Încheierea penală nr. 937/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 937/R/2011
Ședința publică din 6 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI : A. D. L.
M. Ș.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul M. I. împotriva încheierii penale nr. 65 din 31 mai 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat C. A., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și numai dorește să facă completări la aceasta.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă ca neîntemeiată, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, nu este îndeplinită, inculpatul neavând antecedente penale. Se mai arată că, toate acuzațiile se întemeiază doar pe testul poligraf sau pe probe indirecte, motiv pentru care se apreciază că cercetările pot continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Se mai arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar împiedica continuarea cercetărilor în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de către reprezentantul parchetului că, din probele administrate până în acest moment rezultă că sunt dovezi suficiente că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 10-20 de ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea și împrejurările comiterii faptei ce i se rețin în sarcină, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația în care cercetarea inculpatului ar avea loc în stare de libertate.
Susținerea inculpatului, că în cauză nu există probe „adevărate";, pe motiv că nu ar exista martori oculari la comiterea faptei, care să indice vinovăția sa este neîntemeiată și chiar în situația în care exista doar indicii ale comiterii acesteia, din perspectiva CEDO, s-a arătat în art. 5 paragraful 1 (c) că detenția provizorie nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării.
În final, se arată că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală și solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
Inculpatul M. I. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său și nu este vinovat.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 65/CC/(...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...)0, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I., fiul lui V. și I.,, născut la data de 07 ianuarie 1962 în comuna Z., jud. B. N., domiciliat în comuna Z., sat. P. nr. 139 jud. B. N., cu antecedente penale, CNP
- 1., cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de articolul 174 aliniatul 1 Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...), orele
13,25 și până la data de (...), orele 13,25.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă și s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei în favoarea av. M. L.. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin propunerea de arestare preventivă înregistrată la sub nr. de mai sus, P. DE PE LÂNGĂ T. B.-N., a solicitat arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o durată de 29 de zile, pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 83 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 1.ianuarie 2011, după ce anterior consumase băuturi alcoolice cu victima V. T., pe fondul unor neînțelegeri cauzate de o convorbire telefonică purtată de M. I. cu soția sa - mătușa victimei, aflându-se în aproprierea locuinței sale din satul P. din com. Z., M. I. i-a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, secționându-i atriul drept, leziune care a provocat decesul victimei.
Se mai arată în propunere că această faptă a fost stabilită prin : procesul- verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale (autopsie și constatare aunor leziuni ale inculpatului), proces-verbal de percheziție și de examinare, de ridicare de probe biologice, rapoarte de constatare tehnico-științifice, expertiză ADN, declarațiile părților vătămate și ale martorilor.
Prin O. din 30 mai 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea sus-menționată.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 136 și 148 lit. „f"; Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este mai mare de 4 ani ( de la 10 la 20 de ani) iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că siguranța cetățenilor comunității din care inculpatul face parte este serios afectată de fapta gravă săvârșită de inculpat.
Totodată s-a menționat și faptul că inculpatul a mai fost condamnat în anul 1999 la pedeapsa amenzii penale de 500.000 lei pentru comiterea infracțiunii de lovire, iar în anul 2010 la pedeapsa închisorii de 3 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aflându-se în prezent în termenul de încercare al acestei pedepse.
De asemenea, în propunerea de arestare s-a reținut că inculpatul este cunoscut în comunitatea locală ca fiind o persoană foarte violentă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, stare în care se enervează foarte repede „îi sare țandăra) și este în stare de agreseze pe orice persoană indiferent de vârstă și sex, chiar pe soția sa, martorii audiați în cauză oferind multiple astfel de exemple. C. în noaptea crimei, în timp ce folosea telefonul mobil al victimei, în timp ce vorbea cu soția sa M. F. i-a adresat acesteia cuvinte obscene, înjurături, reproșându-i că ar fi infidelă, motiv pentru care îi va face „autopsia";
și o va arunca în Someș.
Analizând actele și lucrările dosarului de cercetare penală nr.126/P/2007al P.ui de pe lângă T. B.-N., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rezoluția din data de (...), procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T.
B.-N. a dispus începerea urmăririi penale față de M. I. pentru comiterea infracțiunii de omor prev.de art. 174 Cod pen., cu motivarea că în noaptea de 1. ianuarie 2011, după ce anterior consumase băuturi alcoolice cu victima V. T., pe fondul unor neînțelegeri cauzate de o convorbire telefonică purtată de M. I. cu soția sa - mătușa victimei, aflându-se în aproprierea locuinței sale din satul P. din com. Z., M. I. i-a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, secționându-i atriul drept, leziune care a provocat decesul victimei.
