Decizia penală nr. 779/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR. 779/R/2011
Ședința publică din 16 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. Ș.-judecător JUDECĂTORI : I.A C. M.
A. D. L.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.-B. T. M. și inculpatul P. C. împotriva încheierii penale f.n. din 5 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., privind pe inculpații A. D. A. și C. S., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul P. C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul C. S. I., în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat I. B., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat C. R., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul A. D. A. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat T. O., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. S., avocat C. R. depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Apărătorul inculpatului P. C. depune la dosar un memoriu reprezentând motivele de recurs formulate de către acesta în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii atacate și rejudecând cauza, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.b raportat la art. 3856 Cod procedură penală, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea măsurii arestului preventiv ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă n continuare, iar raportat la natura infracțiunilor și gravitatea faptelor, iar măsura arestării preventive se impune a fi menținută. Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În cauză, sunt îndeplinite aceste condiții menționate mai sus. Scopul deținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării, reprezentantul parchetului arată că în cauză este incident temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală . Întrucât pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică derivă din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea acestora, numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care sunt acuzați, lipsa unei reacții prompte din partea autorităților poate crea sentimente de teamă în rândul societății. Cu privire la recursul declarat de inculpatul P. C., reprezentantul parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apărătorul inculpatului P. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi țara, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă în cauză. În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, acesta a fost audiat iar perioada de timp trecută de la momentul arestării preventiv a estompat rezonanța faptelor, astfel încât nu se mai poate vorbi despre pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora. Acest pericol concret nu este dovedit, el se referă mai mult la ce crede populația despre o faptă, și se folosește mult prea des în propunerile de arestare preventivă. Temeiul prevăzut de art. 148 lit.d Cod procedură penală nu justifică privarea de libertate pe toată desfășurarea procesului penal, în plus, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, în caz contrar, menținerea arestării preventive ar echivala cu o condamnare înainte de pronunțare. Apărătorul inculpatului C. S. I., solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată de către apărătorul inculpatului că temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală nu este îndeplinit, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit. În cauză nu au intervenit elemente noi care să ducă la menținerea măsurii arestului preventiv, iar perioada de 6 luni de arest este suficientă. Solicită a se lua în considerare faptul că inculpatul nu are antecedente penale. Apărătorul inculpatului A. D. solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au mai apărut. Temeiul prevăzut de art. 148 lit.d Cod procedură penală nu justifică privarea de libertate pe toată desfășurarea procesului penal, în plus, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, în caz contrar, menținerea arestării preventive ar echivala cu o condamnare înainte de pronunțare. Inculpatul P. C. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând admiterea recursului. Inculpatul C. S. I. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința punerii lui în stare de libertate. Inculpatul A. D. Aurelia, având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința punerii lui în stare de libertate. C U R T EA : Prin încheierea penală din 5 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. (CNP 1., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. C. nr.28, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), și, în consecință, a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia pentru următoarele 60 de zile. În temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală a fost î nlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații C. S. I. (CNP 1., fiul lui G. și I., născutla data de (...) în Sighetu Marmației, județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. Cloșca, nr. 16, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și A. D. A. (CNP 1., fiul lui I. și R., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, Bd.Independenței bl.4, sc.1, et.2,ap.11, fără forme legale în Sighetu Marmației, str. Al. Ivasiuc bl.4, ap.13, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art.1451 Cod procedură penală rap. la art.145 Cod procedură penală. S-a impus inculpaților C. S. I. și A. D. A. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (la Poliția mun. Sighetu Marmației) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;â În temeiul art. 145 alin.1 2 ind.3 au fost obligați inculpații să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din prezentul dosar. I s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32 Cod procedură penală. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților C. S. I. și A. D. A. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 87/U/(...) și 88 U/(...), emise de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)) dacă nu sunt arestați în altă cauză. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din actele de urmărire penală efectuate până în prezent există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că în perioada august-decembrie 2010, inculpații P. C., C. S. I. și A. D. A., conform înțelegerii prealabile cu făptuitorii ucraineni încă neidentificați, au introdus în țară cantități mari de țigări de proveniență ucraineană, peste râul Tisa, cu scopul obținerii de venituri, pe care apoi le-au distribuit prin coinculpații trimiși și ei în judecată în prezentul dosar. Având în vedere că de la data ultimei verificări a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța a trecut la cercetarea judecătorească în sensul că inculpaților li s-a luat interogatoriu, tribunalul a apreciat că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților C. S. I. și A. D. A., neexistând probe din care să rezulte pericolul public concret pe care aceștia îl prezintă, cu atât mai mult cu cât cei doi inculpați nu au antecedente penale, iar de la data arestării lor, respectiv (...) a trecut deja o perioadă care poate fi apreciată ca rezonabilă dar și suficientă, iar elemente noi care să justifice arestarea lor nu au apărut. Raportat însă la gradul de pericol social al infracțiunilor care se presupun a fi comise de aceștia, tribunalul a apreciat pentru a asigura prezența inculpaților la judecarea cauzei, că este