Decizia penală nr. 1662/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1662/R/2011
Ședința publică din 21 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. C. M.-judecător JUDECĂTORI:V. C.
C. I. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpata B. T. V., chemata în garanție U. A. SA B.-S. C. și partea vătămată M. R. împotriva deciziei penale nr. 163 din 11 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata B. T. V., av. P. A., apărătorul părții civile M. R., av. B. A., apărătorul ales al părților civile C. I., C. A. V., C. C. O., P. A., av. B.- W. O. și apărătorul asigurătorului SC U. A. SA - sucursala C., av. C. L. I., toți avocații din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă inculpata B. T. V., părțile civile M. R., C. I., C. A. V., C. C. O., P. A., S. C. de R.
C., S. C. de U. C. și asigurătorul SC U. SA B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la dosarul cauzei, s-a depus prin serviciul registratură la data de 21 octombrie 2011, motive de recurs formulate de inculpata B. T.
Apărătorul chematei în garanție depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză, precum și chitanța cu care s-a achitat onorariul avocațial în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ale al părții civile M. R., av. B. A. solicită în temeiul art. 3859 alin. 1 pct. 172 și art. 38515 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de partea civilă pe care o reprezintă, casarea în parte a deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună admiterea constituirii de parte civilă așa cum a fost formulată, respectiv obligarea inculpatei B. T. V. la plata danelor materiale în cuantum de 30.500 lei și daunelor morale în cuantum de 1.250.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății; să se constate calitatea de asigurător a SC U. SA. Susține în totalitate memoriul depus la filele 29 - 32 din dosar și solicită a fi avut în vedere la deliberare. Apreciază că constituirea de parte civilă formulată în cauză este justificată având în vedere că la filele 76, 93, 183, 282 din dosar există certificate medicale din care rezultă că partea civilă M. R. era și este încadrată în grad de handicap grav, fiind scoasă din circuitul unei vieți normale. Din adeverința eliberată de școala la care studia partea civilă rezultă că aceasta era o elevă eminentă, având media generală pe 4 ani de 9,40. S-au acordat despăgubiri părții civile M. R. însă acestea sunt nejustificate raportat la consecințele accidentului și la faptul că partea civilă nu a avut nicio culpă în producerea accidentului. Efectele vătămărilor suferite de partea civilă sunt resimțite mai puternic de aceasta care este o persoană tânără și nu s-a realizat pe plan școlar, profesional și familial. Partea civilă, în vârstă de 16 ani la data producerii accidentului, a fost și va fi privată de avantajele unei vieți normale, a necesitat pe parcursul a trei ani și necesită în continuare, îngrijiri permanente din partea altei persoane, a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale și a necesitat tratamente post- operatorii pe care le urmează și în prezent și care sunt destul de costitisitoare. Solicită să se aibă în vedere că despăgubirile solicitate de partea civilă, respectiv daunele materiale în cuantum de 30.500 lei și daunele morale în cuantum de 1.250.000 Euro, se încadrează în plafonul stabilit prin prevederile art. 12 alin. 3 din Ordinul C.S. nr.113133/2006, plafonul minim fiind stabilit la suma 500.000 Euro În concluzie, apreciind că pretențiile civile sunt juste, echitabile și dovedite, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut. Apărătorul asigurătorului SC U. A. SA - sucursala C., av. C. L. I. solicită în temeiul art. 3859 alin. 1 pct. 9, 10, 172, 21, art. 38515 alin. 2 lit.c Cod pr.pen.admiterea recursului casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de primele două instanțe și, rejudecând cauza, să se rețină culpa concurentă a victimei C. S. I. în proporție de 50% și în consecință să se reducă cuantumul daunelor acordate părților civile atât sub aspectul sumelor acordate cât și raportat la culpa concurentă a inculpatei de 50%. Consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod greșit au stabilit în sarcina inculpatei o culpă de 70% și în sarcina victimei C. S. I. o culpă de 30%. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a efectuat o manevră de întoarcere și s-a asigurat în prealabil, cu atât mai mult cu cât în autoturism se afla și fiul minor al acesteia, însă datorită particularităților sectorului de drum și a vitezi excesive cu care circula motocicleta, nu a putut observa prezența acesteia întrafic. Având în vedere că victima C. nu a fost atentă la conducere și pentru că avea o viteză dublă decât cea admisă în acea zonă, consideră că se impune reținerea culpei comune. Raportat la culpa concurentă a celor doi conducători implicați în accident, apreciază că era necesară introducerea în cauză a asigurătorilor ambelor vehicule implicate în accident sau dacă victima C. nu era asigurat trebuia introdus în cauză F. de protecție a V. S. Pentru a se stabili corect cadrul procesual, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Mai arată că, deși instanța a reținut în sarcina inculpatei o culpă de 70%, aceasta a fost obligată la plata despăgubirilor în totalitate, soluția fiind incorectă și contrară prevederilor art. 1003 Cod civil. Dispozițiile art. 1003 cod civil ar fi fost aplicabil în cauză doar în situația în care instanța ar fi obligat în solidar mai multe persoane la repararea prejudiciului cauzat victimei M. R. și părților civile S. C. de R. și S. C. de U. C. Soluția corectă ar fi fost obligarea inculpatei în solidar cu moștenitorii victimei C. S. I., care au acceptat succesiunea, la repararea prejudiciului, însă având în vedere că părțile civile nu au solicitat obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile, atunci inculpata trebuia obligată la plata despăgubirilor raportată doar la gradul său de culpă. De asemenea, arată că partea civilă M. R. nu a probat cheltuielile efectuate cu tratamentul medical. La stabilirea sumei s-a pornit de la premisa cheltuielilor de spitalizare pe o zi, însă aceste cheltuieli trebuiau dovedite cu acte, prescripții medicale, chitanțe. În ceea ce privește daunele morale acordate părții civile M. R., apreciază că au fost acordate într-un cuantum prea mare raportat la practica existentă, motiv pentru care solicită reducerea acestora proporțional cu gradul de culpă a inculpatei de 50% sau de 70% Referitor la despăgubirile acordate moștenitorilor victimei C. S. I., arată că în parte sunt nejustificate. Daunele materiale pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, deși au fost acordate, nu s-a stabilit cine a solicitat aceste sume și cui urmează a fi acordate. În ceea ce privește renta lunară acordată mamei victimei C. S. I., C. I., apreciază că nu are nicio justificare legală și nici probatorie, având în vedere că nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost într-o stare de necesitate, pentru că se gospodărea cu victima. De altfel, aceasta mai are 3 copii și nu s-a făcut dovada că aceștia sunt în imposibilitate să-și întrețină mama. Dacă s-ar fi făcut dovada că partea civilă C. I. se afla într-o stare de nevoie, în sarcina victimei C. S. I. poate fi reținută doar ¼ din venitul minim garantat ca obligație de întreținere a mamei sale, și corelativ la această sumă poate fi oblșigatăî inculpata cu titlu de rentă lunară pentru C. I.. Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea civilă M. R. întrucât apreciază că daunele morale au fost acordate într-un cuantum ridicat astfel că, nu se justifică majorarea acestora. Solicită admiterea recursului formulat de inculpat. Apărătorul inculpatei B. T. V., av. P. A. solciită admiterea recursului formulat de inculpată, casarea deciziei penale nr. 163/2011 a T.ui C. și rejudecând cauza să se dispună aplicarea unei pedespe într-un cuantum mai redus ca urmare a reținerii circumstenaței atenuante prev. de art. 74 lit.c Cod penal cu consecința prev. de art. 76 Cod penal. Raportat la probele administrate în cauză, consideră că se impune reținerea în sarcina inculpatei a unei culpe în proporție de 50% și în sarcina victimei C. S. I. în proporție de 50%. Cu privire la starea de fapt, arată că inculpata a condus cu viteză redusă, până la evitarea oricărui pericol, cu atât mai mult cu cât în autoturism se afla și copilul său minor. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei este prea severă raportat la conduita morală a inculpatei, atitudinea sinceră a acesteia și disponibilitatea de achitare a despăgubirilor civile. De asemenea, consideră că cuantumul daunelor materiale și morale sunt exagerate și că acestea trebuie acordate proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina inculpatei, motiv pentru care solicită a fi reduse. Totodată, arată că instanța nu a analizat corect dispozițiile art. 1003 Cod civil care se aplică doar în situația în care mai multe persoane sunt în culpă deproducerea prejudiciului, acestea urmând să fie obligate în solidar la repararea prejudiciului. Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea civilă M. R. și admiterea recursului formulat de asigurător. Cu onorar din FMJ. Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpata B. T. V., chemata în garanție U. A. SA B.- sucursala C. și partea vătămată M. R. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale nr. 163 din 11 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. Apreciază că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost corect soluționate. Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatei și s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii vătămare corporală din culpă și în urma aplicării concursului de infracțiuni, s- a stabilit o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată. Pedeapsa aplicată inculpatei este la limita minimă, astfel că nu se justifică reducerea pedepsei. De asemenea, arată că principala vinovăție sub forma culpei aparține inculpatei care a efectuat o manevră de întoarcere în mijlocul drumului, într- un loc nepermis. Apreciază că reținerea unei culpe de 70% în sarcina inculpatei și a unei culpe de 30 % în sarcina victimei C. S. I., care a condus mopedul cu o viteză peste limita legală, este corect stabilită. Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că atât daunele materiale cât și daunele morale au fost corect stabilite, în proporții echitabile. Într- adevăr partea civilă M. R. a necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu o infirmitate, fiind încadrată într-un grad de invaliditate grav, însă apreciază că despăgubirile civile acordate sunt echitabile. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor fdormulate de inculpata B. T. V., asigurător U. A. SA B.- prin sucursala C. și partea vătămată M. R. cu consecința menținerii hotărîrii recurate. Apărătorul părților civile C. I., C. A. V., C. C. O., P. A., av. B.- W. O. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpata B. T. V. și de asigurător U. A. SA B. și menținerea ca legale și temeinice a deciziei penale nr.163/2011 a T.ui C. și a sentinței penale nr.574/2010 a Judecătoriei D.. Apreciază că primele două instanțe au interpretat corect probele administrate în cauză și au stabilit corect gradul de participație la accidentul de circulație. Solicită să se aibă în vedere că din expertiza tehnico-științifică efectuată în cauză rezultă că accidentul s-a produs ca urmare a comportamentului necorepunzător al inculpatei și că viteza cu care se deplasa victima C. nu a fost determinantă în producerea accidentului. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, de asemenea apreciază că a fost corect soluționată inclusiv în ceea ce privește stabilirea rentei lunare în favoarea mamei victimei C., sens în care solicită să se aibă în vedere actele depuse la filele 246, 247 din care rezultă starea de nevoie a acesteia. Solicită să se aibă în vedere că desi C. I. are 4 copii doar victima a participat la îngrijirea aceteia. Mai solicită să se aibă în vedere că inculpata nu a avut o atitudine corespunzătoare, raportat la faptul că accidentul s-a produs în anul 2007, instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei în anul 2009, nu și-a manifestat regretul, ci doar a tergivesat soluționarea cauzei. Cu cheltuieli de judecată. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 574 din (...) pronunțată de Judecătoria Dej, în baza art.178 alin.1) și 2) Cod penal a fost condamnată inculpata B. T. V., fiica lui V. și V., născută la (...) în localitatea P. R. județul Bistrița-Năsăud, de cetățenie română, fără antecedente penale, studii postliceale, căsătorită, are un copil minor, posesoare C.I. seria K.X. nr.5., C.N.P.2., domiciliată în comuna C., str.I.B. nr.32, județul C., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În baza art.184 alin.2) și 4) Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată fiind M. R., domiciliată în comuna C. str.A. I. nr.3A, județul C. În baza art.33 lit.b), art.34 lit.b) din Codul penal, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare. În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.81 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.71 alin.5) Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art.359 Cod procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. R. și-n consecință, a fost obligată inculpata să plătească în favoarea acesteia suma de 45.000 euro, echivalentă în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului - (...), comunicat de B., cu titlul de daune morale, și suma de 27.883,85 lei cu titlu de daune materiale. În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. I., C. A. V., C. C. O. și P. A., toți cu domiciliul în comuna C., str. M. Eminescu nr.45, județul C. și-n consecință, a fost obligată inculpata să plătească în favoarea acestora următoarele sume: 175 lei cu titlu de despăgubire periodică lunară, în favoarea părții civile C. I., atât timp cât aceasta se află în nevoie, precum și daune morale în sumă de 21.000 lei; câte 14.000 lei în favoarea fiecăreia dintre părțile civile C. A. V., C. C. O. și P. A., cu titlu de daune morale; 4.370,17 lei cheltuieli de înmormântare și 2.100 euro reprezentând c/valoare motocicletă. În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, art. 313 din Legea nr.95/2006, a fost obligată inculpata la plata sumei de 16.490,72 lei în favoarea părții civile S. C. de R. C.