De asemenea, prin O. procurorului din aceeași dată s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a lui M. I., începând cu data de (...) orele 16,43 (din care s-a dedus durata cât inculpatul a fost adus la sediu, respectiv din data de (...), orele 13,45), iar la data de (...), prin O. procurorului de la P. de pe lângă T. B.- N. s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului M. I. pentru comiterea infracțiunii de omor prev.de art. 174 Cod penal,
Analizând probele administrate în cauză și anume: declarațiile părților vătămate, declarațiile de inculpat (f.117), declarațiile martorilor B. A., B. D. I., Z. I., M. G., B. A., L., V. M. F., V. G., S. T., S. teodor, Z. F., Frăsincari Irimia, Vălean T., V. A., V. F., M. F., M. V. Ionel, Bojor I., S. Macedon, B. F., Bojor D., Bojor T., S. V., V. A., Bojor Rodovica, Lupan Arghir etc., raportul de constatare medico-legală întocmit de S. de M. L. B. (f.401) potrivit căruia inculpatul prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile (pct.1 și 3-6,9,11) și au o vechime de 2-3 zile de la data examinării ((...)),concluziile raportului de expertiză nr.1573708 din (...) întocmit de I. de C.-S. de C. (f.405), care atestă faptul că „proba nr.7-tampon tip recoltor, ce conține depozit subunghial de la degetul mic al mâinii victimei V. T.: urma notată T1573708035 prezintă celule epiteliale. Genotiparea ADN extras din această urmă a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilul genetic al lui M. I. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec, alături de profilul genetic al victimei V. T.";, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.419.682 din (...) întocmit de I. de P. al jud.C.-S. Criminalistic, din care rezultă comportamentul simulat al inculpatului (raport care se coroborează cu probele administrate în cauză, chiar dacă nu este consacrat ca probă de C. de procedură penală), planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate la data de (...) cu ocazia investigării tehnico- științifice a locului faptei (f.19), planșa fotografică întocmită cu ocazia efectuării necropsiei (f.45), procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.13), procesul- verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției (în cadrul căreia au fost identificate-și apoi recoltate-în locuința inculpatului și în curtea sa pete brun- roșcate, raportul de expertiză medico-legală a victimei, care concluzionează legătura dintre leziunea tanatogeneratoare și decesul victimei, astfel că s-a reținut că există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat și că sunt incidente disp.art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Pe lângă îndeplinirea condiției prev.de art.143 Cod procedură penală s-a reținut că inculpatul se află în situația prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât infracțiunea pretins săvârșită este prevăzută cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea și împrejurările comiterii faptei ce i se reține în sarcină, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația în care cercetarea inculpatului ar avea loc în stare de libertate, în condițiile în care martorii audiați au declarat că au puternice bănuieli (aproape de certitudine) că autorul faptei este inculpatul M. I. și au dat informații despre caracterul violent al acestuia, exacerbat pe fondul consumului de alcool, iar cazierul său judiciar confirmă această trăsătură a inculpatului, condamnat anterior prin S. penală nr.32/1999 a Judecătoriei N. la pedeapsa amenzii de 500.000 lei pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 Cod penal, și la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin S. penală nr. 11/2010 a Judecătoriei N. (aspecte ce înfrâng apărarea că dat fiind faptul că au trecut 4 luni de la data săvârșirii faptei, pericolul social s-a diminuat, sau este chiar inexistent).
În consecință, tribunalul a apreciat susținerea inculpatului, potrivit căreia în cauză nu există probe „adevărate";, pe motiv că nu ar exista martori oculari la comiterea faptei care să indice vinovăția sa, ca fiind neîntemeiată, și chiar în situația în care ar exista doar indicii ale comiterii acesteia, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în hotărârile pronunțate împotriva Marii Britanii în cauzele Brogan și Murray, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că articolul 5 paragraful 1 (c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formulaacuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În consecință, apreciindu-se ca fiind întrunite cerințele prev.de art.143 și
148 lit.f Cod procedură penală, instanța de fond a admis propunerea de arestare preventivă și în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...), orele
13,25 și până la data de (...), orele 13,25, dispunându-se emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei în favoarea av. M. L., iar în baza disp.art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâr, inculpatul M. I. a declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă ca neîntemeiată, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
Cu ocazia recursului, inculpatul și-a menținut poziția procesuală din fața instanței de fond și din fața procurorului, arătând că nu recunoaște învinuirea care i se aduce și nu este vinovat de comiterea infracțiunii care se reține în sarcina sa.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosarul de urmărire penală, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea rețineurmătoarele:
În prezenta cauză, organele de urmărire penală au demarat cercetările inițial in rem în vederea identificării persoanei care la data de 1. ianuarie 2011 i-a aplicat victimei V. T. o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, secționându-i atriul drept, leziune care i-a provocat acesteia decesul.
În vederea identificării prezumtivului autor, pe lângă probele clasice care se administrează în cazul comiterii unor astfel de fapte (proces-verbal de cercetare la fața locului, efectuarea unei expertize medico-legale a cadavrului, ridicarea de probe biologice) a fost efectuată și o expertiză ADN și concomitent au fost audiați aproximativ 30 de martori de pe raza satului P., comuna Z., jud. B.-N. care ar fi putut da relații despre împrejurările în care a fost ucisă victima.
