Decizia penală nr. 636/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.636/R/2011

Ședința publică din 22 aprilie 2011

I. constituită din:

PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător

JUDECĂTORI : I. C. M.

ANA C.

GREFIER : H. P.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

S-au luat spre pronunțare recursurile formulate de către P. DE PE L.

JUDECĂTORIA ZALĂU, de părțile civile L. I., P. C., Ș. A.-F., P. F. V., B. M.

și asigurătorul SC A. R.- A. V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr. 59 din 7 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr. (...), privind pe inculpatul J. I. E. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 178 alin.2 ,5 Cod penal, art. 184 alin.2,4 Cod penal și art. 184 alin.1,3 Cod penal (patru infracțiuni) cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 aprilie 2011 și apoi pentru data de 22 aprilie 2011.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 59 din 07 februarie 2011 pronunțată de

Judecătoria Zalău în dosarul nr. (...) în baza art. 334 Cod pr. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului J. I.-E. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. b) Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. b) Cod penal, în dauna părții vătămate P. C.

În baza art.178 alin.2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul J. I.-E., fiul lui E. și R., născut la data de (...) în localitatea B. M. jud. Maramureș, cetățean român, student, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. V. Deleu, bl G-13, ap. 17, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii ucidere din culpă în ( victime J. E. și P. D.-R.).

În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul J. I.-E. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate Ș. A. F.

În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul J. I.-E. la pedeapsa de 8 (luni) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate P. C.

În baza art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul J. I.-E. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate C. N.

În baza art.33 lit.b) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul J. I.-E. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli judiciare către stat, (în această sumă fiind incluse atât contravaloarea raportului de expertiză tehnică auto-1000 lei cât și costul buletinelor de analiză toxicologică acoolemie-320 lei, respectiv contravaloarea rapoartelor de constatare medico-legală întocmite pentru victime și părțile vătămate în cuantum de 3092 lei), din care suma de

200 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, d-na av. C. V.

S-a constatat că inculpatul deține polița de asigurare seria RO/01/TO/RX, nr. 000984429, cu perioada de valabilitate (...)-(...) încheiată cu SC A. R.-A. V. I. G. S.-S. S., iar societatea de asigurare va răspunde în limitele legale și contractuale.

60 000 lei pentru B. R., sora victimei și 60 000 lei pentru P. F. V., fratele victimei și la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 20 000 lei către părțile civile P. V., P. R., B. R. și P. F. V. (câte 5000 lei pentru fiecare parte civilă).

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a fost obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă P. C. în următoarele sume: 1315,75 lei reprezentând daune materiale, 40 000 lei reprezentând daune morale, 9335 lei rentă periodică lunară în sumă globală, calculată de la data încetării contractului de muncă în vigoare la data accidentului și până la data pronunțării prezentei hotărâri; 310 lei rentă lunară, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate (care prezintă o incapacitate adaptivă de 50% corespunzătoare gradului III (trei) de invaliditate), reprezentând diferența dintre salariul de bază obținut de partea vătămată anterior accidentului rutier (850 lei) și salariul actual (540 lei), care se va actualiza în funcție de veniturile obținute de partea vătămată fără a putea depăși 425 lei (sumă ce reprezintă jumătate din salariul primit de partea vătămată anterior accidentului).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a fost obligt inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 2067,84 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate S. A. (1484,39lei), P. C. (136,06 lei), C. N.(79,25lei), C. R. (88,3 lei), L. D. ( 279,84 lei).

S-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. având ca obiect despăgubiri materiale, în cuantum de 204,94, reprezentând cheltuieli de spitalizare prestate pentru martorii P. D. O. (33,78 lei) și L. S. (171,16 lei).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și a fost obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., în cuantum de

6583,29 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima P. D. R. (542,64 lei) și părțile vătămate S. A. (2094,89 lei) și P. C. (3945,76 lei).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. S. M. și a fost obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. S. M., în cuantum 2486,76 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate L. D. M.

(1095,59 lei) și C. N. (1391,17 lei).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și obligă inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 2003,36 lei, (157,15 lei pentru victima J. I. E., 296,31 lei pentru victima P. D. R., 798,34 lei pentru partea vătămată P. C., 149,05 lei pentru partea vătămată Ș. A. F.,

296,31 lei pentru partea vătămată L. D. M., 149,05 lei pentru partea vătămată

C. R., 157,15 lei pentru partea vătămată C. N.), actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport echipaje.

S-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. având ca obiect despăgubiri materiale, în cuantum de 306.2, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport și echipaje pentru martorii P. D. O.

(157,15 lei) și L. S. (149,05 lei).

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul J. I.-E. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli judiciare către stat, (în această sumăfiind incluse atât contravaloarea raportului de expertiză tehnică auto-1000 lei cât și costul buletinelor de analiză toxicologică acoolemie-320 lei, respectiv contravaloarea rapoartelor de constatare medico-legală întocmite pentru victime și părțile vătămate în cuantum de 3092 lei), din care suma de 200 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, d-na av. C. V.

Pentru a pronunța această sentință, J. a reținut că în data de (...), în jurul orei 18:30, inculpatul J. I.-E. conducea autoturismul marca DACIA LOGAN cu numărul de înmatriculare (...) proprietatea familiei, pe DN 1F, între localitățile P. S. și S. A., jud. S., din direcția Z. către C.-N. Afară era întuneric și din loc în loc pâlcuri de ceață, iar carosabilul era uscat. În autoturism se mai afla tatăl inculpatului tului - J. E. - pe locul din dreapta față, iar în spate trei tineri luați la ocazie: P. D.-R., Ș. A.-F. și P. C. Inculpatul a ajuns cu mașina la km 57+500 m, între localitățile P. S. și S. A., pe un sector de drum în linie dreaptă, moment în care s-a angajat în depășirea unui autotren rămas neidentificat, fără să observe că din sens opus se apropia microbuzul marca MERCEDES BENZ cu numărul de înmatriculare (...), condus regulamentar de partea vătămată L. Ș. Î. a încercat să evite impactul prin virare stânga-dreapta, însă a intrat în coliziune frontală cu microbuzul. În microbuz se aflau și numiții C. N., C. R., L. D.-M. și P. D.-O. În urma impactului, ca urmare a politraumatismelor a rezultat moartea numiților J. E. (tatăl inculpatului) și P. D.-R. așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 150/III/18/(...) și din raportul de constatare medico-legală nr. 497/III/39/2008 ambele întocmite de S. J. de M. L. S. (f.81- 82).

