Încheierea penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE din data de 14 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTOR : I. C. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul Ț. A. împotriva sentinței penale nr.50 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev de art. 174 alin 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat I. M., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile D. I., D. V.
A., D. F.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și își menține apelul așa cum a fost formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, în temeiul art. 379 pct .2 lit. a Cod procedură penală, desființarea hotărârii atacate. În primul rând solicită în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 183 Cod procedură penală în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea apelului formulat de către inculpat cu consecința desființării sentinței atacate și pe cale de consecință să se dispună, în primul rând solicită în temeiul art. 334 Cod procedură penal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal pentru care a fost judecat și condamnat de prima instanță în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal și anume lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. S. admiterea schimbării încadrării juridice în condițiile în care din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor care au fost de față la data nefericitului eveniment.
Din aceste declarații rezultă că, inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție directă sau fie și indirectă, a dorit propriu-zis să vătămeze în condițiile pe care aceasta din urmă, victima a adus o serie de injurii atât dânsului cât și persoanei martore care a fost de față, despre care a menționat că a întreținut relații sexuale cu o anumită persoană. În condițiile în care, inculpatul a fost scuipat, i s-au adus injurii, cuvinte defăimătoare, acesta propriu-zis a reacționat, l-a lovit după cum a menționat în zona vitală cum este cea a inimii, probabil datorită faptului că era sub influența alcoolului, dar cert este că imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a fost relaxat, în condițiile în care victima s-a așezat în pat, a fost conștientă, ulterior a leșinat.
În condițiile în care victima a fost lovită cu un corp contondent existând posibilitatea ca acea lovitură în zona vitală să se fi produs și datorită faptului că a căzut lângă pat, pe pat, cert este că martorul audiat de către instanța de fond a menționat faptul că victima a fost lovită în zona respectivă o singură dată. În aceste condiții, în care a existat o singură lovitură, inculpatul a dorit doar să atenționeze victima și nu a urmărit consecința nefavorabilă aceea de a omorî victima, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 183 și nu cea de omor.
Pe fondul cauzei, raportat și la declarațiile inculpatului solicită a se ține cont că acesta a recunoscut comiterea faptei, respectiv că a vătămat victima. Ulterior, după ce și-a mai revenit din starea de beție pe care a avut-o, a revenit la fața locului și în condițiile în care a văzut că victima nu și-a revenit, a încercat împreună cu persoanele de față, respectiv cei doi martori, a încercat să-i acorde prim ajutor, până la sosirea ambulanței.
Pe de altă parte, solicită a se constata faptul că inculpatul este o persoană tânără, o persoană care a încercat să-și întemeieze o familie, o persoană care până în prezent nu a avut probleme cu legea. În aceste condiții, o pedeapsă în regim de detenție aplicată de instanța de fond, o apreciază mult prea mare pentru inculpat.
Curtea, pune în discuție, în conformitate cu prevederile art. 5 alin 2 din
Legea nr. 76/2002 privind prelevarea probelor biologice și introducerii profilelor genetice în SNDGJ.
Apărătorul inculpatului față de cele puse în discuție, arată că dacă este de acord inculpatul, nu se opune prelevării probelor biologice și introducerii profilelor genetice în SNDGJ.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la prevederile art 5 alin 2 din Legea nr. 76/2002 privind prelevarea probelor biologice și introducerii profilelor genetice în SNDGJ, arată că introducerea acestor date are efecte pe durată lungă, dar dacă inculpatul este de acord, se poate trece la prelevarea acestora.
În continuare, se arată de către reprezentantul parchetului că, nu se impune schimbarea încadrării juridice așa cum a fost ea formulată. Se arată că, moartea victimei s-a datorat loviturilor repetate și de mare intensitate aplicate cu piciorul în zona toracică, producându-se o ruptură traumatică de inimă care a dus la decesul victimei. Poziția inculpatului a fost oscilantă, însă a recunoscut faptul că a lovit-o pe victimă în zona pieptului cu picioarele, s-au lovit reciproc. În fața instanței a recunoscut parțial, și-a nuanțat poziția în sensul că a împins victima și plecând spre ușă s-ar fi lovit în zona arcadei și crede că după ce a plecat, martorul G. și concubina acestuia au încercat să resusciteze victima. Nu există nici măcar o susținere în sensul că victima ar fi fost agresată de cei doi martori.