- N. cu sediul în C.-N. cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului. În baza art.14 și art.346 din Codul de procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, art. 313 din Legea nr.95/2006, a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.509,61 lei în favoarea părții civile S. C. J. de U. C., cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de -1.600- lei cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art.193 alin.1) Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei în favoarea părții vătămate M. R., cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art.193 alin.2) Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile C. I., C. A. V., C. C. O. și P. A., în sumă de 1.500 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele : Din analiza coroborată a probelor administrate în ambele faze procesuale, instanța de fond a constatat că situația de fapt imputată inculpatei, potrivit căreia, la data de (...), în jurul orei 11:35, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu numărul de înmatriculare (...), pe acostamentul din partea dreaptă a drumului european DE 576, în fața imobilului de la nr.194 din comuna C., județul C., a inițiat manevra de întoarcere a vehiculului, orientat înspre direcția B., dintr-o singură mișcare de virare la stânga, fără să se asigure corespunzător din spate, fapt ce a generat o stare de pericol și provocarea coliziunii cu motocicleta marca H., având numărul de înmatriculare (...), condusă din direcția D. înspre B. de către numitul C. S. I., determinând decesul acestuia și vătămarea corporală gravă a părții vătămate M. R., pasageră pe motocicletă, a fost corect stabilită prin actul de inculpare, iar încadrarea juridică dată celor două fapte săvârșite, de ucidere din culpă și de vătămare corporală gravă din culpă, este conformă cu textele de lege invocate, fiind aplicabile și dispozițiile art.33 lit.b) Cod penal, privind concursul ideal de infracțiuni. Inculpata a susținut în cursul procesului penal că nu este vinovată de producerea evenimentului rutier, culpa aparținând exclusiv conducătorului motocicletei. Poziția sa este infirmată însă de ansamblul probator administrat în cauză, ce relevă faptul că nu și-a respectat obligațiile decurgând din normele de circulație privind efectuarea manevrei de întoarcere și acordarea priorității de trecere, cu referire la dispozițiile art.6 pct.1 și art.54 alin.1 din O. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, respectiv art.125 și art.135 lit.f) din Regulamentul de aplicare, aprobat prin H. nr.1391/ 2006. Așadar, inculpata era obligată să se asigure temeinic, înainte de punerea în mișcare a autovehiculului oprit pe acostament și inițierea manevrei de întoarcere prin viraj, asupra faptului că pe drumul european nu circulau în acel moment alte vehicule, în așa fel încât să poată finaliza manevra fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, deci fără să producă evenimente rutiere. Această obligație este una de precauție și trebuie să fie temeinică și completă, ceea ce presupune în practică o continuă activitate de monitorizare a drumului în cauză, atât din față, cât și din spate, în vederea acordării priorității de trecere vehiculelor aflate în trecere, astfel încât „întreaga operațiune"; de întoarcere să nu pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. La viteza de deplasare stabilită prin expertiză pentru motocicletă ca fiind de peste 93,3 K. (lit.a - concluzii, f.38 dosar), reiese că vehiculul amintittrebuia să parcurgă în cele 3 - 4 secunde menționate de inculpată o distanță de cca.103 metri. (25,75 m/s, s.n.). Potrivit declarației martorului P. C. I., care, la ora producerii accidentului, se afla pe podețul din fața casei sale din comuna C., unde efectua o intervenție la autoturismul proprietate personală, acesta a auzit la un moment dat un zgomot de motocicletă și imediat un claxon, văzându-l pe C. S. I. că-l salută, trecând pe lângă el pe motocicletă. I-a răspuns la salut întorcând capul după motociclist și pasagerul acestuia, ocazie cu care a observat și autoturismul inculpatei parcat pe partea dreaptă a drumului, în afara părții carosabile, la o distanță de circa 80-100 metri de el, conform declarațiilor din cursul urmăririi penale, filele 107-108 dosar, respectiv de circa 150 metri, conform declarației din instanță, fila 396 dosar. Văzând că, la momentul trecerii motocicletei prin dreptul martorului, autoturismul condus de inculpată se afla încă pe acostament, la o distanță de circa 150 metri în fața motocicletei, manevra de întoarcere nefiind începută, ținând seama faptul că salutul reciproc al celor doi și observarea de către martor a autovehiculului inculpatei în afara părții carosabile trebuie să fi durat cel puțin două secunde, timp în care motocicleta a parcurs încă aproximativ 50 de metri, rezultă că inculpata a început manevra de întoarcere a mașinii într- un moment în care motocicleta se afla la o distanță de circa 100 metri de locul impactului, ce poate fi parcursă în cele 3-4 secunde în care inculpata a declarat că nu s-a mai asigurat din spate, ci numai din față. Or, de la o asemenea distanță, dacă s-ar fi asigurat și din spate, inculpata ar fi putut observa motocicleta care se apropia, indiferent dacă farul acesteia era sau nu aprins, astfel încât să nu mai efectueze manevra. Concluzia de mai sus s-a coroborat cu cea decurgând din interpretarea urmei de frânare creată de pneurile motocicletei, în lungime de 15,80 metri. La această distanță s-a adăugat și cea parcursă de motocicletă pe durata întârzierilor fiziologice și a celor mecanice, experții concluzionând că aceasta este în lungime de 31 metri (fila 39 dosar). Adunând cele două distanțe, rezultă că starea de pericol pentru conducătorul motocicletei, respectiv începerea virajului autoturismului prin pătrundere pe carosabil, a intervenit atunci când motocicleta se afla la o distanță de circa 50 metri de acesta, insuficientă pentru o frânare eficientă, în condițiile în care motociclistul rula cu aproximativ 93,3 K.. De altfel, prin expertiză se relevă faptul că motocicleta s-a aflat la o distanță de 48 de metri în momentul sesizării de către conducătorul ei a stării de pericol reprezentată de începerea manevrei de întoarcere efectuată de autoturismul inculpatei. Așadar, este clar dovedit faptul că inculpata a făcut o manevră greșită, fără o asigurare prealabilă temeinică, aflându-se în culpă. Afirmația că și victima circula cu viteză peste limita legală este în principiu corectă și tocmai de aceea se reține și culpa concurentă a acesteia, dar care nu poate scuză împrejurarea că inculpata a pus în mișcare autovehiculul pe care-l conducea, angajându-se într-o manevră de întoarcere, fără să respecte dispozițiile legale amintite, conduita sa generând starea iminentă de pericol pentru victimă, manevră în lipsa căreia aceasta își putea continua drumul. Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că ambii conducători implicați în producerea evenimentului rutier sunt vinovați de nerespectarea normelor rutiere. Prin raportul de constatare medico-legală nr.(...), întocmit de I. C.-N., se concluzionează că moartea victimei C. S. I. a fost violentă și s-a produs din cauza unei anemii acute, prin hemoragie internă, în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi pluriorganice și aulegătură de cauzalitate cu decesul. De asemenea, s-a stabilit că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin decelerație bruscă, cu lovire de corpuri dure, în cadrul unui accident rutier, între leziunile constatate și decesul victimei existând raport de cauzalitate directă. Examenul toxicologic a stabilit faptul că alcoolemia victimei a fost de zero grame la mie. (filele 58 - 60 dosar). Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.7516/II/b/317/2007 din 25 ianuarie 2008, partea vătămată M. R. a suferit în cadrul aceluiași accident rutier leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale (filele 62 - 64 dosar). În considerarea celor expuse, instanța a constatat că fapta inculpatei B. T., care, la data de (...), în jurul orei 11:35, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu numărul de înmatriculare (...), pe acostamentul din dreapta al drumului european DE 576, în fața imobilului de la nr.194 din comuna C., județul C., a inițiat manevra de întoarcere a vehiculului, orientat înspre direcția B., dintr-o singură mișcare de virare la stânga pe carosabil, fără să se asigure corespunzător din spate, fapt ce a generat o stare de pericol și provocarea coliziunii cu motocicleta cu motocicleta marca H., având numărul de înmatriculare (...), condusă din direcția D. înspre orașul B. de către numitul C. S. I., determinând decesul acestuia și vătămarea corporală gravă a părții vătămate M. R., pasageră pe motocicletă, care a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 110- 120 zile de îngrijiri medicale, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv vătămare corporală gravă din culpă, în modalitatea prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnată. La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată, potrivit art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, instanța de fond a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, urmările produse, persoana și conduita inculpatei, ce nu posedă antecedente penale, dar care a înțeles să nu recunoască învinuirea, nefiind preocupată efectiv nici de repararea prejudiciilor cauzate, situație în care se va dispune aplicarea unor pedepse cu închisoarea dozate în mod corespunzător, potrivit limitelor de pedeapsă speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare. În raport de circumstanțele reale și personale menționate, instanța de fond a apreciat, totuși, că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpată și fără privarea de libertate, fapt pentru care, în conformitate cu dispozițiilor art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei care i-a fost aplicată, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: Din economia prevederilor art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, rezultă că instanța penală investită cu judecarea unei fapte penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din cupă săvârșite de către un conducător auto, este competentă să soluționeze potrivit legii civile pretențiile de această natură formulate de persoanele vătămate prin infracțiune, inclusiv cele referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte. (Decizia I.J. nr.1/2004). În speță, inculpata este culpabil vinovată de producerea accidentului de circulație, deopotrivă cu victima C. S. I., despăgubirile fiind datorateproporțional cu gradul de culpă, apreciat de instanță ca fiind de 70% pentru inculpată și de 30 % pentru victima C. S. I.. Partea vătămată M. R. a înțeles să formuleze pretenții civile în sensul obligării inculpatei și societății de asigurare la plata sumei de 30.500 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de transport și spitalizare, contravaloarea tratamentelor medicale aplicate, alimentație suplimentară, precum și a sumei de 1.250.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, cu titlu de daune morale, pentru suferința fizică și psihică îndurată și compensarea celorlalte pierderi, inclusiv în planul pregătirii școlare, prin vătămarea gravă a integrității corporale și sănătății, ca urmare a accidentului rutier. (f.195 dosar). Suma solicitată inițial cu acest titlu în cursul urmăririi penale a fost de 500.000 euro (f.69 dosar) și reprezintă limita maximă pentru anul 2007 a despăgubirilor ce pot fi acordate la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B., în caz de vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, potrivit art.12 alin.3 din Ordinul C.S. nr.113133/ 2006, act normativ aplicabil poliței de asigurare obligatorie R.C.A. emisă pentru vehiculul inculpatei de S. de A. U. A. S. (denumire anterioară UNITA VIG S.) sub nr.000064918 din (...), valabilă cu începere din (...), până la (...).(f.117dosar). U., partea civilă M. R. a solicitat daune morale în cuantum de 1.250.000 euro sau echivalentul în lei, invocând art.24 alin.1 lit.b) din Ordinul C.S. nr.21/2009, ce stabilește pentru anul 2010 limita de despăgubire la nivelul sumei de 2.500.000 euro în astfel de situații. Așadar, motivarea noului cuantum s-a făcut în considerarea faptului că în speță ar fi aplicabil ultimul Ordinul C.S. în vigoare la data dezbaterilor, ceea ce nu este cazul, precum s-a arătat mai sus. Văzând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că partea vătămată a fost internată în repetate rânduri la nivelul unităților spitalicești, unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale și tratamente postoperatorii în vederea atenuării efectelor accidentului de circulație, fiind vorba de leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare nu mai puțin de 110-120 zile de îngrijiri medicale. (filele 62 - 64 dosar). Totodată, potrivit Hotărârii nr.2605/e din (...) a Consiliului J. C. - C. pentru Protecția Copilului, s-a dispus pentru a treilea an consecutiv încadrarea părții civile în gradul de handicap grav, până la data de (...), când a împlinit vârsta de 18 ani (fila 183 dosar). De la această dată, a fost încadrată în gradul de handicap accentuat pe o durată de 12 luni. (certificat, fila 282 dosar). În atare situație, este evidentă puternica traumă fizică și psihică încercată de partea civilă, o persoană tânără, căreia accidentul i-a zdruncinat grav starea de sănătate și viața sufletească, afectându-i în mod negativ participarea în continuare la viața socială și de familie, pe fondul unui efort suplimentar fizic și psihic în raport de situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită. Leziunile traumatice și handicapul fizic ivit în acest context i- au schimbat fundamental perspectivele de viață, atât în plan personal și de familie, cât și pe linie școlară, profesională și socială, fiind mai mult decât