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 217/II/b/29 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată Ș. A.-F. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată Ș. A.-F. a fost internată în perioada (...)-(...) cu dgs: traumatism cranio-cerebral acut închis, hematom extradural temporal stâng operat în data de (...), fractură femur stâng, hiposcuzie bilaterală. Partea vătămată a suferit în acest interval 2 intervenții chirurgicale dintre care una la nivelul capului, pentru evacuarea hematomului extradural temporal . Ulterior părții vătămate i s-a recomandat mobilizare la marginea patului timp de 6 săptămâni apoi mers cu cârjele până la 2 luni de la operație.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 379/II/b/52 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată P. C. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care nu i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată P. C. a fost internat în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură diafiză humerus stâng, fracturi costale, arc posterior stâng, fractură diafizară metacarp V drept, plagă fronto-prietală, contuzie toracică. Părții vătămate i s-a recomandat imobilizare timp de 6 săptămâni. Prin raportul de expertiză medico legală nr. 4654/II/b/129 din (...) s-a concluzionat că partea vătămată P. C. a necesitat pentru vindecare în total 95-100 zile de îngrijiri medicale și prezintă o incapacitate adaptivă de 50% ceea ce corespunde gradului III de invaliditate.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 220/II/b/32 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată C. N. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care nu i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată C. N. a fost internat în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură a diafizei humerusului stâng și leziune de nerv radial., intervenindu-se chirurgical și practicându-se osteosinteza humerusului cu plagă înșurubată.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 219/II/b/31 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată C. R. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care nu i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 26-28 de zile de îngrijiri medicale. Acesta a suferit un traumatism cranio-facial acut deschis, și o contuzie tibio- tarsiană stângă necesitând aparat gipsat la glezna stângă.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 218/II/b/30 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată L. D.-M. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care nu i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 26-28 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată L. D. a fost internată în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură bazin ramischiopubian, contuzie gambă bilateral, contuzie cerebrală și comoție cerebrală.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor arătând că s-a angajat în depășirea autotrenului deoarece nu a observat microbuzul care se apropia din sens opus decât după ce s-a angajat în depășire astfel că nu a reușit să evite impactul cu aceasta. Coroborând declarațiile inculpatului cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, declarațiile părților vătămate și a martorilor L. Ș., D. A. și P. D. I., cu mențiunile din expertiza tehnică auto întocmită de expertul Ș. V., instanța a reținut că accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care nu a analizat corect condițiile existente pentru efectuarea depășirii și nu s-a asigurat că această manevră se face fără a pune în pericol circulația celorlalți participanți la trafic, în special a vehiculului din sens opus, încălcând astfel prevederile art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. prin aceea că s-a angajat în depășire în momentul în care din sensul opus se apropia un alt autovehicul.

Raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză a arătat că accidentul de circulație putea fi evitat numai de către conducătorul autoturismului Dacia Logan (...), J. I.-E., dacă acesta nu efectua o schimbare a direcției de mers spre stânga, intrând pe contrasens, în condițiile în care din sens opus circula un alt autovehicul.

La termenul de judecată din (...) Reprezentantul P.ui de pe lângă

Judecătoria Zalău a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei constând în vătămarea corporală a părții vătămate P. C., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit, din care rezultă că leziunile ce i-au fost cauzate părții vătămate au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile îngrijiri medicale.

Analizând cererea Reprezentantul P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. alin. 1, 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, instanța a reținut că aceasta este întemeiată deoarece raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că partea vătămată P. C. a necesitat pentru vindecare în total 95-100 zile de îngrijiri medicale și prezintă o incapacitate adaptivă de 50% ceea ce corespunde gradului III de invaliditate și astfel apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite în dauna acestei părți vătămate din infracțiunea de vătămare corporală din culpăprevăzută de art. 184 alin. alin. 1, 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, în data de (...), în jurul orei 18:30 în timp ce conducea autoturismul marca DACIA LOGAN cu numărul de înmatriculare (...) proprietatea familiei, pe DN 1F, între localitățile P. S. și S. A., jud. S., din direcția Z. către C.-N. s-a angajat în depășirea unui autotren, fără să se asigure că din sens opus nu se apropia un alt autoturism și a intrat în coleziune cu microbuzul marca MERCEDES BENZ cu numărul de înmatriculare (...), condus regulamentar de martorul L. Ș., nerespectând astfel dispozițiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice și provocând un accident de circulație soldat cu decesul victimelor J. E. (tatăl inculpatului) și P. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin. 2 și 5 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora „ Se interzice depășirea vehiculelor:…j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii";, prin aceea că s-a angajat în depășire în momentul în care din sensul opus se apropia un alt autovehicul.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă de asemenea în formă agravată prevăzută și sancționată de art.178 alin.5 Cod penal, prin fapta sa cauzându-se moartea a două persoane, victimele J. E. (tatăl inculpatului) și P. D..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin. 2 și alin. 5 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimelor. U. imediată constă în atingerea adusă vieții victimelor, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit. a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și nu a suferit alte condamnări.

Reținând vinovăția inculpatului J. I.-E., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 și 5 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18^{1 alin. 2 Cod penal, având în vedere modul șimijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.18^{1 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice și raportat la urmarea produsă.}

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 22 de ani, este student și nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei. Totuși instanța a apreciat că raportat la gravitatea faptei și urmările produse nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate Ș. A. F. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau dacă a pus în pericol viața victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale și totodată a pus în pericol viața persoanei.

De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora „ Se interzice depășirea vehiculelor:…j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii";, prin aceea că s-a angajat în depășire în momentul în care din sensul opus se apropia un alt autovehicul

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a cărorvindecare a fost necesar un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 86 din dosar.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu s-a reținut în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 8 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurilepublice, a produs părții vătămate P. C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, dar i- au generat acestuia o incapacitate adaptivă de 50% care corespunde gradului III de invaliditate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4

Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 95-100 de zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 514 din dosar.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 95-100 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate C. N. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie a viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin. 3 Cod penal. Astfel, în conformitate cu art.184 alin.3 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.1 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora „ Se interzice depășirea vehiculelor:…j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii";, prin aceea că s-a angajat în depășire în momentul în care din sensul opus se apropia un alt autovehicul

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, princaracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 89 din dosar.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 6 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate C. R. leziuni traumatice ce au necesitatpentru vindecare un număr de 20-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie a viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 1 și 3 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin. 3 Cod penal. Astfel, în conformitate cu art.184 alin.3Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.1 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora „ Se interzice depășirea vehiculelor:…j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii";, prin aceea că s-a angajat în depășire în momentul în care din sensul opus se apropia un alt autovehicul

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 20-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 89 din dosar.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 20-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J. I.-E. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate L. D. M. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 26-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie a viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 25-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 89 din dosar.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, înconformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 25-28 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate.

