Decizia penală nr. 856/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.856/R/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii penale fără număr din 17 mai 2011 a T.ui C., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C., în stare de arest, asistat de apărător ales av.M. Ilian din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. C., solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial avansat din FMJ, pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. C., solicită admiterea recursului în bazaart.385/15 al.2 lit.d C., și rejudecând cauza, în temeiul art.160/2 C., să se dispună admiterea cererii formulată în prezenta cauză.
Susține că, lecturând încheierea atacată a constatat că instanța a apreciat că, condițiile înscrise în mod formal în textul art.160/2 și anume lipsa unui pericol de a fi comise alte infracțiuni și lipsa de a se încerca zădărnicirea aflării adevărului în prezenta cauză nu există. Acesta este un aspect însușit de către instanța de fond, asupra căruia consideră că nu se mai impune a se purta discuții suplimentare.
Referitor la art.160/2 C., arată că instanța a pășit la analizarea acestuia și premisa de la care s-a pornit a fost una pe care înțelege să și-o însușească. Se arată de către instanța de fond faptul că în analiza oportunității liberării sub control judiciar, nu se analizează subzistența temeiurilor inițial avute în vedere. Nu se discută de o revocare ci de o liberare care are ca temei o arestare legală și temeinică.
Până la acest punct este de acord cu instanța de fond. Din acest punct, instanța procedează la o analiză a oportunității și rediscută temeiurile despre care cu câteva fraze mai devreme spune că nu trebuie avute în vedere și practic cauza a avut o anumită vechime. A avut posibilitatea de a lectura un număr de încheieri, comparând conținutul prezentei încheieri cu respectivele, și a constatat o identitate între ceea ce instanța de fond consideră a fi aspecterelevante sub aspectul oportunității și aspecte avute în vedere la luarea și respectiv, menținerea arestului preventiv.
Susține cele trei mari aspecte avute în vedere de către instanța de fond pentru respingerea cererii.
In primul rând se reține că ne-am afla în prezența unei infracțiuni foarte grave care nu permite admiterea prezentei cereri. Infracțiunea gravă sau pericolul social al unei infracțiuni se traduce în viziunea legiuitorului în limitele de pedeapsă. Ori, aceste limite de pedeapsă este una modică iar pe de altă parte legiuitorul a înțeles să creeze această instituție a liberării sub control judiciar și să o pună la dispoziția oricărui inculpat care este trimis în judecată pentru o infracțiune cu limite de pedeapsă până la 18 ani. In speță, pedeapsa prevăzută de lege este mult sub 18 ani. Din acest punct de vedere nu consideră că se poate reține ca temei al respingerii acest pericol al infracțiunii.
Pe de altă parte, a invocat constant că discutăm de infracțiuni comise în urmă cu 8 ani. Instanța spune că nu scade gravitatea faptei. Susține contrariul deoarece și în dreptul român o anumită perioadă suficientă de timp duce la prescripție. E. un beneficiu acordat de către legiuitor oricărui inculpat, dacă autoritățile statului nu reușesc să-și finalizeze activitatea într-un anumit interval de timp, tocmai pornind de la ideea că după un anumit interval dispare acest efect în conștiința publicului. Prea puțin contează dacă peste 15 sau 20 de ani pedepsim o persoană cercetată pentru o anumită infracțiune. Pe de altă parte, se menționează că au existat două mandate de arestare în cursul acestor 8 ani. In mod constant a subliniat că inculpatul s-a aflat în permanență în S. Nu avea cunoștință despre existența procesului, împrejurare care nu i se poate imputa inculpatului. Pe de altă parte, se revine la problema identității alternative și se concluzionează de către instanță că de fapt ar exista o sustragere de la judecată, deși în partea inițială se susține că nu există nici un pericol de sustragere.
Se reține de asemenea faptul că inculpatul ar fi recidivist. Cu toate că așa este, trebuie avut în vedere că este vorba despre fapte din anii 1991-1999, cu mai bine de 12 ani în urmă, perioadă în care inculpatul nu a avut probleme cu legea penală. Susține că, să se rețină acum o chestiune de natură penală de acum 12 ani și să se refuze o astfel de liberare sub control judiciar, nu i se pare echitabil. Din punctul său de vedere, instanța nu a reușit să îndeplinească ceea ce C. solicită în mod constant, cel mai relevant fiind paragraf 84, unde se spune ceea ce instanța trebuie să aibă în vedere și anume: situația inculpatului, profilul personal, situația familială și posibilitatea reală a luării unei măsuri alternative.
