Decizia penală nr. 1421/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1421/R/2011
Ședința publică din 20 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea civilă A. - D., împotriva deciziei penale nr.15/A/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., privind pe inculpata R. L. M. A., trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.87/1994.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.Coroi A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata R. L. M. A. și părțile civile S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M. și S. R. prin A. N. de A. F. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul inculpatei consideră că procedura de citare cu aceasta nu este legal îndeplinită având în vedere că pe recipisa de citare din SUA nu este menționat dacă inculpata a primit sau nu citația. Mai arată că inculpata nu a fost audiată, motiv pentru care s-ar impune amânarea cauzei.
Reprezentantul P. arată că inculpata fiind achitată, ar trebui audiată însă se pune problema cum s-ar putea face acest lucru. Apreciază că procedura de citare cu aceasta este legal îndeplinită.
Instanța, deliberând, apreciază că procedura de citare cu inculpata este legal îndeplinită astfel că respinge cererea de amânare.
Apărătorul inculpatei menționează că a luat legătura cu apărătorul ales al inculpatei care s-a prezentat atât la instanța de fond cât și la instanța de apel și acesta i-a comunicat că se va prezenta și în recurs, sens în care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.Ciocoiu D. M., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata R. L. M. A. și părțile civile S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M. și S. R. prin A. N. de A. F. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.Coroi A., solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună încetarea procesului penal având în vedere că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31 iunie 2011. Apreciază că instanța agreșit atunci când a admis apelul inculpatei. F. că nu s-a reușit identificarea faptică a avizelor de expediție, asta nu înseamnă că ele nu au existat sau că operațiunile nu au avut loc. Transferurile de alcool s-au făcut pe baza acelor avize iar ulterior acestea au dispărut. Ele nu au fost înregistrate în contabilitatea societății iar inculpata nu a depus balanțele contabile. Referitor la recursul părții civile, apreciază că acesta este admisibil.
Apărătorul inculpatei, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că motivele din recursul parchetului nu au acoperire la dosar. A. că cele trei avize nu se regăsesc la dosar și nu există în materialitatea lor. Din înscrisul de la fila 72 din dosarul de urmărire penală rezultă că în perioada (...) - (...) SC Radaria SRL nu a efectuat livrări de la punctul de lucru de la B.
C U R T E A
Deliberând retine că prin sentința penală nr. 1271 din 6 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 6142/2001 s-a dispus condamnarea inculpatei R. L. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 la pedeapsa închisorii de 2 ani cu aplicarea art. 13 C. și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pe perioada stipulată de art. 71 C..
În baza art. 64 lit. c C. i s-a interzis inculpatei pe o perioadă de 5 ani dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.
În temeiul art. 14 C.proc.pen., art. 998 cod civil a fost obligată inculpata să plătească părții civile S. R. prin M. F. - D. M. suma de 2.623.585.297 leu cu majorările, penalitățile de întârziere și dobânzile aferente calculate până la achitarea efectivă a debitului reprezentând accize și TVA datorate statului.
A constatat ca rămasă fără obiect măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 01291/(...).
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că inculpata a înființat în cursul anului 1992 S. Radaria S. B. M. înmatriculată la O. R. C. M. sub nr. J-
24/1765/(...). În actele constitutive ale societății s-a stipulat că inculpata va fi unicul asociat și administrator.
În obiectul de activitate a fost inclus și cel referitor la fabricarea băuturilor alcoolice distilate, a vinului, a altor băuturi nedistilate obținute prin fermentare, precum și îmbutelierea diferitelor băuturi.
La data de (...), M. F. prin D. M. a sesizat organele de urmărire penală cu o plângere solicitând cercetarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual deoarece din verificările efectuate s-a stabilit că firma administrată de inculpată nu a virat bugetului de stat sume importante de bani reprezentând obligațiile sale fiscale.
Din cercetările efectuate a rezultat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7/(...), S. Radaria S. B. M. a achiziționat de la S. A. E. S. C. - M. cota de ½ parte dintr-o linie de distilare a alcoolului etilic alimentar 96 %, cu capacitatea de 1.500 litri/24 ore situată în B., compusă din instalațiile menționate în cuprinsul contractului. Prețul acestei achiziții a fost de 100.000
USD.
La data de (...) inculpata a comunicat camerei de C. și I. M. înființarea unui punct de lucru în loc. C., jud. M..
La data de (...) firma administrată de inculpată a încheiat cu S. A. E. S. C.-M. un contract de închiriere a unor spații și imobile (nr. 975/(...)).
