Decizia penală nr. 425/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.425/R/2011
Ședința publică din 24 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul UȚ D. împotriva sentinței penale nr.2 din data de (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul D. C., asistat de apărător ales, av.Pocola F., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind petentul Uț D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petent, având în vedere că potrivit art.2781 pct.10 C.pr.pen. astfel cum a fost modificat prin L. 2., hotărârea primei instanțe este definitivă. Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului declarat de petent ca inadmisibil. Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de petent ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive. C U R T E A Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr.2/(...) a T.ui C., în baza art. 278/1 al.8 lit.a C., a fost respinsă plângerea formulată de petentul UȚ D., dom. în com. V. nr. 1512, jud. C.. În baza art. 192 al.2 C. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 150 lei. În baza art.193 C., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei - reprezentând onorariu avocațial - în favoarea făptuitorului D. C.. În baza art.193 C., a fost respins capătul de cerere privind obligarea făptuitorului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea petentului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus la J. T., petentul Uț D. a contestat legalitatea și temeinicia rezoluției 253/II/2/2010 emisă la data de (...) de prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând admiterea acesteia, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului D. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al.3 C. În motivare se arată că, starea de fapt reținută în cuprinsul rezoluției diferă în mod evident și structural în raport cu cele petrecute în realitate în data de (...), orele 16,00, la locuința petentului; faptul că a folosit un ton ridicat și imperativ față de polițist pentru a-l determina să iasă din curtea sa, nu înseamnă că l-a amenințat cu moartea sau cu bătaia și că i-ar fi stârnit teamă în sensul că, va fi agresat de petent. În speță, s-a apreciat că nu sunt aplicabile disp. art.44 al.3 C. așa cum a reținut procurorul, deoarece, nu poate fi vorba de un atac al petentului îndreptat împotriva polițistului și nici despre o iminentă prejudiciere a drepturilor celui atacat; polițistul avea obligația profesională de a soma petentul înainte de a folosi arma, fapt pe care i l-a adus la cunoștință cu doar câteva fracțiuni de secundă înainte de a face uz de armă; nu a fost vorba de nicio tulburare sau temere menită să îl determine a depăși limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Prin rechizitoriul 755/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, emis la data de (...), a fost trimis în judecată inculpatul Uț D., în speță petentul, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art.239 al.1,2,5 C., reținându-se în fapt că, în data de (...), în jurul orelor 16,30, în timp ce se afla în curtea locuinței sale din satul V., jud. C., l-a amenințat și agresat fizic pe agentul de poliție D. C., în speță făptuitorul, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale; Totodată, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D. C., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al.3 C. Din actele de urmărire penală reiese faptul că, în data de (...), în jurul orelor 16,00, numita F. E. se afla în fața locuinței sale din comuna V., jud. C. și vorbea la telefonul mobil cu sora ei Someșan M., când petentul Uț D. s-a întors la domiciliu și, fiind nervos că F. E. (concubina lui) nu îi răspunsese la telefon, a lovit-o pe aceasta de două ori cu palma sau cu pumnul în zona capului. Someșan M. a auzit la telefon strigătul surorii sale, s-a speriat și a anunțat poliția. În timp ce se afla în autoturismul poliției împreună cu numitul P. V. I. care, urma să asiste ca martor asistent la constatarea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, agentul de poliție D. C. din cadrul Postului de P. V., a fost dirijat prin dispecerat să se deplaseze la locuința petentului și a concubinei sale F. E., pentru a aplana un conflict; Astfel, s-a deplasat la locul menționat însoțit de martorul P. V. lonuț. Agentul de poliție i-a strigat pe proprietari și fiindcă nu i-a răspuns nimeni, a intrat în curte și apoi în casă unde, l-a văzut pe Uț D. întins pe pat, cu un cuțit în mâna dreaptă, având pe gât și pe piept urme de sânge. Petentul i-a cerut polițistului să iasă afară din casa lui, amenințându-l totodată cu moartea. Agentul de poliție D. C. s-a conformat, a părăsit casa și curtea imobilului și a urcat în autoturism; după ce a parcurs câțiva metri cu mașina, lucrătorul de poliție a observat-o pe F. E. la câțiva zeci de metri, lângă o casă, făcându-i semn cu mâna, să oprească. F. E. l-a rugat să intre cu ea în casă, pentru a-l liniști pe concubinul ei Uț D. În pragul ușii de la intrarea în casă a apărut petentul; polițistul D. C. l-a salutat și a întins brațul pentru a da mâna cu el; petentul