Decizia penală nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.758/R/2011

Ședința publică din 12 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

V. G. GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații-părți civile B. M. și C. A. L. împotriva deciziei penale nr.89/A din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ului C., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.de art.180 alin.2 C. (inc.C. A. L.) și vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C. cu aplic.art.73 lit.a C. (inc.B. M.).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul-parte vătămată B. M., asistat de apărător ales, av.Spătariu A. Petrică și apărătorul ales al inculpatului-parte vătămată C. A., av.C. T., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul-parte vătămată C. A. și partea vătămată S. M. T.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului-parte vătămată B. M., av.Maier M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată B. M. învederează instanței împrejurarea că a fost angajat în cauză doar în cursul zilei de ieri, astfel că nu a avut posibilitatea să depună motivele de recurs decât la termenul de astăzi, sens în care solicită amânarea cauzei pentru a fi în termenul de depunere a motivelor de recurs.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată C. arată că motivele de recurs trebuie depuse la dosar cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, ori citațiile au fost trimise cu o lună în urmă.

Reprezentantul Parchetului nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.

Deliberând, având în vedere că inculpatul - parte vătămată C. A. L. nu solicită amânarea cauzei pentru studierea motivelor de recurs, Curtea constată că dosarul este în stare de judecată și nu se impune amânarea.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată C. A. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, pe latură penală, reducerea pedepsei aplicate, iar pe latură civilă, obligarea inculpatului B. la plata despăgubirilor civile conform constituirii de parte civilă. La dosar există un certificat medico-legal din care rezultă că a avut nevoie de mai mult de 110 zile de îngrijiri medicale în urma agresiunii exercitate de inculpatul B. S. a se reține că mai are nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a i se scoate tija și șuruburile care i s-au aplicat cu ocazia primei operații. Nu este mulțumit nici de faptul că i s-a reținut o culpă de 40%, iar inculpatului B. o vină de 60%, deoarece toată vina în producerea incidentului aparține inculpatului B., iar el nu a făcut altceva decât să se apere. Inculpatului C. i s-au acordat puține circumstanțe atenuante, deși a recunoscut comiterea infracțiunii, iar inculpatului B., deși a negat săvârșirea infracțiunii și a avut nevoie de doar 8-9 zile de îngrijiri medicale, i s-au reținut circumstanțe atenuante.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată B. M. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C. achitarea inculpatului, constatând că fapta nu există. S. că inculpatul B. nu a exercitat acte de violență asupra lui C., neexistând un raport de cauzalitate între vătămările suferite și acțiunea sau inacțiunea inculpatului B. C. dacă ar exista un astfel de raport de cauzalitate, fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.e C. Pe latură civilă, solicită respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă C. L. față de inculpat. N. mare de îngrijiri acordate părții civile se datorează faptului că acesta a căzut și nu unei fapte de violență a inculpatului. N. C. are o statură mai mare decât a inculpatului, fiind mult mai masiv și i-a aplicat o lovitură într-o zonă vitală, fapt ce a determinat reacția inculpatului B. V. suferite de C. A. nu sunt o consecință directă, nu se află în raport de cauzalitate cu apărarea exercitată de B. M., ci în realitate, aceste vătămări sunt rezultatul nemijlocit al faptului că partea civilă C. A. a alunecat și astfel s-au produs consecințele menționate în certificatul medico-legal. S. respingerea recursului declarat de inculpatul-parte vătămată C. A., fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul inculpatului - parte vătămată C. A. solicită respingerea recursului declarat de inculpatul B. M. ca nefondat. S. că nu se poate reține nici măcar depășirea legitimei apărări, deoarece ambele părți au lovit în același timp. Atitudinea nesinceră a inculpatului B. a fost dovedită cu probele de la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată B. M. arată că inculpatul

C. a recunoscut că a fost primul care l-a lovit pe B.

Apărătorul inculpatului-parte vătămată C. A. arată că partea pe care o asistă a declarat că amândoi au lovit deodată.

