Decizia penală nr. 218/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 218/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: I.A M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. I., împotriva încheierii penale pronunțate la data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.20 C. rap.la art.174 alin.1 C., art.192 alin.1 și 2 C. cu aplicarea art.33 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Balogh Robert, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului L. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii T.ui S. și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. R. la temeiul arestării, cel prev.de art.148 lit.f C., dacă prima teză este îndeplinită, consideră că cea de-a doua teză referitor la pericolul social nu mai subzistă deoarece acest pericol s-a diluat prin trecerea timpului chiar raportat la gravitatea infracțiunilor. Raportat la circumstanțele personale, solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii, soția sa nu are posibilitatea de a-i întreține singură. Cercetarea judecătorească este la finalul ei astfel că nu mai sunt motive de a se crede că inculpatul ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal. La ultimul termen s-au admis cereri în probațiune urmând a se audia martori propuși de inculpat. Tot probatoriul este foarte contradictoriu. La acest moment procesual apreciază că este admisibilă cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive. Invocă cauza L. contra Franței în care se arată că și în cazul infracțiunilor contra vieții poate fi înlocuită măsura arestării preventivă după trecerea unui interval de timp. Mai mult, gravitatea infracțiunii este o anticipare a executării pedepsei care contravine art.5 paragraful 3 din CEDO.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nu se justifică înlocuirea măsurii arestării. Dispozițiile art.160/b C.,sunt în continuare aplicabile în speță. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu au încetat. Inculpatul a fost arestat în bazaart.148 lit.f C. Rezultă din probele administrate în cauză că în data de (...), inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și cu o coasă i-a aplicat două lovituri în zona gâtului și a pieptului. Suntem în prezența unei tentative juridice raportat la obiectul folosit și zona vizată. Ceea ce este semnificativ de reținut este că inculpatul inițial a avertizat-o pe partea vătămată și după un timp a revenit și atunci a agresionat-o pe partea vătămată și apoi a continuat și în curtea locuinței sale. Agresiunea inculpatului a avut loc pe fondul unor relații de dușmănie existente între familia inculpatului și familia părții vătămate și aceste relații de dușmănie s-au accentuat în ziua în care inculpatul a agresionat-o pe partea vătămată. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face altceva decât să accentueze relațiile de dușmănie dintre cele două părți.
Inculpatul L. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea din 9 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui S., în baza art.3002 și 1. C. s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. I. (fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., jud.C., domiciliat în D., nr.177/B, Jud.S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.35/C/2010 a T.ui S., constatând că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul L. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și violare de domiciliu, prevăzute și pedepsite de art.20 C. raportat la art.174 alin.1; art.192 alin.1 și 2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.; reținându-se că inculpatul L. I. la data de (...), în jurul orelor 18,3o, s-a deplasat la locuința părții vătămate L. I., a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate și cu o coasă i-a aplicat acesteia două lovituri în zona gâtului și în zona pieptului după care a părăsit locul faptei. La acest termen procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu disp.art.3002 C. raportat la art. 1. C. se constată că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere următoarele considerente: Temeiul arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr. 35/C din (...) a T.ui S. este cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C. respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat existența indiciilor temeinice ale comiterii faptei de către inculpat. Prin urmare a fost îndeplinită prima condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f C. ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. A. pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea, împrejurările comiterii ei precum și urmările produse. Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate. Față de cele arătate s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost temeinică și legală iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate al inculpatului. În consecință în baza art.3002 C. raportat la art.1. C. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului L. I. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. I. , criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelagală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului s-a arătat că pericolul social nu mai subzistă deoarece acesta s-a diluat prin trecerea timpului, iar cercetarea judecătorească este la finalul astfel că nu mai sunt motive de a se crede că inculpatul ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal. S-au invocat circumstanțele personale ale inculpatului care are doi copii, iar soția sa nu are posibilitatea de a-i întreține singură. S-a făcut trimitere la cauza L. contra Franței în care se arată că și în cazul infracțiunilor contra vieții poate fi înlocuită măsura arestării preventive după trecerea unui interval de timp, iar gravitatea infracțiunii nu poate constitui o anticipare a executării pedepsei deoarece contravine art.5 paragraful 3 din CEDO. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Față de inculpatul recurent s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), ca și temei al arestări fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f C., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia este suspectat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și existau probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În fapt, față de inculpat recurent s-a reținut existența indiciilor temeinice potrivit cărora la data de (...), în jurul orelor 18,30, pe fondul unui conflict mai vechi, susnumitul s-ar fi deplasat la locuința părții vătămate L. I., ar fi pătruns fără drept în curtea acestuia și i-ar fi aplicat cu o coasă două lovituri în zona gâtului și una în zona pieptului, după care ar fi plecat de la locul faptei. Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și violare de domiciliu, prevăzute și pedepsite de art.20 C. raportat la art.174 alin.1, art.192 alin.1 și 2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. Măsura arestului preventiv a fost prelungită succesiv, iar după sesizarea instanței de judecată, procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C. la care face trimitere art. 300/2 C. în cursul judecății, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.23-24), planșa fotografică cu aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de (...) (f.26-33), proces- verbal de examinare-constatare (f.34) procese-verbale de consemnare a declarațiilormartorilor D. A. L. A., L. A., L. V., L. T., B. N. (f.36-44) proces-verbal de consemnare a declarației părții vătămate L. I. (f.45), concluzii provizorii ale medicului legist (f.49), raport de constatare medico-legală (f.50), declarația părții vătămate L. I. (f.51-53), declarațiile martorilor L. C. (f.54-55), L. T. (f.56-57), L. V. I. (f.58-59), L. A. (f.60-61), L. A. f.62-63, D. A. (f.64-65). Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f C., se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, aspru sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise. Totodată, pe fondul creșterii numărului infracțiunilor comise cu violență, acest gen de fapte nu-și pierd din actualitate cu atât mai mult cu faptele din cauză vizează, în special, valori sociale esențiale precum viața și inviolabilitatea domiciliului. La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului curtea are în vedere că doar datele privind persoana inculpatului sunt insuficiente pentru comensurarea acestuia, fiind imperios necesar a se ține cont și de datele referitoare la modalitatea în care se pare că au fost comise faptele, la pericolul social al acestor fapte, faptul că lăsarea în libertate a unor persoane suspectate de încălcări grave ale legii penale este de natură a încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, să creeze un sentiment de insecuritate în societate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar încheierea atacată se va menține în totalitate. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. împotriva încheierii penale din (...) a T.ui S.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. I.A M. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.Toșa C.
| ← Decizia penală nr. 802/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1700/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