evident că nu se va mai putea bucura de activitățile și realizările specifice vârstei, rămânând profund afectată de urmările nefaste ale accidentului rutier produs la data de (...). Din aceste motive se impune repararea prejudiciului extrapatrimonial, fapt realizabil prin plata unui echivalent pecuniar. Raportat la cele expuse, instanța a considerat că prejudiciul moral încercat de partea civilă poate fi reparat integral prin plata sumei de 45.000euro, echivalentă în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului - (...), comunicat de B., ca o despăgubire justă și suficientă pentru paguba produsă cu acest titlu. În lumina dispozițiilor art.1003 Cod civil, persoanele care, prin fapta lor ilicită, cauzează, în comun, un prejudiciu altei persoane, răspund solidar față de cel prejudiciat. De aceea, soluționând acțiunea civilă în procesul penal, instanța este ținută să-l oblige pe inculpat la plata în întregime a despăgubirilor cuvenite celui vătămat, iar nu numai proporțional cu culpa sa, chiar dacă la producerea prejudiciului a contribuit și culpa concurentă a altei persoane, netrimisă în judecată. În speță, stabilindu-se că inculpata și victima C. S. I. au fost culpabil vinovați de producerea accidentului de circulație, inculpata - singura trimisă în judecată - (victima fiind decedată) a fost obligată la plata în întregime a despăgubirii în euro acordate pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă M. R., plătibilă la cursul de schimb valutar amintit. În privința despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă la nivelul sumei de 30.500 lei, s-a arătat că reprezintă cheltuielile de spitalizare, contravaloarea tratamentelor medicale aplicate și de alimentație suplimentară, precum și cheltuielile efectuate împreună cu părinții săi la unitățile medicale și cele de tratament, inclusiv sub aspectul transportului si al prezenței părinților în unitățile medicale. (filele 69 și 195 dosar). Având în vedere perioadele în care partea civilă a fost internată la nivelul unităților spitalicești, care au suportat cheltuielile de spitalizare lato sensu, implicând deci costul medicamentelor și tratamentelor de recuperare, mai pot fi luate în considerare doar costurile cu tratamentul medicamentos ambulatoriu și al deplasărilor dintre localitatea de domiciliu și spitale, lipsind alte dovezi privind eventualele cheltuieli suplimentare făcute de partea civilă. Din actele depuse de partea civilă la dosar au rezultă următoarele perioade de internare: 1. 16.09 - (...), la Secția C. C. și O. P.(f.83); 2. 19.09 - (...), la S. C. J. C. N. (f.80); 3. 08.10 - (...), la S. C. de R. Secția N. II (f.81); 4. 12.11 - (...), la Secția C. C. și O. P. (f.82); 5. în perioadele 03.01. - (...), 14.04. - (...), 23.06. - (...), 25.08. - (...), 21.01. - (...), 15.06. - (...) și 19.10. - (...), la S. C. de R. Secția R. N. II (filele 85 - 88, 90,177,178) ; 6. 17.11. - (...), la S. M. D.(f.89); 7. 02.03. - (...), la Secția C. C. și O. P.(f.91); Așadar, în toate aceste perioade partea civilă a beneficiat de servicii medicale gratuite la nivelul unităților spitalicești amintite. Văzând media cheltuielilor cu medicamente din cursul spitalizărilor, conform deconturilor depuse la dosar de S. C. de R. și S. C. J. (f. 146 și urm., f.166), de 32,79 lei/zi și respectiv 39,75 lei/zi, ținând seama de faptul că tratamentul medicamentos prescris la externare este în principiu similar cu cel administrat în cursul internării, rezultă un cost de 36,27 lei/zi, pe care partea civilă l-a suportat în medie cu medicamentele, în raport de care se poate constata că suma cheltuită cu acest titlu în perioadele de tratament ambulatoriu, totalizând 695 de zile, cu începere din ziua imediat următoare primei externări, (...), și până la data de (...) ( din (...) și până la (...) având loc ultima internare dovedită - bilet de ieșire din spital, f.178), este de 25.207,65 lei. Dacă se adaugă și cura de medicamente prescrisă la ultima externare, pe durata a două luni, deci pentru încă 60 de zile, rezultă un total de 755 zile de tratament medicamentos obligatoriu, însumând un cost de 27.383,85 lei (755 x 36,27 lei/zi). În privința cheltuielilor de transport, au fost acordate costurile deplasărilor făcute de partea civilă între localitatea de domiciliu (comuna C., jud.C.) și unitățile spitalicești din municipiul C.-N. (cca. 70 km) în vederea internărilor, începând cu externarea din (...) (deci exceptând perioada internării inițiale și a transportului cu un echipaj de salvare, ce a avut loc din ziua accidentului, (...), până la data (...), când a fost pentru prima dată externată), considerând rezonabilă suma de 50 lei drept cost pentru fiecare deplasare dus- întors cu un autoturism (de regulă în materie de decontări, legislația prevede pentru o deplasare cu autoturismul un consum acceptat de 7,5 litri benzină la o sută de kilometri parcurși, valoare orientativă avută în vedere de instanță. Văzând că s-au făcut 10 astfel de deplasări, inclusiv drumul de la prima externare asigurat de părinți, reiese că suma cheltuită cu acest titlu se cifrează la nivelul de 500 lei. Alte cheltuieli efectuate împreună cu părinții la unitățile medicale și cele de tratament, nu au fost dovedite de partea civilă, singurul prejudiciu material, cert și real încercat, în relație de cauzalitate cu fapta ilicită, conform probelor administrate, regăsindu-se în limita sumelor mai sus-menționate, totalizând 27.883,85 lei. Așa fiind, instanța de fond a obligat inculpata și la plata în întregime a despăgubirilor materiale cuvenite părții civile M. R. în limita sumei de 27.883,85 lei. Cât privește despăgubirile solicitate de părțile civile C. I., C. A. V., C. C. O. și P. A., după victima C. S. I., instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art.28 alin.1 din Ordinul C.S. nr.113133/2006, ca act normativ în vigoare la data producerii accidentului, ce reglementează efectele poliței de asigurare obligatorie R.C.A. emisă pentru vehiculul inculpatei de S. de A. U. A. S. (denumire anterioară UNITA VIG S.) sub nr.000064918 din (...), « În situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă. Cum în speță s-a stabilit că și victima C. S. I. a fost vinovată de producerea accidentului de circulație în procent de 30%, rezultă că inculpata va fi ținută să răspundă numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă din culpă comună, deci în procent de 70% din ce se va stabili că datorează cu acest titlu. Solicitările au fost de plată a următoarelor sume: a) 12.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare și contravaloarea motocicletei distruse. Sub acest aspect, văzând factura fiscală nr.7291821/(...) și bonul fiscal nr.0002/(...), în valoare de 1.230 lei (f.238), bonul fiscal nr.0119/(...), în valoare de 288 lei, chitanța nr.0786/(...) și factura fiscală nr.2704/(...), în valoare de 925,10 lei (f.239), precum și scriptul f.n. din (...) emis de p.f.a. K. I. privind suma de 3.800 lei încasată de acesta pentru realizarea monumentului funerar (f.241), rezultă un total de 6.243,1 lei cheltuieli de înmormântare. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare f.n. din (...) (f.2424), prețul motocicletei a fost de 3.000 euro, fiind achiziționată la mâna a doua. Văzând că accidentul s-a produs la cca.3 luni de zile de la data dobândirii bunului, instanța de fond a considerat că vehiculul distrus și-a păstrat în interval scurt de timp cuprins între data dobândirii și cea a producerii accidentului rutier valoarea în limita prețului efectiv plătit la cumpărare. Așadar, corespunzător procentului de culpă de 70%, inculpata va plăti 4.370,17 lei cheltuieli de înmormântare și 2.100 euro în contul c/valorii motocicletei. b) În privința solicitărilor părții civile C. I. - mama victimei C. S. I. - privind plata sumei de 100.000 lei daune morale, precum și a sumei de 600 lei/lună cu titlu de rentă viageră, instanța constată că victima a fost pentru mama sa principalul ajutor în timpul vieții, fiind cel care asigura un venit stabil în casă din salariul pe care-l câștiga în calitate de angajat M. A. Din depozițiile martorilor I. M. și M. N. (f.284, 285) reiese că victima C. S. I. era cel care îi dădea bani părții civile pentru a cumpăra cele necesare traiului în comun, fără sprijinul căruia aceasta nu se putea descurca, întrucât nu avea nicio sursă de venit. U. decesului fiului ei, partea civilă a ajuns să trăiască greu, iar pe lângă munca pe care o prestează ocazional, a început să împrumute bani pentru familie, fiind vorba de sume cuprinse între 30 și 50 de lei lunar. Din adeverința eliberată de A. -. D. sub nr.1230206722628/2010 a rezultat că partea civilă C. I. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, iar potrivit adeverinței nr.165/(...), emisă de primăria de domiciliu, nu deține bunuri mobile - imobile și nici nu realizează venituri pe raza localității (f.246,247). În atare situație, instanța de fond a considerat că pretenția de plată a unor despăgubiri periodice sub forma unei rente viagere este perfect admisibilă, constatându-se că victima presta în fapt o întreținere mamei sale, care a avut direct de suferit în urma decesului fiului ei, interesând schimbarea certă a condițiilor zilnice de trai, în sensul înrăutățirii acestora, ca o consecință a accidentului rutier produs și din vina inculpatei. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că suma ce poate fi acordată cu acest titlu este de 250 lei/lunar, prin raportare și la nivelul lunar al venitului minim garantat (Legea nr.416/2001), din care, văzând culpa concurentă a victimei, se impune a fi plătită suma de 175 lei/lunar, atât timp cât partea civilă se află în nevoie. În privința reparării prin echivalent pecuniar a prejudiciului nepatrimonial, constând în suferința psihică îndurată de partea civilă pentru moartea fiului ei, instanța de fond a apreciat întinderea acestuia la nivelul de 30.000 lei, din care, văzând culpa concurentă egală a victimei, va acorda jumătate din suma menționată, adică 21.000 lei, plătibilă de inculpată în totalitate. c) De asemenea, fiind evidentă puternica traumă psihică suferită de părțile civile P. A., C. A. V. și C. C. O. prin pierderea fratelui lor, inculpata a fost obligată la repararea prin echivalent pecuniar a prejudiciului nepatrimonial încercat de sora și cei doi frați ai victimei. Instanța de fond a apreciat cuantumul daunelor morale pentru fiecare parte civilă la nivelul sumei de 20.000 lei, din care, văzând culpa concurentă a victimei, inculpata este ținută să plătească proporțional, corespunzător procentului de 70%, adică 14.000 lei în favoarea fiecăruia. Totodată, în cauză au formulat pretenții în despăgubire, pe de o parte, S. C. de R. C.-N., privind plata sumei de 16.490,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente perioadelor în care partea vătămată M. R. a fost internată la nivelul unității spitalicești, plus dobânda legală calculată cu începere de la externare și până la achitarea integrală a debitului (f.144 dosar), iar pe de altă parte, S. C. J. de U. C., pentru plata cheltuielilor spitalicești în sumă de 3.509,61 lei, conform decontului anexat.(f.165 dosar). Sub acest aspect, din economia dispozițiilor art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, modificată prin O. nr.72/2006, instanța de fond a reținut că persoanele care prin faptele lor pricinuiesc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, indiferent dacă victima are sau nu statutul de asigurat în condițiile legii. În speță, s-au constatat întrunite cumulativ în persoana inculpatei condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie ilicită, relativ la producerea accidentului de circulație și culpa sa concurentă în comiterea acestuia, cât și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită săvârșită și pagubele rezultate, așa încât urmează a fi obligată la repararea prejudiciului patrimonial cauzat părților civile amintite, prin achitarea sumei de 16.490,72 lei S.ui C. de R. C.-N., și respectiv a sumei de 3.509,61 lei S.ui C. J. de U. C., reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei M. R. în cadrul instituțiilor medicale menționate, potrivit deconturilor depuse la dosar.(f.146 și urm., f.166). Deoarece prejudiciul suferit trebuie integral acoperit, cu referire atât la paguba efectiv produsă, cât și la câștigul nerealizat, s-a încuviințat plata dobânzii legale cerută de partea civilă S. C. de R. C.-N., cuvenită însă în materie delictuală doar de la data când hotărârea instanței a rămas definitivă, de când creanța în despăgubire devine certă, lichidă și exigibilă, iar nu cu începere din prima zi următoare datei externării cum s-a solicitat, ce va fi datorată până la achitarea integrală a debitului principal de plată. În considerarea celor expuse mai sus, au fost admise în parte pretențiile părții civile amintite. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpata B. T.-V., partea civilă M. R. și asigurătorul U. A. S. - S. C. Prin decizia penală nr. 163 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata B. T.-V., partea civilă M. R. și asigurătorul U. A. S. - S. C., împotriva sentinței penale nr.574/(...) a Judecătoriei D.. Inculpata B. T.-V. și asigurătorul U. A. S. - S. C. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea părții civile C. C.-O., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) în apel. S-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu (cuvenit av. Urs L.), sumă care s-a avansat din F.M.J. Inculpata B. T.-V., partea civilă M. R. și asigurătorul U. A. S. - S. C. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea statului, suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Tribunalul Cluj, analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză. Deși inculpata a susținut în motivele de apel că lipsește culpa sa în producerea accidentului rutier care face obiectul prezentului dosar, respectiv că această culpă aparține în exclusivitate victimei C. S.-I., conducătorul motocicletei, vinovăția sa sub forma culpei cu neprevedere este relevată fără dubiu de probele administrate în cauză, soluțiile adoptate de către instanța de fond sub acest aspect (atât în ceea privește existența culpei inculpatei și a victimei C. S.