D. G. a F. P. și a Controlului Financiar de S. M. a efectuat o verificare a evidențelor fiscale aparținând S. RAD. S. B. M., ocazie cu care a reieșit că societatea administrată de inculpată nu și-a înregistrat punctul de lucru în loc. C. la D. M.. S-a stabilit că firma nu a deținut autorizație de comercializare pentru alcool etilic dinproducție proprie, autorizație care ar fi trebuit să fie eliberată de M. F., deoarece nu a obținut un astfel de atestat din partea organelor abilitate. Societatea deținea doar o autorizație de comercializare pentru băuturi alcoolice nr. 2613/(...), a cărei valabilitate a încetat la data de (...) prin nesolicitarea preschimbării.
S-a constatat că în cursul anului 1999 S.RAD. SRL B. M. a transferat alcool etilic alimentar de la secția din B. la B. M., după cum urmează: cu avizul de expediție nr.
41406/(...) cantitatea de 5.446 litri, cu avizul de expediție nr. 41410/(...) cantitatea de
7.600 litri, iar cu avizul de expediție nr. 41421/(...) cantitatea de 11.072 litri, rezultând un total de 24.118 litri. Nici unul dintre aceste avize nu a fost cuprins în nici o verificare a organelor de control făcute anterior, de asemenea s-a stabilit că societatea nu a depus la organele fiscale nici declarațiile de impunere, dar nici bilanțul contabil aferent anului
1999, iar cele trei avize în cauză nu au fost înregistrate în evidențele contabile.
Organele de control au stabilit că stocul de alcool etilic alimentar nu s-a regăsit faptic, motiv pentru care s-a considerat că societatea a valorificat acest alcool, rezultând următoarele obligații de plată la bugetul statului: accize în valoare totală de 708.630.589 lei și TVA în sumă de 178.315.049 lei. Ca atare, obligațiile totale s-au ridicat la nivelul valorii de 886.945.638 lei (fără majorări de întârziere și penalizări).
La data de (...) S. Radaria S. B. M. a vândut cota de ½ parte din linia de distilare a alcoolului aflată la B., către SC DA.ERA COM S. B. M., unde inculpata deținea calitatea de asociată, alături de P. M. T.
Inculpata nu a mai putut fi audiată în cursul cercetărilor, fiind dată în urmărire generală la data de (...) conform Ordinului IGP nr. S/297067/(...). Ulterior s-a stabilit că a plecat definitiv în S.U.A., având și în prezent cetățenie americană.
În drept, a constatat instanța, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 C., pentru care i-a aplicat o pedeapsă potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata R. L. M. A., apel prin care s-a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a sau lit. c raportat la art. 10 lit. a sau art. 10 lit. c C.proc.pen. și asta pentru că se susține în motivele depuse că toate probele de la dosar conduc la această soluție.
În rechizitoriu, se mai arată în motivele de apel depuse, s-a reținut fără nici o justificare că inculpata a transferat alcool cu 3 avize de expediție a mărfii, avize cu nr.
41406/(...), 41410/(...) și 41421/(...), acte care nu există la dosar iar alte probe în acest sens nu există.
În plus, avizul nr. 41406 din 5 aprilie 1999 este contrazis de înscrisul aflat la fila
72 din dosar, prin care se comunică, cităm „în perioada 1.01.-(...) Radaria S. nu a efectuat livrări de la punctul de lucru de la B., producția realizată se află în stoc, depozitată în B. str. Păcii nr.36";, ori acuza susține fără probe că prin intermediul acestui aviz s-a transferat alcool de la B. la B. M. de unde „se presupune"; că s-a comercializat.
Avizul ultim, se susține de către apelanta-inculpată, nu poate constitui, chiar dacă ar exista, un capăt de acuzare pentru că la data menționată aceasta era deja plecată în S.U.A., sens în care odată cu aceste solicitări au fost anexate și acte doveditoare.
Prin decizia penală nr. 15 din 11 februarie 2011 a T.ui M., în temeiul art. 378
C.proc.pen. raportat la art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen. s-a admis apelul declarat de inculpata R. L. M. A. împotriva sentinței penale nr. 1271 din 6 iulie 2005 a Judecătoriei B. M., sentință care a fost desființată în totalitate și, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. a C.proc.pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C..
Au fost respinse pretențiile civile formulate de D. M. - M. F.
S-a constatat că măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului cu nr. 01291 din (...) a rămas fără obiect.
În baza art. 192 pct. 3 al.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare de la instanța de fond
și apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele că inculpata R. L. a înființat în cursul anului 1992, S. Radaria S. având ca obiect de activitate și fabricarea băuturilor alcoolice.
Organele de urmărire penală, sesizate fiind la data de 5 iunie 2000 de D. M. au demarat cercetări față de inculpată pentru că societatea nu ar fi virat bugetului statului sume importante de bani.
În urma cercetărilor s-a stabilit, în afară de alte nereguli ca de exemplu nedeclararea punctului de lucru din loc. C. și lipsa autorizației de comercializare a alcoolului etilic din producție proprie, că în anul 1999 societatea administrată de inculpată a transferat alcool etilic alimentar de la secția din B. la B. M., după cum urmează:
- cu avizul de expediție nr. 41406 din 5 aprilie 1999, cantitatea de 5.446 l;
- cu avizul de expediție nr. 4. din 9 iunie 1999 cantitatea de 7.600 l;
- cu avizul de expediție nr. 41421 din 5 octombrie 1999 cantitatea de 11.072 l, avize care nu au fost înregistrate în contabilitate.
Instanța de fond a mai reținut că stocul de alcool etilic alimentar nu s-a regăsit faptic, motiv pentru care a considerat preluând din rechizitoriu că alcoolul a fost valorificat cauzându-se astfel statului un prejudiciu de 886.945.638 lei.
Examinând însă probele administrate în cauză această stare de fapt care a stat la baza soluției pronunțate de instanță a fost parțial infirmată.
Cert este că în anul 1992 inculpata a înființat societatea Radaria S. având ca obiect de activitate printre altele și fabricarea băuturilor alcoolice distilate, precum și îmbutelierea diferitelor băuturi.
În martie 1998 inculpata a achiziționat de la S. A. E. S. B. cota de ½ parte dintr-o linie de distilare a alcoolului etilic, iar în luna aprilie a încheiat cu această societate și un contract de închiriere pentru spațiile acestei societăți.
Pe parcursul derulării activității de control efectuate de organele fiscale în anul
2000 „s-a constatat"; că a fost transferată o cantitate de 24.118 litri de alcool de la această societate, cantitate neînregistrată în evidența contabilă, constatare care nu are însă la bază niciun fundament probator.
La dosar se face vorbire în actele de urmărire penală doar despre acele avize de expediție, ca unic mijloc de probă, avize care însă, în materialitatea lor nu există la dosar pentru fi verificate și în mod cert ele nu au existat nici la momentul controlului, pentru că în atare situație ar fi fost ridicate și depuse ca probe la dosar.
Pe de altă parte, primul aviz din 5 aprilie 1999 este infirmat chiar de adresa D. B. (fila 72 dosar u.p.) prin care, în ciuda susținerii din rechizitoriu că livrarea a fost efectuată, din care rezultă că în perioada 1.01.-(...) S. Radaria S. administrată de inculpată nu a efectuat livrări de la punctul de lucru, iar ultimul aviz este discutabil având în vedere că inculpata, așa cum a fost probat la dosar, la data de 1 septembrie
1999 a plecat definitiv din țară.
În concluzie, în condițiile în care la dosar nu există decât actele constitutive ale societății comerciale, procesul verbal de căutare a inculpatei la mai multe domicilii, acte de control, efectuate cu mult înainte de perioada reținută la dosar, contractul de vânzare-cumpărare a liniei de distilare a alcoolului și închiriere, actele de constituire de parte civilă, calculul majorărilor de întârziere nu există nici o dovadă și nici un înscris că a deținut în stoc acea cantitate, dacă a procesat-o și respectiv a livrat-o în fapt.
Și ca un ultim aspect, din nota de constatare întocmită la data de 29 iunie 1999 (fila 62 dosar u.p.) de inspector de specialitate conclizionează că „nu s-a livrat alcool, nerealizându-se venituri";, constatându-se doar diferențe de neplată a unor alte obligațiica de exemplu C. și impozit pe salariu, mențiune preluată apoi și în procesul-verbal din
29 aprilie 1999 de către același organ de control.
Și apoi, susținerea că stocul faptic de 24.119 litri de alcool etilic „nu a fost regăsit"; nu este probată cu nici un act de la dosar, și mai mult singurul martor audiat P. M. vorbește, e adevărat, de un stoc de 10.000 litri de alcool însă se referă la stocul existent la societatea D. în cursul anului 2000 când inculpata era plecată deja din țară, iar cantitatea de „. aferentă în fermentare în incinta fabricii era în cantitate de 65.800 litri din care trebuiau să rezulte 5.469 litri alcool, aspecte care însă au fost constatate la controlul efectuat la (...) (fila 16 dosar u.p.) și se referă la perioada 15.01.-(...) și nu la cea reținută în actul de inculpare, perioadă în care societatea nu mai era administrată de aceasta.