Inculpatul-parte vătămată B. M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.

C U R T E A Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.471/2010 a condamnat pe inculpatul C. A. L. - fiul lui

A. și L., născut la (...) în C. T., jud. C., cetățean român, căsătorit, studii medii, inspector CTC la SC M. C. T. SA, fără antecedente penale, dom. în C. T., str. Retezatului nr. 5A, bl.F2, sc.1, ap.14, jud. C., CNP 1., lapedeapsa închisorii in cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.

In baza art. 81 C., a fost suspendată executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82

C.

In baza art. 71 alin. 5 C. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art. 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În baza art. 182 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 73 lit. a, art. 76 lit. d C. penal, a fost condamnat inculpatul B. M. - fiul lui S. și Ana, născut la (...) în C. T., jud. C., cetățean român, căsătorit, studii medii, administrator al SC Mab-Play SRL U., fără antecedente penale, dom. în comuna V., sat U. nr. 43, jud. C., CNP 1., la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.

In baza art. 81 C., a fost suspendată executarea pedepsei pe o durata de 3 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82

C.

In baza art. 71 alin. 5 C. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art. 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

In baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. dispunând obligarea inculpatului B. la plata in favoarea părții civile C. a sumei de 4899,75 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

In baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. dispunând obligarea inculpatului C. la plata in favoarea părții civile B. a sumei 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

In baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. M. C. T.-C. T., str. Avram I. nr. 33, jud. C., dispunând obligarea inculpatului B. la plata in favoarea S.ui M. C. T. a sumei de 1875 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite părții vătămate C..

In baza art. 191 alin. 1, 2 C., a fost obligat fiecare dintre inculpații

C. și B. la plata in favoarea statului a sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

In baza art. 193 alin. 1, 2 C., a fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele :

În data de (...), în jurul orelor 13.00, inculpatul-partea vătămată B.

M. se afla împreună cu soția, martora B. L., la volanului autoturismului JEEP, de culoare neagră, având nr. de înmatriculare (...) care se afla parcat pe str. B. din mun. C. T., în apropierea Pieței Agroalimentare a municipiului, respectiv în fața magazinului de produse electrocasnice „..

La efectuarea manevrei de deplasare cu spatele, pentru a ieși din parcare, inculpatul-parte vătămată B. M. a fost atenționat sonor de către conducătorul unei autoutilitare care se deplasa prin spatele autoturismului Jeep, moment în care partea inculpatul-parte vătămată B. M. a înțeles să răspundă în același mod, claxonând, la rândul său, de mai multe ori.

În acele momente, dintr-un autoturism aflat în imediata apropiere a parcării a coborât inculpatul-parte vătămată C. A. L. și martorul S. V., aceștia intenționând să facă unele cumpărături de la magazinul „.. Inculpatul-parte vătămată C. A. L. a observat incidentul dintre B. M. și conducătorul autoutilitarei și a înțeles să ia atitudine în sensul că l-a apostrofat pe B. M. spunându-i acestuia să nu mai abuzeze de folosirea claxonului.

Față de apostrofările aduse de către C. A. L., B. M. a înțeles să mai claxoneze de câteva ori, ostentativ, astfel că inculpatul-parte vătămată C. A. L. a început să îi adreseze expresii injurioase lui B. M.

Între cei doi a avut loc un schimb mai dur de replici, materializat prin adresarea reciprocă de injurii.

B. M. a coborât din mașină, iar discuțiile injurioase dintre cei doi au continuat, degenerând la un moment dat în acte de violență.

Cu privire la momentul la care a început agresiunea fizică propriu- zisă și persoana care a inițiat actele de agresiune, se vor avea în vedere declarațiile inculpaților-părți vătămate și declarațiile martorilor.

Astfel, inculpatul-parte vătămată C. în declarația olografă (f. 21 dosar u.p.) arată că B. M. „a venit la mine pe trotuar cu intenția vădită de a mă lovi și face scandal";, continuând prin a declara că „l-am împins cu mâna, moment în care acesta m-a lovit cu piciorul drept în piciorul drept al meu, l-am prins și pentru a mă apăra l-am lovit cu capul peste față după care am căzut jos";, cerându-i apoi lui B. să nu-l mai lovească.