i-a strâns tare mâna și nu i-a dat drumul, încercând să o lovească pe F. E. cu piciorul, dar agentul de poliție l-a tras pe Uț D., pentru a-1 împiedica să o lovească. În timp ce-l ținea strâns de mâna dreapta, petentul a început să- 1 amenințe în mod repetat pe agentul de poliție, să-i reproșeze că intrase în curtea lui; a încercat să-1 lovească cu pumnul și, conform susținerilor agentului de poliție, a încercat să-i ia pistolul din tocul de la brâu. P. s-a smuls din strânsoarea mâinii petentului, s-a retras, a scos pistolul din toc și l-a armat. Întrucât Uț D. se apropia de el și îl amenința, agentul de poliție l- a somat că va face uz de armă; a încercat să iasă din curte dar poarta era închisă; s-a retras spre coltul curții, l-a somat din nou, însă era în permanență urmat de petent care, i-a spus să tragă, dar apoi, îl va omori. Ajuns în colțul curții, între peretele casei și gard, lucrătorul de poliție l-a somat din nou pe petent să se oprească și întrucât, Uț D. se afla deja la aproximativ un metru de el și se apropia amenințând, agentul D. C. a tras un foc de armă în piciorul drept al petentului, lângă genunchi. Acesta a mai făcut câțiva pași după polițist, dar apoi s- a lăsat la pământ, continuând să înjure și să amenințe. P. a telefonat S.ui de ambulanță din C. T., apoi a plecat cu autoturismul să aștepte ambulanța deoarece, casa petentului nu era vizibilă de la drumul județean. Petentul nu a așteptat ambulanța, ci a urcat la volanul tractorului său și a pornit înspre spital, circulând în zig-zag; deși de nenumărate ori i s-a solicitat prin portavoce sa oprească tractorul și să urce în ambulanță pentru a i se acorda îngrijiri medicale, sus-numitul a refuzat și a condus tractorul câțiva kilometri, fiind urmat de ambulanța și de autoturismul poliției care, la un moment dat l-a depășit. Petentul a condus până în C. T. unde, tractorul a rămas fără combustibil, iar apoi s-a deplasat pe jos la spital, unde a refuzat sa se supună recoltării de probe biologice. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 3517/II/a/105 din (...), leziunile suferite de petent au necesitat pentru vindecare un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața. Potrivit certificatului medico-legal nr. 3554/I/a/(...), agentul de poliție D. C. a prezentat pe fața dorsală a mâinii drepte, leziuni care s- au putut produce prin zgâriere și care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale. Agentul de poliție D. C. a relatat împrejurările incidentului astfel cum au fost expuse anterior, precizând că 1-a somat de mai multe ori pe petent să se oprească, în caz contrar va face uz de armă, însă acesta îl amenința și îl urmărea permanent prin curte; întrucât, după repetatele somații, petentul se afla în continuare foarte aproape de el, nu a mai apucat să execute foc de avertisment și a tras cu pistolul în jos, înspre piciorul petentului. Petentul Uț D. a declarat că în data de (...) a revenit la domiciliu și fiind iritat deoarece concubina sa nu îi răspunsese la telefon, a lovit- o pe aceasta cu palma peste braț, în timp ce vorbea la telefonul mobil cu sora ei Someșan M.. După un timp, în locuința sa a intrat agentul de poliție D. C. pe care 1-a poftit să iasă din casă pentru că nu îl chemase; polițistul s-a conformat și a ieșit din casă, dar s-a oprit în fața casei, uitându-se prin curte. Petentul a negat că l-ar fi prins de mână pe agentul de poliție și că ar fi încercat să-l lovească cu pumnul; a mers doar după el și i-a spus să iasă din curte; polițistul s-a îndreptat spre poartă, dar apoi s-a întors înspre casă, petentul urmându-1 la o distanță de 2-4 metri. La un moment dat, polițistul s-a oprit, a scos pistolul din toc, l-a dezasigurat, iar Uț D. s-a oprit în fața lui și 1-a întrebat dacă îl va împușca în curtea sa. Agentul D. C. i-a răspuns că va vedea el și 1-a împușcat în genunchiul drept fără foc de avertisment; s-a apropiat apoi de el și 1-a lovit cu pistolul în cap. P. i-a spus că nu îl va duce la spital cu mașina poliției, după care a urcat în mașina poliției și a plecat împreună cu o persoană care îl însoțise; petentul a urcat la volanul tractorului său și a condus până în C. T., dorind să ajungă la spital. În cauză au fost audiați martorii P. V. lonuț, F. E. și Someșan M.. Starea de fapt expusă de făptuitorul D. C. a fost confirmată de martorul P. V. lonuț, persoană neutră la incidentul părților, depoziție ce se coroborează pe deplin cu prima declarație dată de concubina petentului, numita F. E. Astfel, audiată în ziua incidentului, sus-numita a relatat împrejurările reale ale incidentului, precizând că Uț D. a înjurat-o, a amenințat-o cu bătaia și a lovit-o de două ori cu palma sau cu pumnul, în timp ce vorbea la telefon cu sora sa; fiindu-i frică de petent, a fugit și s-a ascuns lângă buruienele din spatele locuinței, pentru a nu fi găsită. Când a văzut mașina poliției, F. E. a ieșit din curtea vecinului ei, a mers înspre mașină și 1-a invitat pe agentul D. C. în curte pentru a aplana conflictul cu concubinul ei. Fiind nervos pe polițist pentru că intrase în curtea lui, concubinul ei s-a îndreptat înspre