Decizia penală nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 3/A/2011
Ședința publică din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
JUDECĂTOR : D. P.- președinte secție penală
GREFIER : M. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și de inculpatul R. D. deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 562 din 8 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev de art 174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat G. D., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru părțile civile lipsă C. A., C. A. R. se prezintă apărătorul ales avocat Z. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului așa cum a fostformulat în scris, desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. C.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea atacată este nelegală deoarece la judecata cauzei nu a fost prezent inculpatul care se afla în stare de arest preventiv, prezența acestuia fiind obligatorie. Instanța de fond a pierdut din vedere faptul că deși disjunsă de acțiunea penală, acțiunea civilă rămâne totuși în cadrul procesului penal, cadru care se supune regulilor cuprinse în Codul de procedură penală.
P. dispozițiilor art 314 din Codul de procedură penală judecarea nu poate avea loc în absența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, aducerea acestuia la judecată fiind obligatorie. Rațiunea existenței acestei norme imperative constă în asigurarea pentru inculpat a exercitării depline a dreptului la apărare.
Importanța asigurării prezenței inculpatului arestat la desfășurarea ședinței de judecată este reliefată și prin dispozițiile art 197 alin 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora nerespectarea prevederilor legale referitoare la prezența obligatorie a inculpatului este sancționată cu nulitatea absolută, iar această nulitate, potrivit alin 3 al aceluiași articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată oricând pe parcursul procesului penal și se ia înconsiderare și din oficiu. În aceste condiții, neaducerea inculpatului arestat la judecată, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Apărătorul părților civile solicită respingerea apelurilor declarate în cauză, cu consecința menținerii hotărâri atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare arată că, sub aspectul laturii civile a cauzei, părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea, părțile civile au depus un set de înscrisuri pentru dovedirea daunelor materiale. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, și judecând cauza , solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanțeide fond. P. dispozițiilor art 314 din Codul de procedură penală judecarea nu poate avea loc în absența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, aducerea acestuia la judecată fiind obligatorie.
Cu privire la daunele solicitate de părțile civile solicită a se depune chitanțe justificative, solicitând acordarea acestora doar în măsura în care acestea sunt dovedite.
Cu privire la apelul parchetului solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Inculpatul R. D. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului conform concluziilor apărătorului său.
C U R T E A : Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.562 din 18 noiembrie 2010, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile C. A. I. domiciliat în Franța, 93140 B., 19 Rue F. și C. A. domiciliată în Franța, 75018 P., 15 Rue de T. F., ambii cu domiciliul procesual ales în loc. C.-N., str. D., nr.6, ap.7, jud.C. și în consecință :
În baza art.14 și art.346 C.Pr.Pen. rap. la art.998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul R. D., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în loc. C.-N., jud.C., CNP 1., posesor al CI seria KX nr.5., domiciliat în loc. C.-N., str. Taberei, nr.4D, ap.73, jud.C., cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, aflat în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel:
- suma de câte 879,5 lei către fiecare parte civilă reprezentând daune materiale și câte 12.500 lei către fiecare parte civilă reprezentând daune morale.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul R. D. locuia în concubinaj cu victima C. M. din luna iunie
2009.
În după-masa zilei de (...), inculpatul R. D. s-a deplasat de la locul de muncă înspre apartamentul situat pe str. D. din localitatea C.-N., aparținând concubinei C. M., pe drum consumând într-un local aproximativ 300 gr cognac și 3 pahare de vin.
Odată ajuns în apartament, inculpatul a constatat că, concubina sa, C. M., nu se afla acasă și că în bucătărie este mare dezordine.
La un moment dat, în jurul orelor 15,30 - 16,oo, a venit acasă C. M. însă aflată în stare de ebrietate și însoțită de un bărbat. Inculpatul l-a agresat pe respectivul bărbat în casa scărilor, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul. Martorii R. C. și soțul acesteia, vecini pe aceeași scară, constatând gălăgie în bloc, au ieșit din apartament și au intervenit pentru ca inculpatul să înceteze agresiunea față de respectivul bărbat, rămas neidentificat, care o însoțea pe C. M. În final, bărbatul a reușit să fugă pe ușa din spatele blocului.
De asemenea, tot în casa scărilor inculpatul R. D. a împins-o pe C. M. care, având în vedere și că se afla sub influența băuturilor, a căzut, însă imediat aceasta s-a ridicat iar inculpatul a deschis ușa de la apartament, a prins-o pe victimă de haină, în zona pieptului, și a împins-o în apartament.
