza art.379 pct. 2 lit.a Cpp admite apelul declarat de către părțile civile R. D., R. E. și C. M., cu domiciliul procesual ales la S. F. și A., împotriva Sentinței penale nr.104/F/(...) a T. B. N. pe care o desființează în parte doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile recurente și rejudecând în aceste limite: Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile R. D., R. E. și C. M. de la câte 15.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății la câte 25.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății și obligă inculpatul Ș. A. S. la plata acestora. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Conform art.350 , art.383 alin.11 și 2 Cpp menține starea de arest a inculpatului Ș. A. S. și deduce din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv începând cu 12 februarie 2011 la zi. 2.Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul Ș. A. S., fiul lui N. și L., n. la (...) deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva aceleiași sentințe. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va avansa din FMJLC pentru av. M. Gligor. Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prezentul apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile civile. Pronunțată în ședința publică din 05 decembrie 2011 în prezența inculpatului Ș. A. S. aflat în stare de arest. PRES., JUDECĂTOR GREFIER M. Ș. L. M. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1591/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