-I. în producerea accidentului rutier, cât și referitor la proporțiaculpelor concurente) fiind legale și temeinice, iar argumentele aduse în sprijinul acestora fiind pertinente și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate. Astfel, este dincolo de orice urmă de îndoială că vinovăția inculpatei constă în aceea că a efectuat o manevră de întoarcere prin viraj fără a se asigura în mod temeinic că poate efectua această manevră în condiții de deplină siguranță, lipsa asigurării sau asigurarea superficială a inculpatei conducând la producerea impactului cu un alt vehicul pe care aceasta avea obligația dar și posibilitatea de a-l observa, după cum reiese în mod cert din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză (cu precădere declarația martorului P. C.-I.) cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu schița întocmită cu acea ocazie și cu concluziile experților privind întârzierile fiziologice și mecanice (rezultând din aceste probe concluzia că, în momentul în care inculpata ar fi trebuit să se asigure, mai precis imediat înainte de punerea în mișcare a autoturismului, motocicleta condusă de victimă se afla la o distanță mai mică de 100 metri în spatele său, cel mai probabil circa 50 metri, distanță de la care - raportat la condițiile meteo, la ora producerii accidentului, la geometria drumului - ar fi trebuit să o observe dacă s-ar fi asigurat corespunzător și, în consecință, ar fi trebuit să amâne efectuarea manevrei). Este adevărat că și victima C. S.-I. circula cu o viteză mare, peste limita legală, făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor art.49 alin.1 din O. nr.195/2002, și tocmai de aceea s-a reținut și culpa concurentă a acesteia în producerea accidentului rutier (proporția culpei, de 30%, reținută de instanța de fond în sarcina victimei fiind justă), dar acest lucru nu poate scuza faptul că inculpata a pus în mișcare autovehiculul pe care-l conducea, angajându-se într-o manevră de întoarcere, fără să respecte prevederile art.6 pct.1, art.54 alin.1 din O. nr.195/2002, respectiv art.125 și 135 lit.f din H. nr.1396/2006, conduita sa generând starea iminentă de pericol pentru victimă, manevră în lipsa căreia aceasta își putea continua drumul. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că despăgubirile acordate părții civile M. R. au fost corect stabilite de către prima instanță, daunele materiale fiind acordate în măsura în care au fost dovedite prin probe scrise aflate la dosar (de altfel, prin motivele de apel nici nu au fost formulate critici concrete referitoare la această categorie de daune). Referitor la daunele morale acordate părții civile apelante, s-a reținut în mod temeinic de către instanța de fond că, urmare accidentului rutier dedus judecății, partea civilă M. R. a suferit traume fizice și psihice intense (fiind internată în mod repetat în spital, unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale și tratamente postoperatorii în vederea atenuării efectelor accidentului de circulație, leziunile corporale cauzate acesteia necesitând pentru vindecare un nr. de 110-120 zile de îngrijiri medicale, partea civilă fiind încadrată în prezent în gradul de handicap accentuat pe o durată de 12 luni de către C. de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului J. C.), justificându-se astfel obligarea inculpatei la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale. Este, totodată, cunoscut faptul că, în privința stabilirii cuantumului daunelor morale, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele în plan nepatrimonial suferite de partea civilă, trebuie să stabilească o sumă globală care să compenseze pe cât posibil durerile fizice și psihice intense încercate de partea civilă, persoană tânără căreia accidentul rutier i-a zdruncinat grav starea de sănătate, afectându-i în mod negativ participarea la viața școlară, profesională, socială și de familie, fiind evident că partea civilă nu se va mai putea bucura pe deplin de activitățile și realizările specifice vârstei. Așadar, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, dar în acord cu practica judiciară în materie, tribunalul a apreciat că suma de bani acordată părții civile M. R. cu acest titlu (respectiv 45.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului) este în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciilor de ordin nepatrimonial suportate de aceasta ca urmare accidentului rutier dedus judecății. Totodată, prima instanță a procedat în mod corect obligând inculpata la plata în întregime a despăgubirilor civile acordate părții civile M. R., chiar dacă a reținut și culpa concurentă a victimei C. S.-I. în producerea accidentului rutier, întrucât potrivit dispozițiilor art.1003 C.civ. persoanele care, prin fapta lor ilicită, cauzează, în comun, un prejudiciu altei persoane, răspund solidar față de cel prejudiciat. Or, soluționând acțiunea civilă în procesul penal, instanța este ținută să o oblige pe inculpată la plata în întregime a despăgubirilor cuvenite părții civile M. R., iar nu doar proporțional cu culpa sa, chiar dacă la producerea prejudiciului a contribuit și culpa concurentă a victimei C. S.-I.. Cu privire la renta lunară acordată părții civile C. I. (mama victimei C. S.-I.), s-a reținut în mod temeinic de către prima instanță, pe baza probelor testimoniale administrate în cauză (f.284-285 dosar fond), că victima presta în fapt o întreținere mamei sale, chiar dacă aceasta din urmă mai avea și alți copii, întreținere de care a fost lipsită în urma decesului fiului ei, impunându- se astfel obligarea inculpatei la plata unei sume de bani cu titlu de rentă lunară în favoarea acesteia, proporțional cu culpa sa în producerea accidentului rutier. Împotriva deciziei penale menționate au declarat recurs inculpata B. T., asigurătorul U. A. SA B., S. C. și partea civilă M. R. Inculpata a susținut că efectuarea manevrei de întoarcere a autoturismului s-a făcut prin asigurarea de către aceasta pentru toate direcțiile de mers și nu putea să prevadă că pe acest sector de drum va circula un alt conducător auto cu o viteză de peste 100 km/oră. A concluzionat că accidentul s-a produs exclusiv din pricina victimei care a încălcat codul rutier prin rularea cu o viteză excesivă și care, deși avea o distanță de 48 m de vizibilitate până la punctul unde se afla autoturismul nu a reușit să frâneze în timp util datorită vitezei cu care circula. Recurentul asigurător a criticat decizia considerând că în mod greșit s-a stabilit în sarcina inculpatei doar o culpă de 70%, fiindcă la producerea accidentului culpa concurentă a victimei este de cel puțin 50%, față de viteza excesivă cu care a condus motocicleta; mai mult din depoziția unui martor rezultă că este posibil ca victima să nu fi fost atentă la drum. A învederat că datorită culpei victimei trebuie introdus în cauză și A. RCA al motocicletei sau F. de protecție a victimelor străzii, impunându-se casarea cu trimitere la rejudecare. S-a apreciat că inculpata trebuia să fie obligată doar proporțional cu gradul de culpă stabilit în sarcina sa, sau să fie obligată în solidar cu moștenitorii victimei care sunt