În următoarea sa declarație (f. 23 dosar u.p.), inculpatul-parte vătămată C. declară că B. se apropia de el ridicând mâinile, astfel că a crezut că vrea să îl lovească, iar în acel timp l-a prins de cămașă pe B. „. a-i respinge agresiunea";iar în acel moment a fost lovit de B. cu piciorul în piciorul drept, după care inculpatul-parte vătămată C. l-a lovit pe inculpatul-parte vătămată B. cu capul în gură. Precizează apoi că loviturile celor doi au fost simultane (f. 24 dosar u.p.).

În următoarea sa declarație (f. 26 dosar u.p.), inculpatul-parte vătămată C. a precizat că a exercitat agresiunea „la gestul urmat de lovitura de picior primită cu acea ocazie de la B..

Din modul în care inculpatul-parte vătămată C. a relatat desfășurarea incidentului în cele trei declarații se degajă nesinceritatea acestuia sub aspectul inițiatorului agresiunii din moment ce în prima fază susține că l-a împins pe B. care se apropia „cu intenția de a lovi „ (fără a reieși de unde rezulta intenția de a lovi), apoi declară că l-a prins de cămașă pe B. care a ridicat mâinile asupra lui și din acest motiv a crezut că intenționează să-l lovească (fără ca vreo altă probă a dosaruluisă confirme faptul că inculpatul-parte vătămată B. ar fi ridicat mâinile asupra sa cu intenția de a-l lovi), după care susține că s-au lovit simultan, iar apoi declară că a exercitat agresiunea în urma loviturii primite de la B., fiind, deci, el cel dintâi agresat.

Prin schimbarea poziției sale procesuale, inculpatul parte vătămată practic devine din agresor persoană agresată, fiind evidentă modificarea declarațiilor sale în sensul de a nu-și asuma vreun rol în inițierea agresiunii, cu atât mai mult cu cât in fața instanței inculpatul-parte vătămată C. arată că era agitat la momentul la care a dat prima declarație și în acest fel se explică cele consemnate cu acea ocazie, fără însă a mai invoca starea de agitație ori alte motive pentru declarația următoare (menționată mai sus și aflată la fila 23 dosar u.p.).

Cu ocazia audierii la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul-parte vătămată C. A. L. a recunoscut faptul că l-a agresat pe B. M. însă a declarat că actul său inițial de agresiune a fost concomitent cu agresiunea exercitată de inculpatul-parte vătămată B. M. A. poziție procesuală a fost menținută de către inculpatul-parte vătămată C. A. L. și cu ocazia audierii în fața instanței.

B. M., prin declarația sa olografă dată în faza actelor premergătoare (f. 11-12 dosar u.p.), a susținut că inițierea agresiunii fizice i-a aparținut lui C. A. L., după care „am început să lovesc și eu cu pumnii dar nu sunt sigur că l-am lovit și la un moment dat l-am văzut pe bărbat căzând jos…"; precizând că acțiunea sa agresivă a fost o autoapărare în raport cu actele de agresiune exercitate de către C. A. L.

Ulterior, B. M., prin declarațiile date în calitate de învinuit/. vătămată, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în fața instanței a revenit asupra celor declarate, susținând versiunea potrivit căreia nu l-a lovit niciodată pe C. A. L.

Reiese, deci, nesinceritatea inculpatului, acesta încercând să înlăture răspunderea sa pentru agresiunile exercitate asupra inculpatului-parte vătămată C., mai cu seamă dacă se ține cont de faptul că a susținut în fața instanței, în mod neverosimil, că la momentul la care a dat prima declarație prin care recunoaște că a început să lovească, nu ar fi fost lucid.