I. a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 33 lit b) faptele fiind săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin. lit. b) a dispus contopirea acestora, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 2 (doi) ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. R. și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

I. a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul

1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e)

Cod penal. I. a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Mai mult instanța a apreciat că decesul propriului tată a avut un impact deosebit de puternic asupra inculpatului pentru a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat, astfel încât nu se impune privarea de libertate a inculpatului.

I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l și 2

Cod penal, respectiv: pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 2 ani, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.2; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul judecății, numiții P. V., P. R., B. M., P. F. V., L. I. și părțile vătămate Ș. A., P. C., C. N., C. R. și L. D.-M. au declarat că se constituie părți civile în cauză.

Astfel, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunile săvârșite, prejudiciul - decesul victimelor J. E. și P. D. R. și vătămările corporale ale părților civile Ș. A., P. C., C. N., C. R. și L. D.-M., legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei.

I. a constatat că SC A. R.-A. V. I. G. S., are calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză, la dosarul cauzei la fila 172 fiind depusă o copie după polița de asigurare seria RO/01/TO/RX, nr. 000984429, cu perioada de valabilitate (...)-(...) încheiată de către inculpat cu SC A. R.-A. V. I. G. S.-S. S., accidentul rutier producându-se în data de (...).

I. a constatat că în cursul judecății sora inculpatului și fiica victimei

J. E., numita L. I. s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea exclusivă a asiguratorului SC A. R.-A. V. I. G. S.A la plata de daune morale în sumă de

600.000 și a cheltuielilor judiciare suportate de această parte civilă în prezenta cauză (f.229, 524).

I. a reținut că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

I. a constatat că partea vătămată L. I. a suferit un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei, victima fiind tatăl acesteia.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 80.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile L. I.

Totodată instanța a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu a dispus acordarea acestora.

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.

I. a reținut că partea civilă L. I. a solicitat obligarea exclusivă a asiguratorului SC A. R.-A. V. I. G. S.A la plata de daune morale și a cheltuielilor judiciare suportate de această parte civilă în prezenta cauză. I., având în vedere și Decizia 1/2005 a înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a apreciat că raporturile juridice și implicit obligațiile asiguratorului în caz de producere a riscului -în speță accident rutier- sunt stabilite prin convenție, ceea ce dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în temeiul art. 57 alin.1 din Legea 136/1995 despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestor cât și direct asiguratorului de răspundere civilă, sens în care a obligat exclusiv asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A la plata daunelor morale în cuantum de

80 000, acordate părții civile L. I.

I. a constatat că în cursul judecății s-au constituit părți civile în cauză numiții P. V. (tatăl victimei P. D.), P. R. (mama victimei P. D.) și B. M. (sora victimei P. D.), P. F. V. (fratele victimei P. D.) cu următoarele sume: 600 000 lei cu titlu de daune morale, 150 000 lei pentru fiecare dintre cele 4 părți civile;

24 000 cu titlu de despăgubiri materiale, câte 6000 lei pentru fiecare parte civilă; cheltuieli judiciare fără a se preciza cuantumul acestora.

Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

I. a constatat că părțile civile P. V. (tatăl victimei P. D.), P. R. (mama victimei P. D.) și B. M. (sora victimei P. D.), P. F. V. (fratele victimei P. D.) au suferit un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat totuși că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 420.000 lei distribuită după cum urmează: 150 000 lei pentru P. Vasie tatăl victimei P. D. R., 150.000 lei pentru P. R., mama victimei,

60. 000 lei pentru B. R., sora victimei și 60 000 lei pentru P. F. V., reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părților civile.

În privința daunelor materiale solicitate de părțile civile P. V. (tatăl victimei P. D.), P. R. (mama victimei P. D.) și B. M. (sora victimei P. D.) și P. F. V. (fratele victimei P. D.) instanța a constatat că acestea au fost dovedite doar în limita sumei de 20000 lei, potrivit documentelor justificative aflate la filele

350-351 coroborate cu declarațiile martorilor B. C. (f 427) și P. Aurel (f.428) fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării victimei și a ridicăriimonumentului funerar. Astfel instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de aceste părți civile și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 20 000 lei către părțile civile P. V., P. R., B. R. și P. F. V. (câte 5000 lei pentru fiecare parte civilă) reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării victimei și a ridicării monumentului funerar.

I. a constatat că părțile civile nu au solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu va acorda asemenea dobânzi.

Totodată instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu a dispus acordarea acestora.

5000 lei pentru fiecare parte civilă).

I. a constatat că partea civilă Ș. A. F. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând 50 000 lei despăgubiri morale pentru cele 120 zile de îngrijiri medicale; 2500 EUR despăgubiri materiale reprezentând contravaloare alimente adecvate, medicamente și cheltuieli de transport; acordarea unei rente de agrement a cărei cuantum nu a fost precizat, având în vedere că părții civile i s-a diminuat auzul și nu mai poate articula cuvintele.

Sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din 1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele post traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului alături de asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata către partea civilă a unor sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării acesteia de către autoturismul condus de inculpat și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea imobilizării timp îndelungat, prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare, de concediu medical și recuperare. Conform raportului de constatare medico- legală nr. 217/II/b/29 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea civilă Ș. A.- F. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată Ș. A.-F. a fost internată în perioada (...)-(...) cu dgs: traumatism cranio cerebral acut închis, hematom extradural temporal stâng operat în data de (...), fractură femur stâng, hiposcuzie bilaterală. Parteavătămată a suferit în acest interval 2 intervenții chirurgicale dintre care una la nivelul capului, pentru evacuarea hematomului extradural temporal. Ulterior părții vătămate i s-a recomandat imobilizare la marginea patului timp de 6 săptămâni apoi mers cu cârjele până la 2 luni de la operație. De asemenea instanța a avut în vedere și suferința psihică a părții civile care a devenit agitată, nervoasă având în vedere schimbările radicale, neașteptate și nedorite intervenite în modul său de viată precum și faptul că părții civile i s-a diminuat auzul și nu mai poate articula cuvintele.

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile Ș. A. F. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă Ș. A. F. în sumă de 50 000 lei cu titlu de daune morale.

În privința daunelor materiale solicitate de partea civilă Ș. A. instanța a constatat că acestea au fost dovedite, potrivit declarațiilor martorei Ș. F. (f

429), fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. A. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în sumă 2500

EUR echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României, către partea civilă Ș.

A. F. lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

I. nu a acordat rentă de agrement deoarece nu s-a dovedit prin acte medicale existența unei incapacități adaptive la această parte civilă care să justifice acordarea unei astfel de rente, care ar avea rolul de a compensa efortul părții vătămate de a se adapta la mediul natural și social.