ținuți să repare prejudiciul cauzat de antecesorul lor, potrivit art.1003 C.civ. A precizat că partea civilă a cerut doar obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor, situație în care soluția corectă ar fi aceea a obligării inculpatei proporțional cu gradul culpei ce i s-a stabilit în sarcină. Sub un alt aspect, s-a considerat că sumele acordate părțile civile sunt excesiv de mari raportat la practica judiciară și la prejudiciul efectiv suferit; s-a susținut că sumele pretinse pentru tratamentul urmat trebuiau acordate doarîn măsura în care au fost dovedite cu acte, iar daunele morale sunt disproporționate. Referitor la despăgubirile acordate moștenitorilor victimei s-a menționat că despăgubirea periodică lunară nu are justificare legală și probatorie pentru că partea civilă C. L. are încă trei copii ce au obligația legală de a o întreține. Partea civilă recurentă M. R. a criticat decizia pe motiv că în mod eronat instanțele de fond au stabilit cuantumul despăgubirilor civile la 45.000 Euro daune morale și 27.883 lei daune materiale pentru că a suferit leziuni foarte grave cu consecințe iremediabile asupra sănătății, va fi privată de avantajele unei vieți normale și necesită îngrijire permanentă. A precizat că limita de despăgubire pentru anul 2007 era de cel puțin 500.000 Euro pentru vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, așa cum a specificat Ordinul CSA din anul 2006. Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele: În mod temeinic instanțele de fond au stabilit starea de fapt constând în aceea că în 16 sept.2007 în jurul orei 11,35 inculpata recurentă a încercat efectuarea unei manevre de întoarcere a autoturismului Dacia 1300 în localitatea C. și a fost izbită de motocicleta H. condusă de victima C. S. I., survenind decesul acestuia și vătămarea corporală a minorei M. R., partea civilă care se afla pe motocicletă. În mod legal în sarcina inculpatei s-a reținut comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C. și de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C. Pedepsele aplicate inculpatei au fost individualizate cu respectarea tuturor criteriilor generale și speciale prev. de art. 72 C. și sunt situate la minimul legal, asfel încât nu se justifică reducerea acestora. Apărarea inculpatei recurente potrivit căreia nu are nicio culpă în producerea accidentului fiindcă s-a asigurat din toate direcțiile nu poate fi primită deoarece, astfel cum a reținut prima instanță, inculpata s-a asigurat prima dată că nu vine nici un autovehicul din spate, apoi a fost atentă la o mașină ce venea din față, a apreciat dacă are timp suficient să întoarcă, apoi a început manevrele de punere în mișcare a autoturismului, prima dată introducerea în treapta I de viteză , apoi când a sosit timpul să introducă în treapta a II-a, spre finalul manevrei de întoarcere, motocicleta care venea cu mare viteză din spate a lovit Dacia în stâlpul din mijloc; pentru a efectua manevra fără a pune în pericol circulația pe drumul public, inculpata trebuia să se mai asigure odată din spate. Contrar susținerilor asigurătorului recurent victima, conducătorul motocicletei, nu a avut o culpă mai mare de 30% din cauză că autoturismul Dacia condus de către inculpată a blocat drumul, lipsindu-l de orice variantă de evitare; chiar dacă ar fi circulat cu viteza legală manevra de întoarcere efectuată în mod necorespunzător de către inculpată tot l-ar fi pus în pericol pe conducătorul motocicletei și pasagera acestuia. Afirmația că datorită culpei conducătorului motocicletei trebuia introdus în cauză și asigurătorul RCA sau F. de protecție a victimelor străzii excede cadrului procesului penal în care a fost trasă la răspundere penală doar inculpata, conducătoarea autoturismului Dacia; procesul penal limitează acțiunea civilă doar la aceea care este alăturată acțiunii penale, or, conducătorul motocicletei nu a fost trimis în judecată deoarece a decedat; rămâne ca restul raporturilor juridice civile, inclusiv cele vizând cuantumul final suportat de fiecare parte implicată raportat la culpa acestora să fie soluționate în cadrul unui proces civil separat. Despăgubirile civile au fost stabilite în mod just iar împrejurarea că părții civile C. I., mama conducătorului motocicletei, i-a fost acordată o rentă lunară, chiar dacă mai are alți copii, este justificată datorită principiului reparării integrale a prejudiciului; astfel, din moment ce victima presta în fapt întreținerea mamei sale în întregime, în cadrul răspunderii civile delictuale, dispariția victimei constituie cauza rămânerii părții civile fără întreținător de fapt, astfel încât partea civilă trebuie dezdăunată în întregime, indiferent de existența altor obligații legale de întreținere. În ceea ce privește despăgubirile stabilite în favoarea părții civile M. R. este evident prejudiciul major suferit de către aceasta, prejudiciu constând în suferințele îndurate pe parcursul a 3 ani, în schimbarea ireversibilă a modului de viață cu toate consecințele negative asupra psihicului său, însă acordarea unor daune morale de peste 1.000.000 Euro depășește orice apreciere echitabilă; susținerea că un ordin administrativ stabilește limita minimă a unor asemenea despăgubiri la 500.000 Euro constituie o interpretare eronată având în vedere, în primul rând, că ordinele administrative anuale stabilesc limita maximă a despăgubirilor, sunt aplicabile înțelegerilor amiabile dintre asigurător și părțile ce urmează să fie dezdăunate și, în al doilea rând, nu sunt opozabile instanței de judecată care este chemată să aprecieze întinderea prejudiciului și despăgubirea aferentă potrivit principiilor răspunderii civile delictuale pe baza cărora se judecă latura civilă a cauzei. În același timp se observă că nici asigurătorul recurent nici partea civilă recurentă nu au dovedit în recurs că daunele materiale stabilite de către prima instanță ar fi fost calculate în mod eronat, ca atare Curtea va respinge și acest argument. La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanța. Așa fiind în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., va respinge ca nefondate recursurile declarate. Văzând și disp. art. 192 C. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare din recurs către stat. Potrivit art.193 alin.6 C. va obliga recurenții - inculpata și asigurătorul - la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă intimată C. și justificate cu chitanțe depuse la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata B. T., A. U. A. SA B., S. C. și partea civilă M. R., împotriva deciziei penale nr.163/(...) a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, ce se va plăti din FMJ. Obligă pe inculpată și asigurător să plătească părții civile C. C. suma de câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Obligă pe inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu. Obligă asigurătorul și partea civilă M. R. la câte 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. C. M. V. C. C. I. GREFIER M. V.-G. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 300/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