La nici un moment instanța nu a avut în vedere că are o paletă atât de bogată oferită de textul legal de măsuri alternative care să asigure că inculpatul nu va aduce nici un fel de atingere bunului mers al procesului penal. Inculpatul este conștient că dacă i s-ar acorda acest beneficiu și ar face cea mai mică greșeală, s-ar întoarce în stare de arest preventiv. Legiuitorul a reușit din punctul său de vedere să ofere toate pârghiile necesare pentru a se lua garanții. Această chestiune ar trebui să fie primordială în analiza acestei instituții. Nu în ultimul rând, a depus la dosarul cauzei încă de la momentul la care s-a înregistrat cererea de liberare provizorie sub control judiciar de hotărâri, practică judiciară, nu constituie izvor de drept, însă se discută de infracțiuni grave în care instanțele au înțeles să aducă acest beneficiu.
În consecință solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondat a recursuluideclarat de inculpatul C. C., apreciind că hotărârea este greșit criticată de inculpat, atât din punctul de vedere al legalității acesteia cât și al temeiniciei și oportunității modului de soluționare a cererii de liberare sub control judiciar.
Consideră că este o confuzie ce se face în prezenta cauză prin susținerile formulate oral în fața instanței. Cu evidență, instanța de judecată în mod corect a urmat întreaga procedură prev.de art.160/2 și urm. C., pentru soluționarea unei cereri de liberare sub control judiciar, stabilind că este admisibilă în principiu astfel cum de altfel textul art.160/2 și prevede. Instanța de judecată a verificat temeinicia unei astfel de cereri pentru că, de asemenea, textul art.160/8a C., stabilește o astfel de obligație în sarcina instanței de judecată.
Așadar, instanța de judecată a reținut că nu există date cu privire la faptul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cele care s- ar înscrie în disp.art.160/a al.2 C., pentru că dacă ar exista astfel de date, cererea ar fi inadmisibilă în principiu. Respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a realizat întemeiat pentru motivul că inculpatul prin conduita pe care a avut-o anterior parcurgerii procesului penal dedus judecății, nu prezintă garanții, dimpotrivă prezintă indicii cu privire la faptul că s-ar sustrage de la judecată și că ar îngreuna efectuarea cercetării judecătorească, scop al măsurilor preventiv fiind art.137 C., respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, la analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deși este o garanție pe care inculpatul o are pe tot parcursul procesului penal câtă vreme îndeplinește obligațiile impuse, nu este și obligatoriu ca instanța de judecată odată ce constată că nu există un impediment legal să și admită adinitio o astfel de cerere. A. că nu este nici un fel de contradicție între considerentele ce se regăsesc în încheierea din 17 mai 2011 a T.ui C., privitor la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, privitor la împrejurarea că cererea de liberare presupune de fapt o măsură a arestului preventiv legal luată, legală și la momentul analizării cererii de liberare sub control judiciar, însă neîntemeiată din punctul de vedere al disp.art.160/8a și din punctul de vedere al disp.art.136 C.
Așadar consideră că ținând seama de elementele ce se desprind cu certitudine din dosarul de urmărire penală ce face obiectul prezentului proces penal, există puternica suspiciune că inculpatul s-ar sustrage de la judecată odată pus în libertate, nu există nici o garanție cu privire la buna conduită pe care ar avea pe parcursul procesului penal în sensul bunei desfășurări a acestui proces, câtă vreme există date certe cu privire la faptul că a existat o întreagă dificultate pentru organele de urmărire penală să realizeze identificarea inculpatului pe de o parte, aducerea acestuia în fața organului de urmărire penală și apoi deducerea sa judecății în fața instanței. Nu mai puțin adevărat este faptul că inculpatul a uzat de o falsă identitate la momentul la care a fost identificat. Așadar, toate aceste elemente sunt de natură a întemeia pe deplin o respingere a solicitării de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, în această speță de fiecare dată s-a făcut o întreagă discuție de perioada de timp scursă de la momentul săvârșirii faptei până la momentul judecății. A. că nu suntem în situația de a fi prescrise aceste fapte, nu suntem în situația în care a trecut un interval de timp care face de prisos tragerea la răspundere penală a unei persoane bănuite în mod rezonabil de săvârșirea unei infracțiuni pe care în concret o apreciază ca fiind gravă,însușindu-și opinia instanței fondului în ceea ce privește gravitatea concretă a infracțiunii de care inculpatul se face vinovat, fiind probe suficiente și care să poată întemeia această bănuială rezonabilă.