I. a constatat că partea vătămată P. C. s-a constituit parte civilă în cauză și a solicitat: 10000 lei reprezentând daune materiale, reprezentând contravaloare alimente adecvate, medicamente și cheltuieli de transport; 40

000 lei reprezentând daune morale; 500 lei rentă lunară, ca urmare a diminuării veniturilor sale în condițiile în care partea civilă a fost obligată să înceteze raporturile de muncă cu societatea la care era angajat deoarece nu mai putea să-și folosească mâna stângă.

La stabilirea daunelor materiale s-a avut în vedere numărul de zile de incapacitate de muncă și, aferent, veniturile pe care partea a dovedit că le realiza în mod obișnuit prin munca prestată, precum și cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșire.

În privința daunelor materiale în cuantum de 10000 lei solicitate de partea civilă P. C. instanța a constatat că acestea au fost dovedite doar înlimita sumei de 1315, 75 lei, potrivit chitanțelor aflate la filele 526, 544-548 coroborate cu declarațiile martorului P. M. (f 426), fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel instanța a admis în parte cererea formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către partea civilă P. C. în sumă de 1315,75 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

I. a constatat că partea civilă nu a solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu va acorda asemenea dobânzi.

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului alături de asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata către partea civilă a unor sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării acestuia de către autoturismul condus de inculpat și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea imobilizării timp îndelungat, prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare, de concediu medical și recuperare. Partea vătămată P. C. a fost internat în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură diafiză humerus stâng, fracturi costale, arc posterior stâng, fractură diafizară metacarp V drept, plagă fronto-parietală, contuzie toracică toate acestea provocând suferințe morale părții vătămate. I. a avut în vedere și suferința psihică a părții civile generată de schimbările radicale, neașteptate și nedorite intervenite în modul său de viată precum și incapacitate adaptivă de 50% survenită ca urmare a producerii accidentului ceea ce corespunde gradului III de invaliditate și care a generat pe cale de consecință reducerea posibilității părții civile P. C. de a efectua activități lucrative.

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile P. C. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către partea civilă P. C. în sumă de 40 000 cu titlu de daune morale.

În privința rentei lunare în sumă de 500 lei solicitată de partea civilă P. C. ca urmare a diminuării veniturilor acestuia în condițiile în care a fost obligat să-și înceteze raporturile de muncă cu societatea la care era angajat în calitate de zidar la data accidentului, deoarece nu mai putea să-și folosească mâna stângă, instanța a constatat cele ce urmează. Raporturile de muncă dintrepartea civilă și acest angajator au încetat prin acordul părților la data de (...) (f.

247). Din declarația martorei P. M. (f.426) coroborată cu raportul de expertiză medico-legală nr.4654/II/b/129 care arată că partea vătămată P. C. a necesitat pentru vindecare în total 95-100 zile de îngrijiri medicale și prezintă o incapacitate adaptivă de 50% ceea ce corespunde gradului III de invaliditate

(f.514) instanța apreciază că încetarea raporturilor de muncă s-a datorat unor cauze obiective, respectiv imposibilitatea părții vătămate de a mai face față cerințelor postului. I. a constatat că la momentul accidentului partea vătămată avea un salariu de bază în cuantum de 850 lei iar ulterior, având în vedere incapacitatea adaptivă de 50% (ceea ce corespunde gradului III de) suferită de partea vătămată, aceasta s-a angajat ca muncitor necalificat fiind încadrat cu un salariu de bază de 540 lei și nu a făcut demersuri pentru obținerea unei pensii de invaliditate preferând să desfășoare activități lucrative.

I. a reținut că potrivit aceluiași principiu al reparării integrale a prejudiciului suferit, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu doar prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat de victimă, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Făcând aplicarea acestui principiu instanța a admis în parte cererea părții civile P. C. privind acordarea unei rente periodice începând cu data încetării raporturilor de muncă cu societatea la care era angajat ca zidar ((...)), dată la care a intervenit reducerea veniturilor obținute de acesta (și nu începând cu data producerii accidentului deoarece nu s-a dovedit reducerea veniturilor părții civile pentru intervalul cuprins între data producerii accidentului și data încetării raporturilor de muncă ale părții vătămate).

Astfel, pentru intervalul cuprins între data încetării raporturilor de muncă ale părții vătămat-(...)- și data pronunțării prezentei hotărâri -(...)- instanța a obligat inculpatul alături de asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale în sumă de 9335 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată după cum urmează: pentru intervalul septembrie 2008-noiembrie 2008, adică 3 luni, când partea vătămată nu a fost încadrată în muncă, instanța a acordat o rentă lunară în cuantum de 425 lei, respectiv jumătate din salariul de bază avut de partea vătămată la data accidentului (850 lei), adică o sumă totală aferentă acestui interval în cuantum de 1275 lei; pentru intervalul decembrie 2008 (data la care partea vătămată s-a reangajat) -(...) (data pronunțării prezentei hotărâri), adică 22 luni, instanța a acordat o rentă lunară în cuantum de 310 lei, reprezentând deferența dintre salariul cu care era încadrată partea civilă la data accidentului, adică ianuarie 2008- (respectiv 850 lei) și salariul de încadrare actual al părții vătămate (540 lei lunar, adică o sumă totală aferentă acestui interval în cuantum de 8060 lei.

I. a constatat că partea civilă nu a solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu va acorda dobânzi pentru acest prejudiciu efectiv constatat de către instanță.

Având în vedere că partea civilă are și în prezent un salariu inferior celui avut la data accidentului, instanța a apreciat că, având în vedere caracterul cert al prejudiciului viitor, partea vătămată este îndreptățită să primească și pentru viitor o prestație periodică echivalentă cu diferența între salariul obținut anterior producerii accidentului (850 lei) și salariul actual (540 lei) și pe cale de consecință a obligat inculpatul alături de asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata unei rente lunare în cuantum de 310 lei, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării denevoie a părții vătămate (care prezintă o incapacitate adaptivă de 50% corespunzătoare gradului III (trei) de invaliditate), reprezentând diferența dintre salariul de bază obținut de partea vătămată anterior accidentului rutier (850 lei) și salariul actual (540 lei), care se va actualiza în funcție de veniturile obținute de partea vătămată fără a putea depăși 425 lei (sumă ce reprezintă jumătate din salariul primit de partea vătămată anterior accidentului și corespunde unei incapacități adaptive de 50%, aferente gradului III de invaliditate)

În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă P. C. în următoarele sume: 1315,75 lei reprezentând daune materiale, 40000 lei reprezentând daune morale, 9335 lei rentă periodică lunară în sumă globală, calculată de la data încetării contractului de muncă în vigoare la data accidentului și până la data pronunțării prezentei hotărâri,310 lei rentă lunară, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate (care prezintă o incapacitate adaptivă de 50% corespunzătoare gradului III (trei) de invaliditate), reprezentând diferența dintre salariul de bază obținut de partea vătămată anterior accidentului rutier (850 lei) și salariul actual (540 lei), care se va actualiza în funcție de veniturile obținute de partea vătămată fără a putea depăși 425 lei (sumă ce reprezintă jumătate din salariul primit de partea vătămată anterior accidentului).

I. a constatat că partea vătămată C. N. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10000 EUR reprezentând daune morale și cu suma de 6000 de lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloare îngrijiri medicale și tratament sechele posttraumatice. Totodată partea civilă a solicitat cheltuieli judiciare conform chitanțelor depuse la dosar.

Sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din 1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, s-a avut în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele post traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională

și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului alături de asiguratorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata către partea civilă a unor sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării acestuia de către autoturismul condus de inculpat și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de imobilizarea îndelungată a brațului, prezentării frecvente la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului și alimentației speciale, de numărul mare de zile de spitalizare, de concediu medical și recuperare. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 220/II/b/32 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată C. N. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice necesitând pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale a fost internat în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură a diafizei humerusului stâng și paralizie de nerv radial., intervenindu-se chirurgical și practicându-se osteosintezahumerusului cu plagă înșurubată. Partea civilă a avut brațul imobilizat timp de patru luni, având nevoie de ajutor pentru cele mai elementare activități, a fost obligat să facă exerciții și masaje de specialitate la C.-N., ceea ce a provocat suferința psihică părții civile suferință accentuată și de lipsa mijloacelor materiale, familia fiind nevoită să contracteze un credit bancar pentru acoperirea cheltuielilor cu partea civilă.

În concluzie, sub acest aspect, al prejudiciului nepatrimonial, instanța a apreciat că trebuie ținut cont de faptul că s-a creat un prejudiciu părții civile datorat suferințelor fizice și psihice, inclusiv lipsei de socializare pe durata mare de timp necesară pentru recuperare cât și imposibilității acestuia de a-si susține examenele din sesiunea de iarna anului universitar 2007-2007, partea civilă fiind student la F. de Ș. E. C. N..

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile C. N. și să oblige inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă C. N. în sumă de 10 000 EUR cu titlu de daune morale echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

În privința daunelor materiale în cuantum de 6000 lei solicitate de partea civilă C. N. instanța a constatat că acestea au fost dovedite în întregime, potrivit declarațiilor martorei C. I. (f 430) coroborate cu documentele justificative aflate la filele 390-391), fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N. și să oblige inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în sumă 6000 lei către partea civilă C. N. lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

I. a constatat că partea civilă nu a solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu a acordat dobânzi pentru acest prejudiciu efectiv constatat de către instanță.

Totodată instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu va dispune acordarea acestora.

I. a constatat că partea vătămată C. R. a arătat că se constituie parte civile în cauză cu suma de 10000 EUR daune morale și cu suma de 3000 de lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloare îngrijiri medicale și tratament sechele post traumatice.

Sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din 1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele post traumaticecare afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile C. R. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă C. R. în sumă de 10 000 EUR cu titlu de daune morale echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

În privința daunelor materiale în cuantum de 3000 lei solicitate de partea civilă C. N. instanța a constatat că acestea au fost dovedite în întregime, potrivit declarațiilor martorei C. M. (f 432) coroborate cu documentele justificative aflate la filele 417-423, fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. R. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în sumă 3000 lei către partea civilă C. R. lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

Totodată instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu a dispus acordarea acestora.

I. a constatat că partea vătămată L. D. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10000 EUR daune morale și cu suma de 3500 de leicu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloare îngrijiri medicale și tratament sechele posttraumatice.

Sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din 1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, s-a avut în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele post traumatice constând în scăderea acuității vizuale, care afectează negativ participarea părții civile la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.

218/II/b/30 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată L. D.-M. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice necesitând pentru vindecare 26-28 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată L. D. a fost internată în perioada (...)-(...) cu dgs: fractură bazin ramischiopubian, contuzie gambă bilateral, contuzie cerebrală și comoție cerebrală. Sub același aspect, al prejudiciului nepatrimonial, instanța a apreciat că trebuie ținut cont și de faptul că s-a creat un prejudiciu părții civile datorat atât suferințelor fizice cât și psihice generate de intervențiile chirurgicale, imobilizarea la pat și de necesitatea de a purta ochelari.

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile L. D.-M. și să oblige inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri către partea civilă L. D.-M. în sumă de 10 000 EUR cu titlu de daune morale echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

În privința daunelor materiale în cuantum de 3500 lei solicitate de partea civilă C. N. instanța a constatat că acestea au fost dovedite doar parțial, potrivit declarațiilor martorului L. D. (f 431) coroborate cu documentele justificative aflate la filele 407-415, fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului. Astfel instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. D. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în sumă 3000 lei către partea civilă L. D. lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

Totodată instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu a dispus acordarea acestora.

I. a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri medicale părților vătămate au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța apreciază că pretențiile civile ale acestora sunt întemeiate în privința părților vătămate, aceste unități făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părților vătămate.

S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de

2272,78 lei, actualizată cu dobânda oficială a B-N.R. până la data plății integrale reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate (S. A. -

1484,39lei, P. C.-(136,06 lei) C. N.-79,25lei, C. R.-88,3 lei, L. D. - 279,84 lei) și cei 2 martori (P. D. I.- 33.78 lei și L. Ș.-171.16 lei)(f.195).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 2067,84 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate S. A. (1484,39lei), P. C. (136,06 lei), C. N.(79,25lei), C. R. (88,3 lei), L. D. ( 279,84 lei).

I. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. având ca obiect despăgubiri materiale, în cuantum de 204,94, reprezentând cheltuieli de spitalizare prestate pentru martorii P. D. O. (33,78 lei) și L. S. (171,16 lei).

S. C. J. de U. C. N. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu sumele de 542,64 lei pentru partea vătămată P. D.-R., cu suma de

2094,89 lei pentru partea vătămată Ș. A. și cu suma de 3945,76 lei pentru partea vătămată P. C.(f.125-130)

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S.A în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., în cuantum de 6583,29 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima P. D. R.

(542,64 lei) și părțile vătămate S. A. (2094,89 lei) și P. C. (3945,76 lei).

S. C. J. de U. S. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

1095,59 lei pentru partea vătămată L. D.-M. și cu suma de 1391,17 lei pentru partea vătămată C. N., (f.196).