Elementul comun degajat din declarațiile celor doi inculpați a fost reprezentat de faptul că inculpatul C. a declanșat acțiunea agresivă, contactul fizic cu inculpatul-parte vătămată B., aspect confirmat prin depozițiile martorilor L. R. (f. 36 dosar u.p., f. 43 dosar) și Rus C. C. (f.

39 dosar u.p., f. 44 dosar).

Martorii S. V. (f. 34 dosar u.p., f. 42 dosar) și Fărcaș Emanuela (f.

40-41 dosar u.p., f. 55 dosar) au relatat că au observat cum cei doi inculpați se loveau reciproc, astfel că declarațiile martorilor L. R. (f. 36 dosar u.p.) și Rus C. C. (f. 39 dosar u.p.) in care arată că inculpatul B. doar se apăra, fără a-l agresa pe inculpatul C., au fost înlăturate ca nesincere sub acest aspect.

La un moment dat, în timpul agresiunii reciproce, C. A. L. a căzut la pământ acuzând dureri la nivelul piciorului drept, în dreptul gambei, conflictul dintre cei doi încetând, C. A. L. fiind transportat la S. mun. C. T., prezentând diagnosticul „fractură ambele oase gambă dreaptă 1/3 mediodistală";.

C. A. L. s-a deplasat la IML C.-N. de unde i-a fost eliberat un certificat medico-legal care atestă faptul că leziunile suferite de acestanecesită spre vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale (f. 29 dosar u.p.).

De asemenea, B. M. s-a deplasat la IML C.-N. din certificatul medico-legal eliberat acestuia din urmă rezultând un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale (f. 15 dosar u.p.).

Probele enunțate anterior a confirmat exercitarea agresiunii fizice de către inculpatul-parte vătămată C. (care a inițiat agresiunea) asupra inculpatului-parte vătămată B., cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, precum și exercitarea agresiunii fizice a inculpatului-parte vătămată B. asupra inculpatului-parte vătămată C. și care a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile îngrijiri medicale.

În drept, fapta inculpatului C. A. L. care, în data (...), prin lovirile și violențele exercitate i-a cauzat părții vătămate B. M. leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen.

La individualizarea pedepsei la care a fost obligat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., împrejurările comiterii faptei cu referire la inițierea agresiunii, situația personala a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea oscilantă manifestată pe tot parcursul procesului penal.

Prin urmare, în baza art. 180 alin.2 C. penal, a condamnat pe inculpatul C. A. L. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Instanța de fond s-a oprit la pedeapsa închisorii apreciind că este justificată în raport de pericolul social al infracțiunii, pedeapsa amenzii penale nefiind suficientă pentru realizarea scopului preventiv si sancționator al acesteia.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C., a suspendat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.

In baza art. 71 alin. 5 C. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art. 359 C. i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate

În drept, fapta inculpatului B. M. care, în data (...), prin lovirile și violențele exercitate i-au cauzat părții vătămate C. A. L. leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen.

Instanța de fond nu a putut reține că, așa cum pretinde inculpatul

B. prin apărător, acesta ar fi acționat în legitimă apărare și implicit ar fi incidente prevederile art. 44 C. penal.

S-a reținut, însă, circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a C. penal întrucât limitele legitimei apărări au fost depășite având în vedere leziunile inculpatului B. (8-9 zile îngrijiri medicale) și leziunileinculpatului-parte vătămată C. (100-110 zile îngrijiri medicale), pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Legitima apărare propriu-zisă, reglementată în art. 44 alin. (2) C. pen., se caracterizează prin existența unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, în timp ce „. de apărare"; sau „. justificat";, prevăzut în art. 44 alin. (3) C. pen., care este asimilat cu legitima apărare, are ca principală caracteristică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat cel ce a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.

Disproporția evidentă dintre atac și apărare împiedică reținerea incidenței prevederilor art. 44 alin.2 C. penal.

Inculpatul-parte vătămată B. a reacționat la atacul lui C. A. prin lovirea acestuia, așa cum s-a reținut mai sus.

Riposta exagerată a inculpatului B. nu a fost determinată de o stare de tulburare sau temere provocată de atac, ci de sentimentul de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate a inculpatului C..