Coroborându-se toate probele administrate în cauză, se concluzionează că victima a fost lovit de inculpat în zona pieptului în urma căreia aceasta a intrat în stare de inconștiență. Consideră că orice dubiu este înlăturat încauză, iar inculpatul deși nu a dorit moartea victimei, acest rezultat s-a produs, în opinia sa, existând o intenție indirectă.
Inculpatul Ț. A. având ultimul cuvânt arată că regretă fapta și solicită reducerea pedepsei aplicate întrucât o consideră prea mare.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 50 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost condamnat inculpatul Ț. A., fiul lui A. și Ana, născut la 27 august 1967 în B. M., studii are 10 clase + 1 an
6 luni școală profesională, zidar, miner, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP 1., dom.în B. M., str. Tăul Roșu, nr. 69, jud.M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla la 10 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prev.de art. 64 alin.1 lit.a,b
C.pen. pentru infracțiunea de omor prev.de art. 174 alin.1 C.pen.
Cu consecințele prev.de art. 71, 64 alin.1 lit.a,b C.pen.
În temeiul art. 350 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C.pen., deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (3 febr.2010 la zi).
În temeiul art. 14 C.pr.pen. și a art. 998 C.civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D. F., suma de 3.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale.
S-a constatat că părțile civile D. I. și D. V. A., au renunțat la despăgubiri civile.
În baza art. 169 C.pr.pen., s-a dispus restituirea către martorul G. V. D. a unei bucăți de material textil, a unei bluze de culoare gri, către inculpat a unui pulovăr bleumarin cu crem, a unei perechi de pantaloni de tip blue jeans cu inscripția „Pepe Jeans";, către S. de T. S. - D. pentru apel unic de urgență a unui CD marca Verbatim de culoare albă cu nr. N 577-572/(...) și către martora S. E. a unui telefon mobil marca „Motorola"; cu încărcător seria INEI: (...)58-1 cu clapetă și carcasă gri înregistrate toate la poz.nr. 3. în registrul mijloace de probă al instanței.
S-a dispus arhivarea la sediul acestei instanțe după rămânerea def.a sentinței a unui CD marca „Traxdata"; de culoare neagră-argintie înregistrat la aceeași poziție și în același registru al tribunalului.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei - onorariul avocatului numit din oficiu (av.Ban Ș.ia) s-a suportat în avans din fondurile Min.Justiției.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 26 aprilie 2010 în dosarul nr. 16/P/2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț. A. pentru infracțiunea de omor prev.de art. 174 alin.1 C.pen.
S-a reținut, în esență, că în data de 20 ianuarie 2010, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a avut o altercație cu victima D. V. în contextul căreia i-a aplicat acesteia lovituri repetate și de mare intensitate cu picioarele în zona toracică, cauzându-i o ruptură traumatică de inimă cu tamponadă cardiacă care i-a produs decesul.
Partea vătămată D. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei. Părțile vătămate D. I. și D. V. A. s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală, precizând faptul că vor indica ulterior cuantumuldespăgubirilor civile pe care le solicită, însă în faza de judecată au arătat că nu mai pretind despăgubiri civile de la inculpat.
Din probele de la dosar au rezultat următoarele:
Inculpatul Ț. A., victima D. V. și martorul G. V. D. la data incidentului s- au aflat în relații de prietenie.
În acest context în data de 20 ianuarie 2010 aceștia s-au întâlnit la locuința martorului unde au consumat împreună băuturi alcoolice, la domiciliul martorului aflându-se și concubina sa - martora S. E. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, victima a început să adreseze cuvinte injurioase atât martorei S. E., cât și inculpatului, l-a tras pe inculpat (la orele 1610-1612), apoi victima și inculpatul s-au împins reciproc, s-au lovit cu picioarele, victima l-a lovit la nivelul arcadei stângi, iar inculpatul a lovit-o pe victimă în zona pieptului și a coastelor, cauzându-i fracturi costale și o ruptură traumatică de inimă cu tamponadă cardiacă.
În continuare martorii G. V. D. și S. E. au încercat să resusciteze victima, apoi martora s-a deplasat la locuința martorei Ț. L. (sora inculpatului) solicitându-i oțet pentru a o ajuta pe victimă să își revină, această din urmă martoră deplasându-se și ea la locul incidentului, constatând că victima nu are puls. In continuare martora S. E. a sunat la numărul de urgență 112 (la ora
1630), apoi martorul G. V. D. s-a deplasat la locuința martorilor B. A. F. și M. I. pentru a le solicita sprijinul în vederea transportării victimei la spital, iar inculpatul s-a deplasat la domiciliul său unde a rămas până la sosirea organelor de poliție.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 106/16 din 23 februarie 2010 a S.M.L. B. M., moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de o tamponadă cardiacă ca urmare a rupturii traumatice de inimă. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin comprimare între două planuri dure (f.15-20 dosar urmărire penală).
Conform aceluiași act medico-legal, alcoolemia victimei a fost de 2,60 gr.%o.
S-a reținut că fapta inculpatului Ț. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev.de art. 174 alin.1 C.pen.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că martorul G. V. D. i-a aplicat victimei loviturile care i-au cauzat decesul după ce inculpatul s-a împins cu victima și a plecat apoi acasă nu a fost primită întrucât o atare împrejurare nu a fost dovedită. Este adevărat că declarațiile martorilor oculari (G. V. D. și S. E.) ar putea fi considerate ca fiind subiective în contextul în care inculpatul a apreciat că leziunile tanatogeneratoare au fost cauzate de cel dintâi martor, iar cea de-a doua martoră este concubina sa, însă susținerile inculpatului nu se coroborează nici cu celelalte elemente obiective de la dosar. A. inculpatul a arătat în faza de urmărire penală că, după ce s-a împins cu victima, a plecat acasă unde a rămas circa o oră - interval de timp în care a mâncat și a dormit după care martorul G. V. D. a venit la locuința sa, comunicându-i faptul că victima a leșinat. O atare împrejurare este nereală în condițiile în care inculpatul a început să se împingă cu victima la orele 1610 - 1612 (potrivit înregistrării efectuate pe telefonul mobil de către martora S. E.), iar martora a sunat la numărul de urgență 112 la orele 1630 (potrivit CD-urilor înregistrate în registrul mijloacelor de probă al acestei instanțe). De asemenea, martorul L. G. a arătat că (în jurul orelor 1620 - oră precizată în faza de urmărire penală) s-a deplasat la locuința martorului G. V. D. unde l-a văzut pe inculpat cu arcada lovită (îi curgea sânge) și pe victimă stând lângă pat în poziția șezândă, iar inculpatul și martora S. E. i-au făcut apoi masaj (ora 1620 la care s-a deplasat martorul L. G. la locul faptei este confirmată în faza de urmărire penală și defratele inculpatului - martorul Ț. D.). Chiar dacă în fața instanței martorul L. G. a indicat în acest sens aproximativ ora 16, tribunalul are în vedere ora indicată în faza de urmărire penală dat fiind faptul că la parchet acesta a fost audiat la un interval scurt după data comiterii faptei, iar la ora 1600 încă nu au fost exercitate primele acte de agresiune. D. trecerea unui interval de câteva luni indicarea cu acuratețe a orei la care acesta s-a deplasat la locul faptei este mai dificilă. Prin urmare, de la momentul exercitării primelor acte de violență de către inculpat și victimă (1610) și până la momentul la care a ajuns la fața locului acest martor (1620) constatând că victima se afla în stare critică a trecut un interval de circa 10 minute fără ca inculpatul să se poată deplasa la locuința sa (situată în vecinătatea locuinței în care s-a produs incidentul) și să poată desfășura activitățile la care a făcut referire chiar într-un interval de timp mai scurt decât cel pe care l-a indicat - de o oră (a mâncat și a dormit). Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut și faptul că inculpatul însuși a recunoscut că în prezența sa victima și martorul G. V. nu s-au agresat fizic și aceasta nu a avut acte de agresiune cu alte persoane. Chiar dacă testul poligraf nu constituie o probă judiciară prevăzută de C. de procedură penală, rezultatele acestuia nu pot fi ignorate, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. (...) și (...) întocmite de S. criminalistic din cadrul I.P.J. M. evidențiind faptul că martorii S. E. și G. V. D. la întrebările relevante ale cauzei nu au avut reacții specifice comportamentului simulat. Inculpatul a fost inapt pentru efectuarea acestui test (f.135-138, 146-148 dosar urmărire penală). De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că a lovit-o pe victimă cu picioarele de 2-3 ori, dar la nivelul picioarelor și nu în zona pieptului. Or, în raportul de constatare medico-legală nu se evidențiază existența vreunor leziuni la nivelul picioarelor. Prin coroborarea tuturor acestor elemente tribunalul a apreciat că inculpatul a comis fapta mai sus descrisă (acesta s-a aflat în tot acest interval de timp la locul faptei și nici o altă persoană în afara sa nu a exercitat acte de violență fizică asupra victimei). La individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de împrejurarea că întregul incident a fost generat de victimă care a adresat injurii și a început actele de agresiune față de inculpat, urmarea gravă produsă - decesul victimei, dar și starea acesteia care a avut o alcoolemie de 2,60 gr.%o, context în care și rezistența ei fizică față de actele de agresiune a fost mai scăzută) și al inculpatului (nu are antecedente penale, nu a recunoscut comiterea faptei). Nu s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit.b C.pen. întrucât între actul provocator și ripostă trebuie să existe o proporție, în caz contrar o ripostă exagerată (în speță lovituri aplicate la nivelul inimii) nu poate atrage aplicarea acestei circumstanțe atenuante. Faptul că victima a generat întregul incident (prin injurii adresate inculpatului, prin faptul că l-a tras apoi pe acesta și s-au îmbrâncit reciproc în acest context) a fost avut în vedere la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor. Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul Ț. A., solicitând, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prev. de art.174 alin.1 Cp în cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cp. deoarece nu i-a aplicat victimei lovituri numeroase și într-o zonă vitală a corpului. În subsidiar, în ipoteza în care instanța nu va aprecia că se impune schimbarea de încadrare juridică , să i fie redusă pedeapsa aplicată, care estemult prea mare raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la faptul că nu este, în general, o persoană violentă, este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut în principiu comiterea faptei și starea sa de sănătate nu este foarte bună. Analizând apelul formulat, din prisma motivelor invocate, al probatoriului administrat până la acest moment procedural, dar și al dispozițiilor art.371 alin.2 Cop ce obligă instanța să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente. Instanța ierarhic inferioară a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea coroborând declarațiile de parțială recunoaștere ale inculpatului, atât din faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată, cu cele ale martorilor direcți la producerea incidentului soldat cu moartea victimei D. V., numiții G. V. D. și S. E., a martorilor indirecți L. G., care a observat cum martora S. îi făcea victimei frecție în zona pieptului în prezența inculpatului și a celuilat martor ocular; Ț. D.; Ț. L. V., care a constatat că victima era intinsă pe dușumea, nu prezenta urme evidente de violență și nu mai avea puls; B. A. F.; M. I.; G. F. M.; ale părților civile D. I. , D. V. A. , D. F. cu procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală nr.106/16/(...) al S.ui M. Legal Județean B. M., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată la data de 02 februarie 2010 de către C. M. L. P. asupra inculpatului, adresa nr.310837/(...) a S.ui De telecomunicații S.- D. pentru A. Unic de U. și conținutul convorbirii telefonice purtate de către martora S., procesul verbal întocmit de organele de P. privind examinarea telefonului aparținând numitei S. și raportul de expertiză nr.438840/(...) întocmit de IGPR - I. de C. . A., în data de (...) inculpatul și victima D. V. s-au întâlnit în casa martorului G. V. D. unde, deși erau deja sub influența băuturilor alcoolice, au mai consumat țuică. La un moment dat a venit și martora S. E. căreia victima a început să i adreseze cuvinte jignitoare ca apoi tirul cuvintelor injurioase să fie îndreptat și asupra inculpatului. A. din urmă a riposta, inițial verbal, iar apoi și fizic împingându-se, victima căzând pe pat și apoi pe dușumea și ulterior aplicându-și lovituri. Inculpatul a fost lovit în zona arcadei cu pumnul și la rândul său a lovit victima cu picioarele în zona coastelor. Victima a reușit să se așeze în poziția șezând sprijinindu-se de laterala patului, moment în care inculpatul i a aplicat lovituri în zona pieptului. Că așa s-au desfășurat evenimente ce au condus la decesul victimei reiese fără putință de tăgadă atât din declarațiile martorilor G. și S. cât și din diagnosticul anatomo - patologic macroscopic ce a evidențiat excoriații și echimoze tegumentare, stază și edem cerebral, infiltrat sanguin mușchi intercostali, infiltrat sanguin mediastial preepicardic, infiltrat sanguin diafragmatic, fracturi costale, hemopericard cu tamponadă cardiacă, ruptură de cord la nivelul ventriculului stâng perete anterior, edem pulmonar acut, stază pulmonară, leziuni ce s-au putut produce prin comprimare între două planuri dure. Considerăm, de asemenea că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu a celei de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. C. ce deosebește cele două infracțiuni este poziția subiectivă a făptuitorului la momentul comiterii faptei, respectiv dacă a acționat cu intenția de a ucide sau doar de a lovi sau vătăma integritatea corporală a victimei. Stabilirea intenției făptuitorului nu este o sarcină facilă, instanța fiind obligată să analizeze dacă instrumentul folosit era