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. S. M. și a obligat inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. S. M., în cuantum 2486,76 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la dataplății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate

L. D. M. (1095,59 lei) și C. N. (1391,17 lei)

S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză (f.270) solicitând cu titlu de cheltuieli medicale și de transport suma globală de 2309.56 lei actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport echipaje defalcată după cum urmează:

157,15 lei pentru victima J. I. E., 296,31 lei pentru victima P. D. R., 798,34 lei pentru partea vătămată P. C., 149,05 lei pentru partea vătămată Ș. A. F.,

296,31 lei pentru partea vătămată L. D. M., 149,05 lei pentru partea vătămată C. R., 157,15 lei pentru partea vătămată C. N.) și 157,15 lei pentru martora P. D. O. și 149,05 lei pentru martorul L. S.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și va obliga inculpatul J. I.-E., alături de asigurătorul SC A. R.-A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 2003,36 lei, ( 157,15 lei pentru victima J. I. E., 296,31 lei pentru victima P. D. R., 798,34 lei pentru partea vătămată P. C., 149,05 lei pentru partea vătămată Ș. A. F., 296,31 lei pentru partea vătămată L. D. M., 149,05 lei pentru partea vătămată C. R., 157,15 lei pentru partea vătămată C. N.), actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport echipaje.

I. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. având ca obiect despăgubiri materiale, în cuantum de 306.2, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport și echipaje pentru martorii P. D. O.

(157,15 lei) și L. S. (149,05 lei).

200 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, d-na av. C. V.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, părțile civile L. I., P. C., Ș. A.-F., P. F. V., B. M. și asigurătorul SC A. R.- A. V. I. G. SA.

P. de pe lângă Judecătoria Zalău a criticat sentința atacată în primul rând sub aspectul laturii penale, susținând că pedepsele aplicate atât pentruinfracțiunea de ucidere din culpă, cât și pentru celelalte infracțiuni de vătămare corporală în mod greșit au fost orientate spre minimul special, fără a se aplica niciun spor, iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante trebuie să fie în regim de detenție, deoarece nu poate fi dispusă suspendarea condiționată a acesteia, dacă se majorează la o pedeapsă mai mare de 2 ani.

În al doilea rând, a criticat soluția sub aspectul laturii civile arătând că partea civilă L. I., fiica victimei decedate J. E. și sora inculpatului, în constituirea de parte civilă a solicitat doar obligarea asiguratorului la plata daunelor morale, iar instanța a obligat în mod direct asigurătorul, în ciuda faptului că acesta nu are niciun raport juridic nemijlocit cu partea civilă.

Tot sub aspectul laturii civile P. a precizat că nu s-au soluționat în totalitate acțiunile civile ale părților civile C. N., L. D. M. și C. R., fiindcă aceștia au solicitat prin constituirile de parte civilă și cheltuielile de judecată,însă instanța a motivat în sentință respingerea acestora ca fiind nedovedite, fără a se pronunța și în dispozitivul hotărârii judecătorești.

Sub un ultim aspect, s-a învederat că daunele morale către toate părțile civile au fost stabilite fără a se ține seama de numărul zilelor de îngrijire medicală necesare pentru vindecarea leziunilor, ajungându-se ca pentru o suferință mai redusă să se acorde daune morale mai mari.

Partea civilă recurentă P. C. a arătat că recursul declarat vizează numai latura civilă și doar cuantumul daunelor morale, precizând că în raport deîmprejurarea că accidentul a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului și că a rămas cu sechele psihice și fizice, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, suma globală și renta lunară acordate de prima instanță reprezintă, în realitate, diferențele salariale pe care le-ar fi obținut dacă nu s-ar fi produs accidentul, astfel încât pretențiile sale de 100.000 lei daune morale nu sunt exagerate.

Partea civilă recurentă Ș. A. F. a precizat că recursul vizează aceleașiaspecte relativ la daunele morale, datorită faptului că i-a fost cauzată o diminuare a auzului și a capacității de articulare a cuvintelor, precum și aceleia că a fost imobilizată la pat circa 2 luni, ca atare daunele morale pretinse de 100.000 lei nu sunt exagerate, astfel încât se impune majorarea sumei de 50.000 lei stabilită de prima instanță cu acest titlu.

A. recurent a criticat sentința sub mai multe aspecte vizând latura civilă;astfel, în ceea ce o privește pe partea civilă L. I., a susținut că este nelegală obligarea doar a asigurătorului la plata daunelor morale de 80.000 lei direct către aceasta, deoarece doar inculpatul poate fi obligat în mod nemijlocit la plata despăgubirilor.

În al doilea rând, s-a criticat obligarea A. alături de inculpat la plata tuturor despăgubirilor civile acordate în cauză, deoarece sintagma de „. de"; nu are nicio justificare legală și este similară sintagmei „în solidar cu";, astfel încât se impune înlăturarea obligației de plată a asigurătorului, alături de inculpat.

În al treilea rând, s-a învederat că în cazul părților civile C. R. și L. D. M., cărora li s-au acordat daune morale de 10.000 Euro, nu s-a ținut seama de numărul de zile de îngrijire medicale necesar vindecării, respectiv 26-28 de zile, astfel încât se impune diminuarea acestora.

În fine, s-a precizat că modul de soluționare a acțiunilor civile formulate de către părțile civile P. V. și P. R., părinții victimei decedate P. D. R., este injust deoarece părinților li s-a acordat câte 150.000 lei însă fraților victimei, câte 60.000 lei.

Partea civilă L. I. a solicitat majorarea daunelor morale arătând căacțiunea civilă formulată nu are o cauză imorală, iar societatea de asigurare este cea care răspunde pentru inculpat în limita contractului de asigurare.

Părțile civile recurente B. M. și P. F. V. au criticat sentința precizând că seimpune majorarea daunelor morale de câte 60.000 lei pentru fiecare la câte

150.000 lei, pentru că instanța nu a detaliat în motivarea hotărârii de ce a făcut diferențierea între membrii aceleiași familii, respectiv între părinții și frații victimei decedate.

Au învederat că este adevărat că tatăl lor P. V., a avut mai multe tentative de suicid iar mama, P. R., a avut multiple probleme cardiace survenite ca urmare a decesului fratelui mai mic P. D. R., însă și durerea celor doi frați recurenți este la fel de mare, deoarece relațiile dintre ei s-au bazat pe o afecțiune reciprocă profundă.

Ex amin ând sen tinț a atac ată din perspectiva motivelor de recurs invocateprecum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 C. Curtea constată următoarele:

Nici unul dintre recurenți nu a criticat starea de fapt reținută de către prima instanță, prin urmare aceasta doar va fi reiterată de către instanța de recurs.