În concluzie, fapta inculpatei nu există, nu a fost probată cu niciun mijloc de probă astfel că tribunalul a admis apelul acesteia, a desființat sentința penală pronunțată și judecând achită inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C..
Au fost respinse pretențiile civile formulate de D. M. - M. F. și s-a constatat că măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului cu nr. 01291 din (...) a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea civilă A. - prin D. G. a F. P. M., criticându-se această hotărâre ca fiind nelegală si netemeninică si au solicitat casarea acesteia si mentinerea sentintei instantei de fond.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esentă, că probele dosarului dovedesc comiterea infractiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată si atestă indubitabil prejudiciul cauzat.
Procedând la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
T. a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că fată de inculpata R. L. M. A. nu se poate reține comiterea faptei pentru care a fost trmisă în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de apel astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a fi reținute cu privire la criticile aduse soluției atacate următoarele:
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de apel a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatei R. L. M. A.
În susținerea vinovăției inculpatei s-a făcut trimitere la nedeclararea punctului de lucru din loc. C., lipsa autorizației de comercializare a alcoolului etilic din producție proprie, că în anul 1999 societatea administrată de inculpată a transferat alcool etilic alimentar de la secția din B. la B. M. cu 3 avize de expeditie neînregistrate în contabilitate ( nr. 41406 din 5 aprilie 1999, cantitatea de 5.446 l, nr. 4. din 9 iunie 1999 cantitatea de 7.600 l, nr. 41421 din 5 octombrie 1999 cantitatea de 11.072 l, avize care nu au fost înregistrate în contabilitate) si că stocul de alcool etilic alimentar nu s-a regăsit faptic, motiv pentru care s-a considerat că alcoolul a fost valorificat., cauzându- se astfel statului un prejudiciu de 886.945.638 lei.
Astfel cum corect a constatat instanta de apel, acele avize de expediție, în materialitatea lor, nu există la dosar pentru fi verificate și nici nu au putut fi identificate, concluzia fiind că ele nu au existat nici la momentul controlului, pentru că altfel ar fi fost ridicate și depuse ca probe la dosar.
Totodată, inexistența operatiunilor si a avizelor este dovedită de probele cauzei.
Astfel, existenta primului aviz din 5 aprilie 1999 este infirmat chiar de adresa D. B. (fila
72 dosar u.p.) din care rezultă că în perioada 1.01.-(...) S. Radaria S. administrată de inculpată nu a efectuat livrări de la punctul de lucru, iar la data emiterii ultimului aviz din (...) inculpata era plecată definitiv din țară (inculpata a părăsit R.ia la 1 septembrie
1999). De asemenea, din nota de constatare întocmită la data de 29 iunie 1999 (fila 62 dosar u.p.) de inspector de specialitate concluzionează că „nu s-a livrat alcool, nerealizându-se venituri";, constatându-se doar diferențe de neplată a unor alte obligații ca de exemplu C. și impozit pe salariu, mențiune preluată apoi și în procesul-verbal din
29 aprilie 1999 de către același organ de control.
Nu poate fi omis nici faptul că existenta stocului faptic de 24.119 litri de alcool etilic nu este probată cu nici un alt mijloc de probă. Singurul martor audiat P. M. deși vorbește de un stoc de 10.000 litri de alcool, se referă însă la stocul existent la societatea D. în cursul anului 2000 când inculpata era plecată deja din țară. La fel, cantitatea de „. existentă în fermentare în incinta fabricii era în cantitate de 65.800 litri din care trebuiau să rezulte 5.469 litri alcool, aspecte care însă au fost constatate la controlul efectuat la (...) (fila 16 dosar u.p.) și se referă la perioada 15.01.-(...), deci ulterioară celei de referintă și când societatea nu mai era administrată de inculpată.
Așa fiind, față de lipsa vreunei probe, este corectă concluzia instanței de apel potrivit căreia nu este dovedită comiterea infractiunii de către susnumita inculpată, iar solutia de achitare a acesteia si, pe cale de consecintă, exonerarea acesteia de plata vreunei penalităti este legală si temeinică, motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct.
1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea părții civle să plătească în favoarea statului 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș și partea civilă A. - prin D. G. a F. P. M., împotriva deciziei penale nr. 15 din
11 februarie 2011 a T.ui M..
Obligă pe partea civila să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
G.,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. O.M.G. /A.C.R.
| ← Decizia penală nr. 203/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 51/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