Invocarea practicii judiciare în ceea ce privește punerea în libertate a unor inculpați cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de asemenea nu își găsește locul în prezenta speță, dincolo de împrejurarea că apărătorul arată că nu este izvor de drept, împrejurarea că în diferite spețe deduse judecății s-a apreciat fie depășirea duratei rezonabile a arestului preventiv, ceea ce în speța de față nu este cazul, această invocare a practicii judiciare nu poate servi ca argument pentru admiterea cererii de liberare provizorie formulată de către inculpatul C. C.
In prezenta cauză apreciază că este legală și întemeiată încheierea atacată, solicitând respingerea căii de atac în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., cu consecința menținerii stării de arest a inculpatului și cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.
Apărătorul inculpatului C. C., în replică, arată că nu a făcut trimitere laart.136 C., întrucât a apreciat că nu se impune în speță. Din punctul său de vedere se susține că ar exista elemente care să permită să se concluzioneze că punerea în libertate a inculpatului ar aduce totuși o atingere bunului mers al procesului penal, însă nu se probează această împrejurare.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare delibertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C., fiul lui N. și G., născut la data de (...) în loc. Bălăcești, jud. Galați, CNP 1., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul C. C. este judecat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2
C.pen. și art.37 lit.a C.pen., constând în aceea că, în perioada august- decembrie 2002, în baza unei înțelegeri prealabile cu numiții A. C., N. C., T. I.-
R. și M. G., direct sau prin persoane interpuse, a îndemnat, înlesnit și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către persoanele vătămate M. M.,
M. L., R. C., R. A.-I., C. (fostă Pui) R., Naica C.a-L.tina și Bob (fostă Sâmbouan)
L.-C., pe care le-a recrutat și transportat în Spania în acest scop.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 și 2 C. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc., în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6 C., temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
De precizat că instanța de judecată sesizată cu o astfel de cerere nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținereamăsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care s-a reținut că există în cauză indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv și ulterior cu ocazia menținerii acestei măsuri.
Așa fiind, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.160/2 alin.1 și 2 C. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc.), însă totodată apreciază că, raportat la criteriile menționate mai sus (și anume la circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de circumstanțele ce privesc persoana inculpatului), cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată.
Astfel, infracțiunea de care este acuzat inculpatul, pe care acesta nu o recunoaște, este una foarte gravă, transfrontalieră, la dosar existând indicii că acesta s-a întreținut pe sine din exploatarea sexuală a mai multor femei dispuse să se prostitueze, impunându-le prostituarea necondiționată. Faptul că au trecut 8 ani de la demararea prezentului proces penal nu înseamnă că fapta inculpatului nu este la fel de gravă, pe toată perioada scursă inculpatul fiind arestat de două ori în lipsă, împotriva sa fiind emis și un mandat european de arestare. D. fapta sa ar fi părut mai puțin gravă pe măsura trecerii timpului, atunci organele de urmărire penală nu s-ar fi preocupat de căutarea inculpatului în toată această perioadă și nu ar fi fost emis mandatul european de arestare, în baza căruia a și fost arestat în cele din urmă, în Italia.
În plus, un lucru deloc de neglijat este faptul că inculpatul a „. identitatea unei alte persoane pe nume P. P., identitate pe care nu ar fi avut sens să o preia dacă nu urmărea să se sustragă răspunderii penale pentru faptele comise. Această împrejurare, denotă faptul că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să se sustragă de la judecată (motiv considerat suficient de către C. pentru a menține în arest o persoană). Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat în cursul anului 1999 la o pedeapsă privativă de libertate și s-a sustras de la executarea acesteia prin plecarea în S.