S-a reținut că în data de (...) în jurul orei 18.30 inculpatul J. I.-E. a condus autoturismul Dacia Logan cu nr.(...) între localitățile P. S. și S. A. dintre Z. la C. în condițiile în care era întuneric și ceață; în autoturism se afla tatăl inculpatului - J. E. și trei tineri luați la ocazie, respectiv victima decedată P. D. R. și părțile civile S. A. F. și P. C.

Pe o porțiune de drum în linie dreaptă inculpatul a încercat să depășească un autotren fără a observa că din față se apropia microbuzul Mercedes cu nr. (...) condus de partea vătămată L. S. cu care a intrat în coliziune frontală; în microbuz se aflau părțile civile C. N., C. R. și L. D. M. precum și numita P. D. O. În urma accidentului a survenit moartea tatălui inculpatului, J. E., și a tânărului luat la ocazie P. D. R. partea civilă S. A. F. a suferit leziuni care au pus viața în primejdie și au avut nevoie pentru vindecare de 100-120 zile; partea civilă P. C. a avut nevoie de 95-100 de zile de îngrijiri medicale; partea civilă C. N. a suferit leziuni ce au avut nevoie pentru vindecare de 55 zile de îngrijiri medicale; părțile civile C. R. și L. D. M. au avut nevoie de 27-28 zile de îngrijiri medicale.

Temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a comis faptele din culpă cu prevedere, pentru că nu a respectat obligația impusă de art.120 alin.1 lit.j din Regulamentul de aplicare a OUG nr.1., care interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, socotind fără temei că nu se va produce coleziunea cu microbuzul.

În mod legal prima instanță a făcut încadrarea juridică a faptelor menționate în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2 și 5 C., în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 C. (față de părțile vătămate S. A. F. și P. C.) și în trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3

C. (față de părțile vătămate C. N., C. R. și L. D. M.).

Recursul declarat de către parchet sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei este fondat, doar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.

Curtea reține că individualizarea judiciară a pedepsei, deci inclusiv modalitatea de executare, trebuie să țină seama de criteriile prev. de art.72 C., însă aceste criterii nu pot fi valorificate unul în detrimentul altuia, deoarece atunci, pedeapsa ce ar fi stabilită nu și-ar mai atinge scopul educativ și preventiv; în cauză, în procesul de deliberare în fața primei instanțe au prevalat datele ce țin de persoana inculpatului, precum și împrejurarea că una dintre victimele decedate este tatăl său, în detrimentul urmărilor grave ale infracțiunilor comise de către inculpat cu aceeași ocazie, respectiv decesul a două persoane și vătămarea corporală a altor cinci persoane.

Având în vedere că urmările menționate capătă o cu totul altă valență dacă sunt avute în vedere împreună, chiar dacă pedepsele stabilite în concret pentru fiecare faptă - respectiv 2 ani închisoare pentru ucidere din culpă, două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru vătămare corporală din culpă comise față de părțile vătămate S. A. și P. C., prev. de art.184 alin.2 și 4 și câte 6 luni închisoare pentru celelalte trei vătămări corporale, prev. de art.184 alin.1 și 3

C. - este evident că este necesară executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, precum și înlăturarea suspendării executării pedepselor accesorii.

În ceea ce privește motivul ridicat de către parchet potrivit căruia se impune majorarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte,acesta nu poate fi primit din cauză că s-ar ignora pericolul concret al fiecărei fapte și s-ar ajunge ca pedeapsa să fie stabilită în raport de urmările concursului ideal de infracțiuni comise în speță.

Sub aspectul laturii civile sunt fondate recursurile declarate de către P. și de către asigurător în ceea ce privește greșita obligare a ultimului la plata despăgubirilor civile către partea civilă Les I. și obligarea alături de inculpat la despăgubirile civile către toate celelalte părți civile.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie interpretate în recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.1/2005 a I., societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător și nicidecum în calitate de parte responsabilă civilmente, astfel încât nu poate fi obligat „."; sau „în solidar"; cu inculpatul la plata despăgubirilor civile; doar acesta din urmă poate fi obligat în mod nemijlocit să plătească părții civile despăgubirile stabilite de către instanță, deoarece el este autorul infracțiunii care atrage răspunderea civilă delictuală prev. de art.998 C..

A. apare doar în raportul juridic încheiat cu inculpatul, fie ca urmare a poliței de răspundere civilă auto obligatorie în temeiul legii, fie ca urmare a încheierii unei polițe casco în scopul de a prelua efectele antrenării răspunderii civile delictuale, ca atare, niciodată nu poate răspunde singur față de partea civilă, deoarece nu există niciun temei legal în acest sens.

În consecință, Curtea, sub acest aspect, va înlătura obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile direct către partea civilă L. I. și, corelativ, va obliga inculpatul J. I. E. să plătească părții civile L. I. suma de

80.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere că obiectul acțiunii civile alăturate acțiunii penale ce face obiectul procesului penal de față, îl constituie tocmai pretențiile ridicate de partea civilă menționată, iar acțiunea civilă se exercită împotriva inculpatului și nu a asiguratorului.

De asemenea, Curtea, pentru motivele arătate, va înlătura obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile P. R., B. M., P. F. V., P. V., S. A. F., P. C., C. N., L. D. M., C. R. și S. de U. Z., S. M., C. și S. J. de A. S., constatând doar calitatea de asigurator a A. în cauza de față, deoarece nu răspunde alături de inculpat.

Referitor la motivul invocat de către P. conform căruia instanța nu a soluționat în totalitate acțiunile civile ale părților civile C. N., L. D. M. și C. R., ci doar a motivat neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea reține că aceste părți civile nu au declarat recurs, ca atare sentința nu poate fi desființată doar pentru a se menționa expres că au fost respinse cheltuielile de judecată, de vreme ce părțile civile le-au solicitat în cadrul pretențiilor civile, iar asupra acestora, prima instanță s-a pronunțat prin admiterea în parte, situație în care nu este necesară menționarea în dispozitiv a respingerii pretențiilor ce nu au fost acordate.

Motivul invocat de recurentul parte civilă P. C. potrivit căruia trebuiau să fie acordate integral daunele morale pretinse de 100.000 lei datorită urmărilor faptei pe care le-a suferit nu poate fi primit: se observă că în mod temeinic i s- au acordat 40.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice produse ca urmare a accidentării sale și a internării pe o perioadă de

10 zile, datorită faptului că i-au fost cauzate multiple fracturi și o incapacitate adaptivă de 50% și reducerea posibilității de a efectua activități lucrative.