O astfel de stare de tulburare sau temere provocată de atac este exclusă cel puțin din două motive: în primul rând inculpatul B. a ieșit din autoturism atunci când C. i s-a adresat-atitudine care nu indică vreo stare de temere ori tulburare - iar pe de altă parte inculpatul B. era pregătit să continue a-l lovi pe C. chiar după ce acesta a căzut la pământ, fiind oprit de martorul S., aspect de altfel recunoscut de inculpatul B.

Spre deosebire de „. de apărare";, „. scuzabil"; nu este asimilat cu legitima apărare, ci constituie o circumstanță atenuantă legală potrivit art. 73 lit. a) C. pen., și constă în depășirea limitelor legitimei apărări - printr-o ripostă exagerată - atunci când nu este cauzată de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate.

Cauza depășirii limitelor legitimei apărări este datorată împrejurării că cel atacat-inculpatul B.- nu își poate da seama exact de natura atacului, de gravitatea pericolului, așa încât depășirea apărării este oarecum explicabilă, însă vina primară a acestei depășiri revine agresorului-inculpatul C. - care, în mod firesc, va suferi o parte din riscurile comportării sale.

La individualizarea pedepsei la care a fost obligat inculpatul, instanța de fond a avut in vedere pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., prev. art. 73 lit. a C. penal, situația personala a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, urmările faptei constând în cauzare a unor leziuni care au necesitat 100-110 zile îngrijiri medicale, precum si atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.

Prin urmare, în baza art. 182 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 73 lit. a, art. 76 lit. d C. penal, a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa închisorii in cuantum de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.

Întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C., a suspendat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.

In baza art. 71 alin. 5 C. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art. 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că în persoana fiecăruia dintre inculpați sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul cauzat impunându-se a fi reparat.

C. A. a solicitat obligarea inculpatului B. la plata sumei de 7500 cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 10 000 lei despăgubiri pentru daune morale (f. 27).

Se arată că daunele materiale sunt compuse din:

- diferența dintre salariul și concediul medical pentru perioada 16 iunie 2009-noiembrie 2009,

- supraalimentație - 1700 lei,

- medicamentație - 2000 lei,

- deplasări efectuate la C.-N., la controale - 800 lei

- placa de titan si șuruburile din operația suferită - 700 euro.

- alte cheltuieli - 800 lei.

În ce privește cheltuielile efectuate de C., cuantumul a fost aprobat în limita sumei de 6533 lei după cum urmează: 2500 lei pentru medicamente și alimentație conform declarației martorei B. C. (f. 53) și M. D. (f. 52); 300 lei pentru transport la spital pe ruta C. T.-C. potrivit declarației martorei C. I. (3 transporturi a câte 100 lei-f. 54), 800 lei pentru tratament necesar refacerii calciului (martor C. I. -f. 54), 2933 lei (700 euro la un curs de 4,19 lei un euro la data intervenției, (...) conform certificatului medico-legal de la f. 29 dosar u.p.) pentru placa din titan necesară intervenției chirurgicale, conform martorilor M. D., B. C., C. I. (f. 52-54).

Întrucât însă inculpatului C. îi revine o culpă stabilită la 25% determinată de inițierea agresiunii, fiind nevoit să suporte în această măsură urmările comportamentului său, pretențiile pentru despăgubiri materiale au fost reduse corespunzător, fiind admise în limita sumai de

4899,75 lei.

Restul pretențiilor materiale nu au fost probate.

Raportat la prejudiciul moral, instanța de fond a apreciat ca deși prejudiciul suferit de inculpatul-parte vătămată C. nu poate fi evaluat în bani, suma de 2 000 lei constituie o compensare echitabilă a acestuia, iar în urma reducerii corespunzătoare în raport de culpa sa (25%) s-au admis aceste pretenții in limita sumei de 1500 lei, evitându-se în același timp o îmbogățire fără justă cauză a inculpatului-părții vătămate C..