acesta; polițistul se retrăgea din calea lui, iar când a ajuns într-un colț al curții unde nu mai avea spațiu să se refugieze, 1-a somat pe petent că va trage, iar apoi a tras cu arma în piciorul acestuia. P. a telefonat la serviciul de urgență, dar Uț D. nu a mai așteptat sosirea ambulanței, ci a urcat la volanul tractorului său și a plecat înspre spitalul din C. T.. Martora a mai precizat că la momentul ieșirii concubinului său din casă, a observat că avea o tăietură în zona gâtului și, intrebându-1 ce a pățit, acesta nu i-a răspuns nimic. Cu ocazia reaudierii sale, numita F. E. și-a nuanțat în mod semnificativ declarația în favoarea concubinului ei Uț D. Numita Someșan M. a declarat că în data de (...), în timp ce vorbea la telefon cu sora ei F. E., aceasta a fost lovită de Uț D. care vroia să o bată; așa încât, și-a sfătuit sora să fugă și să se ascundă în tufișuri până vor sosi la fața locului organele de poliție; ulterior, a telefonat la serviciul de urgență, solicitând intervenția acestora. Martora a mai precizat că, ulterior și-a resunat sora; aceasta era foarte speriată; totodată i-a spus martorei că Uț D. parcă înnebunise, astfel că i-a urmat sfatul și s-a ascuns în gradină. Având în vedere materialul de urmărire penală administrat în cauză, instanța constată faptul că, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art.250 al. 3 C., în speță fiind aplicabile dispozițiile prev. de art.44 al.3 C. privind legitima apărare. Astfel, agentul de poliție D. C. a acționat pentru a înlătura atacul petentului asupra sa. Pe de altă parte, acesta a respectat întrutotul reglementările legale în vigoare cu privire la folosirea armei (reglementări cuprinse în manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, aprobat prin dispoziția IGPR nr. 643 din (...)), mai precis 1-a somat în repetate rânduri pe Uț D. să se oprească, să înceteze să profereze la adresa lui amenințări cu moartea, apoi 1-a somat că va face uz de armă; ca ultimă măsură, fără a mai avea timpul necesar pentru a executa foc de avertisment, având în vedere că agresorul se afla la o distanță de doar 1-2 metri de el, a tras asupra acestuia, la picior, pentru a-1 opri și a-și proteja astfel integritatea corporală. Depășirea limitelor legitimei apărări, așa-numitul exces justificat, prev. de art. 44 al.3 C. este incident în cauză, întrucât, făptuitorul a făcut uz de armă pe fondul temerii provocată de agresivitatea petentului, constituția sa atletică (fost jandarm, aspect cunoscut de polițist), intenția sus-numitului de a-1 lovi cu pumnul și agresiunea suferită anterior (chiar dacă nu a fost una gravă), și nu în ultimul rând, urmele de autoagresiune pe care le prezenta Uț D. în zona gâtului, precum și recentele agresiuni exercitate de acesta asupra concubinei sale. Totodată, din probele administrate în faza de urmărire penală, susținerile petentului în sensul că, ar fi fost lovit cu arma de către polițist, nu s-au confirmat. Împotriva sentinței judecătoriei petentul Uț D. a declarat recurs, recurs ce este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Posibilitatea promovării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată în art.129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii";. Prin urmare, din analiza textului constituțional rezultă că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Ori, legea procesual penală a stabilit, prin norme imperative, un sistem al căilor de atac menit a asigura pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să corespundă adevărului, dar să și evite producerea vreunei vătămări materiale ori morale părților din proces. Astfel, în raport de dispozițiile art.3851 din Codul de procedură penală sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. De asemenea, art.417 din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile înscrise în cap.III din Titlul 2 al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei altei căi ordinare de atac, având caracter definitiv și executoriu. Rezultă, așadar, că sistemul român de jurisdicție penală a statuat principiul unicității căii de atac a recursului, fiind exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri succesive. În prezenta speță, având în vedere data pronunțării sentinței penale nr.2/(...) a T.ui C., se constată că sunt în vigoare prevederile Legii 202/(...), care în art.278/1 alin.10 C.pr.pen. stipulează că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8, vizând plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă";. Pe cale de consecință, rezultă că împotriva acestei hotărâri definitive, legea neprevăzând o cale de atac, recursul promovat de către petent apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen. Văzând disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe petent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul UȚ D., domiciliat in V., nr. 482, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 2 din 6 ianuarie 2011 a T.ui C.. Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. D.P./D.S./(...) 2 ex. J.fond I. Nora Boiciuc
| ← Decizia penală nr. 1309/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