Din raportul de expertiză medico-legală (f.514 volum III) rezultă că leziunile pe care acesta le-a suferit au avut nevoie de 95-100 zile de îngrijiri medicale doar ca urmare a includerii tratamentului chirurgical de cură a pseudartozei umerale stângi și a tratamentului recuperator; de asemenea recomandările după intervenția chirurgicală au fost de imobilizare timp de 6săptămâni după care trei controale periodice; față de aceste urmări medicale nemijlocite daunele morale au fost bine stabilite, iar în acestea nu pot fi incluse sumele pe care le-ar fi obținut din salariu inculpatul, având în vedere că acestea au fost avute în vedere la stabilirea sumei globale de 9335 lei pe perioada încetării contractului de muncă prin acordul părților și până la pronunțarea sentinței, precum și în viitor prin stabilirea rentei lunare de 310 lei.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă S. A. F., ce a precizat că se impune majorarea daunelor morale de la 50.000 lei la 100.000 lei, din raportul de constatare medico-legală (f.86 ) rezultă că acesteia i-au fost provocate leziuni ce au necesitat pentru vindecare între 100-120 zile de îngrijiri medicale, instanța a ținut seama de efectele negative produse asupra acesteia în special de sechelele posttraumatice ce afectează negativ participarea părții civile la viața socială; astfel acesteia i-a fost cauzată un traumatism cranio- cerebral pe lângă o fractură a femurului stâng , a fost și ea imobilizată ca și partea civilă anterioară timp de 6 săptămâni însă aceasta a devenit agitată, irascibilă, suferind schimbări radicale ireversibile iar, sub acest aspect, de aceea este justificată acordarea unor daune morale mai mari decât părții civile P. C.

Se observă că oricum, nu se poate face comparație între părțile civile, iar criteriul determinant de stabilirea daunei morale nu a fost cel univoc al numărului de zile de îngriji medicale, ci prima instanță a determinat în mod complex daunele morale și în mod justificat a stabilit un cuantum mai mare acolo unde prejudiciul moral este mai intens și de mai lungă durată.

Tot în legătură cu acest aspect recursul asigurătorului care a criticat faptul că părților civile C. R. și L. D. M. li s-au acordat daune morale de câte

10.000 Euro cu toate că au avut nevoie doar de câte 26-28 zile de îngrijiri medicale nu poate fi primit deoarece din rapoartele de constatare medico-legale și din susținerile acestor părți civile (f.551 volum III) necontestate de către inculpat, se constată că primul menționat a suferit un traumatism cranio acut și o contuzie tarsiană stânga fiind obligat să poarte botină de mers, i s-au slăbit ligamentele piciorului stâng în condițiile în care era student și a pierdut examenele și a fost obligat să-și dea demisia de la locul de muncă, de unde rezultă că aceste daune morale sunt temeinice datorită alterării grave a condițiilor de viață, chiar dacă în mod temporar.

De asemenea, partea civilă L. D. M. a suferit o ruptură de bazin și o plagă supraorbitară stânga - sens în care se pot vedea pozele de la f.454 d.u.p.

- ce a dus la scăderea acuității vizuale cu 5%, la purtarea de ochelari de vedere, a pierdut o bursă de masterat la U. din Padova și în prezent are dureri la coloană și la picioare, astfel încât se justifică daunele morale de 10.000

Euro.

Deși asigurătorul nu a invocat, situația este similară și pentru partea civilă C. N.

Sub un alt aspect, faptul că părinților victimei decedate P. D. R. le-au fost acordate câte 150.000 lei, iar fraților, câte 60.000 lei este justificat nu de existența sau inexistența unor raporturi de afecțiune mai puternice între părinți și fiu sau între frați, ci de faptul că efectele asupra părinților au fost mai vizibile datorită vârstei acestora, respectiv tatăl a avut tentative de suicid, iar mama a prezentat multiple probleme cardiace după accident; așadar, recursurile declarate de către frații victimei, B. M. și P. F. V. nu pot fi admise deoarece efectele pierderii persoanei apropiate sunt diferite chiar și sub simplul aspect al vârstei celui care percepe pierderea și al efectelor asupra sănătății persoanelor mai vârstnice.

Susținerea părții civile recurente L. I. potrivit căreia se impunea majorarea daunelor morale de 80.000 lei nu poate fi primită deoarece aceasta s-a constituit parte civilă cu o sumă deosebit de mare 600.000 lei (f.524 volum III) iar inițial s-a constituit parte civilă cu suma de 350.000 lei (f.229 volum I) deși acesteia nu i-au fost cauzate în mod direct nicio daună prin producerea accidentului, ci doar indirect prin pierderea tatălui ei decedat. Deși pierderea părintelui nu poate fi cuantificată material, apreciind în echitate, suma de

80.000 lei îndeplinește condiția unei minimale compensații față de care orice altă sumă mai mare, care ar avea același efect și nu ar fi de natură să diminueze pierderea unei ființe dragi.

La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.

Așa fiind, pentru motivele arătate în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. se vor admite recursurile declarate de către P. și asigurător, iar în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de către părțile civile recurente care, în baza art.192 alin.2 C. vor fim obligate la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU ȘI A. S. A. R. A. V. I. G. S. - B., B-dul C. I nr.31-33 - împotriva sentinței penale nr.59 din 7 februarie 2011 a Judecătoriei Z., pe care o casează cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului J. I. E., greșita obligare a asigurătorului la despăgubiri civile către partea civilă L. I. și greșita obligare a asigurătorului, alături de inculpat, la despăgubiri civile către restul părților civile.

Rejudecând în aceste limite,

1). Înlătură aplicarea dispozițiilor art.81- 82 C.pen. și, respectiv, art.71 alin.5 C.pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în detenție.

2). Înlătură obligarea asigurătorului S. A. R. A. V. I. G. S. la despăgubiri civile către partea civilă L. I. și, respectiv, obligarea aceluiași asigurător, alături de inculpatul J. I. E., la despăgubiri civile către părțile civile: P. R., B. M., P. F. V., P. V., Ș. A. F., P. C., C. N., L. D. M., C. R. și S. J. de U. Z., S. C. J. de U. C., S. J. de U. S. M., S. J. de A. S.

3). Obligă inculpatul J. I. E. să plătească părții civile L. I. suma de

80.000 lei cu titlu de daune morale.

4). Constată calitatea de asigurător a S. A. R. A. V. I. G. S. - B.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile L. I., P. C., Ș. A. F., P. F. V. și B. M.

În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (avoc. M. N. A.), sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.

Obligă părțile civile L. I., P. C., Ș. A. F., P. F. V., B. M. să plătească câte

100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. D. L. I. C. M. ANA C.

GREFIER H. P.

Red.AC./Dact.SzM

3ex./(...)

Jud. fond:R. R.I.

← Decizia penală nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1010/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 636/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 636/2011, Curtea de Apel Cluj