Potrivit art. 148 C., una din condițiile necesare luării măsurii arestării preventive față de inculpat este întrunirea cerințelor prevăzute de art. 143 C., în sensul că față de acea persoană trebuie să existe probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Conform art. 68/1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Această presupunere rezonabilă trebuie să fie bazată pe elemente de fapt obiective și nu pe supoziții, chiar dacă probele și indiciile care justifică arestarea preventivă nu trebuie să aibă forța probantă a unor probe care ar justifica o eventuală trimitere în judecată sau o eventuală condamnare.
În prezenta cauză, examinând atât actele de urmărire penală cât și conținutul referatului cu propunere de arestare preventivă, Curtea apreciază căla acest moment nu există suficiente indicii și probe temeinice care să-l indice pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de omor ce i se impută.
Se desprinde cu ușurință concluzia că din referatul cu propunere de arestare preventivă nu reiese în mod clar care sunt probele și indiciile temeinice din care s-ar putea desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii.
Astfel, în propunerea formulată, procurorul face o caracterizare generală a comportamentului anterior al inculpatului, arătând că acesta a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni comise cu violență, menționându-se și faptul că acesta este cunoscut ca având un comportament violent pe raza localității, în special când consumă băuturi alcoolice.
În continuare s-a mai arătat totodată că, în noaptea crimei, inculpatul ar fi avut o convorbire telefonică cu soția sa căreia i-a adresat cuvinte obscene și amenințări, spunându-i că îi va face „autopsia"; și că o va arunca în Someș, precum și faptul că unii dintre martorii audiați au declarat că au bănuieli aproape de certitudine că autorul faptei ar fi inculpatul.
În opinia Curții, toate aceste elemente nu se pot constitui însă în indicii temeinice în sensul disp. art. 68/1 C., în lipsa vreunor alte elemente de fapt obiective, care să-l plaseze pe inculpat în locul și la ora comiterii faptei.
Astfel, inculpatul nu a contestat niciodată împrejurarea că în seara respectivă a consumat împreună cu victima băuturi alcoolice până la o oră târzie, după care s-au despărțit.
Simpla împrejurare că inculpatul a fost ultima persoană care l-a văzut în viață pe partea vătămată nu echivalează cu faptul că acesta este autorul infracțiunii, arma (cuțitul) nefiind găsită asupra inculpatului.
La toate acestea se adaugă faptul că deși cercetările până la momentul reținerii și arestării preventive a inculpatului au durat peste 4 luni de zile, aceste cercetări nu au putut reliefa un eventual mobil al crimei. În tot acest timp, inculpatul nu a fugit, nu s-a ascuns, a stat la dispoziția organelor de cercetare și urmărire penală, astfel încât nimic din comportamentul său ulterior nu a relevat vreun indiciu în sensul că i-ar fi teamă de o eventuală tragere la răspundere penală sau că s-ar fi simțit vinovat.
Curtea mai reține împrejurarea că propunerea de arestare preventivă a fost formulată față de inculpat ulterior întocmirii raportului de expertiză nr.
1573708/(...) de către I. de C. - S. de criminalistică prin care s-a atestat faptul că proba nr. 7 - tampon tip recoltor ce conține depozit subunghial de la degetul mic al victimei Vlașiu T. și a pus în evidență un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane, printre care și inculpatul.
Curtea consideră că, în condițiile în care aceasta este singura probă ADN existentă până acum în cauză (deși reiese că în cursul urmăririi penale au fost identificate în locuința inculpatului și în curtea sa pete brun roșcate), aceasta nu este suficientă pentru a sta la baza arestării preventive a inculpatului, deoarece acesta nu a negat niciodată împrejurarea că în seara respectivă a stat mai multe ore în prezența victimei, consumând băuturi alcoolice, timp în care, este foarte probabil (având în vedere starea avansată de ebrietate a amândurora) să fi existat între ei un contact fizic, de genul luatului de după cap, luatului de după gât sau o strângere de mână.
Nu în ultimul rând trebuie menționat că leziunile pe care inculpatul le prezenta pe față și care potrivit raportului medico-legal s-ar fi putut produceprin zgâriere cu unghiile, nu au putut fi cauzate doar prin simpla zgâriere cu degetul mic de la mâna victimei, în condițiile în care s-ar invoca că aceasta ar fi încercat să se apere de agresiunea care i-a provocat decesul. Mai mult, potrivit aceluiași raport medico-legal, aceste leziuni aveau o vechime de 2-3 zile de la data examinării ((...)), aceasta în condițiile în care, între momentul examinării medico-legale a inculpatului și decesul victimei trecuse un interval de timp de aproximativ 36 de ore.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că în speța de față nu se poate vorbi de existența vreunor probe sau indicii temeinice care să justifice luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și, pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală, se va admite recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale nr. 65/CC/(...) a T.ui B.-N., care va fi casată în întregime.
Rejudecând cauza, se va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N. față de inculpatul recurent, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 Cod proc.penală, se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se avansează de la F.
In baza art. 192 Cod proc.penala, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale nr. 65/CC/(...) a T.ui B.- N., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, respinge propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N. față de inculpatul recurent, cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. 1 C.pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 Cod proc.penală, stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se avansează de la F.
In baza art. 192 Cod proc.penala, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. C. A. D. L. M. Ș.
GREFIER, M. N.
Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 1076/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