B. M. a solicitat obligarea inculpatului C. la plata sumei de 1000 euro reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare care se impun a fi efectuate și la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (f. 28).

Pretențiile materiale nu au fost probate, iar cu privire la prejudiciul moral, instanța de fond a apreciat suma de 500 lei constituie o compensare echitabilă a acestuia.

S. C. T. a formulat pretenții civile în cuantum de 2500,31 lei cu majorări de întârziere de la (...) până la plata efectivă, pentru serviciile medicale oferite inculpatului-părții vătămate C. A. (f. 5 dosar).

Pretențiile sunt probate prin decontul aflat la fila 6 dosar, insa in raport de culpa reținută in sarcina inculpatului-parte vătămată C. (25%), pretențiile au fost admise cu reducerea corespunzătoare, la nivelul sumei de 1875 lei.

Ca urmare, în baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. dispunând obligarea inculpatului B. la plata in favoarea părții civile C. a sumei de

4899,75 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de

1500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

In baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. dispunând obligarea inculpatului C. la plata in favoarea părții civile B. a sumei 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

In baza art. 14- art. 346 C., art. 998-999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. M. C. T.-C. T., str. Avram I. nr. 33, jud. C., dispunând obligarea inculpatului B. la plata in favoarea S.ui M. C. T. a sumei de 1875 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite părții vătămate C..

In baza art. 191 alin. 1, 2 C., a obligat fiecare dintre inculpații C. și B. la plata in favoarea statului a sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

In baza art. 193 alin. 1, 2 C., a obligat pe inculpatul B. la plata către partea civilă C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații-părți vătămate B. M. și C. A. L.

Prin motivele de apel depuse la dosar, C. A. L. a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței penale atacate atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Sub aspectul laturii penale, inculpatul-parte vătămată C. A. L. a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în raport de gradul de vinovăție reținut în sarcină, criticând sentința apelată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat față de inculpatul-parte vătămată B. M.

Inculpatul-parte vătămată C. A. L. a solicitat și majorarea pedepsei aplicate inculpatului B. M., apreciată ca fiind disproporționat de mică în raport de fapta săvârșită și de consecințele acesteia.

Prin motivele de apel depuse la dosar, B. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa, întrucât în cauză ar fi incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei- legitima apărare.

Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.89 din 21 februarie 2011, a admis apelul declarat de inculpatul-parte vătămată B. M., născut la data de (...) în C. T., jud. C., CNP 1., domiciliat în comuna V., sat U. nr. 43, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 471/(...) a Judecătoriei Turda, pe care a desființat-o în parte, sub aspectul gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului-parte vătămată B., a cuantumului pedepsei aplicate acestuia, a duratei termenului de încercare urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei cu implicații și asupra cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat acest inculpat.

Rejudecând în aceste limite :

S-a redus cuantumul pedepsei la care a fost condamnat inculpatul B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 73 lit. a C., la 6 luni închisoare, urmare a reținerii unui grad de culpă de 40 % în sarcina inculpatului- parte vătămată C. și de 60% în sarcina inculpatului-parte vătămată B.

S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei, reducând durata termenului de încercare la 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen.

S-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite inculpatului-parte vătămată C. la suma de 3920 lei.

S-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite S.ui M. C. T. la 1500,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite părții vătămate C..

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

II. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul-parte vătămată C. A. L., ns. la data de (...) în C. T., jud.C., CNP 1. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.189 alin.1 C., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. M. A., care se va avansa din FMJLC.

În baza art.192 alin.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat pricinuite de soluționarea apelului declarat de inculpatul-parte vătămată

B. M. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.192 alin.2 C., a fost obligat inculpatul-parte vătămată

C. A. L. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză și în limitele caracterului devolutiv, prev. de art. 371 C., tribunalul a constatat că apelul declarat în cauză de inculpatul-parte vătămată B. M. este fondat, sub aspectul gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului-parte vătămată B., a cuantumului pedepsei aplicate acestuia, a duratei termenului de încercare urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei cu implicații și asupra cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale la care a fost obligat acest inculpat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, în urma unei analize judicioase a unui material probator vast și exhaustiv administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, căreia i-a conferit o corectă încadrare juridică.