necesară luarea unei alte măsuri preventive mai puțin severe și anume a celei prev. de art. 1451 C. - obligarea de a nu părăsi țara. Pe perioada derulării procesului, s-a dispus ca inculpații C. S. I. și A. D. A. să respecte anumite obligații, iar în cazul nerespectării lor cu consecința înlocuirii acesteia din nou cu măsura arestării preventive: a). să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (la Poliția mun. Sighetu Marmației) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;â În temeiul art. 145 alin.1 2 ind.3 obligă inculpații să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din prezentul dosar. În ce-l privește pe inculpatul P. C. s-a apreciat de către instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea sa de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă că pentru prezumatele fapte legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală), cu atât mai mult cu cât acest inculpat are antecedente penale și în plus, un dosar similar pe rol (condamnat de Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 462/(...), sentință împotriva căreia s-a declarat apel, apel respins de Curtea de A. C. la data de 2 mai 2011). Cu toate că în acel dosar, la data de 22 aprilie 2010, inculpatul a fost pus în libertate, în sensul că i-a fost înlocuită măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, prezentele infracțiuni care se rețin în sarcina acestuia sunt descrise ca fiind comise după această dată. Arestarea inculpatului P. C. se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale C. E. a D. Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuripreventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei. T. a reținut ca fiind incident temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea pentru care este cercetat acest inculpat pedeapsa prevăzută de lege este peste limita de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică derivă din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea acestora, numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat, iar lipsa unei reacții prompte din partea autorităților putând crea sentimente de teamă în rândul societății. Pentru considerentele anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului P. C., s-a menținut doar arestarea preventivă a acestui inculpat. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs DIICOT - B. T. M. și inculpatul P. C. În recursul declarat de DIICOT - B. T. M. s-a solicitat casarea în parte aîncheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea arestului preventiv față de toți cei trei inculpați, arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acestei măsuri subzistă și în prezent, pericolul pentru ordinea publică derivând din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea acestora, numărul de persoane implicate și din rezonanța socială negativă a faptelor pentru care sunt acuzați. De cealaltă parte, inculpatul P. C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive pe considerentul că prin trecerea timpului pericolul social s-a diminuat, rezonanța faptelor estompându- se. Totodată, s-a invocat și lipsa aplicării unui tratament egal cu ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză. Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a actelor de ladosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele: Cei trei inculpați sunt cercetați în stare de arest preventiv în dosarul nr. (...) a T.ui M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. 1 și 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal pentru toți inculpații și cu aplic. art. 37 lit. b C.penal pentru inculpatul P. C., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal. Aceștia au fost arestați preventiv la data de 11 decembrie 2010, arestarea preventivă fiind prelungită succesiv și menținută până la acest moment pe parcursul judecății. Verificând în acest moment legalitatea și temeinicia măsurii preventive, tribunalul a apreciat în mod corect că față de inculpații C. S.-I. și A. temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, dispunând astfel înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Modificarea temeiurilor este într-adevăr justificată prin faptul că de la momentul arestării inculpaților a trecut deja o perioadă care poate fi apreciată ca fiind suficientă prin prisma asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind demarată, nemaiexistând în acest moment indicii că lăsarea în libertate a acestor doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au antecedente penale. De cealaltă parte însă, tot în mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C. subzistă în continuare, dispunând menținerea în stare de arest a acestuia. Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică se au în vedere atât date legate de persoana inculpaților, cât și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate colectivă. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În consecință, instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestăriipreventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 139 C.p.p. A. potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Cât privește perioada de timp de când inculpatul recurent este arestat preventiv în prezenta cauză, rezonabilitatea duratei acesteia se apreciază atât prin datele concrete ale speței, numărul de inculpați, complexitatea cauzei, amploarea activităților infracționale reținute a fi fost desfășurate, cât și prin raportare la persoana inculpatului, care nu doar că este recidivist, dar a comis infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar în timp ce se afla sub puterea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate, dispusă față de el într-un alt dosar penal. Or, singur acest argument ar justifica prin el însuși pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului care, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare în acea cauză, a ales ulterior să se implice în alte activități de natură infracțională. În aceste condiții, în baza art.38515 pct.1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către DIICOT B. T. M. și inculpatul P. C., împotriva încheierii penale f. n. din data de 05 mai 2011 pronunțată în dos.(...) a T.ui M.. Se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei pentru av. O. T. și av. M. A. și de 25 lei pentru av. R. C., sume ce se vor achita din FMJ. Conform art.192 alin.2 Cpp inculpatul recurent P. C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei din care 100 lei onorariu avocațial. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Conform art.38515 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de către DIICOT B. T. M. și inculpatul P. C., fiul lui V. și I., n. la (...), aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. n. din data de 05 mai 2011 pronunțată în dos.(...) a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei pentru av. O. T. și av. M. A. și de 25 lei pentru av. R. C., sume ce se vor achita din FMJ. Conform art.192 alin.2 Cpp obligă inculpatul recurent P. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei din care 100 lei onorariu avocațial. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. I.A C. M. A. D. L. G. M. N. Red.I.C.M./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.G. O.
| ← Decizia penală nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1937/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