prin natura sa, apt să producă moartea, zona corpului unde a fost aplicată lovitura,intensitatea acesteia, numărul loviturilor aplicate precum și toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta. În speța dedusă judecății apreciem că intenția inculpatului a fost de a curma viața victimei, în forma intenției indirecte, respectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Ne bazăm susținerea pe modalitatea concretă de comitere a faptei , mai exact pe faptul că inculpatul a aplicat victimei, aflată în evidentă stare de ebrietate - cu o alcoolemie de peste 2 la mie -, mai multe lovituri cu piciorul , de o intensitate extremă în zona pieptului, zonă vitală a corpului. Că au fost aplicate mai multe lovituri reiese indubitabil din raportul de constatare medico legală ce evidențiază facturi costale multiple. Că acestea au avut o intensitate mare rezultă din faptul că au condus la ruptura inimii cu tamponadă cardiacă. Constatăm că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just și corect individualizată raportat la limitele de pedeapsă, la gravitatea deosebită a faptei comise soldată cu pierderea unei vieții omenești , la împrejurările în care a fost ea săvârșită - pe fondul consumului exagerat de alcool și a unor discuții neprincipiale -, la faptul că victima și inculpatul se aflau anterior acestui incident în relații bune, la persoana inculpatului, la conduita de parțială recunoaștere a faptei săvârșite și la lipsa antecedentelor penale. La alegerea pedepsei pe care o instanță o aplică unei persoane vinovate de comiterea unei infracțiuni trebuie avut în vedere și scopul ce se urmărește a fi realizat prin sancționarea faptelor antisociale. Trebuie să existe un echilibru între constrângere și reeducare, între interesul personal al inculpatului de a executa o pedeapsă cât mai mică și interesul general al societății de a fi prevenite astfel de asemenea fapte și de a și păstra sentimentul de siguranță că organele statului își fac datoria și o protejează. O pedeapsă prea mică bagatelizează în ochii inculpatului gravitatea faptei comise și induce sentimentul că instanțele nu dau dovadă de fermitate, sancționând prompt și eficient atitudinile antisociale. Instanța de apel consideră că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere gravitatea acuzației care i se aduce, faptul că vinovăția sa a fost constatată atât de instanța de fond , cât și de cea de apel și pentru a preveni sustragerea acestuia de la proces și de la executarea pedepsei. Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că acțiunea civilă formulată de către D. F. a fost corect soluționată, raportat și la atitudinea inculpatului față de pretențiile civile formulate. Singură omisiune a instanței de fond va fi remediată de către instanța de apel și anume cea cu privire la nemenționarea în dispozitivul sentinței a dispozițiilor art.5 alin.2 din Legea nr.76/2008. Conform art.5 din textul legal amintit (1) Prelevarea probelor biologice se face prin metode noninvazive, respectiv recoltarea celulelor epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, iar în situațiile în care nu se poate realiza această modalitate, prin recoltarea unor celule epiteliale din regiunea feței. (2) Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) - suspecți - persoanele despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă - se face cu consimțământul acestora, la solicitarea scrisă a organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată. Apreciem că introducerea acestui paragraf în dispozitivul deciziei nu este de natură a aduce vreo atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac așa cum este el reglementat deart.372 C. și nici dreptului la viață privată deoarece organele de urmărire penală sau instanțele de judecată doar dispun acest lucru, nu obligă organele abilitate să și realizeze efectiv această prelevare, decât dacă există consimțământul persoanei vizate. Pentru aceste considerente va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ț. A., conform dispozitivului. Văzând și prevederile art.192 alin. 2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul Ț. A. fiul lui A. și Ana, născut la 27 august 1967, în B.-M., CNP 1. în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 50/26 ianuarie 2011, a T.ui M.. În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 3 februarie 2010- la zi. În baza art. 383 alin.11 menține starea de arest a inculpatului. Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. M. Ș. I. C. M. M. N. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 314/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