S-a stabilit, pe cale de consecință, că fapta inculpatului C. A. L. care, în data (...), prin lovirile și violențele exercitate i-a cauzat părții vătămate B. M. leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., iar fapta inculpatului B. M. care, în data (...), prin lovirile și violențele exercitate i- au cauzat părții vătămate C. A. L. leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen.

Împrejurările care au condus la acest deznodământ au fost analizate corespunzător de instanța de fond, printr-o interpretareamănunțită a probelor administrate în cauză, motiv pentru care ne însușim în totalitate argumentația judecătorului fondului.

De altfel, s-a constatat că părțile nu contestă starea de fapt reținută de instanța de fond, formulând obiecții numai în ce privește dezlegarea dată problemei incidenței în cauză a legitimei apărări, respectiv gradului de culpă reținut de prima instanță în sarcina fiecăreia dintre părți.

Fără a relua argumentația judecătorului fondului pe care ne-o însușim în totalitate, s-a reținut suplimentar, pentru a justifica neincidența în cauză a cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei reglementat de art. 44 C., faptul că deși cel care a început violențele de limbaj- care în final au stat la baza întregului incident, a fost C. A., însă acesta a reacționat la comportamentul sfidător al inculpatului-parte vătămată B. M., care a claxonat insistent ca reacție la observațiile justificate ale celui dintâi.

Altfel spus, B. M. însuși nu este străin de cauzele care au condus la inflamarea spiritelor, aducându-și o contribuție semnificativă, cu observația că părțile s-au provocat reciproc, iar escaladarea conflictului s-a realizat prin aportul amândurora.

În aceste condiții, chiar dacă violențele de limbaj, ca și cele de natură fizică, au fost inițiate de C. A. L., inculpatul-parte vătămată B. M. nu poate invoca în favoarea sa starea de legitimă apărare, tocmai datorită contribuției proprii la crearea situației generatoare de conflict.

Având totuși în vedere atitudinea violentă inițiată de C. A. L., s-a apreciat că un grad de culpă de numai 25% reținut în sarcina acestuia este disproporționat de mic, chiar dacă leziunile pricinuite acestuia au avut o gravitate sporită.

Pe cale de consecință, urmare a reevaluării gradului de implicare a părților la producerea și desfășurarea incidentului, s-a apreciat că un procent de culpă de 40% în sarcina inculpatului C. și de 60% în sarcina inculpatului B., este în măsura a reflecta în mod just contribuția părților la producerea rezultatelor socialmente periculoase.

Urmare a reindividualizării gradelor de culpă ale părților la producerea rezultatului, s-a redus în mod corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului-parte vătămată B. M. la 6 luni închisoare, urmând a acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță în favoarea acestuia.

S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei, reducând durata termenului de încercare la 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen.

Întrucât potrivit dispozițiilor legii civile, gradul de culpă al părților la producerea urmării socialmente periculoase se răsfrânge în mod direct

și proporțional asupra cuantumului despăgubirilor civile, s-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite inculpatului- parte vătămată C. la suma de 3920 lei, reținând sub acest aspect că prima instanță a analizat în mod judicios probele administrate la solicitarea inculpatului-parte vătămată C. A. L. în dovedirea pretențiilor civile. Pe cale de consecință, reținând că acesta a probat despăgubirile pentru daune materiale până la concurența sumei de 6553 lei, au fost despăgubirile acordate potrivit procentului de culpă de 60% reținut în sarcina inculpatului B.

În mod similar și pentru aceleași argumente, s-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite S.ui M. C. T. la 1500,18lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite părții vătămate C..

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpatul-parte vătămată C. A. L., ns. la data de (...) în C. T., jud.C., CNP 1. împotriva aceleiași sentințe penale.