În acest sens, este important de precizat că inculpatul este recidivist, având anterior o condamnare de 9 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prin sentința penală nr.57/(...) a Judecătoriei Galați, față de care prezenta infracțiune este comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie, precum și o condamnare la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.25/(...) a Judecătoriei Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea.
În sfârșit, referitor la susținerile apărătorilor inculpatului conform cărora, în speță, s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, întrucât este arestat de mai bine de 11 luni, acestea sunt total neîntemeiate, fiind binecunoscut faptul că, potrivit jurisprudenței C., la aprecierea caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunii comise și existența unor indicii serioase cuprivire la vinovăția inculpatului, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpatul să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, primul dintre aceste criterii (riscuri) fiind incident în speță (așa cum am arătat mai sus) și justificând cercetarea inculpatului în continuare în stare de arest preventiv.
În consecință, în baza art.160/8a alin.6 C. tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât în speță sunt îndeplinite cerințele art.160 ind.2 și urm. C.p.p. Astfel, se poate observa că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, limite care circumstanțiază și pericolul social al faptei prezumate a fi comise. Apoi, raportat la faptul că infracțiunile cercetate au fost comise în urmă cu 8 ani, iar ultimele condamnări ale inculpatului sunt cele din anii 1999, consideră că o astfel de cerere este și întemeiată. Ținând seama și de jurisprudența C. în materie, inculpatul învederează faptul că instanța de fond nu a făcut o analiză atentă a elementelor ce trebuie avute în vedere la soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar și anume situația inculpatului, profilul său personal, situația familială a acestuia și posibilitatea reală de lua o altă măsură alternativă mai puțin gravă decât arestarea preventivă, care este o măsură extremă.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Curtea de A. C., întocmit la data de (...) a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.1,2 cu aplic.art.41 alin. 2 C.p. și art.37 lit.a C.p., reținându-se că acesta, în perioada august-decembrie 2002, împreună cu numiții A. C., N. C., T. I.-R. și M. G., direct sau prin persoane interpuse, a îndemnat, înlesnit și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către persoanele vătămate M. M., M. L., R. C., R. A.-I., C. (fostă Pui) R., Naica C.a- L.tina și Bob (fostă Sâmbouan) L.-C., pe care le-a recrutat și transportat în Spania în acest scop.
Prin același act de inculpare s-a reținut că inculpatul a fost arestat în lipsă, datorită faptului că, timp de 7 ani s-a sustras urmăririi penale, acțiunea penală fiind pusă în mișcare la data de (...) de P. de pe lângă Curtea de A. C.
Raportat la probele administrate până în prezent, la existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, apreciem că în cauză nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Chiar dacă este îndeplinită condiția de admisibilitate a unei astfel de cereri în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este de sub 18 ani închisoare, liberarea provizorie nu poate fi acordată în cazul în care se constată netemeinicia acesteia.
Ori, raportat la toate împrejurările ce țin de fapta prezumată a fi comisă, de natura și gravitatea acesteia, precum și cele ce țin de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, care s-a sustras o perioadă lungă de timp de la urmărirea penală - fiind arestat în lipsă de două ori, emițându-se și un mandat european-, care a uzat de o altă identitate șianume de numele P. P., identitate pe care nu ar fi avut sens să o preia dacă nu urmărea să se sustragă răspunderii penale.
Un alt aspect important este acela că, inculpatul a plecat în Spania după ce în 1999 fusese condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție reușind astfel să se sustragă de la executarea acesteia.
Toate aceste elemente întăresc convingerea curții că odată lăsat în libertate există riscul ca inculpatul să se sustragă judecății, motiv considerat întemeiat și în jurisprudența C. pentru menținerea unei persoane în stare de arest.
Așa fiind, apreciem ca fiind nefondate criticile formulate de apărare în recursul promovat, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a analizat în mod detaliat cererea inculpatului, precum și împrejurările concrete care conduc la concluzia netemeiniciei acesteia și la necesitatea privării în continuare de libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal.
În cauză nu a fost încălcat nici termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de circa 11 luni, perioadă în care a fost finalizată urmărirea penală și demarată cercetarea judecătorească.
În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C.- suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. F. Oltița L..
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C., fiul lui N. si G., născut la (...), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 17 mai 2011 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. F. Oltița L..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2011 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. R. | M. B. |
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.M. L.
| ← Sentința penală nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1761/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
