Decizia penală nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 340/R/2011

Ședința publică din 14 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. C. - președinte secție

JUDECĂTORI : A. D. L.

G. : M. N.

I.A C. M.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. I., împotriva sentinței penale nr. 254 din 30 noiembrie 2010, pronunțată în dosar nr.(...) al J.ecătoriei V. de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat O. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, partea civilă C. M. asistat de apărător avocat S. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar în substituirea apărătorului ales avocat L. Z. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 386^{6 alin.3 Cod procedură penală reaudierea martorilor O. M. și O. M. întrucât declarațiile acestora comportă suficiente elemente de contradictorialitate. J. cererea de probațiune prin aceea că cele două declarații pe care martorul le-a dat la urmărire penală, respectiv în fața instanței de judecată, conțin elemente substanțial contradictorii, și care nu sunt apte în acest moment procesual să conducă la stabilirea adevărului judiciar în cauză.}

Apărătorul părții civile cu privire la cererea formulată de apărătorul inculpatului, arată că se opune reaudierii martorilor solicitați, întrucât martorul O. M. a fost audiat de două ori, iar martora O. M. este decedată în momentul de față.

Reprezentantul parchetului, cu privire la cererea formulată de apărătorul inculpatului de reaudiere a martorilor O. M. și O. M. arată că nu le consideră utile, pertinente soluționării cauzei, mai ales că martora O. M. este decedată.

Curtea, deliberând, cu privire la cererea formulată de apărătorul inculpatului de reaudiere a martorilor O. M. și O. M. se arată că martora O. M. este decedată, ca atare aceasta nu mai poate fi reaudiată în fața instanței derecurs, iar referitor la reaudierea martorului O. M. se constată că acesta a fost audiat în cursul urmăririi penale și al judecății, declarațiile acestuia aflându-se la filele 32, 33 din dosarul de urmărire penală, și nu mai este necesară audierea acestuia justificat doar de motivul contradictorialității invocat de apărătorul inculpatului.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărâriiatacate, și în temeiul dispozițiilor art. 385^{9 alin 1 pct.17^{2 și ¹⁸, art. 385^{15 alin 1 pct 2 din Codul de procedură penală, în principal casarea hotărârii atacate cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct 2 lit a și art. 10 lit a Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 lit g și i Cod penal.}}}

Deși în actul de sesizare se reține că fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea părții vătămate, și declarațiile martorilor, în realitate în privința existenței faptei și a vinovăției inculpatului, singurele probe care pot fi luate în considerare sunt declarațiile martorilor O. M. și O. M.

La instanța de fond, martorul O. M. a relatat și unele aspecte contradictorii, dar, cu ocazia citirii declarației, a învederat în ședință publică de judecată, faptul că-și retractează această declarație, motiv pentru care inculpatul, în aceeași împrejurare a solicitat reaudierea în completare a martorului, cerere care însă în mod nejustificat a fost respinsă de instanță.

Soluția de achitare pe temeiurile invocate este cea legală și temeinică, prin raportare la principiile ce guvernează administrarea probelor în general, în procesul penal și garanțiile conferite de lege inculpatului în procesul de dovedire a vinovăției sau nevinovăției lui.

În măsura în care se va aprecia că probele administrate conduc la concluzia că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii învederate, solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit a Cod penal și a se aplica dispozițiile art 76 lit c Cod penal, aplicându-se o pedeapsă sub cuantumul stabilit de instanța de fond, apreciind că reeducarea inculpatului și scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului formulat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea concluziilor scrise depuse la dosar, apărătorul părții civile arată că în baza probelor administrate în fața instanței de fond a fost stabilită starea de fapt reală și a reieșit fără dubiu vinovăția inculpatului raportat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin1, art 209 alin 1 lit a, g și i Cod penal.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar apărarea acestuia s-a bazat pe susținerea conform căreia făptuitorul R. M. este singurul autor al faptei. Se apreciază această apărare ca fiind nefondată întrucât constatările la fața locului și declarațiile tuturor martorilor atestă starea de fapt reținută de către instanța de fond.

Se mai arată că, inculpatul susține că întreg dosarul de urmărire penală s-a bazat pe declarațiile martorilor Rus Ana și O. M. care sunt bolnave psihic. O condiție că prejudiciul să nu fi fost reparat încă este îndeplinită întrucât partea vătămată a primit doar suma de 1.500 lei reprezentând ½ din valoareabunurilor sustrase de inculpat și făptuitor. De asemenea, se mai arată că este evident că această faptă a provocat prejudiciul adus părții civile, astfel că este îndeplinită și condiția raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Ca atare este îndeplinită și condiția pentru atragerea răspunderii civile a inculpatului întrucât s-a stabilit, în baza probatoriului administrat că, inculpatul a acționat cu intenție directă, luând bunurile din interiorul magazinului și transportându-le la șopron în scopul însușirii pe nedrept.

În final, se arată că în temeiul art. 998 Cod civil, instanța de fond în mod temeinic și legal a obligat inculpatul la plata sumei de 7.500 lei, apreciind că prejudiciul este cert și pretențiile părții civile pe deplin justificate.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În continuare se arată că, în baza probelor administrate în fața instanței de fond a fost stabilită starea de fapt reală și a reieșit fără dubiu vinovăția inculpatului raportat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin1, art 209 alin 1 lit a, g și i Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, se arată că în cauză s-a făcut dovada pretențiilor solicitate de partea civilă.

Partea vătămată arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Inculpatul R. I. având ultimul cuvânt arată că nu este vinovat și achiesează concluziilor apărătorului său.

C U R T E A

Prin rechizitoriul nr. 985/P/2008 înregistrat la instanța sub nr. (...), Parchetul de pe lângă J. V. de Sus a trimis în judecată pe inculpatul R. I., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 și art. 209 al. 1 lit.

„a";, „g"; și „i"; c. pen. comisă prin aceea că la data de (...) în timpul nopții și prin efracție a sustras împreună cu învinuitul R. M. de la S. „. SRL P. de sub M. administrată de partea vătămată C. M., bunuri în valoare de 3000 lei.

Învinuitul R. M. a fost scos de sub urmărire penală existând una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume iresponsabilitatea acestuia prev. de art. 48 c.pen.

Partea vătămată C. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

1500 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor sustrase și nerecuperate

(suma de 1500 lei fiindu-i achitată de mama învinuitului R. M.) precum și cu suma de 5000 lei reprezentând câștigul nerealizat și pe care l-ar fi obținut din rularea valorii mărfurilor sustrase (fila 18 si 27).

Prezent fiind inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susținând ca autorul este R. M.

A arătat că în seara respectivă a fost într-adevăr la martorul H. G. unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu acesta, R. M. și martora Rus A. C. s-a terminat băutura, R. M. a plecat să facă rost de altă sticlă, perioadă de timp în care a fumat o țigară în drum stând de vorbă cu numitul B. I. D. furt a aflat a treia zi când a fost căutat de poliție acasă. Consideră că a fost trimis înjudecată numai pentru faptul că R. M. nu are posibilități bănești să plătească întreaga pagubă părții vătămate, în timp ce el are.

Prin apărător ales a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.proc.pen., deoarece fapta nu există. Actul de sesizare se bazează doar pe declarațiile contradictorii a unor martori ceea ce determină ca aspectul vinovăției inculpatului să nu fie dovedit.

În baza prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul și a principiului „in dubio pro reo"; (îndoiala profită inculpatului) acesta a arătat, prin apărător, că se impune achitarea sa. În subsidiar a solicitat instanței reținerea de circumstanțe atenuante personale.

În concluziile scrise s-a solicitat achitarea și în baza art. 10 lit. c

C.proc.pen., ipoteză nemotivată, reiterându-se celelalte susțineri de la dezbaterea pe fond a cauzei.

Prin sentința penală nr. 254/(...), pronunțată de J. V. de Sus în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul R. I., fiul lui I. și M. născut la data de (...) în P. de sub M., județul Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii generale, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în P. de sub M., nr. 1162, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1 rap. la art. 209 alin 1 lit. a, g și i C.pen cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c C.pen, la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.

În baza art. 14 C.proc.pen. rap. la art. 998 C., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. M. suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea parțială a produselor sustrase și 5000 lei reprezentând câștig nerealizat.

În baza art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

În data de (...) în jurul orelor 22,30 inculpatul R. I. se afla în casa martorului H. G. din P. de sub M. consumând împreună cu acesta, martora Rus Ana și făptuitorul R. M. băuturi alcoolice ( spirt medicinal).

În jurul orelor 23,00 - 23,30 datorită faptului că se terminase băutura, inculpatul și făptuitorul R. M. au plecat să facă rost de alta, intenționând în primul rând să obțină o sticlă de țuica de la mama făptuitorului, martora R. I.

O. ajunși la locuința ei, inculpatul a intrat în casă singur ( făptuitorul a rămas după poartă întrucât dacă l-ar fi văzut mama lui cu siguranță nu ar fi obținut băuturi alcoolice, aceasta încercând să-l protejeze).

A cerut martorei să-i vândă o sticlă de țuică însă martora a refuzat justificând că nu are, în realitate temându-se ca inculpatul să nu-l antreneze și pe fiul lui în consumul de alcool mai ales că știa că cei doi obișnuiau să se întâlnească în acest scop.

Cum problema a rămas nesoluționată, cei doi s-au deplasat la magazinul S. SRL aparținând părții vătămate C. M., unde au spart un geam, făptuitorul R. M. cu ajutorul unui scaun a pătruns în interior iar inculpatul l-a ajutat, după care au sustras sticle de băuturi și țigări în valoare de 3000 lei și le-au transportat într-un șopron din apropierea casei făptuitorului. S-au întors împreună la casa martorului H. G. ducând cu ei o sticlă de băutură.

Apărările inculpatului că făptuitorul R. M. este singurul autor al faptei și care ar avea drept consecință achitarea sa în temeiul art. 10 lit. „c"; C.proc.pen., nu pot fi primite.

Martora O. M. i-a văzut pe amândoi în curtea magazinului, i-a auzit certându-se, precum a auzit și zgomotul geamului spart. Martorul B. I. nu a susținut varianta inculpatului că în perioada furtului se afla cu el pe stradă și fumau o țigară deși el însuși l-a propus în apărare. Apoi, afirmația că întregul dosar de urmărire penală a fost bazat pe declarația făptuitorului iresponsabil, ori pe declarațiile martorelor Rus Ana și O. M. suferind de afecțiuni psihiatrice, nu este întemeiată.

Din adresa nr. 9010/(...) a Spitalului Municipal Sighetu Marmației rezultă că martorele nu figurează în evidențele sale ca fiind internate în perioada 2008-2009 (fila 59).

Constatările la fața locului și declarațiile tuturor martorilor atesta starea de fapt reținută de instanță.

Cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. a C.proc.pen., formulată de apărător, în contextul în care nu se contestă că a avut loc furtul din magazinul părții civile de asemenea nu a fost primită de către prima instanță.

Nu s-a putut reține că nu există fapta cât timp se cere instanței să constate că altă persoană este autorul furtului cele două temeiuri de achitare

(10 lit. „a"; și 10 lit. „c"; C.proc.pen.) excluzându-se una pe cealaltă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului constituie infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. „a";, „g"; și „i"; c.pen., motiv pentru care instanța făcând și aplicarea art. 74 lit. „a"; și 76 lit.

„c"; C. și i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c.pen.

La individualizarea pedepsei si a modului de executare instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale și valoarea prejudiciului, apreciind ca nu se impune privarea de libertate.

În ceea ce privește acțiunea civilă, în baza art. 14 C.proc.pen. rap. la art. 998 C., inculpatul a fost obligat la plata sumelor solicitate de partea civilă C.

M., acestea fiind justificate.

Astfel, din contravaloarea produselor sustrase, mama făptuitorului R. M. a achitat jumătate respectiv 1500 lei, diferența de prejudiciu rămânând în sarcina inculpatului.

Apoi din analiza contabilă efectuată de S. „.-S. SRL a rezultat că la adaosul comercial mediu practicat de S. „. SRL și anume, 14,66% rularea sumei de 1500 lei de la data furtului și până în iunie 2010 ar fi adus venituri părții civile de 5310 lei.

Acesta din urmă a solicitat 5000 lei și nu și-a majorat pretențiile la fond.

În baza art. 193 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă justificate prin onorariu avocațial, deplasări și zile pierdute.

În baza art. 191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul R. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința achitării inculpatului.

În motivare, s-a arătat că soluția de achitare pe temeiurile invocate (art.

10 lit. a și în subsidiar art. 10 lit. c C.pr.pen) este cea legală și temeinică, raportat la principiile ce guvernează administrarea probelor în general, în procesul penal și garanțiile conferite de lege inculpatului în procesul de dovedire a vinovăției sau nevinovăției lui. În acest sens, s-a arătat în esență decătre apărare că nu există suficiente probe care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă în primul rând că fapta a fost săvârșită, și în al doilea rând că dacă furtul ar fi avut loc, acesta ar fi fost comis de către inculpat.

În subsidiar, s-a solicitat a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, cu consecința aplicării undei pedepse într-un cuantum și mai redus, corelativ cu respingerea ca nedovedite a pretențiilor civile formulate de partea civilă C. M.

Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate Curtea reține următoarele: Prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, în mod corect, vinovăția inculpatului recurent în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în ciuda poziției sale de nerecunoaștere. P. sa la comiterea furtului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă atât prin probe directe și indirecte, cât și prin neconfirmarea alibiurilor invocate în apărare de către inculpatul R. I.

Astfel, din depoziția martorei R. M. (f.30) reiese că în noaptea comiterii furtului făptuitorul Rozsus M. a venit la ea acasă, prezentând urme de tăieturi pe burtă (în urma pătrunderii în incinta magazinului pe geamul spart), spunându-i că este așteptat afară de către inculpat. A. declarație se coroborează și cu cea a martorului H. G. (f.45-46), persoană de la care cei doi au plecat împreună pentru a mai aduce ceva băutură și la domiciliul căreia au revenit, martorul constatând personal urmele de sânge și de tăieturi pe care le prezenta Rozsus M. Aceleași aspecte au fost confirmate și de către martora Rus Ana (f.33-34). De altfel, toate persoanele care au avut tangență imediat după comiterea faptei cu făptuitorul Rozsus M. au relatat aceleași aspecte aflate indirect în legătură cu comiterea furtului de către acesta împreună cu inculpatul recurent, aceste relatări fiind credibile în condițiile în care cei doi au plecat și s-au întors împreună cu sticla de băutură asupra lor și în condițiile în care în mod evident, dată fiind starea psihică a făptuitorului, este foarte puțin probabil ca acesta să fi comis singur și din inițiativa sa furtul. Aceste aspecte sunt întărite și de depozițiile constante ale martorei O. M., atât din faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată, aceasta fiind persoana care i-a observat pe ambii inculpați în curtea magazinului în ziua respectivă.

În aceste condiții, așa cum am arătat anterior, apreciem că vinovăția inculpatului a fost dovedită iar în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.penal, pedeapsa stabilită cât și modalitatea de executare fiind de natură să reflecte în mod just gradul de pericol social al infracțiunii, neimpunându-se acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante.

Recursul inculpatului apare însă ca fiind fondat sub aspectul laturii civile a cauzei.

Se observă că încă din faza de urmărire penală numitul C. M., administrator al SC V. SRL s-a constituit parte civilă în nume propriu și nu în numele societății, deși prejudiciul cauzat s-a produs în patrimoniul persoanei fizice și nu în patrimoniul său, ca și persoană fizică (f.46, d.u.p.). Nici la momentul audierii în fața organelor de poliție și nici în fața primei instanțe acesta nu a declarat că se constituie parte civilă în cauză în calitate de reprezentant legal al societății, formulând pretenții în nume propriu deși actele doveditoare ale prejudiciului (facturi fiscale) erau eliberate către SC V. SRL P. de M., aceasta în condițiile în care numitul C. M. a beneficiat de asistența juridică a unui apărător ales, atât în fața primei instanțe cât și în recurs. Ca atare, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la platadespăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată în favoarea „părții civile"; C. M. (persoană fizică), deci în favoarea unei persoane care nu avea calitate de parte vătămată în proces (aceasta având-o societatea al cărei administrator este). Este de menționat că sentința primei instanțe nu a fost recurată de către administratorul societății păgubite iar o casare cu trimitere spre rejudecare în vederea citării în proces a SC V. SRL (care are calitatea de parte vătămată în cauză, potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 C.pr.pen. ) nu este justificată, atât prin prisma faptului că aceasta nu a declarat recurs, cât și prin prisma faptului că s-ar ajunge la încălcarea principiului non reformatio in pejus în cadrul recursului declarat de către inculpat. C. totodată că, fiind vorba de latura civilă a procesului penal, unde funcționează principiul disponibilității și în condițiile în care reprezentantul convențional al părții vătămate a avut apărător ales, primei instanțe nu i s-ar imputa lipsa de rol activ.

Din aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 254 din 30 noiembrie 2010 a J.ecătoriei V. de Sus, pe care o va casa în parte, doar cu privire la modul de soluționare a laturii civile și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare in primă instanță in favoarea numitului C. M.

Rejudecând în limitele de mai sus, în temeiul art. 346 C.pr.pen. va respinge acțiunea civilă formulată în nume propriu de numitul C. M., constatând că în cauză calitatea de parte vătămată/civilă aparținea altei persoane, respectiv SC V. SRL P. de M.

Pe cale de consecință, va fi înlăturată din cuprinsul considerentelor și dispozitivului sentinței atacate dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată in favoarea lui C. M. in suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.67, dosar fond).

Din aceleași considerente se va respinge cererea numitului C. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs (onorariu avocațial).

Vor fi menținute ca legale și temeinice restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce se avansează din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R. I., domiciliat in comuna P. de sub M., nr. 1162, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 254 din 30 noiembrie 2010 a J.ecătoriei V. de Sus, pe care o casează în parte, doar cu privire la modul de soluționare a laturii civile și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare in primă instanță in favoarea numitului C. M.

Rejudecând în limitele de mai sus, respinge acțiunea civilă formulată în nume propriu de numitul C. M., domiciliat in comuna P. de sub M., nr. 1., jud.

Maramureș.

Respinge cererea numitului C. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.

Înlătură din cuprinsul sentinței atacate dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată in favoarea lui C. M. in suma de

1000 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce se avansează din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. C. A. D. L. I.A C. M.

G. M. N.

Red.ADL/dact.MS

5 ex./(...) J..fond: M.S.

← Încheierea penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1854/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj