Decizia penală nr. 240/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.240/R/2011
Ședința publică din 24 februarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. B. judecător
JUDECĂTORI: V. C., președinte secție penală
V. G. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva deciziei penale nr.442/A din data de (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător din oficiu, av.Urs L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarație la instanța de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002. În susținerea recursului, arată că nu există la dosar probe din care să rezulte săvârșirea de către inculpat a infracțiunii care i se reține în sarcină. Din declarațiile martorului C. M. rezultă că acesta nu l-a văzut pe inculpat consumând alcool, aspect confirmat de martora C. M. D. martorului C. I. este subiectivă și nu poate fi luată în considerare. Din probe nu rezultă că inculpatului i s-a cerut să sufle în fiolă sau să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice la o unitate sanitară. Vinovăția inculpatului rezultă doar din declarațiile celor doi agenți de poliție și a martorului C., însă celelalte probe nu confirmă acest aspect. Având în vedere că orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului, solicită aplicarea principiului un dubio pro reo și pe cale de consecință, să se dispună achitarea inculpatului. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mare raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. La fila 8 din dosarul de urmărire penală există declarațiainculpatului în care acesta recunoaște că a refuzat să sufle în fiolă și să i se recolteze probe biologice. Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa deoarece nu este vinovat. Arată că nu i s-a cerut să sufle în fiolă și nici să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice. Cu privire la declarația de la fila 8, arată că a semnat-o fără să știe ce semnează. Solicită a se avea în vedere că nu consumă deloc băuturi alcoolice.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 626 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, a fost condamnat inculpatul C. A., fiul lui O. si R., născut la data de 24 martie 1983 în comuna M., jud. C., CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale, conducător auto, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna C., sat C., nr. 63, jud. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice sau testării aerului expirat.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. A. și a fost stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 192 al. 2 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele
:
În seara zilei de 4 aprilie 2010, în centrul comunei C., la un bar a avut loc un incident între inculpat și numitul G. V., în urma căruia G. V. a suferit vătămări corporale. Imediat după incident, inculpatul a fost condus acasă de către C. M.
Ulterior, în jurul orei 23.00, inculpatul a urcat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...) cu care s-a deplasat de la domiciliul său spre centrul comunei pentru a vedea care au fost urmărire incidentului. Pe drum s-a întâlnit cu martorul T. F. care era sub influența băuturilor alcoolice și care a urcat în mașină cu inculpatul pentru a se deplasa până în centrul comunei. Inculpatul a oprit autovehiculul la o distanță de aproximativ 200 de metri de bar. La locul incidentului era de față un echipaj al poliției, respectiv P. P. C. V. și P. C. A. A., un echipaj al ambulanței care acorda primul ajutor victimei, precum și mai multe persoane. Încă de la început martorul P. a stabilit identitatea presupusului agresor după declarațiile persoanelor de față și văzându-l pe inculpat că a venit cu mașina aproape de locul accidentului s-a îndreptat spre acesta.
Inculpatul a declarat că, întrucât exista pericolul izbucnirii unui scandal, martorul P. i-a solicitat să urce în autovehiculul poliției și să se lase condus la domiciliu de către martorul P.
M. P. și P.i au declarat că i s-a solicitat inculpatului actele de identitate
și, pentru că nu le avea asupra sa, dar și pentru a nu se isca un scandal, inculpatul a fost condus de către martorul P. la domiciliu urmând a se întoarce cu actele de identitate.
D. ce martorul P. l-a așteptat pe inculpat aproximativ 3 minute lângă locuința acestuia s-a întors la locul incidentului unde i-a relatat martorului P. că inculpatul nu a mai ieșit din casă. Atunci cei doi martori au mers împreună la locuința inculpatului.
Din acest punct declarațiile inculpatului nu s-au coroborat cu declarațiile celor doi agenți de poliție audiați în calitate de martori. M. au declarat că au ajuns la locuința inculpatului, unde martorul P. a așteptat în mașină aproximativ 5 minute până când martorul P. s-a întors împreună cu inculpatul și au mers la secție. M. P. a declarat că a intrat în curtea locuinței inculpatului, l-a găsit pe acesta pe terasă, l-a invitat la postul de poliție și a așteptat aproximativ 5 minute până și-a luat actele de identitate. În fața instanței inculpatul a declarat că martorul P. a intrat în casă unde a luat masa, iar apoi l-a invitat la postul de poliție. M. C. M., soția inculpatului a declarat că agentul de poliție P. a luat masa la locuința inculpatului unde a stat aproximativ 30-40 de minute și la plecare i-a dat diverse alimente. D. soției inculpatului a fost în mod vădit dată pro causa și nu s-a coroborat cu declarațiile celor doi agenți de poliție care au arătat că au stat la locuința inculpatului preț de 5 minute. De altfel, urmărind declarația martorei observăm neconcordanțe cu privire la orele la care s-au petrecut evenimente. A.: martora a declarat că inculpatul s-a întors acasă aproximativ la ora 22.00, iar după circa 30 de min, adică la ora 22.30, a decis să conducă mașina până în centrul comunei pentru a vedea ce s-a întâmplat. Inculpatul s-a întors acasă după alte 30 de minute, adică la ora
23.00, cu mașina poliției și i-a spus martorei că a fost trimis acasă de martorul
P. D. alte 30 de minute, adică în jurul orei 23.30 a venit și martorul P. care a stat la masă cu inculpatul aproximativ 30-40 de minute, adică în jurul orei
24.00, după care au plecat la postul de poliție. M. a declarat că inculpatul s-a întors după aproximativ o oră adică în jurul orei 23.30. Or, după succesiunea evenimentelor relatate de către martoră inculpatul ar fi trebuit să se întoarcă de la postul de poliție în jurul ori 1.00 - 1.30. Însă, neluând în seamă cele 30-40 de minute cât a spus martora că inculpatul ar fi luat masa cu martorul P., am ajunge la o oră aproximativ egală cu ora reală când s-a întors inculpatul de la postul de poliție.
La postul de poliție martorul C. I., persoană care locuiește în curtea postului de poliție, întrucât nu deține locuință, a consemnat declarația de la fila
6 din dos. UP, care apare consemnată în numele inculpatului și din care a rezultat că acesta a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea probelor biologice. D. a fost semnată de către inculpat, dar în fața prime instanțe a arătat că nu a cunoscut cuprinsul declarației. M. C., P. și P. au arătat că declarația de la fila 6 din dos. UP a fost consemnată de către martorul C. după dictarea martorului P. și ca urmare a răspunsurilor date de către inculpat la întrebări. I. de fond a reținut că declarația a fost consemnată în prezența inculpatului încât era improbabil să nu fi cunoscut conținutul ei. Mai mult, în declarația dată la data de 13 aprilie 2010 inculpatul a declarat că nu a condus autovehiculul întrucât era în stare de ebrietate și de aceea și-a manifestat refuzul de a se supune testării aerului expirat și recoltării probelor biologice. Cu alte cuvinte, la câteva zile a formulat apărări de fond, după care, în urma probării în mod irefutabil a faptului că a condus mașina (aspect confirmat și decătre soția sa) și-a schimbat poziția procesuală arătând că nu a cunoscut conținutul declarației de la fila 6 înainte de a o semna. Observăm versatilitatea de care dă dovadă inculpatul construind ipoteze de apărare active, în funcție de probele nou administrate, ceea ce conduce la reținerea nesincerității inculpatului.
Cei trei martori care au fost de față la consemnarea declarației de la fila 6 din dosarul de urmărire penală, au arătat că inculpatul a refuzat în mod expres că nu dorește să folosească fiola și nici să se deplaseze la un centru din C.-N. pentru recoltarea probelor biologice.
Totodată a fost irelevant dacă inculpatul a fost întrebat sau nu despre incidentul din bar în urma căruia a rezultat o vătămare a unei persoane la fel cum a fost irelevant pentru soluționarea acestei cauze dacă acea faptă s-a reținut în sarcina inculpatului cu titlu de infracțiune.
I. de fond a reținut că inculpatul deține permis de conducere de mai mulți ani și reamintește inculpatului că refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat in timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului C. A. care în noaptea zilei de 4 aprilie 2010 în jurul orei 23.00 a condus autoturismul marca
Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare cu nr. (...), prin localitatea C. și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG
195/2002, R.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei, de faptul că inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice în acea zi, de atitudinea nesinceră a inculpatului, care, în ciuda probelor aduse împotriva sa a încercat să se apere oferind o variantă a persecuției și apoi o variantă a lipsei de profesionalism a agentului de poliție P. C., dar și de faptul că este la prima confruntare cu legea penală.
În temeiul art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A., în termenul prevăzut de lege, solicitând în principal, admiterea sa, desființarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.pen. deoarece nu rezultă din actele și lucrările efectuate, dincolo de orice îndoială că a comis fapta de care este învinuit, iar în subsidiar, reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr.442 din 6 decembrie 2010 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr.(...), a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A., fiul lui O. și R., născut la data de (...) în com. M., jud. C. , dom. în com. C., satul C. nr. 63, jud. C., actualmente în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.626/(...) a Judecătoriei C.-N..
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, ( cuvenit av. F. Oltița L.), care se avansează din FMJ
A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, în care se include și suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, a constatat că prezentul apel nu este fondat.
A., prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că inculpatul C. A. se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut corect, că în seara zilei de 4 aprilie
2010 în jurul orei 23.00 inculpatul C. A. a condus autoturismul marca Dacia
Logan, cu nr. de înmatriculare cu nr. (...), prin localitatea C. și fiind depistat de organele de poliție, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pe parcursul procesului penal inculpatul C. A. a adoptat o poziție oscilantă, fiind audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței investită cu soluționarea fondului, însă a formulat diverse apărări care însă, în mod just au fost înlăturate de către judecătorul cauzei.
Concret, inculpatul a susținut inițial, cu ocazia audierii sale la data de
(...) că a refuzat recoltarea probelor biologice în condițiile în care nu a fost persoana care a condus autoturismul marca Dacia Logan, la data amintită, în realitate acesta fiind condus de către martorul C. M., poziție menținută și cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit la data de (...).
M. C. M., infirmă pe de o parte, aceste susțineri ale inculpatului C. A. iar pe de altă parte, confirmă împrejurarea că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului amintit, pe care l-a condus pe raza localități C., în același sens fiind și declarațiile martorului F. C. L.
Totodată, referitor la faptul conducerii autoturismului de către inculpat în seara zilei de (...) sunt de amintit declarațiile martorilor T. F., care se afla pe locul din dreapta al mașinii la momentul opririi sale de către organele de poliție și P. I., persoană care se deplasa la acel moment, spre centrul comunei și a fost invitată de către inculpat să o transporte cu autoturismul său, fiind însă refuzat din cauza stării în care acesta se afla.
Pe de altă parte, cu ocazia audierii sale în faza cercetării judecătorești inculpatul recunoaște că a condus respectivul autoturism după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, însă a susținut că nu a avut cunoștință despre conținutul declarației semnate la data de (...) și că nu i s-a adus la cunoștință obligația legală de a se supune recoltării de probe biologice. Față de această declarație a inculpatului, prin care recunoaște consumul de băuturi alcoolice, apreciem că nu prezintă relevanță contradicțiile referitoare la acest aspect, evidențiate între declarațiile martorilor C. M. și F. C. L. date pe parcursul procesului penal, cu atât mai mult cu cât declarațiile agenților de poliție și ale martorei P. I. sunt în sensul că inculpatul prezenta halenă alcoolică și comportamentul unei persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice.
Pe de altă parte, considerăm că aceste din urmă declarații ale inculpatului sunt nesincere și în totală contradicție cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar și chiar cu propriile susțineri ale inculpatului. A., așa cum am arătat deja, în declarația de învinuit din data de (...) inculpatul C. A. nu a contestat conținutul declarației din data de (...) și nici circumstanțele întocmirii sale, și nu a făcut vorbire despre faptul că nu i s-ar fi adus la cunoștință obligația legală de se supune recoltării de probe biologice, ci dimpotrivă a afirmat că a refuzat recoltarea pe considerentul că nu ar fi condus autoturismul la data respectivă.
În plus, martorii audiați în faza cercetării judecătorești C. I., P. P. C. V. și
P. C. A. A. au descris circumstanțele întocmirii declarației din data de (...) și au confirmat faptul că inculpatul a refuzat în mod expres recoltarea de probe biologice.
Ca atare, s-a apreciat că din ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești rezultă fără dubiu, astfel cum a reținut și prima instanță, vinovăția inculpatului C. A. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, acesta urmând a răspunde penal pentru aceasta .
Totodată, tribunalul a constatat că prima instanță a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de dispozițiile art. 72
C.pen., reținând că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și a adoptat un comportament nesincer pe parcursul judecării cauzei.
S-a apreciat că în mod corect, prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, raportat la gravitatea faptei comise, circumstanțele concrete ale comiterii sale și nu în ultimul rând, conduita adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, sens în care nu poate fi primită solicitarea sa în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A., fiul lui O. și R., născut la data de (...) în com. M., jud. C. , dom. în com. C., satul C. nr. 63, jud. C., actualmente în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.626/(...) a Judecătoriei C.-N..
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 C.p.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ( cuvenită av. F. Oltița L.) care s-a avansat din FMJ.
În baza art. 192 al. 2 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, în care se include și suma reprezentând onorariul avocațial din oficiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C. A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa întrucât, din declarațiile martorului C. M. nu rezultă că inculpatul ar fi consumat alcool, aspect confirmat și de martora C. M.
D. martorului C. I. este subiectivă și nu poate fi luată în considerare.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatului i s-a cerut să sufle în fiolă sau să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice la o unitate sanitară.
Vinovăția inculpatului rezultă doar din declarațiile celor doi agenți de poliție și a martorului C., însă celelalte probe nu confirmă acest aspect.
În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, apreciind că aceasta este prea mare raportat la circumstanțele reale și personale ale acestuia.
Recursul formulat de inculpat nu este întemeiat.
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în noaptea de 4 aprilie 2010 în jurul orelor 23,00 inculpatul a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare (...) prin localitatea C., după ce anterior consumase băuturi alcoolice, iar în momentul în care i s-a solicitat să sufle în aparatul etilotest acesta a refuzat, la fel a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpata întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p., pedeapsă care a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și art.82 C.p. apreciindu-se că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că inculpatul nu ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa nu este întemeiată, întrucât din declarațiile martorilor C. I., P. P., C. V. și C. A. rezultă că inculpatul a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție, la fel inculpatul a precizat în prezența martorilor menționați mai sus că refuză în mod categoric să se deplaseze la un centrul medical din C.-N. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Din declarațiile martorilor T. F. și P. I. rezultă cu certitudine că inculpatul a condus în noaptea de 4 aprilie 2010 autoturismul menționat mai sus anterior ca organele de poliție să-i solicite să se supună testării concentrației de alcool în aerul expirat cu aparatul etilotest.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului din petitul subsidiar privind reducerea pedepsei aplicate acestuia, întrucât instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, pedeapsă care a fost suspendată condiționat, deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii și a încercat prin declarațiile date de acesta să se sustragă răspunderii penale.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.10 lit.a C.p.p. și nici reducerea pedepsei aplicate acestuia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.442 din 6 decembrie 2010 a T.ului C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A., fiul lui O. si R., născut la 24 martie 1983, in comuna M., jud. C., împotriva deciziei penale nr. 442 din 6 decembrie 2010 a T.ului C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. C. V. G.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.apel Lina. Ț/S. T
| ← Decizia penală nr. 1937/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1244/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