În incinta acestuia, între inculpatul R. D. și victima C. M. a izbucnit o ceartă, determinată și de faptul că inculpatul era nervos încă din jurul orelor
14,oo, din cauza lipsei acesteia de la domiciliu, așa cum rezultă din declarația martorului G. L., cât și din cauză că aceasta venise acasă însoțită de un bărbat. De asemenea, în cursul discuției dintre cei doi, victima C. M. l-a înjurat și zgâriat pe inculpat, ceea ce i-a accentuat starea de nervozitate.
Cearta dintre cei doi a durat cca 2 ore, interval de timp în care inculpatul a lovit-o în mod repetat, peste tot corpul cu pumnii și picioarele precum și cu o coadă de mătură.
Inculpatul și-a strâns o parte din lucrurile personale pe care le avea în apartament și, în acea seară, a părăsit locuința situată pe str. D. cu intenția de a pleca la domiciliul său. La plecare, inculpatul R. D. a arătat că victima era conștientă, că aceasta a rămas îmbrăcată și că a închis ușa apartamentului, cheia rămânând la el.
A doua zi a sunat-o pe victima C. M. însă aceasta nu a răspuns iar în ziua următoare, la insistențele telefonice a părții civile C. A., fiica victimei, aflată în Franța, inculpatul s-a deplasat la apartamentul din str. D.. Inculpatul a arătat că a deschis ușa, care era închisă, iar în apartament a găsit-o decedată pe C. M., aceasta fiind dezbrăcată de la brâu în jos.
P. Raportului de constatare medico-legală nr.875/III/66/(...) a IML C.-N., moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței respiratorii acute secundare, unor modificări de ventilație pulmonară și microembolii grase în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple precum și faptul că leziunile tanatogeneratoare sunt fracturile costale multiple care s-au produs o parte prin lovire activă, o parte prin compresiune. De asemenea, pe corpul victimei s-au constatat multiple leziuni de violență la nivelul capului, gâtului și membrelor sub formă de echimoze, excoriații și plăgi, în număr de 43, alcoolemia victimei a fost de 1,80 gr.%o.
Prin sentința penală nr.295/2010 a T. C. s-a dispus condamnarea inculpatului R. D. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, părții civile C. A. I. și C. A. R., copiii victimei C. M., s-au constituit părți civile în cauză, prin înscrisul existent la f.4, cu suma de câte 5175 lei fiecare reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli legate de înmormântarea victimei și cu suma de câte 250.000 lei reprezentând daune morale.
În cauză părțile civile au depus un set de înscrisuri pentru dovedirea daunelor materiale și au solicitat proba testimonială cu martorii G. A. și G. Ana, probă încuviințată și administrată de către instanța de judecată.
Astfel, din declarațiile acestor martori a rezultat că părțile civile sunt plecate în Franța de aproximativ 10 ani, unde locuiesc și muncesc și înprezent. De asemenea, rezultă că părțile civile au revenit în țară aproximativ odată pe an, ocazie cu care locuiau împreună cu mama lor, victima C. M. Între aceștia aveau loc și dese convorbiri telefonice.
Față de aceste mijloace de probă, instanța a admis acțiunea civilă formulată însă doar în parte, atât în raport de despăgubirile materiale solicitate, acestea urmând a fi acordate doar în măsura în care au fost dovedite, cât și a celor morale. Cu privire la acestea din urmă, instanța reține că prin decesul mamei, părțile civile au suferit un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința psihică produsă prin lezarea sentimentelor de afecțiune nutrite în mod natural față de mamă, însă reținând totodată că în condițiile în care părțile civile locuiesc de aproximativ 10 ani în Franța, relația acestora cu mama a înregistrat în mod cert o oarecare detașare, determinată de reducerea contactelor dintre părți, în general odată pe an.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.14, art.346 C.p.p., rap. la art.998 și urm. C.civ., instanța a obligat inculpatul R. D. la plata în favoarea părților civile a sumei de câte 879,5 lei reprezentând daune materiale și a sumei de câte 12.500 lei reprezentând daune morale, în favoarea fiecărei părți civile.
Sentința tribunalului a fost atacată cu apel de către P. de pe lângă
Tribunalul Cluj și de către inculpatul R. D.
Prin motivele scrise și orale parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției instanței de fond și trimiterea dosarului în vederea rejudecării primei instanțe, întrucât judecata a avut loc în lipsa inculpatului arestat.
Apărătorul inculpatului prin motivele scrise și orale a învederat că se impune admiterea căii de atac formulate și trimiterea întregii cauze în vederea rejudecării, T. C., întrucât inculpatul nu a fost legal citat și nici prezent la judecarea în fond a cauzei, prin aceasta aducându-i-se o gravă încălcare a dreptului la apărare.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin rechizitoriul nr.76/P/2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul R. D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de omor prev.de art.174 C.pen., constând în aceea că la
4 februarie 2010, în timp ce se afla în apartamentul concubinei sale, victima C. M., situat în C.-N., str.D. nr.17, ap.52, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu coada unei mături, în toate zonele corpului, cauzând decesul acesteia.
Prin încheierea penală din 15 aprilie 2010 Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) privind pe inculpatul rogozan D., a disjuns latura civilă a cauzei de cea penală, întrucât părțile vătămate constituite părți civile, au reședința în Franța, formându-se un nou dosar cu nr.(...).
Prin sentința penală nr.295/25 iunie 2010 Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul R. D. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza aII-a din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art.174 C.pen.
Prin sentința penală nr.562 din 18 noiembrie 2010 a T. C., s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulate de părțile civile C. A. I. și C. A. - copiii victimei, inculpatul fiind obligat conform art.998 C.civ.raportat la art.14 și 346 C. achite acestora daune materiale în sumă de câte 879,5 lei și câte
12.500 lei daune morale fiecăruia.
Hotărârea T. C. este nelegală, întrucât deși prin sentința de mai sus s-a soluționat latura civilă a cauzei, inculpatul fiind în stare de arest preventiv,trebuia să participe în mod obligatoriu la judecarea procesului, prezența acestuia fiind determinată de conținutul art.314 C.proc.pen.
Prima instanță nu a ținut cont de împrejurarea că deși disjunsă de acțiunea penală, acțiunea civilă rămâne în cadrul procesului penal, care se supune regulilor prevăzute în Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit art.314 C.proc.pen., judecata nu poate avea loc în absența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, aducerea lui la judecată fiind obligatorie. Rațiunea existenței acestei norme imperative constă în asigurarea pentru inculpat a exercitării depline a dreptului la apărare. Pe de altă parte, importanța asigurării prezenței inculpatului arestat la desfășurarea ședinței de judecată este reliefată și prin conținutul art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora nerespectarea prevederilor legale referitoare la prezența obligatorie a inculpatului, este sancționată cu nulitatea absolută, iar aceasta potrivit alin.3 al aceluiași articol, nu poate fi înlăturată în niciun mod, poate fi invocată oricând pe parcursul procesului penal și se ia în considerare și din oficiu. În aceste condiții, neaducerea inculpatului arestat la judecată, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Ori în speță, la data de 11 noiembrie 2010 când au avut loc dezbaterile, inculpatul R. D. a absentat, fiind transferat în Penitenciarul Rahova pentru a fi prezent în fața Înaltei Curți de C. și Justiție, unde s-a judecat recursul său împotriva sentinței penale nr.295 din 25 iunie 2010, prin care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor.
Este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca Tribunalul Cluj să dorească soluționarea cu celeritate a cauzei, în condițiile în care procesul era pe rol din
15 aprilie 2010, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante
ale persoanei, respectiv dreptul la apărare .
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de fond nu i-a oferit inculpatului R. D., ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004 și Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din
20 noiembrie 1989, a restrâns într-un mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestuia ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 și Saidi împotriva Franței- Hotărârea din 20 septembrie 1993) și nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).
Curtea constată că prin modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea și nemijlocirea. În baza acestor principii, instanța este obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.
Încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C.
Din examinarea dispozițiilor citate ale Convenției - la care R. este parte, astfel că, potrivit art.11 și art.20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern - rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv, indiferent dacă este vorba despre latura penală sau cea civilă a cauzei.
Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.
Pentru motivele ce preced, ambele apeluri apar ca fondate, urmând a se admite în baza art.379 pct.2 lit.b C.proc.pen. împotriva sentinței penale nr.562 din 18 noiembrie 2010 a T. C., pe care o va desființa în întregime și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Cluj.
Se va stabili onorar apărător din oficiu la 200 lei ce se va achita Baroului de avocați C. din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.(ap.G. D.).
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și cel al inculpatului R. D., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.562 din 18 noiembrie 2010 a T. C., pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Cluj.
Stabilește onorar apărător din oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de avocați C. din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu partile civile.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
I.-C. M. | D. P. | M. N. |
Red.P.D./C.A.
4 ex..- (...)
Jud.fond.Mornăilă R.
| ← Încheierea penală nr. 937/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 216/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