Față de respingerea apelului declarat în cauză de inculpatul-parte vătămată C. A. L., cererea formulată de acesta privind obligarea inculpatului-parte vătămată B. M. la suportarea cheltuielilor de judecată în apel, a fost lipsită de temei legal.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații-părți vătămate B. M. și C. A. L., ambele recursuri fiind formulate în termenul prevăzut de lege.

Inculpatul parte-vătămate C. A. L. a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, să se modifice pedeapsa aplicată în sensul reducerii acesteia și obligarea inculpatului B. M. la plata tuturor despăgubirilor solicitate în constituirea de parte civilă, cu motivarea că acesta se face vinovat în totalitate de consecințele incidentului în care au fost implicați, nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar despăgubirile civile nu acoperă prejudiciul material și moral suferit.

Inculpatul parte-vătămată B. M. a solicitat casarea hotărârilor și rejudecând, în principal să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.proc.pen.întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, să se dispună achitarea sa în temeiul art.10 lit.e C.proc.pen. întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, cu respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată C. A. L.

În motivarea recursului a arătat că vătămările suferite de partea vătămată nu sunt o consecință directă a acțiunii inculpatului ci, sunt rezultatul nemijlocit a faptului că aceasta a alunecat și a căzut, singurul care a exercitat acte de violență fiind chiar partea vătămată.

Analizând faptele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond și cea de apel au stabilit starea de fapt în mod corespunzător, iar din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și anume inculpatul C. A. L. pentru infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 C., iar inculpatul B. M. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 C.

Atât din declarația inculpatului C. A. L., cât și cea a inculpatului

B. M. a rezultat că incidentul a fost determinat de faptul că B. M. a claxonat îndelung pentru a-l avertiza pe C. A. în trafic, după care, acesta din urmă l-a înjurat, l-a lovit cu pumnii și cu capul în gură, iar din declarația martorilor L. R. M. și Rus C. C. aflați la fața locului a reieșit de asemenea că cel care a lovit primul a fost inculpatul C. A., că acesta a lovit cu pumnii și picioarele, iar în altercația respectivă partea vătămată- inculpat C. A. a căzut lovindu-se la picior.

În cursul urmăririi penale inculpatul B. M. a recunoscut că a lovit pe partea vătămată cu pumnii și că la un moment dat a căzut, declarație asupra căreia a revenit fără să dea o explicație pauzibilă, și care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați precum și cu declarația părții vătămate, din acestea rezultând în mod cert că între acțiunea inculpatului B. M. și urmările produse în dauna părții vătămate C. A. există legătură de cuazalitate.

În mod judicios s-a stabilit că cel care a declanșat conflictul este partea vătămată-inculpat C. A. L., iar acesta a avut o contribuție relativ mare prin acțiunea sa violentă, atât verbal, cât și fizic dar și că inculpatul parte vătămată B. M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă cu aplicarea dispoz.art.73 lit.a C., așa cum au reținut instanțele.

Nu se poate considera că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare deoarece reacția inculpatului a depășit limitele unei apărări proporționale cu atacul, inculpatul B. M. fiind și cel care a determinat inițial conflictul prin aceea că a claxonat îndelung pe partea vătămată în trafic.

În raport de criteriile de individualizare prev.de art.72 C., pedepsele au fost just individualizate și nu se justifică reducerea acestora, vinovăția fiind în mod cert stabilită în condițiile descrise mai sus.

Cu privire la modul de acordare a despăgubirilor civile, acestea s-au acordat proporțional cu vinovăția inculpatului B. M., iar pentru partea vătămată C. A. L. au fost stabilite conform probelor administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Văzând și dispoz.art.192 alin.2 C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatii părți vătămate B. M. si C. A. L., împotriva deciziei penale nr. 89/A din 21 februarie 2011 a T.ului C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției.

Obligă pe inculpatul parte vătămată C. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul parte vătămată B. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011 .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

C. I. M. B.

V. G.

D. S.

red.C.I./A.C.

3 ex. - (...)jud.fond.B. V. jud.apel: S. S.; F. L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj